Intelepciunea Evurilor Ebook

ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR
Wisdom of the Ages

Copyright © 1998 by Wayne W. Dyer
Originally published by HarperCollins Publishers Inc. in 1998
Copyright © 2017 Editura Act și Politon pentru prezenta ediție
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590,
e-mail: office@actsipoliton.ro, www.actsipoliton.ro
Traducător: Dana Dobre

Redactor: Carmen Botoșaru
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Mădălina Ioniță
Copyright Manager: Andrei Popa
Editor: Mona Apa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Dyer, Wayne W.
Înţelepciunea evurilor / Wayne W. Dyer; trad.: Dana Dobre. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2017
ISBN 978-606-913-298-2
I. Dobre, Dana (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și
tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o
transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă
de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din
acest material, într-un mod corect și responsabil.
DR. WAYNE W. DYER
ÎNȚELEPCIUNEA
EVURILOR
Un maestru modern aduce adevărurile eterne
în viaţa de zi cu zi
Traducere din limba engleză:

Dana Dobre
2017
Fiului nostru,
Sands Jay Dyer
Bodhisattva Extraordinaire
Atunci când ești mort,
nu-ți căuta loc de odihnă
în pământ,
ci în inimile oamenilor.
RUMI
Viețile marilor oameni, toate, ne-arată

Cum propriile noastre vieți sublime să le facem,
Iar când plecăm, să lăsăm după noi
Urme pe nisipurile timpului.
HENRY WADSWORTH LONGFELLOW

CUPRINS
MULȚUMIRI 9
INTRODUCERE 11
MEDITAȚIA 17
CUNOAȘTEREA 23
LEADERSHIPUL 29
RĂBDAREA 33
INSPIRAȚIA 39
TRIUMFUL 45
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC 53
DIVINITATEA 59
ILUMINAREA 65
CLIPA PREZENTĂ 71
RUGĂCIUNEA 75
DUREREA CA BINECUVÂNTARE 81
ECHILIBRUL 87
SPERANȚA 93
PUTEREA MINȚII 99
MILA 107
UNITATEA 113
TIMPUL 119
SMERENIA 125
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA 131
PASIUNEA 137
COMUNICAREA 143
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA 149
IMAGINAȚIA 155
NATURA 161
IUBIREA ROMANTICĂ 167
NONCONFORMISMUL 173
VENERAȚIA NATURII 179
JUDECATA 187
ÎNCREDEREA ÎN SINE 193
ENTUZIASMUL 201
NEMURIREA 207
PERFECȚIUNEA 213
CENTRUL SUFLETULUI 219
REGRETELE 225
FRICA ȘI ASUMAREA RISCURILOR 231
PERFECȚIUNEA FIZICĂ 237
TINEREȚEA VEȘNICĂ 243
BUNĂTATEA 249
RÂSETUL 255
VIZUALIZAREA 263
FAMILIA ȘI CĂMINUL 269
SOLITUDINEA 275
MISTERUL 281
MUNCA 287
INSPIRAȚIA 293
IUBIREA SUFLETULUI 299
SINELE SUPERIOR 307
INTIMITATEA 313
IMAGINEA DE SINE 317
SUFERINȚA 323
ENERGIA IUBIRII 329
INDIVIDUALITATEA 335
INDEPENDENȚA 343
APRECIEREA 349
IERTAREA 355
NON-VIOLENȚĂ 361
COMPARAȚIA 367
ACȚIUNEA/ FAPTA 373
VENERAȚIA 379
MULȚUMIRI
Doresc să mulț�umesc fiecăruia dintre aceș� ti ș� aizeci de

mentori care s-au simț�it obligaț�i să î�ș�i î�mpărtăș� ească î�nț�e-
lepciunea î�n avantajul fiecăruia dintre noi, cei aflaț�i acum
î�n viaț�ă.
Sunt, de asemenea, profund recunoscător dragului
meu prieten ș� i agent literar din ultimul sfert de secol,
Arthur Pine, precum ș� i celei care î�mi este editor, corector,
dactilografă ș� i o foarte dragă prietenă, Joanna Pyle, pentru
uriaș� a lor contribuț�ie la realizarea acestei cărț�i.
Mulț�umesc... mulț�umesc...
INTRODUCERE
Pot să-mi imaginez cum era lumea î�n alte vremuri ș� i sunt
fascinat de ceea ce probabil simț�eau î�n inimile lor acei oa-
meni care au trăit î�naintea noastră. Iar să-mi imaginez că
Pitagora, Buddha, Iisus Hristos, Michelangelo, Shelley,
Shakespeare, Emerson, ș� i atât de mulț�i dintre cei pe care î�i
respectăm ca pe niș� te mentori ș� i lideri spirituali, au păș� it
practic pe acelaș� i pământ, au băut aceeaș� i apă, au privit la
aceeaș� i lună ș� i au fost î�ncălziț�i de acelaș� i soare, aș� a cum
sunt ș� i eu azi, mă fascinează profund. Ș� i chiar mai fascinant
este ce ar vrea aceste minț�i, cele mai mari ale tuturor tim-
purilor, ca noi să ș� tim.
Am ajuns la concluzia că, î�n lumea noastră, pentru a
realiza o schimbare spirituală profundă la nivel interior,
trebuie să cunoaș� tem ș� i să trăim î�n vieț�ile noastre î�nț�elep-
ciunea pe care ne-au lăsat-o aceș� ti mentori remarcabili din
trecut. Mulț�i dintre aceș� ti mentori profunzi au fost consi-
deraț� i instigatori ș� i câț� iva chiar au fost condamnaț� i la
moarte pentru credinț�ele lor. Totuș� i, î�nvăț�ăturile lor n-au
putut fi niciodată reduse la tăcere, după cum stă mărturie
varietatea subiectelor din diferite ere istorice, ce se află î�n
această carte. Cuvintele lor trăiesc mai departe, iar sfaturi-
le lor pentru a avea o experienț�ă de viaț�ă mai profundă ș� i
mai bogată se află aici, ca voi să le citiț�i ș� i să le puneț�i î�n
aplicare. Această colecț� ie constituie un compendiu al
12 ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR
î�nț�elepciunii acestor subiecte ș� i vremuri, ș� i ce simt eu că

aceș� ti gânditori î�nț�elepț� i ș� i creativi ne spun nouă acum
despre cum să creăm î�n noi o schimbare spirituală profundă
la nivel interior.
Î�ntr-o anumită măsură, noi, cei care ne aflăm acum pe
Pământ, suntem legaț�i î�n multe feluri de toț�i cei care au
trăit aici î�naintea noastră. Dispunem, probabil, de tehnologii
noi ș� i un confort modern, dar î�ncă î�mpărț�im acelaș� i spaț�iu al
sufletului, ș� i aceeaș� i energie sau forț�ă vitală care a curs prin
trupurile lor curge acum prin ale noastre. Acestei imagini
mentale ș� i acestei energii î�mpărtăș� ite le este dedicată cartea
de faț�ă. Ce au să ne spună nouă astăzi acei cărturari din ve-
chime, pe care noi î�i considerăm a fi fost cei mai î�nț�elepț�i ș� i
cei mai avansaț�i din punct de vedere spiritual?
Constatările lor asupra celor mai importante lecț�ii de
viaț�ă se găsesc sub forma prozei, poeziei ș� i a discursurilor
pe care ni le-au lăsat să le citim ș� i să le ascultăm. Deș� i au
trăit î�n cu totul alte vremuri, î�n condiț�ii de viaț�ă destul de
diferite de ale noastre, î�ncă au ceva să ne spună. Î�n esenț�ă,
aceste minț�i sclipitoare din trecutul nostru se află î�ncă ală-
turi de noi, prin cuvintele lor.
Am ales să evidenț� iez ș� aizeci dintre mentorii noș� tri
ancestrali, ș� i toț� i se bucură de admiraț� ia ș� i de respectul
meu. Ei sunt un grup divers, reprezentând vremuri antice,
medievale, renascentiste, timpurii moderne ș� i moderne,
din î�ntreaga lume. Unii au trăit până la nouăzeci ș� i ceva de
anii, iar alț�ii au murit pe la douăzeci ș� i un pic. Bărbaț�i, femei;
negri, albi, amerindieni, din Orientul Î�ndepărtat ș� i Mijlociu;
cărturari, soldaț�i, oameni de ș� tiinț�ă, filozofi, poeț�i ș� i oameni
de stat, ei se află aici ș� i au să vă spună ceva personal.
Alegerea acestor ș� aizeci de oameni nu presupune î�n
niciun fel că cei care nu sunt î�n această carte ar fi, cumva,
INTRODUCERE 13
mai puț�in importanț�i. Fiecare selecț�ie ș� i fiecare autor au

reprezentat pur ș� i simplu alegerile mele pentru a explica
aceste subiecte. Este foarte simplu. Dacă i-aș� fi inclus pe
toț�i marii mentori din trecut, aț�i fi avut nevoie să î�nchiriaț�i
o remorcă ș� i o macara doar pentru a ridica această carte,
atât de extraordinare sunt contribuț�iile strămoș� ilor noș� tri!
Am scris fiecare parte î�ntr-un mod care explică î�n ce
fel operele acestor nobili maeș� tri ar putea să vă fie direct
de folos, aici ș� i acum. Fiecare contribuț�ie e menită să vi se
adreseze vouă, personal, cu sugestii specifice la sfârș� itul
fiecărui scurt eseu, explicând cum puteț�i să puneț�i î�n apli-
care lecț�iile respective î�n viaț�a voastră. Vreau mai degrabă
să vă furnizez perspective pe care să le puteț�i aplica, de la
cei mai apreciaț�i mentori ai noș� tri, î�n loc să vă pun să î�nvă-
ț�aț�i poezia ș� i proza lor ș� i să concluzionaț�i pasiv: „Foarte
bine, e frumos pentru un curs de literatură sau studii uma-
niste, dar atunci era aș� a, iar acum e altfel.” Vă recomand să
citiț�i fiecare selecț�ie cu o deschidere spre ideea că aceste
minț�i impozante î�mpărtăș� esc cu voi aceeaș� i divinitate ș� i
forț�ă vitală ș� i vi se adresează direct, î�n limbajul lor unic ș� i
forma lor artistică proprie, ș� i că veț�i aplica î�nț�elepciunea
lor î�n viaț�a voastră, î�ncepând de astăzi!
Î�n timp ce am scris fiecare dintre aceste eseuri, am pri-
vit la un portret sau o fotografie a mentorului pe care î�l
evidenț�iam ș� i l-am î�ntrebat pur ș� i simplu pe acest om: „Ce
ai vrea ca noi, cei aflaț�i aici, astăzi, să ș� tim?” – ș� i am ascul-
tat ș� i m-am abandonat lor. Mi-am dat voie să simt călăuzi-
rea lor, ș� i scrierea mea a devenit aproape automată. Poate
că sună ciudat, dar am simț�it efectiv prezenț�a acelor scrii-
tori ș� i poeț�i alături de mine pe când scriam fiecare dintre
aceste ș� aizeci de fragmente.
Multe dintre selecț�iile din această carte sunt poezii. Eu

privesc poezia ca pe un limbaj al inimii – nu doar ca pe o for-
mă de divertisment sau o materie prin care treci la ș� coală, ci
ca pe o altă cale de a ne transforma vieț�ile comunicându-ne
î�nț�elepciunea unul altuia. Iată aici trei exemple din propria-mi
viaț�ă despre cum poezia, limbajul inimii, m-a atins.
Cu mulț�i ani î�n urmă, când mi-am luat doctoratul, mă
aflam la o sărbătorire festivă, unde am primit multe cadouri
frumoase. Cadoul care m-a impresionat cel mai tare a fost
o poezie scrisă de mama mea, poezie care astăzi, cu aproa-
pe treizeci de ani mai târziu, î�ncă stă afiș� ată pe perete, î�n
biroul meu. O reproduc aici pentru a ilustra cum poezia,
care nu izvorăș� te neapărat din minț�ile personalităț�ilor de
renume, ne poate atinge acolo unde trăim.
O mamă nu poate decât să îndrume...

apoi să se dea la o parte – știam
că nu pot spune: „Asta e calea
pe care ar trebui să mergi.”
Pentru că nu puteam să prevăd
ce drumuri te-ar putea chema
către culmi neînchipuite,
pe care eu s-ar putea să nu le cunosc nicicând.
Și totuși, în inima mea

Întotdeauna am știut
Că vei atinge o stea...
Nu sunt surprinsă!
Când fiica mea cea mai mare, Tracy, avea doar cinci sau
ș� ase ani, mi-a trimis o imagine desenată de ea la ș� coală,
î�mpreună cu o poezie î�n care exprima ce simte î�n inima ei
delicată. Mama ei ș� i cu mine ne despărț�iserăm, iar ea ș� tia
INTRODUCERE 15
de durerea pe care o simț�eam din cauză că nu locuiam cu

ea zi de zi. Ș� i această poezie a fost î�nrămată ș� i e agăț�ată pe
peretele de lângă masa mea de lucru.
Chiar dacă soarele nu mai strălucește

Chiar dacă cerul nu mai e niciodată albastru
Nu va conta
Pentru că eu te voi iubi mereu.
Să citesc aceste gânduri nepreț�uite, exprimate poetic

de fiica mea, î�mi provoacă mereu o strângere de inimă ș� i
î�mi dau lacrimi de recunoș� tinț�ă.
Î� n fine, fiica noastră Sommer a scris această poezie
drept cadou de Crăciun pentru mama ei. Poezia stă î�nră-
mată lângă pat, pentru ca ea să o citească î�n fiecare seară.
Ce înseamnă pentru mine dragostea ta

Știu că zâmbetul tău cald
Mă întâmpină la ușă
Și că vorbele tale bune
Îmi înlătură toate grijile.
De câte ori greșesc,
Tu mă pui pe calea dreaptă
Și când râdem amândouă
Numai atunci mă simt completă.
Dragostea ta pentru noi înseninează
Orice zi noroasă, cu ușurință.
Să mă gândesc că ne-ai lăsa
Nu e cu putință.
O mamă ca tine nici nu se poate închipui,
Nici nu zici că ești aievea,
De-aceea te ador,
Sunt fericită când îți simt iubirea.
După cum am spus, poezia este limbajul inimii, iar voi

sunteț�i pe cale să aveț�i inima atinsă de ș� aizeci de suflete
măreț�e, care v-au scris vouă direct, dintr-un alt loc ș� i dintr-un
alt timp. Această carte vă va servi cel mai bine dacă vă gân-
diț�i la ea ca la o cale de a vă reconecta cu acele mari suflete
care au părăsit, î�n trup, lumea noastră materială, dar î�ncă
se află cu noi î�n sens spiritual.
Vă î�ncurajez să faceț�i din această carte un proiect de
restaurare a sufletului pe două luni, timp î�n care să citiț�i un
singur text selectat î�n fiecare zi ș� i apoi să faceț�i un efort
conș� tient de a aplica sugestiile î�n ziua respectivă. Când aț�i
terminat cele ș� aizeci de zile, folosiț�i-o ca pe o carte de re-
ferinț�ă. Uitaț�i-vă la cele ș� aizeci de teme de la cuprins ș� i,
dacă aveț�i nevoie de un plus de răbdare, milă, smerenie,
bunătate, meditaț�ie, iertare, leadership, rugăciune sau ori-
ce altceva de care s-au ocupat maeș� trii noș� tri ancestrali,
citiț� i, atunci, contribuț� ia lor. Revedeț� i eseul ș� i lucraț� i la
aplicarea recomandărilor specifice. Lăsaț�i-vă viaț�a să fie
î�ndrumată de măreț�ie!
Pentru mine, aceasta este calea de a preda poezie, pro-
ză ș� i literatură; lăsaț�i-o să prindă viaț�ă, să vă sclipească î�n
minte ș� i luaț�i apoi acea trezire lăuntrică ș� i puneț�i-o la trea-
bă. Cu toț�ii le suntem profund recunoscători celor care fac
viaț� a să pulseze î�ntr-un ritm mai rapid ș� i mai puternic.
Aceș� ti mari mentori din trecut au făcut la fel pentru mine
ș� i eu vă î�ncurajez pe voi să aplicaț�i î�n viaț�a voastră acest
limbaj al inimii din î�nț�elepciunea evurilor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze,
Wayne W. Dyer
MEDITAȚIA
Învață să taci.
Lasă-ți
mintea liniștită
să asculte și să absoarbă.
PITAGORA
(580 î.Hr.–500 î.Hr.)
Filozof și matematician grec, Pitagora a fost interesat în

special de studiul matematicii în legătură cu greutățile și
unitățile de măsură și de teoria muzicală.
Toate nenorocirile omului vin din inabilitatea de a

sta tăcut, singur într-o încăpere.
BLAISE PASCAL
(1623–1662)
Blaise Pascal a fost un filozof, om de știință, matematician

și scriitor francez, ale cărui tratate au contribuit la dome-
niile hidraulicii și geometriei pure.
E ste singura dată î�n această colecț�ie de mari î�nvăț�aț�i

când am ales să evidenț�iez doi scriitori pe aceeaș� i temă.
Am optat pentru doi oameni ale căror vieț�i au fost despăr-
ț�ite de mai bine de două milenii, amândoi fiind consideraț�i
la vremea lor drept cei mai buni cunoscători î�n domeniile
raț�ionale ale matematicii ș� i ș� tiinț�ei.
Pitagora, ale cărui scrieri au influenț� at gândirea lui

Platon ș� i Aristotel, a contribuit major atât la dezvoltarea
matematicii, cât ș� i a filozofiei raț�ionale occidentale. Blaise
Pascal, matematician francez, fizician ș� i filozof al religiei,
care a trăit la douăzeci ș� i două de secole după Pitagora,
este considerat una dintre minț�ile ș� tiinț�ifice originale. El este
responsabil pentru invenț�ia seringii, a presei hidraulice ș� i
a primului calculator digital. Legea lui Pascal este predată
ș� i astăzi la orele de ș� tiinț�ă din toată lumea.
Luând î�n considerare î�nclinaț�iile ș� tiinț�ifice, cu domi-
nantă î�n emisfera stângă a creierului, ale acestor doi oa-
meni de ș� tiinț� ă, recitiț� i cele două citate ale lor. Pascal:
„Toate nenorocirile omului vin din inabilitatea de a sta tăcut,
singur î�ntr-o î�ncăpere.” Pitagora: „Î� nvaț� ă să taci. Lasă-ț� i
mintea liniș� tită să asculte ș� i să absoarbă.” Amândouă vor-
besc despre importanț�a tăcerii ș� i despre valoarea medita-
ț� iei î�n viaț� ă, chiar dacă eș� ti contabil sau avatar. Ele ne
transmit un mesaj valoros despre un mod de a fi î�n viaț�ă,
care î�n general nu este î�ncurajat î�n cultura noastră: acela
că există o valoare enormă î�n a vă face timp î�n viaț�ă î�n care
să fiț�i singuri, să staț�i î�n tăcere. Dacă vreț�i să scăpaț�i de
suferinț�ele voastre, î�nvăț�aț�i să staț�i tăcuț�i î�ntr-o î�ncăpere,
singuri, ș� i să meditaț�i.
S-a estimat că o persoană obiș� nuită are î�n fiecare zi
ș� aizeci de mii de gânduri diferite. Problema este că avem
astăzi aceleaș� i ș� aizeci de mii de gânduri pe care le-am avut
ieri, ș� i mâine le vom repeta din nou. Minț�ile noastre sunt
pline de aceeaș� i sporovăială, zi de zi. Să î�nvăț�aț�i să tăceț�i ș� i
să meditaț�i implică găsirea unei căi de a intra î�n spaț�iile
dintre gândurile voastre; sau î�n abis, după cum î�i spun eu.
Î�n acest spaț�iu gol ș� i tăcut dintre gândurile voastre, puteț�i
MEDITAȚIA 19
găsi o senzaț�ie de pace totală, î�ntr-o sferă care este necu-

noscută î�n mod obiș� nuit. Aici, orice iluzie privitoare la se-
pararea voastră e sfărâmată. Cu toate acestea, dacă aveț�i
ș� aizeci de mii de gânduri diferite î�ntr-o zi, efectiv nu mai
există timp disponibil pentru a intra î�n spaț�iul dintre gân-
durile voastre, deoarece acel spaț�iu nu există.
Cei mai mulț�i dintre noi au o minte care funcț�ionează
la turaț� ie maximă ș� i ziua, ș� i noaptea. Gândurile noastre
sunt o amestecătură de dialog continuu despre orare, griji
financiare, fantezii sexuale, liste de cumpărături, probleme
cu draperiile, preocupări legate de copii, planuri de vacanț�ă
ș� i aș� a mai departe, ca un carusel care nu se opreș� te nicio-
dată. Aceste ș� aizeci de mii de gânduri sunt de obicei des-
pre activităț�i zilnice obiș� nuite ș� i creează un tipar mental
care nu lasă spaț�iu pentru tăcere.
Acest tipar ne reî�ntăreș� te convingerea culturală con-
form căreia toate pauzele î�n conversaț�ie (tăcerea) trebuie
umplute repede. Pentru mulț�i, tăcerea reprezintă o ruș� ine
ș� i un defect social. Î�nvăț�ăm, aș� adar, să intervenim numai-
decât pentru a umple aceste spaț�ii, indiferent dacă materialul
nostru de umplutură are sau nu substanț�ă. Perioadele de
tăcere din maș� ină sau de la cină sunt percepute ca momen-
te jenante, iar cei care stăpânesc arta conversaț�iei ș� tiu cum
să umple acele spaț�ii cu zgomot.
La fel stau lucrurile ș� i cu noi; nu avem niciun fel de
pregătire î�n domeniul tăcerii ș� i o privim ca fiind stângace
ș� i derutantă. Continuăm, aș� adar, dialogul interior, la fel ca
pe cel exterior. Totuș� i, î�n acel loc liniș� tit, î�n care mentorul
antic Pitagora ne spune să ne lăsăm mintea tăcută să asculte
ș� i să absoarbă, acolo va dispărea confuzia ș� i ne vom primi
călăuzirea luminată. Meditaț�ia afectează, î�nsă, ș� i calitatea
activităț� i lor noastre care nu se desfăș� oară î�n tăcere.

