FT4 05 Sisteme Radiante PDF

5. Sisteme radiante.
Noţiuni fundamentale
Copyright Paul GASNER 1
Cuprins
● mecanisme de radiaţie
● metode de analiză
● radiaţia dipolului electric
● parametrii fundamentali ai antenelor
● tipuri constructive de antene

5.1 Introducere
● antenă = sistem (dispozitiv) utilizat la emisia şi/sau recepţia undelor
electromagnetice (radio)
● structură de tranziţie între
– sursa de emisie şi spaţiul liber
– spaţiul liber şi receptor
● tipuri de antene
– cu conductor filiform (dipol liniar, buclă, elice)
– cu apertură (fantă, segment de ghid, horn piramidal sau tronconic)
– reţele de antene
– antene cu suprafeţe reflectante
– antene cu lentile focalizatoare
– antene microstrip

5.1 Introducere

5.1.1 Mecanismul de radiaţie
● mecanismul prin care câmpul electromagnetic generat de sursă şi ghidat
spre antenă se “desprinde” pentru a forma o undă electromagnetică de
spaţiu liber
Fie un conductor liniar în care sarcina electrică cu densitatea ρv se deplasează
cu viteza v; densitatea de curent în conductor este
(5.1.1) J =v v
pentru un conductor foarte subţine, densitatea de sarcină devine liniară ρl şi
(5.1.2) J =l v
Dacă J este constant, atunci nu există radiaţie; pentru un curent variabil în
timp într-un conductor de lungime l se poate scrie
(5.1.3) dJ dv
=l =l a
dt dt
dJ
(5.1.4) l =l l a
dt
● pentru a se obţine radiaţie electromagnetică trebuie să existe curent variabil

în timp sau mişcare accelerată a sarcinii
● în cazul unui curent constant:
– nu există radiaţie pentru un conductor rectiliniu şi infinit
– există radiaţie pentru un conductor curb, neomogen sau de lungime
finită şi neadaptat


5.1.2 Dipol electric liniar
● în linia bifilară, câmpurile emise de

fiecare conductor se anulează reciproc
deoarece conductorii sunt apropiaţi
● crescând distanţa dintre conductori,
câmpul radiat devine nenul
● dipolul liniar (obţinut prin îndoirea liniei
la 90°) face parte din categoria structurilor
cu undă staţionară
● jumătăţile de dipol sunt în antifază şi vor
emite în spaţiul liber sumându-se
●
l=λ/2 – dipol acordat, randament maxim

5.1.2 Dipol electric liniar
● lungimea electrică a unui dipol

5.1.3 Metode de analiză
● Metoda ecuaţiilor integrale (Integral Equations – IE)
– necunoscuta este parte a integrandului
– adecvată antenelor cu conductori filiformi şi cu lungime mică (~λ)
– se parcurg 2 etape:
●formularea analitică completă a problemei
● metode numerice de rezolvare a ecuaţiilor (de ex. metoda
momentelor)
– cele mai cunoscute variante:
● ecuaţii integrale pentru câmpul electric (Electric Field Integral
Equations – EFIE) – condiţii la limită pentru câmpul electric
tangenţial
● ecuaţii integrale pentru câmpul magnetic (Magnetic Field Integral
Equations – MFIE) – condiţii la limită pentru curentul electric indus

5.1.3 Metode de analiză
● Metoda difracţiei (bazată pe teoria geometrică a difracţiei) Geometrical

Theory of Diffraction – GTD, extensie a Geometrical Optics – GO
– adecvată antenelor de dimensiuni mari (>>λ)
– introduce mecanisme de difracţie în optica geometrică pentru a evita
limitările acesteia
● Metode hibride

5.2 Radiaţia dipolului electric
● dipolul electric de lungime foarte mică este sursă elementară de radiaţie
● se utilizează coordonate sferice

5.2 Tipuri de dipol electric
●
dipol infinitezimal: l<λ/50 (curent constant)
●
dipol mic: λ/50<l<λ/10 (curent triunghiular)
●
dipol cu undă staţionară: λ/2<l<4λ (curent sinusoidal)

