Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, RELAŢII INTERNAŢIONALE,


ȘTIINTE POLITICE ȘI ȘTIINŢELE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA: Jurnalism
Anul II
Comunicare politică

Politica spectacol și cetățeanul responsabil

Maria Tereza, Mamă a Imperiului austriac (1740-1780)

Profesor:
Lector. Univ. Dr. Irina POP

Student:
Emilia Adina GALE GHIDIA

ORADEA,
2018
Politica spectacol și cetățeanul responsabil

Roger Gerard Schwartzenberg s-a născut în 1943 în Pau, oraș din sud Franței. Este politician
și profesor. Adept al politicii de stânga, a avut o serie de poziții notabile: europarlamentar (membru
în Comisia pentru Afaceri Economice și Monetare, 1979-1983), deputat în Adunarea Națională
(1986-2007), secretar de stat pentru învățământul universitar (1983-1986), ministru al cercetării
(2000-2002), primar în Villeneuve-Saint-Georges (Val-de-Marne) (1989-1995, 2001-2008). Ca
profesor, predă dreptul și științele politice la nivel universitar.

Roger Gerard Schwartzenberg în tren, Franța, 1977


(sursa: https://www.gettyimages.fi/detail/news-photos/gerard-schwartzenberg)

El este cunoscut, mai cu seamă, drept un teoretician politic prin cărțile sale L’etat spectacle.
Essai sur et contre le star system en politique și La politique du mensonge (1998).
Schwartzenberg a publicat Statul spectacol în anul 1977 și a rescris-o în 2009 cu titlul L'État
spectacle 2. Politique, Casting et Médias pentru a introduce un alt model feminin din politică și
anume: Angela Merkel.
Prima variantă a apărut în limba română la Editura Scripta în anul 1995 sub titlul Statul
spectacol. Eseu asupra și împotriva star-sistemului în politică.
În ciuda anilor scurși de la publicare, principiile dezbătute în această lucrare sunt cât se poate
de actuale; cu ușoare excepții, cum ar fi figurile feminine din politică. În primul rând remarcă faptul
că numărul femeilor ajunse pe prima treaptă a puterii este mult mai mic în raport cu bărbații, ceea ce
este cât se poate de adevărat, chiar dacă numărul acestor temerare a mai crescut în ultimele decenii.
Ca motive invocă sexismul din societatea patriarhală în care trăim. „Sexismul va dispărea doar atunci

2
când femei mediocre – de tipul a numeroși miniștri bărbați – vor ocupa un loc în guvern” 1 –
consideră Schwartzenberg. În ceea ce privește ultima afirmație, am dori să îl contrazicem, cel puțin
dacă ne referim la politica românească unde putem găsi câteva exemple actuale și foarte dureroase,
precum Viorica Dăncilă, Olguța Vasilescu, Carmen Dan. Cu toate acestea, vor mai trece mulți ani
până când în societatea și lumea politică românească să existe egalitate de șanse între femei și
bărbați.
Cartea sa este împărțită în 3 părți, intitulate: „Personajele”,„Spectacolul” și „Publicul”.
Începe direct pentru a stabili de la bun început cine sunt personajele, oamenii politici,
oamenii mari, vedetele, care fac spectacolul cât mai convingător pentru a câștiga publicul, marele
public, guvernații, simplul cetățean, omul de pe stradă de partea lor.
Schwartzenberg vede liderii politici ca pe niște actori care repetă în mod stereotip un anumit
scenariu. Astfel, ei pot să aibă roluri precum „omul poporului” (Jimmy Carter), „Eroul” (de Gaulle),
„Tatăl națiunii” (Stalin, Mao), „Fratele” (J.F. Kennedy) „Omul obișnuit” „Mama națiunii” (Indira
Ghandi). Nu există neapărat tipuri pure, căci liderul politic, poate schimba rolul, în funcție de
necesitate și de situație. Această galerie de portrete este cât se poate de convingătoare și de variate.
Își alege exemplele în special din politica anilor ’60-’70, atât din rândul marilor țări democratice, cât
și din a celor cu regimuri totalitare, fără a uita națiunile mai tinere din Africa și America Latină.
Experiența sa în politică locală, națională și europeană îl face îndreptățit să scrie o asemenea
carte. Dar sunt unii dintre cei care i-au făcut recenzia cărții, întrebând că el, ca lider politic, în care
categorie de personaje s-ar afla2.
Comparația pe care o face cu teatrul ar putea dezavantaja teatrul, cinematografia și tot ce
înseamnă arta spectacolului, cărora le dă un sens peiorativ. Căci pentru Schwartzenberg politica este
mai degrabă o „comedie politică”, iar scena de spectacol este locul comedianților și al personajelor.
Este o lucrare interdisciplinară, care încearcă să explice cu ajutorul psihologiei și sociologiei
maselor de este nevoie de personificarea puterii într-un lider, de oricare i-ar fi tipul. Această
personificare a puterii reprezintă pentru Schwartzenberg star-sistemul. De asemenea, aduce
argumente și din punct de vedere economic, politic și cultural a al personificării puterii.
Activitatea sa ca editorialist la Le Monde și L’Expres conferă stilului rapiditatea derulării
multor anecdote din lumea politică. Frazele scurte fac textul ușor de citit și înțeles, chiar dacă sunt
numeroase expresii în limba engleză.