Practica zilnică a meditaț�iei este singurul lucru din viaț�a
mea care î�mi oferă o senzaț�ie superioară de bine, o energie
sporită, o productivitate mai bună la un nivel mai conș� ti-
ent, relaț�ii mai satisfăcătoare ș� i o legătură mai strânsă cu
Dumnezeu.
Mintea e ca un iaz. La suprafaț�ă vedeț�i toate tulburări-
le, cu toate că suprafaț�a reprezintă numai o parte din iaz.
Dincolo de suprafaț�a apei, î�n adânc, acolo unde e nemiș� ca-
re, veț� i ajunge să cunoaș� teț� i adevărata esenț� ă a iazului,
precum ș� i propria minte. Trecând dincolo de suprafaț� ă,
ajungeț�i î�n spaț�iile dintre gândurile voastre, de unde puteț�i
să intraț�i î�n abis. Abisul reprezintă golul ș� i tăcerea supre-
mă, iar aceasta este indivizibilă. Nu contează de câte ori
tăiaț�i î�n două liniș� tea, tot liniș� te obț�ineț�i. Asta se î�nț�elege
prin momentul prezent. Poate că reprezintă esenț� a lui
Dumnezeu, ceea ce nu poate fi despărț�it de unitate.
Aceș� ti doi pionieri ai ș� tiinț�ei, care sunt î�ncă citaț�i as-
tăzi la cursurile universitare, studiau natura universului.
Se luptau cu misterele energiei, presiunii, matematicii,
spaț�iului, timpului ș� i adevărurilor universale. Mesajul lor
pentru noi, toț�i cei de-aici, este simplu. Dacă vreț�i să î�nț�e-
legeț�i universul sau universul vostru personal, dacă vreț�i
să ș� tiț�i cum funcț�ionează toate, atunci fiț�i tăcuț�i ș� i î�nfrun-
taț�i-vă frica de a sta singuri î�ntr-o î�ncăpere ș� i de a vă cu-
funda adânc î�n straturile minț�ii voastre.
Spaț�iul dintre note este cel care face muzica. Fără acel
gol, fără liniș� tea dintre ele, nu există muzică, numai zgo-
mot. Ș� i voi sunteț�i, î�n miezul vostru, un spaț�iu tăcut ș� i gol,
î�nconjurat de o formă. Pentru a răzbate prin acea formă ș� i
pentru a vă descoperi natura cu adevărat creatoare aflată
MEDITAȚIA 21
î�n centru, trebuie să vă faceț�i timp pentru a deveni tăcuț�i î�n

fiecare zi ș� i pentru a intra î�n acel spaț�iu î�ncântător dintre
gândurile voastre. Oricât aș� scrie eu despre valoarea medi-
taț�iei zilnice, nu veț�i fi vreodată convinș� i. Nu veț�i cunoaș� te
niciodată valoarea acestei practici dacă nu vă luaț�i angaja-
mentul de a o adopta.
Scopul meu î�n scrierea acestui scurt eseu asupra valo-
rii meditaț�iei nu este să vă spun cum să meditaț�i. Există
multe cursuri de studiu, manuale ș� i ghiduri audio bune,
care să vă ofere instrucț�iuni. Scopul meu aici este să subli-
niez că meditaț�ia nu este ceva doar pentru căutătorii spiri-
tuali care vor să-ș� i petreacă ceasurile ș� i zilele vieț�ilor lor
cufundaț�i î�n contemplaț�ie profundă, care uită de producti-
vitate ș� i responsabilitate socială. Meditaț�ia este o practică
î�n favoarea căreia pledau cei care trăiesc după credinț�a lor
î�n raț�iune, cei care fac calcule complexe, autorii de teoreme
ș� i cei care cred î�n Legea lui Pascal. Poate vă simț�iț�i aș� a cum
s-a simț� it Blaise Pascal când a scris: „Liniș� tea eternă a
acestor spaț�ii infinite mă î�ngrozeș� te.”
Iată câteva sugestii pentru a vă depăș� i groaza ș� i pentru
a î�nvăț� a să fiț� i tăcuț� i ș� i să staț� i î�n liniș� te, singuri î�ntr-o
î�ncăpere:
• Exersaț�i respiraț�ia conș� tientă ca pe un mod de a vă cul-
tiva î�ntoarcerea către interior, spre sinele tăcut. Puteț�i
face acest lucru î�n mijlocul ș� edinț�elor, al conversaț�iilor,
chiar al petrecerilor. Observaț�i-vă ș� i urmăriț�i-vă respi-
raț�ia pentru câteva clipe, de multe ori î�n timpul zilei.
• Faceț�i-vă timp astăzi pentru a sta pur ș� i simplu singuri
î�ntr-o î�ncăpere ș� i observaț�i-vă mintea. Ț� ineț�i evidenț�a
diverselor gânduri care apar, dispar ș� i conduc la ur-
mătorul gând. Conș� tientizarea activităț�ii frenetice din
mintea voastră vă va ajuta să vă depăș� iț�i ritmul nebun

al gândurilor.
• Citiț�i o carte despre meditaț�ie pentru a î�nvăț�a cum
poate fi iniț�iată practica sau alăturaț�i-vă unui grup de
meditaț�ie. Mulț�i profesori ș� i organizaț�ii locale vă pot
iniț�ia pe această cale. Chopra Center for Well-Being
din La Jolla, California, condus de prietenul ș� i colegul
meu Deepak Chopra predă meditaț�ia ca parte a unei
palete largi de oferte de servicii.
• Sunt disponibile multe CD-uri ș� i casete pentru a vă î�n-
druma î�n meditaț�ie. Găsiț�i un ghid care să vă placă. Eu
am publicat unul numit Meditation for Manifesting
(Meditații pentru manifestare*), î�n care predau un fel
special de meditaț�ie, numită JAPA. Vă î�ndrum printr-o
meditaț�ie de dimineaț�ă ș� i de seară, pentru a vă ajuta să
repetaț�i sunetele divine. Profitul merge spre acte de
caritate.
*Audiobook apărut în limba română sub acest titlu, la Ed. ACT și Poli-
ton, București, 2016. (n.red.)
CUNOAȘTEREA
Să nu crezi ceea ce ai auzit.

Să nu crezi în tradiție pentru că e transmisă peste
generații.
Să nu crezi în nimic despre care s-a vorbit de multe ori.
Să nu crezi deoarece afirmațiile scrise vin de la vreun
înțelept bătrân.
Să nu crezi în ipoteze.
Să nu crezi în autoritate sau în învățători sau în bătrâni.
Ci numai după o cercetare și o observație atente, dacă
e în acord cu rațiunea și va fi spre beneficiul tu-
turor, atunci acceptă și trăiește în concordanță.
BUDDHA
(563 î.Hr.–483 î.Hr.)
Fondator al budismului, una dintre religiile fundamentale

ale lumii, Buddha s-a născut în nord-estul Indiei, la grani-
ța cu Nepalul, sub numele de prințul Siddhartha Gautama.
Văzând nefericirea, boala și moartea cărora chiar și cei mai
bogați și mai puternici le sunt supuși în această viață, la
vârsta de douăzeci și nouă de ani, el a abandonat viața pe
care o trăia, în căutarea unui adevăr superior.
Numele Buddha este de fapt un titlu care se traduce prin

„cel trezit” sau prin „cel iluminat”. Acesta este titlul dat lui
Siddhartha Gautama, care a lăsat î�n urmă viaț�a princiară la
vârsta de douăzeci ș� i nouă de ani ș� i a pornit î�ntr-o căutare
de o viaț�ă pentru o î�nț�elegere religioasă ș� i o cale de elibe-

rare din condiț�ia umană. Se spune că a renunț�at la î�nvăț�ă-
turile contemporanilor săi ș� i, prin meditaț� ie, a obț� inut
iluminarea sau î�nț�elegerea supremă. De aici î�nainte, el ș� i-a
asumat rolul de î�nvăț�ător, instruindu-ș� i adepț�ii î�n „dharma”
sau adevăr.
Î�nvăț�ăturile lui au devenit baza pentru practica religi-
oasă a budismului, care a jucat un rol important atât î�n
viaț�a spirituală, culturală ș� i socială a lumii orientale, cât ș� i
î�ntr-o mare parte a lumii occidentale. Am ales intenț�ionat
să nu scriu î�n acest eseu despre canoanele doctrinei bu-
diste, ci să iau mai degrabă acest pasaj al lui Buddha, citat
adeseori, ș� i să î�i discut semnificaț�ia actuală pentru noi, la
aproximativ douăzeci ș� i cinci de secole după moartea celui
iluminat.
Cuvântul-cheie din pasaj este „a crede”. De fapt, expresia-
cheie este „să nu crezi”. Tot ceea ce purtaț�i cu voi ș� i consi-
deraț�i a fi o credinț�ă v-aț�i î�nsuș� it î�n mare măsură pe baza
experienț�elor ș� i mărturiilor altor oameni. Ș� i, dacă ajunge
la voi dintr-o sursă din exteriorul vostru, indiferent de cât
de convingător ar fi procesul de condiț�ionare ș� i de câț�i oa-
meni la fel ca voi s-au străduit să vă convingă de adevărul
acestor credinț�e, faptul că acesta este adevărul altcuiva î�n-
seamnă că î�l primiț� i cu câteva semne de î�ntrebare sau
î�ndoieli.
Dacă aș� î�ncerca să vă conving de gustul delicios al unui
peș� te, poate că aț�i asculta, dar aț�i avea î�ncă î�ndoieli. Dacă
v-aș� arăta imagini cu acest peș� te ș� i aș� pune sute de oameni
să vină să confirme veridicitatea afirmaț�iilor mele, poate
veț�i deveni mai convinș� i. Un minimum de î�ndoială va ră-
mâne î�nsă, deoarece nu aț�i gustat din peș� te. Poate că veț�i
CUNOAȘTEREA 25
accepta adevărul gustului său delicios pentru mine; î�nsă

până când papilele voastre gustative nu experimentează
peș� tele, adevărul vostru nu e decât o credinț�ă bazată pe
adevărul meu, pe experienț�a mea. Ș� i la fel stau lucrurile ș� i
cu toț�i membrii bine intenț�ionaț�i ai familiilor voastre ș� i cu
strămoș� ii lor.
Doar pentru că aț�i auzit-o ș� i e o tradiț�ie î�ndelungată,
transmisă peste secole, ș� i cei mai mari î�nvăț�ători ai lumii
au susț�inut-o, acestea tot nu sunt motive pentru a accepta
o credinț�ă. Amintiț�i-vă, „să nu crezi”, după cum ne î�nvaț�ă
Buddha.
Î�n loc să folosiț�i termenul „credinț�ă”, î�ncercaț�i să tre-
ceț�i la cuvântul „cunoaș� tere”. Când aveț�i experienț�a directă
a gustării peș� telui, aceea este cunoaș� tere. Aveț�i, adică, un
contact conș� tient ș� i puteț�i determina adevărul pe baza ex-
perienț�ei voastre. Ș� tiț�i cum să î�notaț�i sau să mergeț�i pe bi-
cicletă nu pentru că aveț�i o credinț�ă, ci pentru că aț�i avut o
experienț�ă directă.
Vi se reaminteș� te, direct de către „cel iluminat”, care a
trăit acum două mii cinci sute de ani, să aplicaț�i aceeaș� i
î�nț�elegere î�n practica voastră spirituală. Există o diferenț�ă
fundamentală î�ntre a cunoaș� te ceva ș� i a cunoaș� te despre
ceva. „Cunoaș� terea despre” este un alt termen pentru cre-
dinț�ă. „Cunoaș� tere” e un termen rezervat exclusiv experien-
ț�ei directe, care î�nseamnă absenț�a î�ndoielii. Î�mi amintesc
de un bine cunoscut vindecător Kahuna răspunzând la î�n-
trebarea mea despre cum ajunge un Kahuna vindecător.
Mi-a spus: „Atunci când o cunoaș� tere se confruntă cu o cre-
dinț�ă î�n procesul unei boli, cunoaș� terea va triumfa î�ntot-
deauna. Kahuna”, mi-a explicat el, „au fost crescuț� i să
abandoneze toate î�ndoielile ș� i să cunoască.”
Când mă gândesc la parabolele cu Iisus Hristos ca

mare vindecător, nu pot invoca niciun fel de î�ndoială. Când
Hristos î�ntâlnea un lepros, nu spunea: „N-am avut cine ș� tie
ce succes cu lepra î�n ultima vreme. Dar, dacă î�mi urmezi
sfatul, vei avea o ș� ansă de supravieț�uire de treizeci la sută
î�n următorii cinci ani.” Puteț� i vedea î�ndoiala prezentă
î�ntr-o asemenea atitudine. El afirma, î�n schimb, dintr-o
stare de cunoaș� tere absolută: „Eș� ti vindecat.” Aceasta este
aceeaș� i stare de contact conș� tient cu cunoaș� terea din care ș� i
Sf. Francisc ș� i-a î�ndeplinit toate miracolele de vindecare.
Ș� i totuș� i, persuasiunea influenț�elor sistemului tribal
este extrem de puternică. Vi se reaminteș� te mereu î�n ce ar
trebui sau nu să credeț�i ș� i de ceea ce au crezut î�ntotdeauna
membrii tribului nostru ș� i de ceea ce se va î�ntâmpla dacă
ignoraț�i aceste credinț�e. Frica devine î�nsoț�itorul constant
al credinț�elor voastre ș� i, î�n ciuda î�ndoielilor pe care le-aț�i
putea simț�i î�n interior, adesea adoptaț�i aceste credinț�e ș� i le
transformaț�i î�n cârje î�n viaț�a voastră, î�n timp ce ș� chiopă-
taț�i prin ea, căutând o cale de ieș� ire din capcanele î�ntinse
cu grijă de generaț�ii de credincioș� i î�naintea voastră.
Buddha vă oferă un mare sfat ș� i puteț� i vedea că din
concluzia lui lipseș� te cuvântul „credinț�ă”. El spune că atunci
când e î�n acord cu raț� iunea – adică atunci când voi ș� tiț� i
care e adevărul, pe baza propriei voastre cercetări ș� i ob-
servaț�ii – ș� i e î�n beneficiul tuturor, atunci ș� i numai atunci
trăiț�i î�n concordanț�ă!
De-a lungul acestei cărț�i vă ofer o î�nsumare a celor mai
celebre ș� i mai creative minț�i geniale ale tuturor timpurilor.
Ele vă dau sfaturi din alte timpuri, iar eu vă î�ncurajez să
faceț� i cu toate cuvintele care ajung la voi de dincolo de
această lume contemporană acelaș� i lucru pe care î�l faceț�i
CUNOAȘTEREA 27
cu cuvintele care au fost transmise de-a lungul multor ge-

neraț�ii. Î�n primul ș� i î�n primul rând, î�ncercaț�i sfaturile din
această carte. Î� ntrebaț� i-vă cum se potrivesc cu propria
voastră raț�iune ș� i cu bunul-simț� ș� i, dacă sunt î�n beneficiul
vostru ș� i al celorlalț�i, atunci trăiț�i î�n concordanț�ă. Faceț�i,
aș� adar, din ele, cunoaș� terea voastră.
Rezistenț�a î�n faț�a influenț�elor tribale e percepută adesea
ca fiind dură sau ca o dovadă de indiferenț�ă la experienț�ele
ș� i î�nvăț�ăturile celorlalț�i, î�n special ale celor care ț�in cel mai
mult la voi. Vă sugerez să citiț� i î�ncontinuu cuvintele lui
Buddha, dacă aceasta este concluzia voastră. El nu vorbeș� -
te despre respingere, ci numai despre a fi destul de adult ș� i
de matur î�ncât să vă hotărâț�i singuri ș� i să trăiț�i mai degra-
bă după ceea ce cunoaș� teț�i voi, decât după experienț�ele ș� i
mărturiile altora.
Nu puteț� i î�nvăț� a nimic prin eforturile celorlalț� i. Cei
mai mari î�nvăț�ători ai lumii nu vă pot î�nvăț�a absolut nimic,
dacă nu sunteț�i dispuș� i să aplicaț�i ceea ce au ei de oferit pe
baza cunoaș� terii voastre. Aceș� ti mari î�nvăț�ători vă oferă
numai alegeri din meniul vieț�ii. Le pot face să sune foarte
ispititor ș� i î�n cele din urmă vă pot ajuta să î�ncercaț�i acele
articole din meniu. Pot chiar să scrie ei meniul. Dar meniul
nu poate fi niciodată totuna cu masa.
Pentru a pune î�n acț�iune această î�nț�elepciune, vă ofer
aceste aperitive din meniul meu:
• Faceț�i un inventar al cât mai multor credinț�e ale voastre

la care vă puteț� i gândi. Includeț� i lucruri precum ati-
tudinea voastră faț�ă de religie, pedeapsa capitală, dreptu-
rile minorităț�ilor, reî�ncarnare, tineri, bătrâni, medicina
alternativă, ce se î�ntâmplă la moarte, prejudecăț�ile voas-

tre culturale, capacitatea de a î�nfăptui miracole.
• Din acest inventar, fiț�i sinceri cu privire la câte dintre
credinț�ele voastre susț�inute cu fermitate sunt rezulta-
tul propriilor voastre experienț�e de viaț�ă ș� i câte v-au
fost transmise. Faceț�i un efort să vă deschideț�i mintea
către experimentarea directă a lucrurilor î�nainte să le
proclamaț�i ca fiind adevărate ș� i să trăiț�i î�n concordan-
ț�ă cu ele.
• Expuneț�i-vă la sisteme de credinț�e care se află î�n opo-
ziț�ie cu cele cu care sunteț�i familiarizaț�i. Experimentaț�i
cum e să vă aflaț�i î�n locul celor care sunt diferiț�i de voi.
Cu cât vă permiteț�i mai multe astfel de experienț�e, cu
atât mai mult veț�i cunoaș� te adevărul.
• Refuzaț�i să vă lăsaț�i atraș� i î�n discuț�ii pe baza ideilor
care v-au fost induse de către alte persoane bine inten-
ț�ionate. Cu alte cuvinte, nu mai investiț�i energie î�n lu-
crurile î�n care nu credeț�i sau despre care ș� tiț�i că sunt
nepotrivite pentru voi.
LEADERSHIPUL
ACȚIUNEA FIREASCĂ
Adevărații conducători
de-abia le sunt cunoscuți celor ce-i urmează.
Imediat după ei se află conducătorii
pe care oamenii îi cunosc și îi admiră;
după ei, cei de care le este frică;
după ei, cei pe care îi disprețuiesc.
Să nu oferi încredere
înseamnă să nu primești încredere.
Când treaba e făcută bine,

fără zarvă și fală,
oamenii obișnuiți spun:
„Oh, noi am făcut-o.”
LAO ZI
(secolul al VI-lea î.Hr.)
Filozoful chinez Lao Zi a scris Tao Te Ching, care înseamnă