5.2 Dipolul electric; funcţia Green
● Se utilizează potenţialul vector rezolvând ecuaţia Helmholtz neomogenă
(5.2.1) ∇ 2 A z  r k 02 A z  r =−0 J z , k 0=  0 0
se presupune că, pentru distanţe mari (r>>l) Az(r, θ, ϕ) = Az(r) şi se obţine
(5.2.2) [   ]
1 d 2 d
r dr
2
r
dr
k 2
0 A z r =−0 J z
● Se face apel la funcţia Green scalară ce satisface ecuaţia (în coordonate

sferice):
(5.2.3) [   ]
1 d 2 d
r dr
2
r
dr
 k 2
0 G0 
r =− r 
şi are forma
− jk 0 r
(5.2.4) e
G 0 r =
4r
5.2 Dipolul electric; funcţia Green
● Soluţia ecuaţiei (5.2.1) este de forma
0 e− jk 0 r
(5.2.5) A z r =
4 r
∫ J z dV 0
V0
unde V0 este volumul ce conţine sursa.

● Pentru un dipol infinitezimal parcurs de un curent constant I0 se obţine
l /2
(5.2.6) ∫ J z dV 0= ∫ I 0 dl= I 0 l
V0 −l / 2
I0l este numit momentul dipolului electric infinitezimal

● pentru un dipol mic (cu distribuţie de curent triunghiulară)
(5.2.7) I z  z =
{ I 0  1−2 z /l  , 0≤z≤l / 2
I 0  12 z /l  , −l / 2≤z≤0

5.2 Dipolul electric; curenţi
şi pentru (5.2.6) se obţine
0 l /2
I0l
(5.2.8) ∫ I 0  12 z /l  dz∫ I 0  1−2 z /l  dz= 2
−l / 2 0
în continuare se va utiliza doar relaţia pentru dipolul infinitezimal

● pentru potenţialul vector se va obţine
0 l I 0 e− jk 0 r
(5.2.9) A z r =
4 r
● câmpul electromagnetic se determină din
(5.2.10)  r = 1 ∇× Az r 

H
0
j
(5.2.11)   r =− j  Az  r −
E ∇  ∇⋅Az  r  
0 0

5.2 Dipolul electric
● în coordonate sferice
(5.2.12) Az r = k A z r = r cos − sin   A z r = Ar  A
(5.2.13) Ar =r A z cos  , A=− A z sin 
se au în vedere transformările de coordonate
[][ ][ ]
r sin  cos  sin  sin  cos  i
(5.2.14)  = cos  cos  cos sin  −sin  j
  −sin  cos  0 k
şi
(5.2.15) 
∇× A z r =
[
1 ∂
r ∂r
 rA −
1 ∂ Ar
r ∂


]
5.2 Dipolul electric; componente câmp
● câmpul magnetic este atunci
(5.2.16)   r =H  r  =
H 
4 r  
l I 0 jk 0 1 − jk r
 2 e
r
0

sin  
în locul relaţiei (5.2.11) este preferabilă utilizarea ecuaţiei Maxwell

(5.2.17)  1   r 
E  r = ∇× H
j 0
şi având în vedere
(5.2.18)   r =∇×
∇× H  H =r
[ 1
r sin  ∂   ] [
∂ H sin   −1 ∂ r H
  r ∂r
  ]
se obţine
(5.2.19)
  r =
E
2 k0  r 2
r 
− j  l I 0  0 jk 0 1 − jk r
 3 e cos  r 
0
4 k0 r  r r 
j  l I 0  0 k 02 jk 0 1 j k r
− 2 − 3 e sin  
0