1
Roger-Gerard Schwartzemberg, Statul Spectacol. Eseu asupra și împotriva star-sistemului în politică, Editura Scripta,
București, 1995, p. 93
2
Yves Florenne, «„L’Etat-Spectacle”, de Roger-Gerard Schwartzenberg», în Le Monde diplomatique, mai 1977, p. 31
(https://www.monde-diplomatique.fr/1977/05/FLORENNE/34260)
3
Schwartzenberg trage un semnal de alarmă când afirmă următoarele: „cultura de spectacol
înlocuiește în mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politic înlocuiește democrația” 3. Iar
dacă aducem această afirmație în zilele noastre, când avem un prim-ministru pus doar să facă
spectacol, am putea avea un scenariu pentru viitorul sumbru care ne-ar putea aștepta, în cazul în care
noi rămânem doar un public care nu își manifestă dreptul de participare.
Atrage atenţia şi în ceea ce privește alienarea „cetățenilor-spectatori, care sunt interesați de
politică așa cum sunt interesați de Jocurile Olimpice, din fotoliile lor confortabile, fără să se
angajeze, fără să participe”. Acest tip de cetățeni devine „un obiect manipulat, fără autonomie”4.
Într-un star-sistem, mass media este suportul care sprijină spectacolul și neparticiparea la
viața politică în favoarea asistării pasive la acțiunile conducătorilor politici.
Pe finalul lucrării, Schwartzenberg dă câteva sfaturi pentru demitizarea și implicit slăbirea
statului spectacol. Statul este un necesar pe care nu îl poate contesta nimeni, căci fără stat se ajunge
anomie și la anarhie. Dar, statul ar trebui să fie un ansamblu de mijloace pus în slujba colectivității.
Cetățenilor „le revine obligația să-și aducă aminte că statul este bunul lor, că aleșii sunt aleșii lor și
că miniștrii sunt miniștrii lor. Ei se află acolo datorită lor și pentru ei” 5 și de aici decurge sarcina
cetățenilor de a controla activ puterea politică. Crearea unor cetățeni responsabil în locul unui popor
de spectatori, se poate face prin educație, în sensul conștientizării și exercitării în mod liber
examenului critic și capacității de alegere. Dar, acest cetățean responsabil trebuie să își facă timp
pentru viața publică, trebuie să ceară celor ce vor să guverneze programul politic pentru a putea vota
în cunoștință de cauză.
Ajungem la concluzia că un stat-spectacol cu o politică-spectacol nu este compatibil cu un
cetățean responsabil.
O lovitură spectacolului politic ar da-o impunerea unei limite a bugetului ce poate fi cheltuit
pe campaniile electorale.
Considerăm că aceasta lucrare este un instrument util și valabil pentru familiarizarea cu
dedesubturile lumii politice în care politicienii își joacă rolurile ca pe niște strategii, pentru a fi un
contrast cu oponenții lor și pentru a câștiga publicul de partea lor.