Calea. Aceasta constituie baza pentru practica religioasă a
taoismului.
Sunt deseori uimit de cât de mulț�i politicieni contempo-

rani se referă la ei î�nș� iș� i ca fiind lideri, î�n virtutea faptului
că deț�in o funcț�ie publică. Din punct de vedere istoric, este
limpede că deț� inătorii funcț� iilor publice sunt rareori
adevăraț�ii lideri care provoacă schimbarea. De exemplu,

cine au fost liderii Renaș� terii? Oare au fost ei deț�inătorii
funcț�iilor publice? Oare liderii au fost primarii, guvernato-
rii ș� i preș� edinț�ii capitalelor europene? Fireș� te că nu.
Liderii au fost artiș� tii, scriitorii ș� i muzicienii care ș� i-au
ascultat inimile ș� i sufletele ș� i au exprimat ceea ce au auzit,
conducându-i ș� i pe alț� ii să descopere î�n interiorul lor o
voce rezonantă. Î�n cele din urmă, î�ntreaga lume a ascultat
cu o nouă conș� tientizare care era responsabilă pentru tri-
umful demnităț�ii umane asupra tiraniei. Adevăraț�ii lideri
sunt rareori oficialii cărora li te adresezi printr-un titlu.
Gândiț�i-vă bine prin ce titluri sunteț�i cunoscuț�i ș� i cum
î�ncercaț�i să vă ridicaț�i la î�nălț�imea lor. S-ar putea să purtaț�i
titlul de mamă sau tată, care reprezintă o responsabilitate
extraordinară. Atunci când vi se cere sfatul, deoarece copiii
vă văd ca pe un lider al familiei, ț�ineț�i minte că vreț�i mai
degrabă ca ei să poată zice cu adevărat „Am făcut-o singur”,
î�n loc să vă acorde vouă meritul. Căutaț�i să vă î�mbunătăț�iț�i
calităț�ile de lider fiind atenț�i î�n permanenț�ă să nu comiteț�i
greș� eala de a gândi că titlul vă face lideri. Adevăraț�ii lideri
nu sunt cunoscuț�i prin titluri. Egoul este cel care iubeș� te
titlurile!
Să î�i ajutaț�i pe alț�ii să devină lideri î�n timp ce voi vă
exercitaț� i adevăratele calităț� i de leadership î� n seamnă
să lucraț� i din greu la suspendarea influenț� e i egoului.
Adevăraț�ii lideri se bucură de î�ncrederea celorlalț�i, ceea ce
este foarte diferit faț�ă de a te bucura de beneficiile ș� i lingu-
ș� irea ș� i puterea despre care egoul insistă că sunt semnele
unui lider. Trebuie să le oferiț�i celorlalț�i î�ncredere pentru a
primi acea î�ncredere.
LEADERSHIPUL 31
Observaț�i momentele î�n care sunteț�i î�nclinaț�i să insis-

taț�i ca ceilalț�i să facă lucrurile ca voi sau să plece. Lao Zi ne
spune că liderul cu această atitudine este cel mai puț�in efi-
cient ș� i cel mai dispreț�uit. Stilul tău de leadership poate
avea tendinț�a de a crea frică, prin afirmaț�ii precum: „Te voi
pedepsi dacă nu faci cum vreau eu.” Lao Zi ne spune că li-
derii care se bazează pe frică sunt slab calificaț� i pentru
calitatea de lider. Ș� i nici liderul a cărui motivaț�ie este să
câș� tige admiraț�ie, potrivit lui Lao Zi, nu e un maestru î�n li-
dership. Acest stil ar putea transmite ideea că: „Î�ț�i voi da o
recompensă dacă faci aș� a cum vreau eu.” Adevăratul lider
se poartă î�n aș� a fel î�ncât abia să fie cunoscut de-a lungul
î�ntregului proces. Acest lider oferă î�ncredere, î�ncurajare ș� i
felicitări, pe măsură ce ceilalț�i î�ș�i găsesc propria cale.
Atunci când legislatorii noș� tri ne spun de ce avem ne-
voie, ori folosesc tactici de î�nspăimântare pentru a prezice
consecinț�e grave, ori î�ncearcă să ne facă să acț�ionăm din
admiraț�ie faț�ă de leadershipul lor, ei nu sunt lideri adevă-
raț�i. Pentru a î�ndeplini cerinț�ele unor adevăraț�i lideri, ei
trebuie să se reducă la tăcere ș� i să audă mulț�imea afirmând:
„Da, noi î�nș� ine am creat această economie extraordinară.”
Ș� i la fel stau lucrurile ș� i cu voi. Pentru a fi lideri adevă-
raț�i î�n propriile vieț�i ș� i î�n vieț�ile celorlalț�i, practicaț�i opu-
nerea rezistenț�ei la nevoia de a fi recunoscuț�i. Conduceț�i î�n
mod discret, oferind î�ncredere de câte ori este posibil.
Zâmbiț�i cu blândeț�e dorinț�ei egolui vostru de a-ș� i asuma
meritele ș� i recunoaș� teț�i-vă î�n tăcere adevăratul leadership
atunci când î�i auziț�i pe ceilalț�i spunând: „Oh, da, noi sin-
guri am făcut asta.” Iată câteva sugestii pentru a aplica î�n-
ț�elepciunea lui Lao Zi:
• Î�nainte de a acț�iona, opriț�i-vă ș� i î�ntrebaț�i-vă dacă ceea

ce sunteț�i pe cale să spuneț�i va genera ură, frică, admi-
raț�ie sau conș� tiinț�ă de sine. Alegeț�i să hrăniț�i conș� tiinț�a
de sine.
• Acț�ionaț�i pe baza dorinț�ei voastre de a fi lideri adevă-
raț�i, fiind, pe cât posibil, eficace î�n liniș� te. Surprindeț�i
pe cineva făcând ceva cum trebuie!
• Deveniț�i conș� tienț�i că partea din voi care este egoul
este cea care sugerează că aț�i fi niș� te rataț�i. Î�n loc să vă
percepeț�i ca fiind niș� te rataț�i atunci când nu vi se acor-
dă niciun merit, reamintiț�i-vă că aț�i reuș� it ca lideri ș� i
anunț�aț�i-vă cu blândeț�e egoul că aceasta este calea
spre un leadership de succes.
RĂBDAREA
Să nu fii dornic
ca lucrurile să se facă grabnic. Nu
privi la micile foloase.
Dorința de a face lucrurile
grabnic te împiedică să le faci
temeinic. Căutând
micile avantaje, împiedici
lucrurile mărețe să se înfăptuiască.
CONFUCIUS
(551 î.Hr.-479 î.Hr.)
Confucius a fost un învățător și un filozof chinez, a cărui fi-

lozofie a influențat puternic cultura și viața chineză pentru
mai bine de două mii de ani.
A cest citat din î�nvăț�ătorul ș� i filozoful chinez antic

Confucius stă lipit deasupra maș� inii mele de scris, ca un
blând memento zilnic de a nu face nimic care să î�mpiedice
„lucrurile măreț�e” să se î�nfăptuiască. Mi se pare că avem o
mulț�ime de î�nvăț�at din natura noastră despre cum, singuri,
ne î�mpiedicăm măreț�ia. Ș� i totuș� i e î�n firea noastră să o igno-
răm adesea î�n favoarea a ceea ce mintea noastră ne spune că
reprezintă modul î�n care trebuie să stea lucrurile.
Răbdarea e ingredientul-cheie î�n procesul lumii natu-
rale ș� i î�n lumea noastră personală. De exemplu, dacă î�mi
julesc braț�ul sau î�mi fracturez un os, procesul de vindecare
continuă î�ntocmai î�n ritmul lui propriu, indiferent de ce

opinie aș� avea eu despre el. Aceasta este lumea naturală
aflată î�n acț�iune. Dorinț�a mea de a mă reface repede nu are
absolut nicio importanț� ă. Dacă aplic acea nerăbdare î�n
lumea mea personală, î�l voi î�mpiedica să se vindece cum
trebuie, aș� a cum ne-a sfătuit Confucius cu peste două mii
cinci sute de ani î�n urmă. Shakespeare a egalat î�nț�elepciu-
nea acestui predecesor chinez din vechime, atunci când
a scris: „Cât de săraci sunt cei ce n-au răbdare! Ce rană
trece-altcum decât treptat?”
Mi-amintesc că, î�n copilărie, î�ntr-o primăvară, am
plantat câteva seminț�e de ridichi. La î�nceputul verii, am
observat lăstari verzi, cu frunze, ieș� ind din pământ. I-am
privit crescând câte puț�in î�n fiecare zi ș� i, î�n cele din urmă,
n-am mai rezistat ș� i am î�nceput să trag de acei lăstari de
ridiche, î�ncercând să-i fac să crească mai repede. Î�ncă nu
î�nvăț�asem că natura î�ș�i dezvăluie secretele după propriul
program. Trăgând de micile frunze, au ieș� it din pământ
fără rod, iar nerăbdarea mea copilărească de a î�nfăptui acest
lucru de grabă l-a î�mpiedicat cu totul să se mai î�ntâmple.
Acum, când sunt î�ntrebat dacă sunt dezamăgit pentru
că una dintre cărț� ile mele nu figurează pe vreo listă de
bestselleruri, la fel ca cele de dinainte, mă gândesc la aceas-
tă observaț�ie a î�nț�eleptului gânditor chinez: „Lucrurile mă-
reț�e nu se tem de timp.” Ce compliment pentru geniul lui
Confucius, că vorbele lui sunt î�ncă citate ș� i cunoaș� terea lui
se aplică ș� i astăzi, la două mii cinci sute de ani de la moar-
tea lui. Ș� i eu scriu pentru acele suflete care î�ncă nu s-au
materializat, ș� i dacă acest lucru î�nseamnă să sacrific micul
folos al unei poziț�ii de prestigiu, pe undeva pe vreo listă
RĂBDAREA 35
din zilele noastre, egoul meu nerăbdător s-ar putea să fie

contrariat, dar eu sunt mulț�umit!
Există o afirmaț�ie î�n A Course in Miracles (Curs de mira-
cole ) care î�ncurcă pe oricine este î�ntemniț�at de către pro-
*
priul ego, deoarece pare să fie o contradicț� ie. Afirmaț� ia

spune: „Răbdarea infinită produce rezultate imediate”, ș� i
este repetarea sfatului de-acum două mii cinci sute de ani
despre care citiț�i aici. Dacă ș� tiț�i fără nici cea mai mică î�ndo-
ială că ceea ce faceț�i e î�n concordanț�ă cu propriul vostru
scop ș� i că sunteț�i implicaț�i î�n realizarea unui lucru măreț� ,
atunci sunteț�i î�mpăcaț�i cu voi î�nș� ivă ș� i vă aflaț�i î�n armonie
cu misiunea voastră eroică. Senzaț�ia de pace este rezulta-
tul imediat pe care-l obț�ineț�i ș� i constituie o stare de beati-
tudine iluminată. Astfel, răbdarea infinită vă duce la un
nivel de credinț�ă î�n care realizarea rapidă a lucrurilor nu e
de niciun interes. Chiar acum depăș� iț�i nevoia de a vedea
rezultatele, la fel ca atunci când ș� tiț�i că tăieturile, juliturile
ș� i rănile se vor vindeca mai degrabă după cum dictează
natura, decât după cum dictează sinele vostru nerăbdător.
Acest gen de cunoaș� tere m-a ajutat imens î�n munca
mea de scriitor ș� i î�n toată munca mea de o viaț�ă. Î�n ceea
ce-i priveș� te pe copiii mei, nu sunt î�ntotdeauna excesiv de
preocupat de o notă la un test sau de o performanț�ă sub
nivelul obiș� nuit, î�nregistrată pe moment, deoarece pot ve-
dea imaginea de ansamblu a vieț�ilor lor. După cum spune
un proverb oriental, inspirat probabil de cuvintele lui
Confucius: „Cu timp ș� i răbdare, frunza de dud devine ro-
chie de mătase”, la fel mă gândesc ș� i eu la copiii mei, ca la
niș� te rochii de mătase pe cale de a fi ț� esute. Sigur că
* Fundaţia pentru Pace Lăuntrică, Curs de miracole, Ed. Centrum, Polo-

nia, 2009 (n.red.)
apreciem micile foloase din prezent. Totuș� i, eu mai ș� tiu ș� i

că orice eș� ec actual mai degrabă le va spori, decât să le pă-
teze, măreț�ia.
Nerăbdarea dă naș� tere fricii, stresului ș� i descurajării.
Răbdarea se manifestă prin î�ncredere, hotărâre ș� i un sen-
timent de satisfacț�ie liniș� tită. Privindu-vă viaț�a, analizaț�i
cât de frecvent solicitaț� i un indicator imediat de succes
pentru voi ș� i ceilalț�i ș� i î�ncercaț�i î�n schimb să vedeț�i imagi-
nea de ansamblu. Când aveț�i un scop ș� i vedeț�i imaginea de
ansamblu, sunteț� i capabili să renunț� aț� i la tendinț� a de a
căuta validare sub forma medaliilor de merit ș� i a aplauze-
lor imediate.
Experienț�a mea cu dependenț�ele ș� i î�nvingerea lor se
poate asemăna cu unele dintre situaț�iile voastre de viaț�ă.
Pe vremea când eram î�ncă dependent, mă gândeam să re-
nunț� la substanț� a care î�mi dădea dependenț� ă, cum ar fi
cofeina sau alcoolul. Căutam apoi un mic folos, cum ar fi să
nu beau o zi ș� i, când realizam acest lucru, î�mi slăbeam vigi-
lenț� a ș� i mă î�ntorceam să sărbătoresc cu o cola sau cu o
bere. Privindu-mi micile victorii, î�mpiedicam ca lucrurile
să fie făcute temeinic. Atunci când mi-am dezvoltat o răb-
dare infinită cu mine î�nsumi, I-am predat toată această ac-
ț�iune Lui Dumnezeu ș� i mi-am amintit cât de perfect a fost
El î�ntotdeauna cu mine, chiar ș� i î�n momentele mele cele
mai grele. Având o răbdare infinită, am putut să văd că
substanț�ele toxice se opuneau scopului meu superior ș� i
misiunii vieț�ii mele ș� i am lăsat î�n urmă acele comporta-
mente de adicț�ie.
Fără doar ș� i poate că toate gândurile mele de renunț�are,
toate î�ncercările ș� i nereuș� itele mele – acele „mici foloase”
cum le numeș� te Confucius – au făcut parte din procesul de
RĂBDAREA 37
purificare. Având răbdare cu mine î�nsumi, am putut să am

răbdare chiar ș� i cu acele mici victorii ș� i, astfel, ele nu m-au
făcut să renunț� la realizarea mea superioară. Am permis
procesului să se desfăș� oare î�n ritmul lui, iar azi pot vedea
limpede cum răbdarea mi-a dat capacitatea să ajung la un
nivel pe care nu mi l-am imaginat niciodată atunci când mă
tot felicitam pentru micile victorii ș� i dădeam î�napoi din
calea î�nfrângerii. Dacă apreciaț�i paradoxul din această si-
tuaț� ie, veț� i gusta atunci aceste două zicale paradoxale:
„Răbdarea infinită produce rezultate imediate” ș� i „Câte o zi
pe rând produce rezultate eterne.”
Pentru a vedea absurditatea nerăbdării din vieț� ile
voastre, daț�i-vă ceasul î�nainte cu câteva ore ș� i rupeț�i câte-
va luni din calendarul de perete. Vedeț� i atunci dacă aț� i
î�naintat î�n timp! Nereuș� itele ș� i frustrările î�mpreună cu
succesele imediate sunt parte integrantă a î�ntregii perfec-
ț�iuni. Observând natura – natura voastră ș� i lumea naturală
din jurul vostru – veț�i vedea că trebuie să-i permiteț�i unei
răni să se vindece î�n ritmul ei; pentru a mânca o smochină,
trebuie să lăsaț�i mai î�ntâi pomul să î�nflorească, să dea fruct
ș� i aceasta să se coacă. Aveț�i î�ncredere î�n natura voastră ș� i
lăsaț�i î�n urmă dorinț�a de a face lucrurile de grabă.
Î�n acest scop:
• Renunț�aț�i la mijloacele voastre condiț�ionate de a vă

evalua ca având sau nu succes, pe baza indicatorilor
imediaț�i. Dacă ș� tiț�i î�n sinea voastră că aveț�i o misiune
superioară faț�ă de ceea se î�ntâmplă astăzi, atunci vă
veț�i elibera de nebunia acelor rezultate curente. Să vă
aflaț�i î�n faț�ă la î�nceputul jocului poate fi un mare deza-
vantaj, dacă acest lucru vă î�mpiedică să aveț�i o vedere
de ansamblu asupra jocului.
• Gândiț�i-vă la ceea ce faceț�i mai degrabă î�n unităț�i de

cinci secole, decât î�n unităț�i de cinci minute. Construiț�i
pentru cei care vor fi aici peste cinci sute de ani, iar
priorităț�ile voastre se vor schimba, de la rezultatele
imediate la lucruri mult mai măreț�e.
• Fiț�i la fel de răbdători cu voi, î�n toate succesele ș� i dez-
amăgirile voastre, aș� a cum simț�iț�i că a fost Dumnezeu
î�ntotdeauna. Atunci când puteț�i să predaț�i o problemă
unei autorităț�i superioare la care sunteț�i conectaț�i,
treceț�i imediat î�n acea stare de cunoaș� tere a răbdării
infinite ș� i nu mai căutaț�i mici indicatori ai succesului
de azi.
INSPIRAȚIA
Când ești inspirat de un scop măreț,

de un proiect extraordinar,
toate gândurile tale se descătușează;
Mintea ta transcende limitările,
conștiința ți se dezvoltă în toate direcțiile
și te regăsești într-o lume nouă,
uriașă și minunată.
Forțe, facultăți și talente adormite
sunt trezite la viață și te descoperi
ca fiind o persoană mult mai remarcabilă
decât ai visat vreodată
că ai fi.
PATANJALI
(CCA SEC. AL III-LEA-I î.Hr.)
Autorul lucrării Yoga Sutra, Patanjali a trăit în India, probabil

între secolele al treilea și întâi înainte de Hristos, și este con-
siderat a fi cel care a pus bazele tradiției meditației. A fost
descris ca un matematician al misticismului și un Einstein
în lumea celor purtând titlul de Buddha.
Aproximativ î�n secolul al doilea î�nainte de Hristos, un om

considerat sfânt de către poporul său a scris, sub pseudo-
nimul Patanjali, opera clasică hindusă intitulată Yoga
Sutra. Î� n această lucrare, el a clasificat gândirea yoghi-
nă î�n patru volume. Tratatele lui au fost numite Samadhi
(Transcendenț�ă), Practica yoga, Puterea psihică ș� i Kaivala

(Eliberarea).
Mulț�i consideră cuvintele acestui mistic ș� i sutrele sau
metodele pe care el le-a oferit pentru modalităț� ile prin
care să-l cunoaș� tem pe Dumnezeu ș� i să obț�inem un nivel
sporit de conș� tientizare ca fiind fundaț�ia originară pentru
clădirea unei baze spirituale ș� i pentru eliberarea de limită-
rile trupului ș� i ale egoului.
Am ales acest pasaj din Patanjali deoarece cred că ex-
primă un adevăr universal de dincolo de distanț�ele ș� i eonii
timpului. Vă î�ndemn să parcurgeț�i î�mpreună cu mine, pas
cu pas, cuvintele lui Patanjali ș� i, î�n timp ce faceț�i acest lu-
cru, reamintiț�i-vă că milioane de oameni, până î�n ziua de
azi, studiază cuvintele acestui î�nvăț�ător din vremurile anti-
ce, considerat ș� i astăzi un avatar ce ne oferă î�nț�elepciunea
lui divină. El explică faptul că atunci când devenim inspiraț�i
cu adevărat de ceva ce noi considerăm a fi extraordinar,
vor î�ncepe să ni se î�ntâmple lucruri cu adevărat extraordi-
nare, î�n special î�n procesele gândirii. Cumva, atunci când
devenim intens implicaț�i î�n ceea ce iubim cu adevărat, gân-
durile noastre î�ncep să se schimbe ș� i î�ș�i pierd acea î�nsuș� ire
de a se simț�i î�n vreun fel limitate.
Din experienț� a mea personală, ș� tiu că cel mai mult
simt că am „un scop” î�n viaț�ă atunci când vorbesc î�n faț�a
unui public ș� i atunci când scriu. Am o senzaț�ie profundă că
sunt î�ntr-un fel folosit î�n acele momente, de parcă nu acest
corp fizic numit Wayne Dyer e cel care vorbeș� te sau scrie
cartea. Î� n acele momente observ că mintea mea nu con-
templă conceptul de limitare. Ș� tiu că nu sunt singur ș� i că
port cu mine î�ndrumarea divină, iar eu vorbesc sau scriu
fără efort. Mi se pare că trupul ș� i mintea se află î�ntr-o stare
INSPIRAȚIA 41
de armonie î�n acele clipe. Unii au numit această stare „flux”,

alț�ii î�i spun „experienț�ă de vârf”. Patanjali o descrie î�n felul
următor: „Conș� tiinț�a ț�i se dezvoltă î�n toate direcț�iile ș� i te
regăseș� ti î�ntr-o lume nouă, uriaș� ă ș� i minunată.”
Citind aceste cuvinte, ț�ineț�i minte caracterul atempo-
ral al acestui sfat. Chiar ș� i cei care trăiau î�n vremurile
pre-pre-moderne cunoș� teau î�nsemnătatea unui scop î�n
viaț�ă. Î�n momentele experienț�ei de vârf, aceste momente
de inspiraț�ie î�n care vă simț�iț�i una cu Dumnezeu ș� i cu î�n-
tregul univers, experimentaț� i viaț� a ca fiind cu adevărat
extraordinară. Acest lucru se î�ntâmplă atunci când sunteț�i
implicaț�i la un nivel numit inspiraț�ional. Atenț�ia voastră
nu se concentrează pe ceea ce e greș� it sau pe ceea ce lip-
seș� te, ci pe sentimentul echilibrat că vă aflaț� i î�n spirit.
Aveț�i, cu alte cuvinte, un moment inspiraț�ional.
Patanjali vorbeș� te apoi despre ceea ce consider a fi cel
mai remarcabil aspect atunci când te afli î�n această stare
de graț�ie inspiraț�ională. „Forț�e, facultăț�i ș� i talente adormi-
te sunt trezite la viaț�ă”, ne spune el. Aceasta î�nseamnă că
multe dintre lucrurile despre care credeam că se află î�n
afara puterii noastre de manifestare se trezesc î�n interio-
rul nostru. Am descoperit că atunci când sunt inspirat cu
adevărat de un proiect extraordinar, uit de oboseală, î�n ciu-
da lipsei somnului. Mă trezesc că nu mă gândesc că î�mi
este foame ș� i, de fapt, corpul meu pare să î�nceteze să aibă
necesităț�ile lui permanente ș� i intră î�ntr-o stare î�n care mă
poartă fără efort prin munca mea. Oboseala după călătoria
cu avionul dispare când sunt concentrat la activitatea mea,
chiar dacă am traversat opt sau nouă fusuri orare î�ntr-o
singură zi.
Aceste facultăț�i ș� i talente pe care le descrie Patanjali