5.2 Dipolul electric; zone de emisie
● spaţiul liber din jurul antenei este divizat în trei zone:
– zona apropiată reactivă
– zona apropiată de emisie (Fresnel)
– zona îndepărtată de emisie (Fraunhofer)
Se consideră zona îndepărtată pentru care |k0r|>>1
– zonele apropiate corespund termenilor în r-2 şi r-3
– zona îndepărtată corespunde termenilor în r-1
din (5.2.16) şi (5.2.19) se obţin pentru zona îndepărtată
jk 0 l I 0  − jk r
  r =H  r  =
H  e 0
sin  
(5.2.20) 4r
j k 0  l I 0  0 − jk r
(5.2.21) 
  r =E  =
E e 0
sin  
4r
relaţii ce satisfac ecuaţia undelor sferice
(5.2.22) 0 H   r =r × E   r 
5.3 Parametrii fundamentali ai antenelor
5.3.1 Frecvenţa de lucru şi banda de trecere
În intervalul de frecvenţe în care adaptarea antenei la fider se realizează cu
un factor de undă staţionară mai mic de 1,1 se consideră că antena
funcţionează corect
Frecvenţa de lucru f0 este frecvenţa pentru care antena este perfect adaptată la
fider =1
Banda de trecere B este dată de variaţia relativă a frecvenţei pentru care
antena funcţionează corect
f max − f min  f  f
(5.3.1) B= = = [×100 %]
f0 f0 f0
5.3.2 Diagrame de radiaţie

reprezentarea (tridimensională) a unei funcţii F(θ,ϕ) a valorilor relative ale
intensităţii câmpului sau ale puterii radiate în raport cu unghiurile θ şi ϕ
pentru valori constante ale distanţei r de la punctul de măsură (în zona
Fraunhofer) şi antenă, raportate la valorile maxime corespunzătoare
– se utilizează diagrame bidimensionale care reprezintă curbe obţinute
prin secţionarea suprafeţelor în plane adecvat selectate
● Diagrame de câmp
E  ,
(5.3.2) F E  ,=
EM
pentru dipolul electric se obţine

∣E  ,∣
(5.3.3) F E  ,= =∣sin ∣
∣E / 2,∣

● Diagrame de putere
∣E  ,∣2
(5.3.4) F P  ,= 2
???
∣E M∣
Puterea radiată de antenă în zona îndepărtată este dată de vectorul Poynting
2
 lI 0 k 2
0 Z0
(5.3.5)
1
2
 
P  ,= ℜ E× H  =
* 1

2 4r 2
sin
2
 r
iar pentru dipol
(5.3.6)
 , 
F P  ,=P =sin 2 
P / 2 , 

5.3.3 Directivitate
● deschiderea unghiulară = unghiul θ0 dintre punctele de pe diagramă în
care puterea radiată scade cu 3dB faţă de puterea maximă
5.3.3 Directivitatea
Intesitatea de radiaţie pe direcţia ,  P   ,
(5.3.7) D  , = =
Intesitatea de radiaţie a sursei izotrope P0
Intensitatea de radiaţie pe o direcţie dată este definită ca puterea radiată de
antenă în unitatea de unghi solid şi este egală cu produsul dintre densitatea
de radiaţie (egală cu vectorul Poynting mediat, real) şi pătratul distanţei
până în punctul respectiv:
5.3.3 Directivitate
(5.3.8) P   , =r 2 S r  , [W / sr ]
Puterea totală radiată de antenă în zona îndepărtată este

(5.3.9) P=∫ P   ,  ds
S
unde S este o suprafaţă ce înconjoară complet antena. Pentru un radiator izotrop
(5.3.10) P 0=∫ P 0   ,  ds=P 0 ∫ d =4  P 0 
S 
de unde
(5.3.11) P 0 =P 0 / 4 
cu care directivitatea devine

P   ,  P   ,
(5.3.12) D  ,= =4 
P0 P0

5.3.3 Directivitatea dipolului electric
● pentru dipolul electric, puterea radiată este
2
 0  0 0
l I k 2  2 2
k 0 0
∫ ∫ sin
2
 d  d = l I 0 
2
(5.3.13) P= 2
32  0 0 12 2
din (5.3.13) (5.3.8) se găseşte pentru dipol:
2
(5.3.14)
l I 0 k 02 0 sin 2 /32  3 2
D  ,=4  2
= sin 
k 02 0  lI 0  /12  2
pe direcţia de maximă intensitate de radiaţie θ0= π/2, ϕ0=0 directivitatea este

maximă:
P  max P  max
(5.3.15) D max =D 0 = =4  =1,5
P0 P
● se definesc directivităţi parţiale pe direcţiile de polarizare