3
Roger-Gerard Schwartzenberg, op.cit., p. 244
4
Ibidem, p. 305
5
Ibidem, p. 320
4
Maria Tereza, Mamă a Imperiului austriac (1740-1780)

Plecând de la considerentul că „puterea ca vedetă a existat întotdeauna mai mult sau mai
puțin vizibil”, am optat pentru un personaj istoric: Maria Tereza. Este o figură feminină, care a jucat
rolul femeii-stăpână, al femeii-puternice. Din pleiada de tipologii descrise de Schwartzenberg
împărătesei i se potrivește cel de Mamă, „substitut al tatălui, ca versiune feminină a puterii impuse”.
Este Mama arhaică, sursă a tuturor harurilor6.

Foto nr. 1: Maria Tereza și Francis Ștefan cu copiii


Foto nr. 2: Maria Tereza

Maria Tereza a condus Imperiul Austriac vreme de 40 de ani într-o lume patriarhală în care
era mai degrabă nefiresc ca o femeie să ajungă într-o poziție de lider.
La naşterea ei, tatăl ei împăratul Carol al VI-lea, având o oarecare presimțire a faptului că ar
putea fi lipsit de moștenitor masculin, a decis să încalce legea salică, după care se conducea Sfântul
Imperiu Romano-German. Legea salică stabilea că moştenitorii coroanei trebuie să fie obligatoriu de
sex masculin. Carol al VI-lea a adoptat ,,Pragmatica Sancţiune“, prin care i-a acordat fiicei sale
dreptul de a conduce atât Casa de Habsburg, cât şi imperiul. Documentul avea să fie contestat odată
cu instalarea Mariei Tereza în fruntea imperiului în 1740 de către Frederic al II-lea al Prusiei, care
avea și el pretenţii la tron. Această contestare a dus la războiul pentru Succesiunea Austriacă (1740-
1748), în urma căruia Austria a pierdut regiunea Silezia, dar a câştigat Galiţia 7. Astfel, Maria Teresa

6
Ibidem, p. 93-94
7
Walter Oppenheim, Habsburgii și Hohenzollernii. 1713-1786, Editura ALL, București, 2001, p. 25-27
5
este un alt lider feminin care se impune prin forţă, dar totuşi, autoritatea ei nu se va transforma în anii
următori în genocid.
„Maria-Tereza a fost mereu complexată de feminitatea ei”, scrie istoricul german Gunther
Frauberger într-un articol publicat în revista L’Histoire. O interesau toate activitățile specific masculine,
încercând să se alinieze sistemului de valori virile: trăgea cu toate tipurile de arme, se interesa de știință și
artă, se implica în treburile economice și comerciale și călărea mai bine decât husarii8.
Tot Schwartzenberg vorbește despre dualitatea femeii în politică: model patern/ model
matern9. Maria Tereza a guvernant pentru a menține ordinea în imperiu, dar, în același timp, prin
reformele sale a dorit să îmbunătățească calitatea vieții supușilor săi.
Împărăteasa Maria Tereza n-a fost prea iubită, nici de popor, nici de nobilime. Cauza a fost
reformele pe care le-a impus pentru a salva imperiul austriac de la decăderea totală, moderate dacă
am încerca să facem o comparație cu fiul ei Iosif al II-lea, adept al principiilor iluministe, care îi va
urma la domnie. A întreprins reforme doar acolo unde era strict necesar, încercând să păstreze
vechiul stil de viață austriac 10. Avea o educaţie catolică extrem de riguroasă şi de aici decurgea
credinţa că nu trebuie să dea socoteală decât în faţa Divinităţii.
În plan privat, Maria Tereza şi-a manifestat pe deplin esența feminină. Ea a avut o relaţie
extrem de bună cu soţul ei, Francisc Ştefan de Lorena, pe care îl face co-domnitor al Austriei şi
Boemiei. Împreună au avut 11 copii. Dintre acești amintim doar pe Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea
și pe controversata Maria Antoaneta, regină a Franţei.
De altfel, infidel în cuplu a fost soțul, a cărui fire libertină l-a condus la numeroase aventuri.
Aceasta a fost una dintre principalele surse de tensiune în cuplu, tensiune pe care împărăteasa a decis
s-o rezolve printr-un alt decret. A înfiinţat Comisia de Castitate, care a funcţionat la Viena între 1751
şi 1769. Comisarii angajaţi aveau ca sarcină să spioneze viaţa amoroasă a unora dintre nobili. Dacă
erau prinşi în aventuri extraconjugale, pedepsele mergeau de la amenzi foarte ridicate, până la
pierderea gradelor militare. În acelaşi timp, doamnele erau pedepsite cu ani de izolare la mănăstire11.
Exista și social media în acele vremuri: zvonuri, transformate mai apoi în legende, care nu i-
au adus împărătesei beneficii.
Pasiunea pentru cai şi călărie i-a atras zvonul că întreţinea relaţii sexuale cu armăsarii din
grajdul imperial şi că unul din episoadele de zoofilie i-ar fi cauzat şi moartea. Mai precis, că ar fi fost