sunt pur ș� i simplu adormite, dacă nu faceț�i paș� ii necesari
pentru a deveni inspiraț�i î�n vieț�ile voastre. Cred că folosi-
rea expresiei „forț�e adormite” e decisivă aici. Când vă aflaț�i
î�n starea aceea concentrată de hotărâre, activaț�i forț�e din
univers care î�nainte erau de neatins pentru voi. Lucrurile
de care aveț�i nevoie î�ș�i vor face apariț�ia. Persoana potrivită
va fi acolo, la ț�anc. Apelul telefonic va veni. Piesele lipsă vă
vor fi aduse. Voi controlaț�i coincidenț�ele din viaț�a voastră,
lucru care sună paradoxal. Dar atunci când, inspiraț�i fiind,
î�nrolaț�i spiritul, se aplică străvechiul proverb Zen: „Când
î�nvăț�ăcelul este pregătit, va apărea ș� i î�nvăț�ătorul.”
Atunci când vorbesc sau scriu dintr-o mentalitate de
tipul „cum pot fi de folos” ș� i î�n cadrul acestui proces î�mi
pierd egoul, cuvintele „î�nț�epenit” sau „blocat” nu-mi intră
deloc î�n conș� tiinț�ă. Par să ș� tiu că î�ndrumarea se află acolo,
atât timp cât eu (egoul meu) nu mă implic deloc. Forț� a
adormită pe care o menț� ionează Patanjali este activată
printr-o legătură cu divinul, atunci când focalizarea se
axează pe un proiect care antrenează hotărârea sufletului.
Acesta devine proiectul inspiraț�ional care atrage forț�ele
exterioare, atât timp cât nu există niciun amestec al egoului.
Apoi, după cum sugerează Patanjali, „te descoperi ca fiind
o persoană mult mai remarcabilă decât ai visat vreodată că
ai fi”. Extraordinar! Goethe a scris odată: „Omul nu se naș� te
pentru a rezolva problemele universului, ci pentru a des-
coperi ce are de făcut.” Eu aș� putea adăuga: „Ș� i să urmeze
această cale cu inspiraț�ie.”
Dacă vă î�ndoiț�i de capacitatea de a transcende limită-
rile ș� i de a activa forț�e de mult adormite, reflectaț�i atunci
cu o minte deschisă asupra acestui sfat î�nț�elept al unuia
INSPIRAȚIA 43
dintre cei mai mari maeș� tri spirituali ai lumii. Citiț�i fiecare
gând ca ș� i cum el vi s-ar adresa direct vouă. Î�n interiorul
vostru există o persoană mai remarcabilă decât aț�i visat,
poate, vreodată. Patanjali sugerează că acea persoană iese
la iveală atunci când sunteț� i inspiraț� i de extraordinar.
Foarte probabil că următoarea voastră î�ntrebare este: „Ș� i
dacă nu ș� tiu care este proiectul? Cum să procedez să î�mi
găsesc scopul?”
Ț� ineț� i minte că treaba voastră aici nu e să î�ntrebaț� i
cum, ci să spuneț�i, î�n schimb, da! Deschideț�i-vă î�n faț�a ide-
ilor prezentate î�n acest pasaj din străvechea Yoga Sutra ș� i
aveț�i î�ncredere că răspunsul la î�ntrebarea „cum?” vă va fi
asigurat. Î� ntrebaț� i-vă: „Când mă simt cel mai î�mplinit?
Când mă simt extraordinar ș� i ca o persoană remarcabilă?”
Oricare ar fi răspunsul la aceste î�ntrebări, veț�i descoperi că
e ceva legat de a fi de folos semenilor voș� tri, planetei, uni-
versului sau lui Dumnezeu. Pe măsură ce lăsaț�i egoul să se
diminueze ș� i vă luaț�i angajamentul să fiț�i inspiraț�i ș� i impli-
caț�i î�ntr-un proiect extraordinar, care să nu fie doar î�n be-
neficiul egoului vostru, atunci veț�i ș� ti ce să faceț�i.
Ca să puneț�i î�n acț�iune puternicele idei ale lui Patanjali,
î�ncercaț�i aceste sugestii:
• Î�nregistraț�i cumva activităț�ile din viaț�a voastră î�n care

vă simț�iț�i cel mai mult î�n spirit (inspirat). Nu le judecaț�i
ca fiind prea nesemnificative sau lipsite de valoare. Fie
că e joaca cu copiii, grădinăritul, meș� teritul la automobil,
cântatul sau meditaț�ia, ț�ineț�i, pur ș� i simplu, un jurnal
al acestor activităț�i.
• Folosiț�i acest inventar pentru a vedea cine î�n lume î�ș�i

câș� tigă de fapt traiul făcând aceste activităț�i î�n fiecare
zi. Orice vă place poate fi transformat î�ntr-un proiect
extraordinar pentru a vă dezvolta conș� tiinț�a î�n toate
direcț�iile. Mobilizaț�i î�n interiorul vostru noi forț�e ș� i ta-
lente care vă transmit mesajul că sunteț�i o persoană
mult mai remarcabilă decât v-aț�i imaginat vreodată.
• Ascultaț�i numai de vocea din interiorul vostru care vă
cheamă spre acea activitate extraordinară. Filtraț�i sfatu-
rile celor care vă spun ce cred ei că ar trebui să faceț�i cu
vieț�ile voastre. Secretul este să deveniț�i inspirat din inte-
rior, nu din exterior; altfel cuvântul ar fi „extraspirat”!
• Când vă descătuș� aț�i din modul de gândire condiț�ionat,
privitor la voi ș� i la scopul vieț�ilor voastre, amintiț�i-vă
de cuvintele lui Ralph Waldo Emerson. „Măsura sănă-
tăț�ii mentale constă î�n dispoziț�ia de a găsi ceva bun
pretutindeni.” Î�ncercaț�i ș� i vedeț�i cum acele facultăț�i ș� i
talente se trezesc la viaț�ă.
TRIUMFUL
CELE ȘASE GREȘELI OMENEȘTI
* Iluzia că distrugerea altora este un câștig

personal.
** Tendința de a te îngrijora pentru lucruri ce
nu pot fi schimbate sau corectate.
*** Încăpățânarea de a susține că un lucru este
imposibil doar pentru că noi nu îl putem
îndeplini.
**** Refuzul de a da la o parte preferințele banale.
***** Neglijarea dezvoltării și a rafinării minții și
lipsa formării obiceiului de a citi și de a studia.
****** Încercarea de a-i convinge pe alții să gân-
dească și să trăiască așa cum o facem noi.
MARCUS TULLIUS CICERO

( 106 î.Hr.–43 î.Hr.)
Om politic și de litere roman, Cicero a fost cel mai mare ora-

tor al Romei și cel mai elocvent filozof. Ultimii ani ai Romei
ca republică sunt adesea numiți Epoca lui Cicero.
M ă uimeș� te nespus când mă gândesc că, acum peste

două mii de ani, strămoș� ii noș� tri, sclipitori ș� i persuasivi,
păș� eau pe acelaș� i pământ pe care păș� im ș� i noi, respirau
aerul pe care î�l respirăm ș� i noi, priveau la aceleaș� i stele pe
care le vedem ș� i noi noaptea, venerau acelaș� i soare pe care

î�l vedem ș� i noi î�n fiecare zi ș� i vorbeau ș� i scriau despre ace-
leaș� i preocupări pe care ș� i noi le î�mpărtăș� im cu toț�ii astăzi.
Există o conexiune nespus de profundă cu aceș� ti oameni,
care mă î�nfioară ș� i mă î�mpresoară de mister atunci când
citesc ce î�ncercau să le spună celorlalț� i cetăț�eni ca ei, ș� i
mie, de asemenea, un cetăț�ean care s-a î�ntâmplat pur ș� i
simplu să apară pe aceeaș� i planetă, două mii de ani mai
târziu.
Cicero a fost numit odată părintele ț�ării sale. A fost un
orator, jurist, om politic, scriitor, poet, critic ș� i filozof de
geniu, care a trăit î�n secolul de dinaintea naș� terii lui Hristos
ș� i a fost implicat î�n mod impresionant î�n toate conflictele
dintre Pompei, Cezar, Brutus ș� i multe alte personalităț�i is-
torice, precum ș� i î�n evenimentele care constituie istoria
antică a Romei. A avut o carieră politică strălucită ș� i î�nde-
lungată ș� i a fost un scriitor recunoscut, a cărui operă a fost
considerată cea mai influentă din acele vremuri. Totuș� i, î�n
acele timpuri, disidenț�ii nu erau trataț�i cu blândeț�e. A fost
executat î�n anul 43 î�.Hr., capul ș� i mâinile fiindu-i expuse pe
platforma vorbitorului din Forumul Roman.
Î� n unul dintre cele mai memorabile tratate, Cicero a
subliniat cele ș� ase greș� eli omeneș� ti, aș� a cum le-a văzut el
manifestându-se î�n Roma antică. Douăzeci de secole mai
târziu, eu le repet aici, cu un scurt comentariu. Putem î�nvăț�a
î�ncă de la strămoș� ii noș� tri din Antichitate ș� i sper că reafir-
marea celor ș� ase greș� eli ale lui Cicero pe care eu o fac nu va
duce la expunerea capului ș� i mâinilor mele î�n forumul na-
ț�ional al vorbitorilor noș� tri.
Greș� eala #1: Iluzia că distrugerea altora este un câștig
personal. Aceasta este o problemă care, din nefericire,
TRIUMFUL 47
persistă ș� i azi. Mulț�i oameni simt că pot să-ș� i sporească

propria importanț�ă găsindu-le cusururi celorlalț�i. Am vă-
zut recent un speaker motivaț�ional dând un interviu la te-
leviziune. Abordarea lui era: „Eu sunt mai bun decât toț�i
ceilalț�i, nimeni nu mai poate oferi instrumentele pentru
a-ț�i trăi viaț�a pe care ț�i le pot oferi eu. Nu-i ascultaț�i pe cei
care oferă numai vorbe î�ncurajatoare, cu toț�ii sunt inferiori.”
N-am putut să nu mă gândesc la greș� eala numărul unu a lui
Cicero.
Sunt două căi de a avea cea mai î�naltă clădire din oraș� .
Una dintre ele este să vă duceț�i ș� i să distrugeț�i clădirile
tuturor celorlalț�i, dar această metodă rareori funcț�ionează
pentru mult timp, deoarece cei cărora le sunt demolate
clădirile se vor î�ntoarce, î�n cele din urmă, să î�l bântuie pe
distrugător. A doua cale este să lucraț�i la propria clădire ș� i
să o priviț�i crescând. La fel stau lucrurile ș� i î�n politică, afa-
ceri ș� i î�n vieț�ile noastre individuale.
Greșeala #2: Tendința de a te îngrijora pentru lucruri ce
nu pot fi schimbate sau corectate. Se pare că oamenii din
lumea antică î�ș�i consumau energiile făcându-ș� i griji din
cauza lucrurilor asupra cărora nu aveau control, ș� i puț�ine
s-au schimbat de atunci. Unul dintre î�nvăț�ătorii mei a ex-
primat acest lucru destul de succint. El a spus: „Î�n primul
rând, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lucrurilor asupra
cărora nu ai control, deoarece, dacă nu ai control asupra
lor, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lor. Î� n al doilea
rând, nu are sens să î�ț�i faci griji din cauza lucrurilor asupra
cărora ai control, deoarece, dacă ai control, nu are sens să
î�ț�i faci griji.” Ș� i aici intră toate lucrurile din cauza cărora e
posibil să vă faceț�i griji. Fie aveț�i control, fie nu aveț�i; ș� i, î�n
orice caz, să-ț�i faci griji e o mare greș� eală.
Greșeala #3: Încăpățânarea de a susține că un lucru

este imposibil doar pentru că noi nu îl putem îndeplini. Mulț�i
dintre noi suntem î�ncă afectaț�i de această tendinț�ă spre
pesimism. Prea des tragem repede concluzia că ceva e im-
posibil, pur ș� i simplu pentru că noi nu putem să vedem
soluț�ia. Am auzit mulț�i oameni spunându-mi că î�ngerii, re-
î�ncarnarea, metempsihoza, comunicarea cu cei decedaț�i,
călătoria spre galaxii î�ndepărtate, chirurgia genetică, ma-
ș� ina timpului, zborul la viteza luminii, vindecările spontane
miraculoase ș� i aș� a mai departe sunt toate imposibilităț�i,
pur ș� i simplu pentru că ei nu pot concepe asemenea idei.
Mă î�ntreb câț�i dintre contemporanii lui Cicero au putut
să prevadă telefoanele, faxurile, computerele, automobile-
le, avioanele, rachetele, electricitatea, apa curentă, teleco-
menzile, mersul pe Lună ș� i atât de multe dintre lucrurile
pe care noi astăzi le considerăm obiș� nuite. Un motto bun
este: „Nimeni nu ș� tie destule pentru a fi pesimist!” Ce nu
putem noi să ne î�nchipuim astăzi va fi realitatea acceptată
a celor care vor locui aici peste două mii de ani.
Greșeala #4: Refuzul de a da la o parte preferințele ba-
nale. Atât de mulț�i dintre noi î�ș�i fac î�n viaț�ă o preocupare
majoră din subiecte minore. Le permitem preț� ioaselor
energii vitale să fie irosite pe grijile pentru ce cred alț� ii
despre noi, preocupări meschine legate de î�nfăț�iș� are sau
ce etichete au hainele purtate de noi. Ne mistuim vieț�ile î�n
suferinț�e din cauza certurilor cu familia sau cu colegii de la
muncă ș� i ne umplem conversaț�iile cu mărunț�iș� uri. Egoul
devine forț�a motrice î�n vieț�ile noastre, orgoliul trecând cu
î�ncăpăț�ânare pe primul loc.
Vedem pe planeta noastră foamete ș� i subnutriț�ie, dar
devenim nerăbdători atunci când trebuie să aș� teptăm cinci
TRIUMFUL 49
minute î�n plus pentru o masă la restaurant, unde jumătate

din mâncare va fi aruncată la gunoi. Auzim despre copii
mutilaț�i ș� i uciș� i cu miile de către arme ș� i oameni î�narmaț�i,
acceptând-o totuș� i ca pe o situaț� ie î�n privinț� a căreia nu
putem face nimic. Î�n vieț�ile noastre personale, prea mulț�i
dintre noi credem că nu suntem capabili să schimbăm ceva
legat de problemele majore, aș� a că ne cufundăm î�n jocul
nostru de preocupări banale, î�ntreț�inut de ego.
Greșeala #5: Neglijarea dezvoltării și a rafinării minții
și lipsa formării obiceiului de a citi și de a studia. Se pare că
atunci când ne terminăm educaț�ia formală, ne-am desă-
vârș� it dezvoltarea minț�ii. Am adoptat convingerea cititului
ș� i a î�nvăț�atului cu scopul susț�inerii unui examen ș� i a do-
bândirii medaliei de merit, sub forma unei diplome sau a
unui grad academic. Odată ce avem certificatul î�n mână,
nevoia de a studia ș� i de a ne rafina mintea se sfârș� eș� te.
Probabil că Cicero a observat aceeaș� i tendinț�ă printre se-
menii săi, cetăț�enii romani, ș� i i-a avertizat că ar putea fi un
î�nceput pentru prăbuș� irea imperiului lor. Ceea ce s-a ș� i
î�ntâmplat.
Vieț�ile noastre sunt î�mbogăț�ite imens atunci când ne
cufundăm î�n literatură ș� i scrieri spirituale, nu pentru că
vom fi testaț�i, ci doar de dragul dezvoltării personale. Veț�i
descoperi că lectura ș� i studiul zilnic vă vor asigura o expe-
rienț�ă mai profundă ș� i mai bogată a vieț�ii î�n toate sensuri-
le. Acest lucru este deosebit de satisfăcător atunci când
ș� tiț�i că o faceț�i mai degrabă pentru că aș� a aț�i ales voi, decât
ca pe o temă.
Greșeala #6: Încercarea de a-i convinge pe alții să gân-
dească și să trăiască așa cum o facem noi. Evident că ne fa-
cem î�ncă vinovaț�i de această a ș� asea greș� eală. Ne simț�im
prea des victime ale celor care ne impun viziunea lor lega-
tă de ceea ce ar trebui să facem ș� i cum ar trebui să trăim.
Rezultatul este o stare accentuată de tensiune ș� i resenti-
mente. Nimeni nu vrea să i se spună cum să trăiască ș� i ce să
facă. Una dintre trăsăturile specifice ale oamenilor de suc-
ces este aceea că ei nu au nicio dorinț�ă sau interes de a-i
controla pe alț�ii. Trebuie să ne reamintim de acest adevăr
ș� i să ascultăm de sfatul lui Voltaire î�n ultima propoziț�ie din
Candide*: „Î�nvaț�ă să-ț�i cultivi grădina.”
Dacă alț�ii vor ca voi să cultivaț�i varză, iar voi alegeț�i să
cultivaț�i porumb, atunci aș� a să fie. Ș� i totuș� i, există această
predilecț�ie de a privi î�n vieț�ile altora ș� i de a insista ca ei să
gândească ș� i să simtă la fel cum o facem noi. E o greș� eală
comună a familiilor să î�ș�i impună voinț� a asupra tuturor
celorlalț�i din grup. Este, de asemenea, o greș� eală comună a
oficialilor guvernului care hotărăsc ce e cel mai bine pentru
toată lumea. Dacă cele ș� ase greș� eli identificate de Cicero
sunt o componentă nedorită a vieț� ii voastre, gândiț� i-vă
atunci la următoarele ș� ase sugestii:
• Concentraț�i-vă atenț�ia asupra propriilor vieț�i ș� i a mo-

durilor de a le î�mbunătăț�i. Surprindeț�i-vă atunci când
vă angajaț�i î�n obiceiul de a-i distruge verbal pe alț�ii ș� i
opriț�i-vă imediat. Cu cât deveniț�i mai conș� tienț�i că de-
molaț�i clădirile altora, cu atât mai repede veț�i trece la
construirea propriilor clădiri î�nalte.
• Atunci când simț�iț�i î�ngrijorarea, î�ntrebaț�i-vă: „Pot să
fac ceva î�n legătură cu acest lucru?” Dacă e ceva aflat
* Voltaire, Candide sau Optimismul, Institutul Cultural Român, Bucu-

rești, 2006 (n.red.)
TRIUMFUL 51
dincolo de controlul vostru, atunci renunț�aț�i. Dacă pu-

teț�i face ceva, atunci daț�i-i bătaie ș� i lucraț�i la strategie.
Aceste două î�ntrebări vă vor scuti de obiș� nuinț�a de a
vă î�ngrijora.
• De câte ori vă confruntaț�i cu o problemă pe care simț�iț�i
că e imposibil să o rezolvaț�i, reamintiț�i-vă că ea nu e
altceva decât o soluție care aș� teaptă răspunsul potrivit.
Dacă voi nu puteț�i vedea soluț�ia, î�ncepeț�i procesul de a
investiga cine poate. Î�ntotdeauna există cineva care o
poate vedea mai degrabă ca pe o posibilitate, decât
dintr-o perspectivă imposibilă. Î�nlăturaț�i cu totul din
vocabular cuvântul „imposibil”.
• Luaț�i-vă sarcina de a vă ocupa de ceea ce consideraț�i
că sunt cele mai importante probleme cu care fiecare
dintre noi se confruntă. Renunț�aț�i la unele distracț�ii î�n
favoarea acestor î�ndatoriri mai nobile, ș� i reamintiț�i-vă
că aportul vostru cât de mic la rezolvarea problemelor
sociale importante poate aduce o schimbare.
• Faceț�i-vă timp î�n fiecare zi pentru a citi cărț�i spirituale
sau ascultaț�i audiobookuri î�n timpul liber, poate î�n
timp ce conduceț�i. Faceț�i-vă un obicei din a frecventa,
acolo unde locuiț�i, seminare de autoperfecț�ionare sau
conferinț�e pe tot felul de teme care să vă rafineze
mintea.
• Cultivaț�i-vă propria grădină ș� i renunț�aț�i la tendinț�a de
a analiza ș� i de a judeca modul î�n care ceilalț�i ș� i-o culti-
vă pe a lor. Surprindeț�i-vă î�n momentele î�n care bârfiț�i
despre cum ar trebui să trăiască alț�ii ș� i descotorosiț�i-vă
de gândurile conform cărora aș� a ar trebui să procede-
ze sau că nu au niciun drept de a trăi ș� i de a gândi aș� a
cum o fac. Rămâneț�i ocupaț�i ș� i implicaț�i î�n proiectele

propriei voastre vieț�i ș� i preocupaț�i-vă de scopurile
voastre ș� i atunci veț�i fi mult prea ocupaț�i ca să vă mai
pese, ca să nu mai vorbim de a-i convinge pe alț�ii să
gândească ș� i să trăiască aș� a cum faceț�i voi.
Din Roma antică, Cicero, marele om politic, orator,

scriitor ș� i filozof, ne dă o lecț�ie de viaț�ă. Nu faceț�i aceleaș� i
greș� eli pe care le-a făcut omenirea de-a lungul secolelor.
Angajaț�i-vă, î�n schimb, să le eliminaț�i din vieț�ile voastre, zi
de zi.
COMPORTAMENTUL COPILĂRESC
De nu vă veți întoarce și nu veți fi

precum pruncii, nu veți intra în îm-
părăția cerurilor.
IISUS DIN NAZARET
(CCA 6 î.Hr.–30 d.Hr.)
Iisus Hristos este una dintre personalitățile religioase ma-

jore ale lumii, considerat de creștini Mesia cel prezis de pro-
feții din Vechiul Testament.
Recent, î�n timp ce mă pregăteam să ț�in o conferinț�ă î�ntr-un

oraș� departe de casă, am avut ciudata experienț�ă de a privi
direct î�ntr-un perete cu oglindă, când stăteam la un birou.
Î�ntregul perete era o singură oglindă uriaș� ă ș� i de câte ori
î�mi ridicam privirea, era un trup care se uita î�napoi la mine,
î�n timp ce eu scriam î�ntr-un carneț�el. Î� n cele din urmă,
m-am oprit ș� i am privit î�ndelung la el. Nu puteam pricepe
faptul că eu eram de fapt cel reflectat î�n oglindă. Î�mi amin-
tesc că mi-am zis: „E un bătrân care î�m i î�m prumută
chipul.”
Privind la el, m-am gândit la ființ�a invizibilă care tră-
ieș� te î�n fiecare dintre noi. Această ființ�ă nu are limite sau
formă ș� i, prin urmare, nici î�nceput sau sfârș� it. Acesta este
martorul tăcut ș� i invizibil, lipsit de vârstă ș� i care nu se
schimbă. Acesta este copilul etern din interiorul fiecăruia
dintre noi. Copii fără vârstă, noi devenim sinonimi cu raiul,
care reprezintă acea eternitate î�n care formele ș� i limitele,