(5.3.16) D 0=D  D

5.3.4 Câştigul antenei
● Câştigul pe o anumită direcţie este definit ca raportul dintre intensitatea de
radiaţie a antenei şi intensitatea de radiaţie a unei antene izotrope, ambele
alimentate cu aceeaşi putere Pin:
(5.3.17) G  ,=
P   ,
P0 ∣
P in =const
=4 
P   ,
P in
Câştigul unei antene este un parametru ce descrie eficienţa antenei, pe când

directivitatea măsoară doar proprietăţile directive ale acesteia
● Dacă prin ηA se notează randamentul sau eficienţa globală antenei, definit prin
raportul dintre puterea radiată de antenă şi puterea aplicată acesteia
(5.3.18)  A=P / P in
câştigul poate fi scris sub forma
P   ,
(5.3.19) G  ,= A 4  = A D  ,
P

5.3.4 Câştigul antenei
● câştigul maxim se va afla pe direcţia de maximă directivitate sau de
radiaţie maximă
(5.3.20) G  , max =G M = A D 0
● eficienţa antenei ηA este dată de
(5.3.21)  A=c d  R
– ηc pierderile în conductori
– ηd pierderi în dielectrici
– ηR= 1- |Γ|2 pierderi prin reflexie

5.3.5 Impedanţa de intrare
● impedanţa pe care o are antena la punctul de conectare cu linia de alimentare, fiind
în general o mărime complexă
(5.3.22) Z A=R A j X A
● Partea imaginară XA se datorează energiei reactive a câmpului din imediata
vecinătate a antenei în spaţiul liber
● partea reală RA are două componente:
(5.3.23) R A=R rad R P
– Rrad rezistenţă de radiaţie şi caracterizează puterea radiată de antenă
– RP rezistenţă de pierderi în antenă

● Rezistenţa de radiaţie Rrad este definită ca rezistenţa echivalentă care disipă o
cantitate de putere egală cu puterea radiată, atunci când curentul prin această
rezistenţă este egal cu curentul la terminalele de intrare ale antenei
● pentru dipolul electric de lungime l străbătut de curentul I0, puterea radiată este
R rad ∣I 0∣2
(5.3.24) P rad =
2
● din (5.2.5) se obţine
l 2 k 02 0
 
2
P rad 2 l
(5.3.25) R rad = 2 = =80  []
∣I 0∣ / 2 6 0
● dacă l=λ0/4, atunci Rrad≅50Ω
● impedanţa internă a generatorului este
(5.3.26) Z g =R g  j X g
curentul absorbit de la generator

Vg
(5.3.27) I g=
 R rad
2
R P R g   X A X g 
2
Puterile radiată P, disipată pe RP şi pe Rg sunt
I 2g R rad I 2g R P I 2g R g
(5.3.28) P= ; P P= ; P g=
2 2 2

● în cazul adaptării la emisie
(5.3.29) R rad R P =R g
X A=− X g
şi atunci
V 2g R rad V 2g RP V 2g
(5.3.30) P= 2
; P P= 2
; P g=
8  R rad R P  8  R rad R P  8 Rg
iar puterea furnizată de generator în aceste condiţii

V g I *g V 2g 1
(5.3.31) P sup = =
2 4 R rad R P
● Din puterea furnizată de generator jumătate este disipată pe rezistenţa internă Rg şi

jumătate este transmisă spre antenă; din această ultimă jumătate o parte este radiată
(P) iar o parte este disipată sub formă de căldură pe rezistenţa de pierderi RP


● în regim de recepţie, unda incidentă este captată de antenă şi induce
tensiunea Vs la bornele sarcinii
(5.3.32) Z s =R s  j X s
● în condiţii de adaptare
R rad R P =R s
(5.3.33)
X A=− X s
V 2s V 2s R rad V 2s RP
(5.3.34) P s= ; P= 2
; P P=
8 Rs 8  R rad R P  8  R rad R P 2
● Puterea totală indusă (captată) în condiţii de adaptare este
V s I *s V 2s 1
(5.3.35) P cap = =
2 4 R rad R P
● în condiţii de adaptare jumătate din puterea captată este furnizată sarcinii propriu-
zise iar cealaltă jumătate (P+PP) este împrăştiată (radiată) (P) şi disipată pe
rezistenţa de pierderi (PP)