8
Gabriel Tudor, „Adevărul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza”, în Revista Magazin, 14 februarie 2007
(http://www.revistamagazin.ro/content/view/5069/8/)
9
Roger-Gerard Schwartzenberg, op.cit., p. 94
10
Walter Oppenheim, op. cit., p. 109
11
Cezar Pădurariu, „Pasiuniele erotice ale Mariei Tereza”, în Adevărul, 22 martie 2015
(http://adevarul.ro/locale/iasi/pasiunile-erotice-mariei-tereza-era-obsedata-sex-murit-
1_550e9715448e03c0fdca8481/index.html)
6
zdrobită de copitele unui armăsar pe care l-ar fi biciuit în plin elan erotic. Însă, documentele istorice
arată că Maria Tereza a murit la 63 de ani, în propriul pat, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Se pare că zvonurile privind preferințele erotice cu animale ale împărătesei, ar fi fost lansate
de ţiganii care lucrau la grajdurile imperiale, căci pentru ei a fost personalizarea „Mamei rele”. Maria
Tereza le-a acordat membrilor acestei etnii o atenţie specială, dorind să îi integreze în stat și să îi
civilizeze, ceea ce nu a fost deloc apreciat de reprezentanţii etniei. Astfel, limba ţigănească era
interzisă, la fel şi portul sau ocupaţiile specifice acestei etnii. Tinerii peste 16 ani urmau să fie supuşi
serviciului militar. Și nu în cele din urmă, etnicii ţigani trebuiau să plătească impozit.
Zvonurile transformate în timp în legende privind nimfomania împărătesei a căpătat diverse
versiuni. Una dintre acestea este despre castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos, locul în care Maria
Tereza ar fi obişnuit să-şi ucidă iubiţii după ce îi consuma sexual. Doar că posibilitatea ca
împărăteasa să fi vizitat vreodată zona nu a fost demonstrată istoric12.
Maria Tereza știa că politica este o artă și a fost realistă în încercările sale de reformare a
Imperiului austriac. A avut realizări incontestabile, dar reformele sale au fost limitate și privite fără
entuziasm. Este întotdeauna comparată cu Iosif al II-lea, care îi urmează la domnie, mult mai radical
în opinii, doar că, Imperiul nu era pregătit pentru aceste schimbări, după cum se va dovedi în
deceniile următoare.

Bibliografie
1. Yves Florenne, «„L’Etat-Spectacle”, de Roger-Gerard Schwartzenberg», în Le Monde
diplomatique, mai 1977, p. 31 (https://www.monde-
diplomatique.fr/1977/05/FLORENNE/34260)
2. Walter Oppenheim, Habsburgii și Hohenzollernii. 1713-1786, Editura ALL, București, 2001
3. Cezar Pădurariu, „Pasiuniele erotice ale Mariei Tereza”, în Adevărul, 22 martie 2015
(http://adevarul.ro/locale/iasi/pasiunile-erotice-mariei-tereza-era-obsedata-sex-murit-
1_550e9715448e03c0fdca8481/index.html)
4. Gabriel Tudor, „Adevărul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza”, în Revista Magazin, 14
februarie 2007 (http://www.revistamagazin.ro/content/view/5069/8/)
5. Roger-Gerard Schwartzemberg, Statul Spectacol. Eseu asupra și împotriva star-sistemului în
politică, Editura Scripta, București, 1995
6. ***, „Fascinantele povești ascunse în ruinele castelului Martinuzzi”, în Financiarul.ro, 14
august 2013 (http://financiarul.ro/2013/08/14/fascinantele-povesti-ascunse-in-ruinele-
castelului-martinuzzi/)

12
***, „Fascinantele povești ascunse în ruinele castelului Martinuzzi”, în Financiarul.ro, 14 august 2013
(http://financiarul.ro/2013/08/14/fascinantele-povesti-ascunse-in-ruinele-castelului-martinuzzi/)
7