î�nceputurile ș� i sfârș� iturile, succesele ș� i eș� ecurile sunt toa-
te fără sens.
Raiul nu e un loc cu limite, perimetru, margini ș� i hotare.
El reprezintă mai degrabă ceea ce transcende demarcaț�iile.
La fel e ș� i cu pruncii despre care Iisus vorbeș� te î�n această
remarcă grăitoare. Copilul, pruncul, se află î�nlăuntrul
nostru ș� i cu noi î�ntotdeauna, neî�mbătrânind niciodată ș� i
totuș� i, privind, privind mereu. Observând lăsarea pleoape-
lor, zbârcirea pielii, părul devenind argintiu. Î�ntr-adevăr,
astăzi e un om bătrân care î�mi î�mprumută faț�a!
Copilul fără vârstă din mine, observatorul meu etern
neschimbat, nu ș� tie nimic despre judecată ș� i ură. Nu are ce
să judece, nu are pe nimeni să urască. De ce? Pentru că nu
vede aparenț�ele, el nu ș� tie decât să privească cu iubire la
toate lucrurile ș� i la toată lumea. El e ceea ce eu numesc
„î�ngăduitorul” absolut. El î�ngăduie pur ș� i simplu ca totul să
fie aș� a cum este ș� i observă doar dezvăluirea lui Dumnezeu
î�n toț�i cei pe care î�i î�ntâlneș� te. Ființ�ă fără formă, mărime,
culoare sau personalitate, acest copil fără vârstă dinlăun-
trul nostru nu reuș� eș� te să observe asemenea diferenț�e tri-
viale. Netrăind de o parte sau de alta a unei graniț�e stabilite
de om, el nu se poate bucura de o identificare etnică sau
culturală ș� i, prin urmare, lupta pentru aceste chestiuni
finale artificiale e imposibilă. Prin urmare, acel copil invi-
zibil ș� i fără vârstă este mereu î�mpăcat, fiind doar martor ș� i
observând, dar, cel mai important, doar î�ngăduind.
Recent am trăit experienț�a de a alerga devreme î�ntr-o
dimineaț�ă ș� i de a mă simț�i atât de exaltat, î�ncât, î�ntorcân-
du-mă la hotel după terminarea alergării, am sărit peste
un gard de un metru. Soț�ia mea, care mă observa, a strigat
ș� i mi-a spus: „Nu poț�i face aș� a ceva! Nu sari peste garduri
la ș� aizeci ș� i cinci de ani. Ai putea să te omori.” Răspunsul
meu imediat către ea a fost: „O, am uitat!” Sinele meu cel
invizibil ș� i fără vârstă, care e eternul meu observator, a ui-
tat pentru o fracț�iune de secundă că trăieș� te î�ntr-un corp
care s-a aflat aici mai bine de o jumătate de secol!
Pentru mine, acest citat din Iisus, figurând î�n Noul
Testament, se adresează procesului de a uita de corpurile
noastre ca identificare primară – de a uita de identitatea
etnică, de limba vorbită, de eticheta culturală, de forma
ochilor sau de care parte a graniț�ei am crescut, făcând apoi
transformarea noastră, devenind asemenea copilaș� ilor
care sunt insensibili la astfel de compartimentări. Iisus nu
spunea că ar trebui să fim infantili ș� i să devenim imaturi,
indisciplinaț�i ș� i needucaț�i. El se referea, î�n schimb, la a fi
asemenea unui copil, adică fără prejudecăț�i, iubitor, tole-
rant ș� i incapabil de a pune etichete.
Atunci când putem fi ca niș� te copii, ne dăm seama că î�n
fiecare adult există un copil care î�ș�i doreș� te cu disperare să
se facă cunoscut. De obicei, copilul este cel care e deplin ș� i
adultul, cel ce e gol pe dinăuntru. Deplinătatea copilului
este evidentă î�n pace, iubire, lipsă de prejudecăț�i ș� i î�ngădu-
inț�ă. Golul din adult se dezvăluie prin frică, anxietate, pre-
judecăț� i ș� i conflict. Iluminarea poate fi percepută ca un
proces de a vă reaminti că î�n inima unui prunc e puritate ș� i
că această iubire divină pură ș� i această acceptare reprezintă
biletul spre î�mpărăț�ia cerurilor. Faceț�i ca unul dintre ț�elu-
rile voastre î�n viaț�ă să fie acesta: să fiț�i mai copilăroș� i î�n tot
ceea ce faceț�i.
Calitatea pe care o vedem la genii este echivalentă cu
curiozitatea copiilor. Geniile ș� i copiii î�mpărtăș� esc bucuria
de a explora, fără gânduri despre eș� ec sau griji că vor fi

criticaț�i. Cuvântul-cheie î�n acest pasaj citat din Iisus cred
că este „î�ntoarce”. Ni se spune să devenim ceva ce este per-
fect, bun, iubitor ș� i, mai presus de toate, etern. Ne aparț�ine
fiecăruia dintre noi ș� i nu poate î�mbătrâni sau muri. Cel la
care vrem să ne î�ntoarcem este martorul blând ș� i tăcut.
Acel mistic naiv dar plin de imaginaț�ie, care e spiritual î�n
mod natural, este copilul la care vrem să ne î�ntoarcem.
Atunci când o facem, devenim copilăroși ș� i renunț�ăm la fe-
lul de a fi infantil al adultului, fel de a fi care ne î�mpiedică
să intrăm î�n î�mpărăț�ia cerurilor.
Acea î�mpărăț�ie vă este accesibilă aici ș� i acum, pe pă-
mânt, la fel ca ș� i î�n ceruri. Tot ceea ce trebuie să faceț�i este
această î�ntoarcere. Î�n acest scop:
• Petreceț�i cât timp puteț�i observând copiii. Făcând acest

lucru, amintiț�i-vă de copilul din voi căruia i-ar plăcea
să se joace cu ei. Gânditorul antic Heraclit a spus oda-
tă: „Omul este cel mai aproape de a fi el î�nsuș� i atunci
când dobândeș� te seriozitatea unui copil care se joacă.”
Fiț� i mai copilăroș� i, mai jucăuș� i, mai iubitori ș� i mai
curioș� i pe măsură ce vă î�ntoarceț� i spre î�mpărăț� ia
cerurilor.
• Atunci când simț�iț�i că vă comportaț�i serios ș� i anost, re-
amintiț�i-vă de observatorul invizibil din interiorul
vostru, cel care vă observă partea ursuză cercetează
latura posacă. Acel observator este ș� i el sever? Veț�i ve-
dea rapid că martorul vostru copilăros nu poate fi de-
loc ca acel lucru la care asistă. Angajaț�i-vă atunci pe loc
să faceț�i „î�ntoarcerea”.
• Luaț� i următoarea hotărâre: „Nu voi lăsa niciodată

un bătrân să locuiască î�n corpul meu.” Poate că, î�n-
tr-adevăr, corpul vostru e î�mprumutat de o ființ�ă care
î�mbătrâneș� te, dar, cu o asemenea atitudine bine fixată,
observatorul invizibil care remarcă totul va rămâne
copilăros, inocent ș� i pregătit să intre î�n î�mpărăț�ia ce-
rurilor la timpul potrivit.
DIVINITATEA
Ești, în sinea ta, un fragment distinct din esența lui

Dumnezeu. De ce ești, atunci, neștiutor de nobila ta
naștere? De ce nu te gândești de unde ai venit? De
ce, atunci când mănânci, nu îți aduci aminte cine e
cel ce mănâncă; și cel pe care îl hrănești: oare nu știi
că hrănești divinul; că divinul se manifestă în tine?
Porți cu tine un Dumnezeu.
Oamenii nu sunt tulburați

De ceea ce li se întâmplă,
ci de cum interpretează ei
ceea ce li se întâmplă.
EPICTET
(55–135)
Epictet, sclav dezrobit, a fost un filozof stoic grec. Nu au su-

praviețuit opere scrise de el, dar discipolul lui, Arrian, i-a
păstrat învățăturile într-un manual.
Cu mulț�i ani î�n urmă, când mă pregăteam î�n domeniul

consilierii psihologice, Epictet a fost o sursă de inspiraț�ie
pentru mine. Numele lui răsărea î�n mod repetat î�n studie-
rea modului î�n care mintea ne influenț�ează emoț� iile ș� i
comportamentul, iar î�n literatura despre terapia raț�ională
emotivă, se făcea trimitere la el î�n mod consecvent. Î�ncă
sunt impresionat de î�nț�elepciunea acestui om care s-a năs-
cut î�n sclavie, î�n primul secol de după Răstignire, a fost
eliberat î�n anul 90 d.Hr. ș� i ulterior a fost exilat din Roma de

către un î�mpărat despotic, a cărui domnie tiranică Epictet
a criticat-o. Câț� iva ani mai târziu, m-am aplecat asupra
operei principale a acestui filozof stoic, am citit Discursurile
sale ș� i am î�nvăț�at mai multe despre filozofia lui.
Cele două selecț�ii pe care le-am citat aici reprezintă
observaț�ii spirituale ș� i filozofice valoroase, care au aproa-
pe două mii de ani. Le-am inclus î�n această carte deoarece
cred că vă pot î�mbogăț�i viaț�a la fel cum mi-au î�mbogăț�it-o
ș� i mie.
Î�n primul text ales, care î�ncepe cu: „Eș� ti, î�n sinea ta, un
fragment distinct din esenț�a lui Dumnezeu”, Epictet ne re-
aminteș� te că adesea uităm că noi conț�inem o scânteie divi-
nă, o „parte din Dumnezeu”. Această idee remarcabilă este
atât de dificil de î�nț�eles, ș� i totuș� i Epictet, sclav dezrobit,
insistă că acesta este adevărul. Imaginaț�i-vă că sunteț�i pe
deplin conș� tienț�i că î�l purtaț�i pe Dumnezeu î�n voi î�nș� ivă.
Dacă Dumnezeu e pretutindeni, atunci nu există niciun
loc î�n care Dumnezeu să nu se afle. Inclusiv î�n voi. Odată ce
vă conectaț�i la acest mod de a î�nț�elege lucrurile, vă recăpă-
taț�i puterea asupra propriei voastre surse. Î�n loc să vă ve-
deț�i ca separaț�i de puterea miraculoasă a lui Dumnezeu, vă
revendicaț�i divinitatea ș� i recăpătaț�i toată forț�a pe care o
reprezintă Dumnezeu. Atunci când mâncaț�i, Î�l consumaț�i
pe Dumnezeu ș� i Î�l ș� i hrăniț�i î�n acelaș� i timp. Atunci când
dormiț�i, Î�l inspiraț�i pe Dumnezeu ș� i Î�i daț�i voie să se odih-
nească. Când faceț� i sport, vă miș� caț� i cu ajutorul lui
Dumnezeu ș� i î�n acelaș� i timp Î�l î�ntăriț�i.
S-ar putea ca acum, când citiț�i aceste cuvinte, să vi se
pară logic, dar probabil că, la fel ca mulț�i dintre noi, nu aț�i
crescut cu acest concept. O imagine mai populară arată
DIVINITATEA 61
aș� a: Dumnezeu e un automat gigantic din cer, sub forma

unui bărbat cu barbă albă, aș� ezat pe un tron. Introduci fise
sub forma rugăciunilor ș� i câteodată Dumnezeu î�ț�i dă bu-
nurile, iar alteori nu. Aceasta este ideea unui Dumnezeu
separat ș� i diferit de noi. Epictet sugerează trecerea de la
acest concept al „universului ca o monarhie” la î�nț�elegerea
că noi suntem o operă fundamentală, un fragment din
Dumnezeu Î�nsuș� i.
Sai Baba e un avatar contemporan din India, care ș� tie
ș� i practică faptul că e scânteia divină a lui Dumnezeu, din
care face parte ș� i care e parte din el. El î�ș�i demonstrează
public divinitatea î�n multe feluri, dintre care unul este o
variaț�ie a capacităț�ii divine a î�nmulț�irii peș� tilor ș� i pâinilor.
Atunci când un jurnalist occidental l-a î�ntrebat pe Sai Baba:
„Tu eș� ti Dumnezeu?”, el a răspuns cu delicateț�e: „Da, sunt,
ș� i la fel eș� ti ș� i tu. Singura diferenț�ă dintre noi este că eu ș� tiu
acest lucru, iar tu, nu.” Atunci când ș� tiț�i că sunteț�i o mani-
festare divină a lui Dumnezeu, aț�i intrat î�n contact cu El ș� i
vă trataț�i pe voi ș� i pe ceilalț�i ca expresii ale divinului. Acest
lucru ni-l spunea Epictet î�n Roma ș� i î�n Grecia, acum două
mii de ani. Aveț�i î�ncredere î�n natura voastră divină, nu vă
contestaț�i niciodată nobleț�ea adevăratului sine ș� i trataț�i-vă
cu aceeaș� i veneraț�ie pe care o aveț�i pentru Dumnezeu.
Cât despre a doua observaț�ie a lui Epictet, pe cât de
simplă pare, a fost poate cea mai folositoare informaț�ie pe
care am asimilat-o vreodată î�n toată viaț� a mea. Părerea
noastră despre lucruri este cauza tulburărilor din vieț�ile
noastre, ș� i nu lucrurile î�n sine. Ce mare izvor de eliberare e
să ș� tii că nimeni nu ne poate supăra, nimic din afara noas-
tră nu ne poate face nefericiț� i, că noi controlăm felul î�n
care ne simț�im prin modul î�n care ne hotărâm cum să pre-

lucrăm evenimentele, pe ceilalț�i oameni ș� i părerile lor.
Am invocat frecvent î�nț�elepciunea acestei observaț�ii
atunci când eram consilier ș� colar, cu mulț� i ani î�n urmă.
Când un elev era supărat din cauza a ceea ce făcuse sau
spusese altcineva, î�l î�ntrebam: „Să presupunem că n-ai fi
ș� tiut ce au spus ei despre tine, atunci ai mai fi supărat?”, la
care elevul răspundea ceva de genul: „Sigur că nu. Cum aș�
putea să mă supăr din cauza a ceva ce nu ș� tiu?” Atunci î�i
sugeram delicat: „Deci, nu este vorba despre ce au spus sau
au făcut ei. Acele lucruri s-au î�ntâmplat ș� i tu n-ai fost supă-
rat deloc până n-ai aflat ș� i apoi te-ai hotărât să ai reacț�ia de
a fi tulburat.“ Constatarea că nimeni nu ne poate supăra
fără consimțământul nostru a î�nceput să facă parte din
conș� tiinț�a elevilor.
Aceste două nestemate ale lui Epictet mi-au influenț�at
viaț�a ș� i opera de scriitor ș� i mă bucur să-mi reamintesc de
valoarea lor î�n fiecare zi. Le î�mpărtăș� esc cu voi pentru că
au fost atât de preț�ioase pentru mine. Observaț�iile spiritu-
ale ale lui Epictet se reunesc î�n această străveche zicală
sanscrită: „Dumnezeu doarme î�n minerale, se trezeș� te
î�n plante, păș� eș� te î�n animale ș� i gândeș� te î�n tine.” Cu alte
cuvinte, nu există niciun loc î� n care Dumnezeu să nu
doarmă, să nu se trezească ș� i pe unde să nu păș� ească.
Dumnezeu este sursa universală a î�ntregii vieț� i, mai de-
grabă o prezenț� ă decât o persoană, ș� i acea prezenț� ă gân-
deș� te prin voi.
Ș� i cum veț� i gândi? Folosiț� i prezenț� a lui Dumnezeu
pentru a vă da seama de imensitatea capacităț�ii voastre de
gândire. Nu lucrurile, evenimentele, î�mprejurările ș� i păre-
rile celorlalț�i sunt cele care vă fac să vă simț�iț�i incomod ș� i
DIVINITATEA 63
tulburaț�i, ci ceea ce vă determină fericirea este modul î�n

care î�l folosiț�i pe Dumnezeu din voi, sursa voastră invizibilă
pentru a prelucra aceste extreme – nimic mai mult! Daț�i-vă
seama că Dumnezeu se află î�n voi, cu voi, î�n spatele vostru,
î�n faț�a voastră ș� i î�n jur ș� i poate fi simț�it peste tot, î�n special
î�n părerile voastre legate de lucrurile care vi s-au î�ntâmplat.
Pentru a pune î�n acț�iune, î�n folosul vostru, aceste două ob-
servaț�ii străvechi, dar î�ncă foarte actuale, î�ncepeț�i să:
• Vă reamintiț�i zilnic că sunteț�i creaț�ii divine ș� i aveț�i

dreptul ca ceilalț�i să se poarte cu voi cu iubire, cum ș� i
voi vă purtaț�i, la rândul vostru. Percepându-vă mai de-
grabă ca fiind conectaț�i la Dumnezeu, decât separaț�i,
veț�i simț�i o mai mare reverenț�ă pentru voi î�nș� ivă.
• Practicaț�i ritualuri regulate pentru a afirma prezenț�a lui
Dumnezeu î�n voi ș� i î�n tot ceea ce faceț�i. Binecuvântaț�i-vă
mâncarea ș� i, î�n timp ce faceț�i acest lucru, reamintiț�i-vă
că hrăniț�i divinul. Î�n mod asemănător, î�n timpul exerci-
ț�iilor fizice, vizualizaț�i energia lui Dumnezeu î�n fiecare
celulă a voastră.
• Mulț�umiț� i pentru tot ce primiț� i, inclusiv pentru
ploaie, aer, soare, furtuni, oricum s-ar manifesta.
Recunoș� tinț� a este o cale de a-L vedea pe Dumnezeu
î�n toate lucrurile.
• Renunț�aț�i la orice tendinț�ă de a da vina pe î�mprejură-
rile externe pentru nefericirea voastră. Când vă simț�iț�i
tulburaț�i, î�ntrebaț�i-vă: „Cum î�mi pot schimba părerea
despre aceste lucruri pentru a-mi î�nlătura disconfor-
tul?” Lucraț�i apoi la acest gând până când nu mai daț�i
vina pe nimic. Aceasta se poate realiza destul de uș� or,
dacă sunteț�i dispuș� i să scăpaț�i de vină ș� i să mergeț�i

mai departe dându-vă seama de Dumnezeul din voi,
după cum ne-a î�ncurajat Epictet, cu două milenii î�n
urmă.
ILUMINAREA
Înainte de iluminare,
cari apă,
tai lemne.
După iluminare,
cari apă,
tai lemne.
PROVERB ZEN
Întemeiat în China, în secolul al șaselea, și larg răspândit

în Japonia până în secolul al doisprezecelea, budismul zen
pune accentul pe obținerea iluminării prin mijloacele cele
mai directe.
Deoarece studiez fenomenele stărilor superioare de con-

ș� tiinț� ă ș� i ceea ce î�n general este menț� ionat ca starea de
iluminare, acest proverb zen simplu constituie pentru
mine un izvor de bucurie. Când ne gândim la acest lucru
ambiguu numit iluminare, ne referim î�n general la o stare
de conș� tiinț�ă pe care o vom dobândi î�ntr-o zi, dacă adop-
tăm practicile spirituale potrivite ș� i muncim cu sârguinț�ă
pentru a deveni iluminaț�i. Aș� teptarea e ca, odată ce ne vom
trezi pe deplin, toate problemele noastre vor dispărea ș� i
vom trăi o viaț�ă de fericire pură.
Î�nsă mesajul acestui binecunoscut proverb este că ilu-
minarea nu este ceva dobândit, este o constatare. Odată ce
ajungi la această constatare, totul pare să se fi schimbat,
deș� i nu a avut loc nicio schimbare. E ca ș� i cum ai fi trecut

prin viaț�ă cu ochii î�nchiș� i ș� i i-ai deschis deodată. Acum poț�i
vedea, dar lumea nu s-a schimbat; o vezi, pur si simplu, cu
alț�i ochi. Acest proverb despre tăiatul lemnelor ș� i căratul
apei î�mi spune că iluminarea nu î�ncepe stând î�n poziț� ia
lotus, î�ntr-o peș� teră din vârful munț�ilor Himalaya. Nu e ceva
ce vei obț�ine de la un guru, dintr-o carte sau dintr-un curs
de studiu. Iluminarea e atitudinea faț�ă de tot ceea ce faci.
Starea de a fi iluminat, pentru mine, implică ideea fun-
damentală de a fi cufundat î�n pace ș� i î�nconjurat de ea î�n
toate momentele vieț�ii mele. Dacă sunt anxios, stresat, te-
mător sau î�ncordat, nu î�mi dau seama de potenț�ialul pen-
tru iluminare pe care î�l am î�n momentul de faț�ă. Cred că
devenind conș� tient de aceste momente lipsite de pace e
una dintre căile pentru a fi o persoană iluminată. Am auzit
spunându-se că diferenț�a dintre o persoană iluminată ș� i
una ignorantă este că una î�ș�i dă seama că e ignorantă, pe
când cealaltă nu conș� tientizează acest lucru.
Î�n ultimii ani am avut o senzaț�ie mai profundă de pace
interioară ș� i iluminare ș� i î�ncă mai tai lemne ș� i mai car apă,
aș� a cum o făceam ș� i î�n adolescenț�ă. Fac î�ncă î�n fiecare zi
munca necesară pentru a plăti facturile, chiar dacă aceasta
s-a schimbat. Fac sport î�n fiecare zi pentru a rămâne sănă-
tos, mănânc aș� a cum trebuie, mă spăl pe dinț�i ș� i mă ș� terg
singur la fund. Î�n ultimii treizeci de ani, de când mi s-a năs-
cut primul copil ș� i chiar până acum, cu î�ncă ș� apte de cres-
cut, am aceleaș� i preocupări de bază: cum să-i protejez, să-i
hrănesc, să-i sfătuiesc ș� i să mă ocup de ei. Tai lemne ș� i car
apă î�n continuare, ca membru al familiei preocupat de vie-
ț�ile lor. Iluminarea nu e un mijloc prin care se elimină sar-
cinile cotidiene ale vieț�ii. Aș� adar, cu ce vă ajută o perspectivă
ILUMINAREA 67
iluminată asupra vieț�ii, dacă nu vă scapă de treburile zilni-