5.3.5 Polarizarea
● la antenă fără pierderi (RP=0) numai jumătate din puterea recepţionată
ajunge pe sarcină iar cealaltă jumătate este reradiată (împrăştiată), de unde
noţiunea de arie efectivă
5.3.6 Polarizarea
polarizarea undelor emise de către
antenă pe direcţia specificată (dacă
direcţia nu este specificată atunci se ia
direcţia de directivitate maximă)

5.4 Tipuri de antene

5.4 Dipolul radiant

5.4 Antena în sfert de lambda şi dipolul îndoit

5.4 Arii de antene; controlul fazei

5.4 Arii de antene; controlul fazei

5.4 Arii de antene

5.4 Arii de antene; dipol cu reflector

5.4 Antene Yagi

5.4 Antene cu reflector diedru

5.4 Antene cu reflector paraboloid

5.4 Antene Horn

5.4 Lentile

5.4 Lentile

5.4 Arii de lentile

5.4 Antene microstrip

FT4 05 Sisteme Radiante PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FT4 05 Sisteme Radiante PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5. Sisteme radiante.

Copyright Paul GASNER 2

Copyright Paul GASNER 3

Copyright Paul GASNER 4

● pentru a se obţine radiaţie electromagnetică trebuie să existe curent variabil

Copyright Paul GASNER 6

Copyright Paul GASNER 7

● în linia bifilară, câmpurile emise de

Copyright Paul GASNER 8

Copyright Paul GASNER 9

Copyright Paul GASNER 10

● Metoda difracţiei (bazată pe teoria geometrică a difracţiei) Geometrical

Copyright Paul GASNER 11

Copyright Paul GASNER 12

Copyright Paul GASNER 13

● Se face apel la funcţia Green scalară ce satisface ecuaţia (în coordonate

unde V0 este volumul ce conţine sursa.

I0l este numit momentul dipolului electric infinitezimal

Copyright Paul GASNER 15

în continuare se va utiliza doar relaţia pentru dipolul infinitezimal

(5.2.10)  r = 1 ∇× Az r 

Copyright Paul GASNER 16

în locul relaţiei (5.2.11) este preferabilă utilizarea ecuaţiei Maxwell

Copyright Paul GASNER 18

5.3.2 Diagrame de radiaţie

pentru dipolul electric se obţine

Copyright Paul GASNER 21

iar pentru dipol

Copyright Paul GASNER 22

(5.3.8) P   , =r 2 S r  , [W / sr ]

Puterea totală radiată de antenă în zona îndepărtată este

cu care directivitatea devine

Copyright Paul GASNER 24

pe direcţia de maximă intensitate de radiaţie θ0= π/2, ϕ0=0 directivitatea este

● se definesc directivităţi parţiale pe direcţiile de polarizare

Copyright Paul GASNER 25

Câştigul unei antene este un parametru ce descrie eficienţa antenei, pe când

Copyright Paul GASNER 26

– ηR= 1- |Γ|2 pierderi prin reflexie

– Rrad rezistenţă de radiaţie şi caracterizează puterea radiată de antenă

– RP rezistenţă de pierderi în antenă

curentul absorbit de la generator

Puterile radiată P, disipată pe RP şi pe Rg sunt

Copyright Paul GASNER 29

iar puterea furnizată de generator în aceste condiţii

● Din puterea furnizată de generator jumătate este disipată pe rezistenţa internă Rg şi

Copyright Paul GASNER 30

Copyright Paul GASNER 31

Copyright Paul GASNER 32

Copyright Paul GASNER 33

Copyright Paul GASNER 34

Copyright Paul GASNER 35

Copyright Paul GASNER 36

Copyright Paul GASNER 37

Copyright Paul GASNER 38

Copyright Paul GASNER 39

Copyright Paul GASNER 40

Copyright Paul GASNER 41

Copyright Paul GASNER 42

Copyright Paul GASNER 43

Copyright Paul GASNER 44

Copyright Paul GASNER 45

Copyright Paul GASNER 46