ce ș� i nu vă conduce spre o viaț�ă contemplativă ș� i lipsită de
probleme?
Î�n general, iluminarea nu vă va schimba lumea exterioa-
ră, dar vă va schimba felul de a o î�nț�elege. De exemplu, î�n
meseria de părinte, î�mi percep copiii cu o lipsă a sentimen-
tului de proprietate ș� i ataș� ament, pe când î�nainte vreme
acest comportament mi-ar fi dominat viaț� a emoț� ională.
Văd acum accesele de furie ale copilei mele de opt ani
drept ceea ce trebuie să facă ea î�n momentul de faț�ă pentru
a atrage atenț�ia. Nu mă simt obligat să mă alătur ei î�n com-
portamentul emoț�ional juvenil. De asemenea, văd succese-
le pe care le experimentează toț�i copiii mei de când eu am
această perspectivă mai detaș� ată.
Reuș� ita detaș� ării mele nu presupune o atitudine de
indiferenț�ă. Este atitudinea de a ș� ti că am puterea să aleg
pacea pentru mine î�n toate momentele ș� i că voi avea î�ncă
parte de aceleaș� i activităț�i, probleme ș� i evenimente care
apar pe neaș� teptate î�n fiecare zi. Atâta timp cât mă aflu
î�ntr-un corp fizic, voi avea de tăiat ș� i de cărat. Dar modul î�n
care le abordez constituie iluminarea.
Î�mi pot aminti groaza prin care am trecut când a tre-
buit să schimb un scutec deosebit de murdar sau, Doamne
fereș� te, când a trebuit să curăț� podeaua decorată cu vomă.
Spuneam: „Pur ș� i simplu nu pot face aceste lucruri. O să-mi
vină rău.” Ș� i, ori le evitam, ori, dacă asta era imposibil, re-
acț�ionam efectiv la insulta olfactivă venindu-mi ș� i mie rău.
E uimitor cum o asemenea atitudine î�ț�i afectează reacț�iile
fizice ș� i î�ț�i fac totodată neplăcute sarcinile mai dificile pe
care le presupune meseria de părinte.
Astăzi pot să mă apropii de un scutec murdar ș� i de o

grămadă nesuferită de vomă, cu o atitudine complet diferită.
Ș� i cel mai uimitor lucru este că nu mai am aceleaș� i reacț�ii
fizice pe care le aveam odată, î�ntocmai pentru că mi-am
schimbat gândurile. Scutecele sunt acolo î�nainte ș� i după
iluminare, la fel cum e ș� i voma. Dar î�n perioada de după
iluminare, poț�i insufla acestei sarcini o atmosferă de deta-
ș� are, iar rezultatul va fi pacea ta. Î�mi place mult următoa-
rea afirmaț�ie din A Course in Miracles (Curs de miracole):
„Decât aș� a, mai bine aleg pacea!” Pentru mine, această uni-
că afirmaț�ie comprimă î�ntreaga chestiune a iluminării: să
poț�i să alegi pacea î�n timp ce cari, tai, cureț�i, livrezi, baț�i cu
ciocanul sau oricare dintre miile ș� i miile de activităț�i pe
care le-aț�i putea adăuga pe listă.
Acest scurt proverb zen, care a fost transmis de mii de
ani celor care caută iluminarea, e un mare dar. Nu trebuie
să schimbaț�i deloc ceea ce vedeț�i î�n interiorul sau î�n exte-
riorul vostru, ci numai modul î�n care le vedeț�i. Aceasta este
iluminarea!
Pentru a pune î�n acț�iune î�n vieț�ile voastre acest pro-
verb zen simplu, iată câteva strategii la fel de simplu de
practicat:
• Deveniț�i conș� tienț�i de „ignoranț�a” voastră, aș� a cum se

dezvăluie ea î�n fiecare zi î�n care v-aț�i permis să vă î�n-
depărtaț�i pe nesimț�ite de starea de pace. Observaț�i pe
cine aț�i dat vina pentru momentele de disperare, cu ce
ocazie ș� i cât de frecvent aț�i căzut î�n această capcană.
Recunoaș� terea momentelor voastre de neiluminare
este calea prin care î�ntoarceț�i roata. Amintiț�i-vă că cei
care sunt ignoranț�i nu sunt î�n general conș� tienț�i de
ignoranț�a lor. Deveniț�i conș� tienț�i!
ILUMINAREA 69
• Renunț�aț�i la tendinț�a de a vedea iluminarea ca pe ceva

ce veț�i obț�ine î�ntr-un moment viitor, î�n care circum-
stanț�ele vieț�ii vi se vor schimba î�n bine. Î�ntotdeauna
veț�i avea de tăiat sau de cărat, î�ntr-un fel sau altul.
Alegerea voastră stă î�n modul î�n care vă hotărâț�i să
percepeț�i aceste activităț�i.
• Practicaț�i schimbări specifice î�n modul personal de
abordare a lucrurilor care vă î�ndepărtează de pacea
voastră. De exemplu, dacă simț� iț� i că sunteț� i peste
măsură de nervoș� i î�n traficul aglomerat sau la cozile
lungi, folosiț�i aceste circumstanț�e obiș� nuite ale vieț�ii
moderne pentru a vă transforma lumea interioară.
Rezervaț�i-vă un loc î�n interiorul vostru din care să
apară iluminarea î�n momentele î�n care de obicei optaț�i
pentru suferinț�ă.
• Ș� i, î�n cele din urmă, să nu proclamaț�i niciodată că sun-
teț�i iluminaț�i. Persoana care spune „sunt iluminat” cu
siguranț�ă nu este. Alegeț�i să nu vă angajaț�i î�n conver-
saț�ii despre iluminarea voastră. O î�nvăț�ătură zen spu-
ne că numai după ce un căutător sincer a î�ntrebat de
mai mult de trei ori ar trebui să î�i răspundeț�i. Î�nț�elepț�ii
sunt tăcuț�i î�n privinț�a subiectului referitor la nivelul
lor de conș� tientizare a Lui Dumnezeu.
CLIPA PREZENTĂ
din Rubaiatele lui Omar Khayyam
O mână-ascunsă scrie și trece mai departe.

Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând.*
OMAR KHAYYAM
(1048?–1122)
Omar Khayyam a fost un învățat și un astronom care a trăit

în Iran. Poezia lui reflectă gândurile sale despre divinitate,
bine și rău, spirit, materie și destin.
Au trecut aproape o mie de ani de la naș� terea lui Omar,

făuritorul de corturi** cel mai renumit, poetul, astronomul,
toate regăsite laolaltă î�ntr-un povestitor filozofic genial.
Acest catren aparte din Rubaiate conț�ine o lecț�ie care nu
ș� i-a pierdut deloc din putere după trecerea unui mileniu.
Aceste celebre cuvinte cuprind un adevăr subtil care le
scapă multor oameni.
Un mod de a î�nț�elege î�nț�elepciunea acestui catren este
să vă imaginaț�i că trupul vostru e o ș� alupă rapidă care că-
lătoreș� te pe apă cu ș� aptezeci ș� i patru de kilometri pe oră.
Staț�i î�n picioare la pupa ș� alupei ș� i priviț�i î�n jos la apă. Ceea
* Din Rubaiatul LXXI, în trad. lui George Popa (n.red.)

** Khayyam înseamnă „făcător de corturi”, după meșteșugul tatălui său (n.tr.)
ce aț�i vedea î�n această scenă imaginară ar fi siajul. Vă cer

acum să reflectaț�i la următoarele trei î�ntrebări:
Întrebarea #1: Ce este siajul? Veț�i ajunge probabil la
concluzia că siajul este dâra lăsată î�n urmă ș� i atât.
Întrebarea #2: Ce propulsează barca? (Barca vă re-
prezintă pe voi „călătorind” prin viaț�ă.) Răspunsul este:
„Responsabilă pentru a face barca să meargă î�nainte este
energia momentului prezent care este generată de motor,
ș� i nimic mai mult.” Sau, î�n cazul vieț�ii voastre, gândurile
din momentul prezent care vă î�mping corpul să meargă
î�nainte, ș� i nimic mai mult.
Întrebarea #3: E posibil ca siajul să propulseze barca?
Răspunsul este evident. O dâră lăsată î�n urmă nu poate
niciodată să facă o barcă să î�nainteze. „O mână-ascunsă
scrie ș� i trece mai departe...”
Una dintre cele mai mari iluzii ale vieț�ii este credinț�a
că trecutul este responsabil pentru condiț�iile actuale din
vieț� ile noastre. Desemnăm adesea acest motiv pentru a
explica de ce nu putem să ieș� im de pe făgaș� ul pe care am
intrat. Insistăm că e din cauza tuturor problemelor cu care
ne-am confruntat î�n trecut. Luăm răni pe care le-am trăit
î�n tinereț�e, ne legăm de ele ș� i continuăm să aruncăm vina
pe acele experienț�e triste pentru actualele î�mprejurări ne-
fericite. Acestea, insistăm noi, sunt motivele pentru care
nu putem să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, trăim
iluzia că siajul ne propulsează vieț�ile.
Gândiț�i-vă la momentul î�n care aț�i avut o rană fizică,
cum ar fi o tăietură la mână. Natura corpului vostru preia
imediat controlul ș� i î�ncepe să î�nchidă rana. Bineî�nț�eles, ca
să se vindece, trebuie curăț�ată, la fel ca ș� i rănile emoț�iona-
le. Vindecarea se î�ntâmplă destul de repede atunci, pentru
CLIPA PREZENTĂ 73
că natura ta spune: „Î�nchide toate acele răni ș� i vei fi vinde-

cat.” Ș� i totuș� i, atunci când natura ta î�ț�i spune, de asemenea:
„Î�nchide toate acele răni din trecutul tău”, adesea o ignori
ș� i creezi î�n schimb o legătură cu acele răni, trăind î�n amin-
tiri ș� i folosind acele unde din trecut pentru a trăi iluzia că
aceasta este sursa imobiliț�ii tale sau a nereuș� itei de a trece
mai departe.
Mâna ascunsă la care se referă Omar Khayyam este
corpul vostru. Odată ce scrie, a terminat, ș� i nu aveț�i deloc
ce să mai faceț�i ca să ș� tergeț�i. Niciuna dintre lacrimi nu vă
vor ș� terge un singur cuvânt din povestea scrisă. Oricâtă
isteț�ime, rugăciune ș� i evlavie aț�i avea, ele nu pot schimba
un singur strop din siajul vostru. E o dâră pe care aț�i lăsat-o.
Deș� i s-ar putea ca revederea acelei dâre să vă fie de folos,
trebuie să ajungeț�i, î�n interiorul vostru, la convingerea că
numai gândurile din momentul prezent despre modul î�n
care î�nț�elegeț�i siajul sunt responsabile pentru viaț�a voas-
tră de azi.
S-a spus de multe ori că î�mprejurările nu clădesc un
om, ci î�l dezvăluie. Tendinț�a de a da vina pe trecutul nostru
pentru lipsurile actuale este ispititoare. Este drumul cel
uș� or, cel î�n care avem o scuză pregătită pentru a refuza să
ne asumăm riscurile pe care le implică să conducem noi
î�nș� ine barca. Toată lumea, ș� i subliniez, toată lumea are î�n
trecut condiț� ii ș� i experienț�e care pot fi folosite ca scuze
pentru inacț�iune. Defecte ale părinț�ilor, dependenț�e, fobii,
probleme de abandon, membri disfuncț�ionali ai familiei,
oportunităț�i ratate, ghinion, condiț�ii economice proaste ș� i
chiar ordinea la naș� tere, toate se uită urât la noi chiar de sub
apă, î�n siajul vieț�ilor noastre. Ș� i totuș� i, mâna ascunsă a scris
povestea ș� i nu se mai poate face nimic pentru a o ș� terge.
Omar Khayyam ne reaminteș� te din alt loc, altă vreme

ș� i altă limbă simpla informaț�ie de bun-simț� conform căreia
trecutul s-a sfârș� it ș� i, nu numai atât, dar nici nu poate fi
derulat sau rechemat. Î�n plus, e o iluzie să crezi că trecutul
e cel care propulsează sau nu reuș� eș� te să propulseze viaț�a
voastră de azi. Acea mână este î�ncă legată de inima voastră
ș� i poate scrie orice vrea, indiferent de ceea ce a scris ieri.
Treziț� i-vă ș� i ieș� iț� i din siaj ș� i ascultaț� i î�nț�elepciunea lui
Omar, făuritorul de corturi!
Lecț�iile esenț�iale ale acestui catren cuprind:
• Trăiț�i î�n ziua de azi. Lăsaț�i î�n urmă ataș� amentul faț�ă de
trecut ca scuză pentru condiț�iile vieț�ii de astăzi. Sunteț�i
rezultatul alegerilor pe care le faceț�i chiar acum ș� i ni-
mic din siajul vostru nu vă poate afecta astăzi dacă as-
cultaț�i de această informaț�ie de bun-simț� .
• Î�nlăturaț�i din vocabularul vostru orice formă de î�nvi-
nuire. Surprindeț�i-vă atunci când simț�iț�i că vă folosiț�i
istoria trecută ca motiv pentru nereuș� ita de a acț�iona
azi ș� i spuneț�i î�n schimb: „Sunt liber să mă detaș� ez de
ceea ce a fost.”
• Lăsaț�i î�n urmă lacrimile care au fost un simbol al ataș� a-
mentului faț�ă de trecut. Tristeț�ea ș� i autocompătimirea
nu vor î�ndepărta nicio fărâmă din trecutul vostru.
Reamintiț�i-i cu blândeț�e părț�ii rănite din voi că aș� a a
fost atunci ș� i că acum e altfel. Î�nvăț�aț�i din acele experien-
ț�e. Apreciaț�i-le ca fiind niș� te mari mentori ș� i grăbiț�i-vă
să vă î�ntoarceț�i la unitatea vieț�ii voastre care funcț�io-
nează, clipa prezentă! Există un trecut, dar nu acum.
Există un viitor, dar nu acum. Î�nț�elegeț�i acest adevăr
simplu de acum o mie de ani ș� i scrieț�i-vă viaț�a cu el!
RUGĂCIUNEA
Doamne, fă din mine unealta păcii Tale

Acolo unde este ură, să semăn iubire,
Acolo unde este vătămare, să semăn iertare,
Acolo unde este îndoială, să semăn credință,
Acolo unde este deznădejde, să semăn speranță,
Acolo unde este întuneric, să semăn lumina Ta,
Acolo unde este tristețe, să semăn bucurie.
O, Doamne, nu Te-am căutat atât
Spre a fi consolat, cât pentru a consola,
Spre a fi înțeles, cât pentru a înțelege,
Spre a fi iubit, cât pentru a iubi.
Căci dăruind, primești,
Iertând, ești iertat,
Murind, reînvii în viața eternă!
SF. FRANCISC DIN ASSISI
(1182–1226)
Fondatorul italian al ordinului călugăresc franciscan,

Sf. Francisc a abordat religia cu bucurie și iubire față de
natură, numindu-le pe toate ființele vii „frații și surorile lui”.
Această rugăciune simplă este una dintre cele mai cunos-

cute din istorie ș� i care au dăinuit cel mai mult î�n timp. Ea
exprimă dorinț�a profundă aflată î�n toț�i oamenii de a fi ființ�e
spirituale care trăiesc î�n formă fizică. Î�n cuvintele acestei
rugăciuni, Sf. Francisc descrie conț�inutul esenț�ial al sinelui
nostru suprem. Î�mi place mult să spun î�n gând această ru-
găciune ș� i să o spun câteodată ș� i cu voce tare.
Cred că intraț�i î�n contact direct cu Sf. Francisc atunci

când spuneț�i această rugăciune, care a fost scrisă de unul
dintre oamenii cei mai profund ș� i divin spirituali care s-a
aflat vreodată printre noi. Aceeaș� i forț� ă invizibilă a lui
Dumnezeu, care l-a străbătut pe acest om î�n secolele al
doisprezecelea ș� i al treisprezecelea, ne străbate ș� i pe noi.
Dacă simț�iț�i o legătură cu omul care a scris această rugă-
ciune, s-ar putea să vreț�i să î�i citiț�i biografia ș� i să vă uitaț�i
la un film numit Fratele soare, sora lună. Viaț�a lui a fost aș� a
o inspiraț�ie pentru mine î�ncât, după cum am mai menț�ionat
î�n altă parte î�n această carte, am vizitat Assisi pentru a mă
plimba prin păduri ș� i pentru a mă ruga chiar î�n capela î�n care
el a î�nfăptuit atâtea dintre miracolele sale recunoscute.
Această rugăciune care a supravieț�uit peste vremuri
vorbeș� te despre î� n săș� i semnificaț� i a rugăciunii. Pentru
mulț�i oameni, rugăciunea reprezintă un mijloc de a-l im-
plora pe Dumnezeu să le acorde favoruri speciale. Sf.
Tereza din Avila vorbeș� te despre rugăciune î�ntr-o cu totul
altă lumină. Ea ne î�nvaț�ă să „ne orientăm toate rugăciunile
către un singur lucru, adică să ne conformăm voinț�a direct
voinț� ei divine”. Exact acest lucru ni-l oferă rugăciunea
durabilă a Sfântului Francisc. Această rugăciune exprimă
dorinț�a de a fi mai degrabă un mijloc pentru dorinț�a lui
Dumnezeu, decât o solicitare de favoruri din partea unei
entităț�i din exteriorul nostru. E o schimbare radicală pen-
tru cei mai mulț�i dintre noi ș� i reprezintă un prim pas spre
iluminarea spirituală.
Să cereț�i puterea de a semăna iubire acolo unde este
ură, speranț�ă unde este deznădejde ș� i lumină unde e î�ntu-
neric, î�nseamnă să cereț�i să vă eliberaț�i de meschinăria ș� i
prejudecăț� ile care ne ț� in prizonieri. Este cererea de a fi
RUGĂCIUNEA 77
expresia puternicei iubiri pe care I-o atribuim Creatorului

ș� i care face parte din ființ� a noastră. Am avut de curând
ocazia să fac exact acest lucru.
Am jucat un meci de tenis la dublu, cu alț�i trei bărbaț�i.
Unul dintre ei, aflat de partea care pierdea, a fost enervant
de nesuferit pe măsură ce partida î�nainta. A lovit cu rache-
ta ș� i a î�njurat frecvent î�n timpul meciului. Când am termi-
nat de jucat, a plecat val-vârtej de pe teren, refuzând să dea
mâna cu noi. Î�n vreme ce noi, cei trei rămaș� i, inclusiv eu,
ieș� eam de pe teren, i-am auzit pe cei doi parteneri de joc
condamnând acț�iunile ș� i atitudinea bărbatului respectiv,
acum absent. Tentaț�ia de a mă alătura lor î�n discuț�ia des-
pre cât de nemernic a fost aproape că a copleș� it cuvintele
„Acolo unde este deznădejde, să semăn speranț� ă,/Acolo
unde este tristeț�e, să semăn bucurie”, care au devenit parte
din mine de când spun des rugăciunea.
Când am ieș� it de pe terenurile de tenis, l-am văzut pe
bărbatul furios ș� i lezat. M-am dus ș� i mi-am pus braț�ul î�n
jurul lui ș� i i-am spus, pur ș� i simplu: „Ei, cu toț�ii avem mo-
mente proaste.” N-a fost vorba despre o superioritate ver-
bală care m-a făcut să mă port î�n acest fel. Cuvintele unui
simplu om al lui Dumnezeu, care a trăit cu mai bine de opt
sute de ani î�naintea mea, pe un alt continent, mi-au vorbit
ș� i au vorbit prin mine î�n acea zi pe terenul de tenis.
Când ș� tim că nu suntem niciodată singuri, ne schim-
băm strategia de rugăciune ș� i ne rugăm către Cel la care
suntem deja conectaț�i; aspectul superior ș� i cel mai sacru al
propriei noastre ființ� e. Dacă Dumnezeu este peste tot,
atunci nu există niciun loc î�n care El să nu fie, inclusiv î�n
noi î�nș� ine. Î� narmaț�i cu această conș� tientizare, ne putem
ruga fără a cere nimic altceva decât tărie morală pentru
noi. Î�n loc să cerem să fim feriț�i de primejdii, cerem tăria

de a fi neî�nfricaț�i. Î�n loc să cerem î�nlăturarea durerii, ce-
rem capacitatea de a o transcende ș� i de a o cuceri. Nu mai
presupunem că ș� tim de ce avem nevoie ș� i ce ne va ajuta î�n
acest moment. Ș� i totuș� i, experienț�a ne î�nvaț�ă că multe din-
tre lucrurile pe care nu le-am fi cerut niciodată se dove-
desc a fi cele mai benefice. După cum a spus cândva William
Shakespeare: „Necunoscându-ne, ne rugăm adesea pentru
propriul rău, pe care î�nț�eleptele puteri ni-l refuză pentru
binele nostru.”
Această rugăciune a Sfântului Francisc este o cale de a
căuta să practici î�n viaț� a zilnică consolarea, î�nț�elegerea,
iertarea ș� i săvârș� irea unor acț�iuni. Cu toț�ii avem î�n interio-
rul nostru aceste capacităț�i ș� i ne simț�im î�ndemnaț�i să ne
purtăm aș� a. Cu toate acestea, cel mai adesea le cerem ce-
lorlalț� i, inclusiv entităț� ii numite Dumnezeu despre care
credem că se află î�n exterior, să ne consoleze, să ne î�nț�elea-
gă, să ne ierte ș� i să aibă grijă de noi.
Spunând cu voce tare această rugăciune simplă, facem
paș� i către adevărata dezvoltare spirituală. Lăsăm egoul î�n
urmă ș� i î�i permitem sinelui sacru să fie o forț�ă dominantă
î�n viaț� a noastră. Conș� tientizarea sau practica rugăciunii
foarte personale ș� i aproape universale reprezintă o forț�ă
pentru transformare î�n vieț� ile noastre, atunci când î�n
această activitate subliniem un fel de comuniune cu infini-
tul, î�n care cerem forț�a ș� i curajul de a ne conduce vieț�ile
zilnice după principiile expuse de Sf. Francisc.
Mi-a plăcut î�ntotdeauna foarte mult povestea maes-
trului care i-a spus unui tânăr avatar avansat din punct de
vedere spiritual: „Dacă î�mi spui unde se află Dumnezeu, î�ț�i
voi da o portocală.” Tânărul a răspuns: „Dacă î�mi spui unde
RUGĂCIUNEA 79
nu se află Dumnezeu, î�ț�i voi da eu două portocale!” Morala:

Dumnezeu e peste tot. Când vă rugaț� i lui Dumnezeu, vă
rugaț�i unei prezenț�e eterne puternice, care face parte din
voi. Rămâneț�i î�n strânsă legătură cu această prezenț�ă, fără
să vă gândiț�i că aț�i fi separaț�i. Aplicaț�i apoi cuvintele divine
ale Sfântului Francisc ș� i î�ncepeț�i să le puneț�i la treabă î�n
cât mai multe locuri posibile, î�n fiecare zi. Ralph Waldo
Emerson a scris următoarele cuvinte pe tema rugăciunii.
Voi î�ncheia acest eseu cu observaț�iile lui.
„Rugăciunea, ca mijloc de a realiza un scop personal,
î�nseamnă furt ș� i răutate. Ea presupune dualism î�n natură
ș� i î�n conș� tiinț�ă. De cum omul va deveni una cu Dumnezeu,
el nu va implora. Va vedea atunci rugăciunea î�n toată pute-
rea ei.”
Vă sugerez să puneț� i î�n practică sfaturile Sfântului
Francisc, incluzând î�n viaț�a voastră următoarele idei:
• Faceț�i-vă un obicei zilnic din a rosti cu voce tare cuvin-

tele acestei rugăciuni. Doar spunând cuvintele, veț�i simț�i
că î�ncepeț�i să acț�ionaț�i î�n virtutea lor pe timpul zilei.
• Dacă vă găsiț�i î�ntr-o confruntare de vreun fel, cu orici-
ne, fie că e un membru al familiei sau un străin, î�nainte
de a reacț�iona, î�ntrebaț�i-vă: „Ceea ce sunt pe cale să
spun e motivat de nevoia de a avea dreptate sau de do-
rinț�a mea de a fi bun?” Alegeț�i atunci un răspuns care
izvorăș� te din bunătate, indiferent de modul î�n care
obiectează egoul vostru.
• Faceț�i-vă un obicei din a transmite iubire, acolo unde
î�nainte aț�i transmis ură, î�n special atunci când citiț�i zi-
are sau vă uitaț�i la ș� tiri la televizor. Semănând iubire î�n
detrimentul urii, indiferent de cât de dificil ar putea să

pară, veț�i deveni o parte din soluț�ia la ură a lumii noas-
tre. Acest lucru va necesita o puternică vigilenț�ă din
partea voastră, pentru a depăș� i condiț�ionarea cultura-
lă a mentalităț�ii ochi-pentru-ochi.
• Căutaț�i î�n inima voastră ș� i fiț�i sinceri î�n legătură cu toț�i
oamenii din trecutul vostru care v-au făcut rău î�n vre-
un fel. Acolo unde este vătămare, practicaț�i iertarea.
Iertarea este î�nsăș� i fundaț�ia trezirii spirituale ș� i des-
pre ea vorbeș� te Sf. Francisc î�n rugăciunea lui divină.
DUREREA CA BINECUVÂNTARE
Am văzut jalea bând dintr-o cupă cu tristețe și am

strigat: „E dulce, nu-i așa?” „M-ai prins”, a răspuns
jalea, „și mi-ai stricat negoțul, cum mai pot vinde
tristețea acum, când știi că-i o binecuvântare?”
JALALUDDIN RUMI
(1207–1273)
Poet mistic persan și sfânt sufist, Jalaluddin Rumi scrie des-

pre iubirea pură pe care o putem obține, dincolo de ego, în
dorul divin al sufletului și extazul uniunii cu Dumnezeu.
O, ce ne mai place să jelim! Citim chiar ș� i cărț�i despre cât

de important este procesul jelirii pentru recuperarea noas-
tră ș� i mergem până î�ntr-acolo î�ncât identificăm jalea cu o
etapă necesară de tristeț�e prin care trebuie să trecem pen-
tru a depăș� i momentele î�n care am pierdut pe cineva ș� i
pentru a ne recăpăta sănătatea psihică. Jalaluddin Rumi
î�nsă, un poet mistic din secolul al treisprezecelea, care a
scris î�n regiunea ce poartă astăzi numele de Afghanistan,
trimite un mesaj din Evul Mediu. El sugerează că jalea e
mai degrabă o binecuvântare, decât ceva ce trebuie tolerat
sau un rău necesar pe drumul spre recuperare. Nu e deloc
plină de tristeț�e, ci este, î�n schimb, o oportunitate de a bea
din nectarul dulce, disponibil î�n momentele î�ntunecate ale
vieț�ii.
Una dintre marile î�nvăț�ături primite î�n viaț�ă mi-a venit

din explorarea Cabalei, un text mistic iudaic, vechi de mul-
te secole, la fel ca î�nvăț�ăturile lui Rumi. Pentru mine, lecț�ia
simplă a fost: „Căderile din viaț�a noastră ne dau energia
necesară pentru a ne propulsa la un nivel mai î�nalt.” Am
citit ș� i am recitit această î�nț�elepciune străveche. Când i-am
permis să aline chinul tăios al momentelor dureroase din
viaț� ă, am î�nceput să absorb această î�nț�elepciune î�n mo-
mentele de tristeț�e ș� i jale. Am descoperit adevărul acestei
idei, acela că fiecare cădere ne oferă oportunitatea de a
genera energia necesară pentru a ne deplasa către o con-
ș� tiinț�ă superioară. Fiecare cufundare î�n disperare poartă
cu sine o energie care să ne ducă mai sus.
De câte ori, î�n viaț�a voastră, momentele î�ntunecate de
disperare, cum ar fi vreun accident, o boală, un dezastru
financiar, ruperea unei relaț�ii, un incendiu sau o inundaț�ie,
pierderea unei proprietăț�i sau moartea v-au propulsat î�n
perioadele de chin, furie, negare ș� i apoi jale. Ca cei mai
mulț�i dintre noi, vă cufundaț�i î�n tristeț�e ș� i simț�iț�i nevoia să
spuneț�i tuturor despre ghinionul vostru. Î�n cele din urmă,
după o lungă perioadă de timp, î�ncepeț�i să vă ridicaț�i dea-
supra lui ș� i să ajungeț�i la o stare de acceptare.
Presupuneț�i acum că aț�i fi ș� tiut că ceea ce s-a î�ntâmplat
î�n viaț�a voastră, ceea ce aț�i numit o pierdere sau o cădere,
era exact ceea ce trebuia să se î�ntâmple. Dar dacă presupu-
nem că aț�i fi ș� tiut imediat că trebuia să treceț�i prin acel
eveniment care v-a declanș� at jalea ș� i tristeț�ea? Să presu-
punem că aț�i fi putut să acț�ionaț�i î�n acord cu această nouă
conș� tientizare? Fără î�ndoială că aceste „presupuneri” vă
situează î�n conflict cu tot ceea ce aț�i fost î�nvăț�aț�i despre
cum trebuie să reacț�ionaț�i î�n faț�a catastrofelor ș� i a morț�ii.
Nu vă sugerez să nu vă respectaț�i sentimentele adevărate.

Sugerez că adevărul observaț�iilor lui Rumi vă oferă un alt
mod de a reacț�iona î�n faț�a acestui fel de î�mprejurări. Vă
î�ncurajez să vă deschideț� i î�n faț� a darului sau a dulceț� ii
care, și ele, se află î�n tristeț�e.
Acesta este un sistem inteligent din care facem parte
cu toț�ii indisolubil ș� i nu există accidente. Există î�nvăț�ămin-
te de tras, chiar aici ș� i acum, î�n toiul tristeț�ii. Puteț�i î�nvăț�a
această lecț�ie ș� i gusta certitudinea dulce a misterului. Nu
trebuie să pretindeț�i că vă place tragedia, ci numai să vă
angajaț� i să o folosiț� i pentru a genera energia care să vă
propulseze î�ntr-un loc superior î�n viaț�ă. Aț�i putea să stri-
gaț�i la tristeț�ea voastră, aș� a cum a făcut-o Rumi acum peste
opt sute de ani ș� i să o î�ntrebaț�i: „E dulce, nu-i aș� a?” Adică,
există î�nvăț�ăminte de tras, chiar aici ș� i acum, î�n toiul aces-
tei dulci tristeț�i, iar eu am să o beau ș� i astfel am să stric
afacerea negustorilor de jale.
Î�n ceea ce noi numim societăț�ile primitive, moartea e
un prilej de sărbătoare. Există o î�nț�elegere fundamentală,
chiar ș� i î�n perioadele de jale ș� i doliu, care nu pune la î�ndo-
ială momentele stabilite de divinitate ale venirii fiecărei
persoane aici pe pământ, sau ale părăsirii acestui loc. Totul
este aș� a cum trebuie! Poate că alinarea reprezintă farme-
cul de a vedea că totul face parte din perfecț�iunea univer-
sului nostru, care are o inteligenț�ă organizatoare invizibilă,
ce curge prin fiecare celulă a creaț�iei, inclusiv prin nume-
roasele experienț�e dureroase de-a lungul vieț�ii – ș� i apoi
prin celebrarea lor.
Ca elev la liceu, practicam săritura î�n î�nălț�ime î�n echi-
pa de atletism. Nu voi discuta despre î�nălț�imea la care mă
ridicam, dar ș� tim din filme că albii nu pot să sară! Cu toate
acestea, î�mi aș� ezam bara pe suporturi, luam poziț� ie, cu

nouă sau cincisprezece metri mai î�n spate, alergam repede
spre bară ș� i mă lăsam cât mai jos posibil, pentru a genera
surplusul de energie necesar ca să-mi propulsez î�ntreg
corpul peste bară. Lăsându-mă jos, mă puteam ridica mai
sus. Perioada mea de atletism din liceu î�mi oferă o imagine
analogă cu mesajul lui Rumi. E mesajul Cabalei ș� i e ș� i mesajul
meu pentru voi.
Jalea, atunci când e doar o experienț�ă a tristeț�ii ș� i mâh-
nirii, vă va ț�ine jos, chiar î�n adâncul î�n care v-aț�i cufundat.
Vă va imobiliza ș� i vă va apăsa cu vinovăț�ie ș� i chin sufletesc.
Când ș� tiț�i î�nsă că această disperare poartă cu sine o dulce
binecuvântare, atunci î�ntrerupeț�i parteneriatul jale/tristeț�e,
iar căderea vă ajută să vă recăpătaț� i echilibrul ș� i să vă
avântaț�i deasupra hopurilor vieț�ii pe pământ.
Iată câteva alternative la dilema jale/tristeț�e:
• Opriț�i-vă î�ntr-un moment plin de tristeț�e ș� i spuneț�i cu

bună ș� tiinț�ă: „Trebuie să sufăr acum ș� i pe dinăuntru, ș� i
pe dinafară, pentru această pierdere, pe care î�n cele
din urmă voi ajunge să o văd ca pe o binecuvântare?”
Ascultaț�i răspunsul ș� i urmaț�i-l. Indiferent de situaț�ie,
aveț�i posibilitatea unui răspuns î�mbunătăț�it î�n faț�a
disperării.
• Exersaț�i capacitatea de a vă exprima sentimentele î�n
faț�a pierderii, fără a crede că trebuie să fiț�i ș� i voi plini
de tristeț�e. E posibil să simț�iț�i pierderea, să o exprimaț�i
ș� i să cunoaș� teț�i totuș� i, î�n interiorul vostru, binecuvân-
tarea î�ntregii situaț�ii. Nu cereț�i o schimbare imediată.
Permiteț�i ca ceea ce se află acolo să rămână acolo, î�n
timp ce admiteț�i posibilitatea unui comportament diferit.
• Poate că aț�i acceptat jalea ș� i tristeț�ea ca fiind insepara-

bile, pentru că aț�i fost î�nvăț�aț�i că e crud ș� i inuman să
fiț�i altfel. Atunci când ș� tiț�i că toate căderile sunt bine-
cuvântări ș� i toate pierderile sunt î�n ordinea divină,
veț�i î�ndulci treptat tristeț�ea ș� i veț�i câș� tiga energia pen-
tru a vă avânta la o altitudine mai î�naltă î�n toate dome-
niile vieț�ii.
ECHILIBRUL
Pleacă din când în când,

relaxează-te puțin,
deoarece când te vei întoarce
la munca ta,
judecata îți va fi mai limpede;
căci să rămâi la muncă mereu
te va face să îți pierzi puterea
de judecată...
Depărtează-te,
Căci munca va părea mai mică
și vei putea cuprinde mai mult din ea
cu privirea,
iar lipsa armoniei
sau a proporției
se văd mai ușor.
LEONARDO DA VINCI
(1452–1519)
Pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, matematician

și om de știință italian, Leonardo da Vinci a fost una dintre
mințile cele mai mărețe din istoria omenirii.
Atunci când un om precum Leonardo da Vinci oferă un sfat,

cel puț�in eu, unul, sunt dispus să ascult cu atenț�ie concen-
trată. Mulț�i istorici l-au numit omul cu gândirea cea mai
iscoditoare din toate timpurile. Ei, ăsta da compliment!
Realizările lui au fost extraordinare ș� i adesea el este soco-

tit iniț� iatorul Renaș� terii, omul care a scos omenirea din
Evul Mediu î�ntunecat.
Leonardo a văzut misterul peste tot ș� i l-a studiat î�n
amănunt pentru a-l î�nț�elege. A cercetat pământul, cerul ș� i
raiul. A î�nregistrat miș� carea stelelor ș� i a schiț� at planuri
pentru maș� ini zburătoare, cu patru sute de ani î�naintea
primului avion. A fost un arhitect ș� i un artist desăvârș� it,
care s-a cufundat î�n studiul naturii ș� i personalităț�ii umane.
Portretele lui erau mai iscusite decât orice s-a văzut î�nainte
sau după, î�ntruchipând o realitate care surprindea fiecare
trăsătură a subiecț�ilor săi. Au fost scrise cărț�i î�ntregi nu-
mai despre splendoarea picturii lui, Cina cea de taină.
Niciun subiect nu a scăpat cercetării lui Leonardo da Vinci,
iar î�n sfatul citat mai sus, el vă oferă un instrument pentru
propriile voastre mijloace de exprimare creativă.
Când vă gândiț� i la î�ntreaga muncă creativă pe care
Leonardo da Vinci a adunat-o î�n viaț�a sa, s-ar putea să evo-
caț�i imaginea unui om obsedat de activitatea sa, o persona-
litate de tip A, care nu a făcut altceva decât să picteze, să
sculpteze ș� i să inventeze î�n fiecare clipă de veghe a vieț�ii
lui. Cu toate acestea, sfatul lui este diametral opus; aceasta
este ș� i concluzia mea. Acest om original al Renaș� terii ne
sfătuieș� te să evadăm din rutina zilnică ș� i să luăm distanț�ă,
pentru a deveni mai eficienț�i ș� i mai productivi.
Mie mi se pare că oamenii foarte eficienț�i au un senti-
ment major al echilibrului ș� i al armoniei î�n vieț�ile lor. Ei î�ș�i
cunosc perfect ritmul ș� i ș� tiu când să se retragă ș� i să î�ș�i lim-
pezească mintea de grijile imediate. Cuvântul-cheie aici
este „echilibru”. Pentru a evita ca ceva să vă epuizeze, tre-
buie să puteț�i să vă î�ndepărtaț�i de el. Când vă î�ndepărtaț�i,
ECHILIBRUL 89
î�ncepeț�i să vă vedeț�i opera, familia sau proiectul dintr-o per-

spectivă care „pare mai mică”, după cum spune Leonardo.
Plecând dintr-un punct fix ș� i uitându-ne î�n urmă la el,
punctul pare î�ntr-adevăr mai mic. De la distanț�ă î�nsă, pu-
teț�i cuprinde mai mult din acel punct cu privirea, dintr-o
singură aruncătură rapidă de ochi. Astfel pot fi observate
imediat orice slăbiciuni sau defecte. Chiar dacă Leonardo
vorbeș� te probabil din punctul de vedere al artistului, sfatul
lui este aplicabil î�n zilele noastre, indiferent care ar fi mun-
ca pe care o avem de făcut î�n viaț�a noastră.
Eu am descoperit că sfatul lui Leonardo mi se potriveș� te
ș� i mie î�n munca mea de scriitor ș� i vorbitor, ca ș� i î�n alte pro-
iecte. Atunci când î�mi las cercetarea ș� i carneț�elele galbene
pe care scriu pentru a face o alergare lungă, sau plec, pur ș� i
simplu, pentru câteva zile, aproape miraculos, totul pare
mai clar la î�ntoarcere. Sunt uimit de intuiț�iile pe care le
primesc când mă desprind de munca mea. Ele par să î�mi
apară brusc î�n minte î�n clipele î�n care sunt cel mai puț�in
conectat sau ataș� at de rezultat. Marele maestru al
Renaș� terii ne spune să lăsăm munca î�n urmă, să ne rela-
xăm, să nu facem mari eforturi, să eliminăm strădaniile ș� i
să permitem călăuzirii divine fireș� ti să ne ajute. El spune
„relaxează-te puț�in, deoarece când te vei î�ntoarce la munca
ta, judecata î�ț�i va fi mai limpede”. O cale de a face acest lu-
cru î�n lumea actuală este să î�nvăț�aț�i să meditaț�i î�nainte de
a vă apuca de orice preocupare serioasă, fie că e vorba des-
pre un plan pentru a dirija o î�ntâlnire de afaceri, un inter-
viu pentru un loc de muncă, ț� inerea unui discurs sau
pictarea unui portret. Numai actul î�n sine de a vă î�ngădui
să intraț�i î�ntr-o stare meditativă vă va î�mbunătăț�i enorm
eficienț�a. Î�n ultimii zece ani, n-am apărut niciodată î�n faț�a
unui public fără a petrece mai î�ntâi minimum o oră (de

obicei mai mult) singur, î�ntr-o stare de meditaț�ie. Când ies
din meditaț�ia mea relaxantă, descopăr că pot păș� i pe scenă
sau î�mi pot lua pixul cu o senzaț� ie de î�ncredere că sunt
conectat la o parte superioară a mea, care nu cunoaș� te tea-
ma. Devin un observator al meu la lucru ș� i totul pare să
decurgă de parcă Dumnezeu î�nsuș� i î�mi ghidează cuvintele
sau pixul.
Î�n procesul î�n care vă î�ndepărtaț�i de munca voastră ș� i
vă relaxaț� i î�n acea poziț� ie, invitaț� i î�n activitatea voastră
intervenț� ia divină. Cu cât vă stresaț� i mai puț� in pentru a
realiza sau a î�ndeplini o sarcină, cu atât păreț�i, î�n mod pa-
radoxal, să dobândiț�i puterea de a face exact acest lucru.
Când sunteț�i detaș� aț�i de rezultat, vă aflaț�i î�n acest proces ș� i
permiteț�i rezultatului să se î�ngrijească singur de el. Puteț�i
vedea acest principiu la lucru î�n activităț�ile plăcute.
De exemplu, pe ringul de dans, obiectivul vostru nu
este să ajungeț� i î�ntr-un anumit loc de pe ring. Obiectul
dansului este să vă bucuraț�i de el, iar locul î�n care ajungeț�i
e lăsat î�n seama procesului dansului. Î�n mod asemănător,
la un concert, scopul vostru nu e să ajungeț� i la sfârș� itul
muzicii, ci să vă bucuraț�i de fiecare moment al concertului.
Să ajungi la sfârș� it nu are nicio importanț�ă, atunci când te
afli î�n mijlocul procesului. Gândiț�i-vă la mâncatul unei ba-
nane. Care e scopul? Să ajungi de la un capăt la celălalt?
Sau să te bucuri de fiecare muș� cătură? Acest lucru este
valabil, î�n principiu, pentru orice. Atunci când ne relaxăm
ș� i lăsăm totul î�n urmă, ne putem pierde cu naturaleț�e î�n
proces, iar rezultatul final apare miraculos.
Leonardo da Vinci ne î�ncurajează să păstrăm echilibrul
î�n vieț�ile noastre, indiferent de preocupări. Implicaț� i-vă,
ECHILIBRUL 91
bineî�nț�eles, î�n activităț�ile voastre, dar î�ncercaț�i să vă bucu-

raț�i mai degrabă de ele pentru ceea ce sunt, î�n loc de rezul-
tatul final. Î� n plus, fiț� i dispuș� i să vă î�ndepărtaț� i de o
activitate atunci când simț�iț�i că judecata voastră nu e î�n
armonie sau e disproporț�ionată. Făcând acest lucru, do-
bândiț� i perspectivă ș� i, î�n mod paradoxal, vă sporiț� i mai
degrabă decât vă pierdeț�i puterea creatoare.
Pentru a pune î�n aplicare î�n vieț�ile voastre sfatul pri-
mului om al Renaș� terii:
• Faceț�i-vă un obicei din a vă detaș� a de rezultat î�n munca

ș� i proiectele voastre. Trăiț�i momentul, bucurându-vă
mai degrabă de activităț�ile voastre pentru pura plăce-
re a acț�iunii, decât pentru cum se vor sfârș� i.
• Î�ndepărtaț�i-vă din când î�n când de munca voastră ș� i nu
faceț�i nimic. Fără a fi constrânș� i de timp, fără termene-
limită, fără ceas deș� teptător, de fapt fără niciun ceas.
Permiteț�i-vă, pur ș� i simplu, să existaț�i ș� i observaț�i ce
liberi vă simț�iț�i. Acest fel de distanț�are lipsită de con-
strângeri vă va conduce î�napoi la munca voastră cu o
nouă vigoare ș� i cu o gândire mai ascuț�ită.
• Faceț�i ceea ce fac eu frecvent, dacă simt că m-am blo-
cat. Î�i predau, pur ș� i simplu, totul lui Dumnezeu. Spun:
„Î�n acest moment, nu ș� tiu ce să fac ș� i simt că-mi sunt
blocate răspunsurile, Î�ț�i cer să mă călăuzeș� ti î�n rezol-
varea acestei probleme.” Poate sună simplist, dar pare
să funcț�ioneze î�ntotdeauna. Răspunsurile vin ș� i limpe-
zimea e restabilită, atunci când î�i cer lui Dumnezeu să
mă ajute.
• Amintiț�i-vă că una dintre persoanele cu cele mai mari

realizări din toate timpurile, cu nenumărate iniț�iative,
vă sfătuieș� te: „Pleacă din când î�n când, relaxează-te
puț�in!” Dacă e să urmez sfatul cuiva, atunci acesta este
sfatul primului om al Renaș� terii.
SPERANȚA
Pentru cei mai mulți dintre noi pericolul mai mare

nu e că țelul ne-ar fi
prea sus
și nu-l ajungem,
ci că este prea jos
și îl atingem.
MICHELANGELO
(1475–1564)
Pictor, sculptor, arhitect și poet italian, artistul renascentist

Michelangelo Buonarroti reprezintă o personalitate remar-
cabilă în istoria artelor vizuale.
D e-a lungul ultimilor aproximativ douăzeci ș� i cinci de

ani, am participat î�n mod regulat la talk-show-uri de radio
ș� i televiziune, stând de vorbă cu ascultătorii care sună ș� i se
alătură discuț�iei. Una dintre cele mai frecvente critici pe
care le-am primit de la gazdele acestor emisiuni este că le
ofer oamenilor mult prea multă speranț�ă î�n situaț�ii groaz-
nice ș� i că acesta ar putea fi un lucru periculos. Î� n ciuda
acestui fel de reproș� uri, eu tot nu reuș� esc să î�nț�eleg cum
prea multă speranț�ă ar putea fi un lucru periculos.
Atunci când oamenii î�mi spun despre un diagnostic
medical care sugerează imposibilitatea unui tratament, eu
î�i î�ncurajez să î�ș�i schimbe atitudinea spre un rezultat cu
totul opus. Vorbesc frecvent despre legea care a permis
oricărui miracol care s-a petrecut vreodată, de la î�nceputul

timpurilor, să aibă loc. Explic că legea n-a fost niciodată
abrogată ș� i e î�ncă valabilă. Amintesc de cazurile unor oa-
meni cărora li s-a spus să meargă acasă ș� i să aș� tepte să
moară, cărora li s-au dat ș� ase luni de viaț�ă ș� i care totuș� i au
scăpat de bolile ș� i diagnosticele lor. Î�n fiecare zi primesc
scrisori de la oameni care au refuzat să asculte de ț�elurile
ș� i speranț�ele mici pe care ceilalț�i le aveau pentru ei, poves-
tind cât de recunoscători au fost că au primit un mesaj al
speranț�ei, î�n momente dificile.
Cred că Michelangelo, căruia î�i mai lipseau doar câteva
zile ca să trăiască până la optzeci ș� i nouă de ani, î�ncă sculp-
tând, pictând, scriind ș� i proiectând, î�ntr-o epocă î�n care
nouăzeci de ani erau cu ș� aizeci peste speranț�a normală de
viaț�ă, vorbea î�n acest citat celebru despre ideea de a avea
speranț�e mari ș� i ț�eluri î�nalte. Pericolul nu stă î�n speranț�a
falsă, ci mai degrabă î�n lipsa speranț�ei ș� i, prin urmare,
obiectivele ș� i ț�elurile ne sunt micș� orate de convingerile
noastre, î�nainte de a putea lucra la ele ș� i de a le materializa.
Acest lucru nu se referă numai la vindecarea maladii-
lor fizice, ci include practic tot ce face parte din vieț� ile
noastre. Lumea e plină de oameni care au avut ț�eluri mici
ș� i n-au fost ambiț�ioș� i, care vor să-ș� i impună acest mod de
gândire limitată asupra oricui e dispus să asculte. Pericolul
real î�l reprezintă renunț�area sau stabilirea unor standarde
reduse, cu aș� teptări joase pentru noi î�nș� ine. Ascultaț�i-l cu
atenț�ie pe Michelangelo, omul pe care mulț�i î�l consideră
cel mai mare artist din toate timpurile.
Î� mi amintesc că stăteam î�n faț� a statuii lui David, la
Florenț�a, ș� i eram transpus. Mărimea, măreț�ia, spiritul care
părea să se desprindă din marmură î�l reprezentau pe
SPERANȚA 95
Michelangelo spunându-ne tuturor: „Ț� intiț�i sus!” Când a

fost î�ntrebat cum a putut crea o asemenea capodoperă, a
răspuns că David era deja î�n marmură, el n-a trebuit decât
să cioplească ce era î�n plus pentru a-i da voie acestuia să se
elibereze. Un ț�el î�nalt, î�ntr-adevăr. Ș� i pentru că tot a venit
vorba de î�nălț�imi, uitaț�i-vă o dată la Capela Sixtină, acolo
unde Michelangelo a pictat tavanul stând î�ntins pe spate ș� i
lucrând î�n fiecare zi, vreme de patru ani, î�ntre 1508 ș� i
1512. A fost un proiect pe care artiș� ti mai mărunț�i l-ar fi
crezut imposibil, dar Michelangelo l-a acceptat, la fel ca pe
multe altele î�n viaț�a lui plină de energie, talent ș� i, da, ț�inte
î�nalte.
Practic, toată arta lui Michelangelo a exprimat ideea că
iubirea le ajută pe ființ�ele umane î�n efortul lor de a accede
la divinitate. Acest lucru a fost adevărat î�n cele aproximativ
trei sute de sonete pe care le-a scris, ș� i l-a î�nfăț�iș� at î�n mo-
dul î�n care a redat temele spirituale î�n pictură, sculptură ș� i
proiectele sale arhitecturale. De la originile umile din
Italia, ca fiu de bancher, acest bărbat, datorită speranț�elor
lui î�nalte, visurilor măreț�e ș� i intoleranț�ei pentru aș� teptările
scăzute, a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai respectaț�i
lideri ai Renaș� terii ș� i din î�ntreaga istorie a umanităț�ii.
Acum câț�iva ani, î�n timp ce mă plimbam cu soț�ia mea
printr-un sat din Bali, ni s-a spus că treaba unui bătrân
care stătea la intrare, la poartă, era aceea de făuritor de
nori. Am ascultat cu atenț�ie când mi se spunea că sătenii
credeau că un om poate produce norii care vor aduce ploa-
ia la vreme de secetă, numai prin conș� tiinț�a lui. Trebuie
totuș� i să recunosc un oarecare scepticism, din cauza pro-
priei mele condiț�ionări familiale, care spune că asemenea
evenimente, cum ar fi formarea norilor, se află dincolo de
posibilităț�ile conș� tiinț�ei umane. Astăzi î�nsă cunosc un sin-

gur adevăr privitor la astfel de condiț�ionări: Nimeni nu știe
destule pentru a fi pesimist.
Din când î�n când am stat î�ntins pe iarbă cu copiii mei
mici făcând nori, ș� i, deș� i vecinii mormăiau probabil despre
nebunii de copii Dyer care cred că pot să facă nori, eu ignor
pur ș� i simplu un asemenea pesimism, atunci când î�l aud pe
unul sau pe altul spunând: „Uite, tati, î�mi fac norul să ț�i-l
î�mpingă pe al tău afară din tablou!” Nu văd niciun pericol
î�ntr-un astfel de mod de gândire. Sunt de acord cu
Michelangelo, fireș� te. Pericolul mult mai mare stă î�n atin-
gerea aș� teptărilor mici pe care le avem pentru noi î�nș� ine.
Sfatul lui Michelangelo este la fel de aplicabil î�n zilele
noastre, î�n viaț�a voastră, după cum a fost ș� i î�n a lui, acum
mai bine de cinci sute de ani. Nu-i ascultaț�i niciodată pe cei
care î�ncearcă să vă influenț�eze cu pesimismul lor. Aveț�i î�n-
credere deplină î�n capacitatea de a simț�i iubirea care radi-
ază din David, Madona cu pruncul ș� i frescele divine de pe
tavanul Capelei Sixtine. Iubirea reprezintă contactul vos-
tru conș� tient cu artistul care a î�mpărtăș� it acelaș� i spirit uni-
versal de unitate cu voi ș� i cu fiecare ființ�ă umană care a
trăit vreodată.
Realizările lui s-au născut din mesajul pe care ni-l oferă
tuturor la î�nceputul acestui fragment. Ț� intiț�i sus, refuzaț�i
să alegeț�i gândirea limitată ș� i aș� teptările mici ș� i, mai pre-
sus de toate, nu vă lăsaț�i sedus de ideea absurdă conform
căreia e periculos să aveț�i prea multă speranț�ă. De fapt,
speranț�a î�naltă vă va călăuzi să vă vindecaț�i viaț�a ș� i să pro-
duceț�i propriile capodopere, fie că sunt fresce sau coș� uleț�e
pentru fructe.
SPERANȚA 97
Pentru a aplica î�n vieț�ile voastre sfatul lui Michelangelo,

urmaț�i aceste reguli simple:
• Refuzaț�i să ascultaț�i sau să asimilaț�i afirmaț�iile celor

care vă indică limitările. Trebuie să vă amintiț�i î�ntot-
deauna: Atunci când te cerți din cauza limitărilor tale,
singurul lucru pe care îl obții sunt limitările.
• Mai presus de toate, să nu aveț�i niciodată o ț�intă mică
sau să gândiț�i limitat. Sunteț�i o manifestare divină a lui
Dumnezeu ș� i, î�n această privinț�ă, sunteț�i conectaț�i la
Cel care determină ș� i creează miracolele.
• Păstraț�i vie î�n voi speranț�a, amintindu-vă celebra re-
marcă a lui Albert Einstein: „Marile spirite au î�ntâmpi-
nat î�ntotdeauna o opoziț�ie violentă din partea minț�ilor
mediocre.”
• Atunci când vă gândiț� i la ceea ce v-ar plăcea să rea-
lizaț� i î�n viaț� ă, dar nu vă simț� iț� i pregătiț� i corespunză-
tor pentru a î�nfăptui acest lucru, î�nchipuiț�i-vi-l pe
Michelangelo la optzeci ș� i nouă de ani, trăind acum
cinci secole, pictând, sculptând ș� i scriind. Imaginaț�i-vă
că el vă spune că puteț�i crea orice doriț�i ș� i că pericolul
mare nu stă î�n a avea prea multă speranț�ă, ci î�n a atin-
ge ceea ce voi aț�i perceput ca lipsit de speranț�ă.
PUTEREA MINȚII
MINTEA MI-E O ÎMPĂRĂȚIE
Mintea mi-e o împărăție

Găsesc în ea la îndemână atâta fericire
Că întrece orice altă bucurie,
Prilejuită de-omenire.
Deși vreau multe din ce alții ar avea,
Nu-mi îngăduie să râvnesc mintea mea.
Fără pompă princiară, fără bogății avute,

Fără putere pentru-a dobândi victoria,
Fără duh șiret s-alin vorbe neplăcute,
Fără o înfățișare să desfăt cochetăria;
Nu mă plec rob în fața niciuneia,
Îmi slujește pentru toate mintea mea.
Văd pe mulți cum suferă adeseori

Și parveniții zoriți se prăbușesc;
Văd pe cei ce privesc de sus din nori
Și cam toți se nenorocesc;
Cu trudă dobândesc, păstrează cu teamă,
Astfel de griji mintea mea n-ar îndura, de bună seamă.
Trăiesc mai departe mulțumit,

Nu caut mai mult decât ce se găsește;
Mă-ndemn să nu fiu vreodată mărit;
Priviți, mintea mea îmi dă ce-mi lipsește.
Iată! Ca un împărat îmi celebrez victoria,
Mulțumit cu ce-mi aduce mintea mea.
Unii au prea mult și tot râvnesc;

Eu am puțin și nimic nu-mi mai pot dori.
Deși mult au, ei sărăcesc,
Eu sunt avut, deși făr′ de comori.
Ei-săraci, eu-bogat; ei cerșesc, eu dau
Ei n-au, eu le las; ei tânjesc, eu trăiesc.
Nu râd când unul își pierde partea;

Nu mi-e ciudă când altul a câștigat;
Valurile lumești nu-mi pot tulbura mintea,
Eu rămân neschimbat.
N-am vrăjmaș, nici prieten,
De viață nu mi-e silă, de moarte nu mă tem.
Unii după pofte își cântăresc plăcerea,

Și-nțelepciunea după încăpățânare;
Bogăția lor e singura în care-și pun încrederea
Și viclenia-ascunsă le e-ndemânare:
Dar toată plăcerea ce-mi pare că merită
E să-mi păstrez o minte liniștită.
Averea mea sunt sănătatea, tihna desăvârșită,

O conștiință curată am ales să-mi fie apărare;
Nu caut să mă fac plăcut prin mită,
Și nici prin amăgire s-aduc jignire.
Astfel trăiesc și voi muri astfel;
De-ar face toți ca mine, la fel!
SIR EDWARD DYER
(1543–1607)
Poet englez din perioada elisabetană, sir Edward Dyer este

cel mai bine cunoscut pentru debutul său liric, Mintea mi-e
o împărăție.
PUTEREA MINȚII 101
Sir Edward Dyer, curtean ș� i poet din secolul al ș� aispreze-

celea, a fost extraordinar de popular î�n vremea sa, ș� i totuș� i
numai un mic număr din poeziile sale au supravieț� uit.
Aceasta este opera sa cea mai cunoscută care s-a păstrat, o
comoară de acum o jumătate de mileniu pe care v-o ofer.
Această poezie despre puterea minț�ii a fost mult timp o
favorită deosebită de-a mea. Ritmul ei mi se pare dulce ș� i
este uș� or de citit, ș� i pare să mi se adreseze direct.
Pot să vă asigur că dragostea mea pentru această poe-
zie nu se bazează pe faptul că î�mpărtăș� esc acelaș� i nume cu
poetul. Am primit sute de copii ale acestei poezii din î�n-
treaga lume ș� i am fost î�ntrebat dacă sunt rudă cu Edward
Dyer. Deș� i temele cărț�ilor mele par să se potrivească per-
fect cu titlul Mintea mi-e o împărăție, nu cred că î�ntre mine
ș� i Sir Edward există vreo legătură biologică. Totuș� i, de câte
ori citesc poezia, mă minunez ș� i î�ncerc să contemplu aceas-
tă î�mpărăț�ie, mintea mea.
Poetul descrie confortul detaș� ării de tot, inclusiv de
corp, ș� i cum este să te afli î�n î�mpărăț�ia unei minț�i liniș� tite.
Aț� i contemplat vreodată ce parte minunată din voi este
mintea voastră? N-o puteț�i vedea sau atinge. E imaterială,
nu are graniț�e, nu are loc î�n spaț� iu sau timp ș� i, cu toate
acestea, este tot timpul cu voi, călăuzind ș� i dirijând practic
totul î�n viaț�ă. Aceasta este î�mpărăț�ia voastră ș� i numai voi o
puteț�i folosi î�n orice î�mprejurări pentru a pune bazele unei
dinastii a î�ncântării. Mintea reprezintă colț�ul vostru de li-
bertate, locul care nu poate fi invadat de alț�ii, un refugiu al
sănătăț�ii psihice, când totul î�n jurul vostru e agitat. Aceasta
este mintea invizibilă, rătăcitoare. Vă invit să î�i recunoaș� -
teț� i puterile cu veneraț� ie ș� i apreciere pentru anvergura
vastului său domeniu.
Dacă poftiț� i la ceva ce v-ar putea provoca un rău,

reamintiț� i-vă de cuvintele poetului: „Nu-mi î�ngăduie să
râvnesc mintea mea.” Dyer se referă la capacitatea de a
alege. Î�nț�elegeț�i că aveț�i puterea de a alege. Nu există nimic
î�n afara voastră pe care să daț�i vina pentru poftele sau de-
pendenț�ele voastre nesănătoase. Duceț� i-vă î�n î�mpărăț� ia
voastră interioară, acolo unde mintea este capabilă să facă
alegeri care sunt mai puternice decât dependenț�ele. Atunci
când vă pierdeț�i î�n nevoia de a fi victorios cu orice preț� ,
puteț�i fie să daț�i vina pe presiunile societăț�ii, fie să vă du-
ceț�i î�n această î�mpărăț�ie plină de forț�ă din interiorul vos-
tru ș� i să-i cereț�i minț�ii voastre să servească mai degrabă
binele suprem al tuturor celor implicaț�i, î�n locul egoului
vostru plin de sine.
Nevoia de a câș� tiga mai mult decât este necesar, de a
alerga după succes cu orice preț� , de a urmări î�n mod con-
stant aprobarea celorlalț�i nu ne este impusă, e o funcț�ie
privitoare la modul î�n care alegem să folosim acel mister
invizibil din noi, mintea noastră. Edward Dyer ne spune că
sunt mulț� i î�n jurul nostru care au prea mult ș� i, cu toate
acestea, poftesc la ș� i mai mult. „Unii au prea mult ș� i tot
râvnesc;/Eu am puț�in ș� i nimic nu-mi mai pot dori./Deș� i
mult au, ei sărăcesc,/Eu sunt avut, deș� i făr′ de comori.”
El î�i priveș� te pe ceilalț�i trăind î�n agonie, aparent nicio-
dată satisfăcuț�i ș� i î�ntotdeauna aflaț�i î�n urmărirea eluzivu-
lui Mai mult. „Ei n-au, eu le las; ei tânjesc, eu trăiesc.”
După cum sugerează delicat poetul, există alegerea de
a deveni mistuit de lăcomie ș� i acaparare, de a vă chinui ș� i
de a fi o victimă a hazardului ș� i de a trăi cu teamă, sau să
hotărâț�i că „Astfel de griji mintea mea n-ar î�ndura, de bună
seamă”. Fiț� i conș� tienț� i că mintea voastră e cea care face
PUTEREA MINȚII 103
aceste alegeri. Doar ea. Fericirea nesfârș� ită ș� i î�mplinirea vă

sunt disponibile după cum lasă poetul să se î�nț�eleagă î�n
acest vers: „Trăiesc mai departe mulț�umit,/ Nu caut mai
mult decât ce se găseș� te.”
Mintea voastră e dispusă ș� i capabilă să vă ofere o viaț�ă
î�ntreagă de pace ș� i liniș� te. Hotărându-vă să vă răzgândiț�i,
puteț�i î�ncepe să trăiț�i. Dacă recurgeț�i la acea î�mpărăț�ie in-
terioară, creaț�i o viaț�ă mai degrabă generoasă, decât mar-
cată de lipsuri. Î� n mintea voastră, aveț� i î� n totdeauna
libertatea de a fi î�mpăcaț�i.
Fiecare teamă pe care o simț�iț�i nu vine din exterior, ci
din modul î�n care alegeț�i să vă folosiț�i mintea. Când ș� ter-
geț�i din î�mpărăț�ia voastră interioară rămăș� iț�ele condiț�io-
nării de o viaț�ă, puteț�i elimina până ș� i frica de moarte. E o
stare de graț�ie descrisă de Edward Dyer astfel: „De viaț�ă nu
mi-e silă, de moarte nu mă tem.”
Î�mpărăț�ia voastră e modul î�n care vă folosiț�i mintea î�n
ciuda tuturor circumstanț�elor. Voi sunteț�i regele, conducă-
torul suprem. Nimeni nu vă poate supăra fără consimț�ă-
mântul minț�ii voastre regale. Nimeni nu vă poate deprima
fără permisiunea voastră. Nimeni nu vă poate răni senti-
mentele fără acordul vostru.
Această poezie vă î�ndeamnă să nu vă mai cântăriț�i plă-
cerile după ceea ce poftiț� i; opriț� i nevoia nesfârș� ită de a
cuceri ș� i de a vă afirma; nu vă mai măsuraț�i succesul după
acele activităț�i lumeș� ti ș� i î�ntoarceț�i-vă spre interior, spre
un loc î�n care pacea ș� i liniș� tea sunt doar la distanț�ă de un
gând. Vă aflaț�i la distanț�ă de doar un gând de concluzia lui
Dyer din această celebră poezie: „Averea mea sunt sănăta-
tea, tihna desăvârș� ită.”
Există un singur lucru final la care să vă gândiț�i î�n î�mpă-

răț�ia voastră interioară. Mintea voastră este responsabilă ș� i
pentru sănătatea voastră, ca ș� i pentru liniș� te. Schimbaț�i-vă
gândurile despre vindecare ș� i vă veț�i schimba reacț�ia cor-
pului î�n faț� a bolii. Î� n î�mpărăț� ia voastră interioară, cu o
minte liniș� tită, eliberată de nevoia de a câș� tiga, de a acapara,
de a cuceri, de a trudi ș� i de a pofti, produceț�i molecule de
sănătate. Vă scădeț�i tensiunea, î�nlăturaț�i potenț�ialul de a
dezvolta un ulcer, vă î�ntăriț�i sistemul imunitar ș� i reduceț�i
predispoziț�ia la tot felul de boli invazive, iar totul se află î�n
î�mpărăț�ia minț�ii voastre.
Adoptaț�i aceste cuvinte de î�nț�elepciune care descriu po-
etic ideea conform căreia mintea voastră e o î�mpărăț�ie, cu
un sine invizibil domnind î�n interior. Aplicaț�i această î�ncân-
tătoare poezie î�n vieț�ile voastre, urmând aceste sugestii:
• Practicaț�i controlul minț�ii pentru a elimina comporta-

mentele autodistructive. Î�ntrebaț�i-vă de ce alegeț�i să
vă daț�i voie să fiț�i supăraț�i, î�n loc să vă folosiț�i mintea
pentru a genera liniș� te ș� i pace. Surprindeț�i-vă î�n mijlo-
cul unei reacț�ii depresive sau furioase ș� i î�ncercaț�i un
nou mod de a gândi.
• Petreceț�i puț�in timp venerându-vă mintea ș� i ceea ce
este ea capabilă să creeze pentru voi. Contemplaț�i-vă
î�mpărăț�ia interioară ș� i refuzaț�i să permiteț�i gânduri-
lor care ar putea să o polueze î�n vreun fel să pătrundă
î�n acel spaț�iu interior sacru.
• Reamintiț�i-vă î�n mod repetat că nimic ș� i nimeni î�n afară
de voi nu vă poate face nefericiț�i fără consimț�ământul
vostru. Amintiț�i-vă că sunteț�i suma totală a alegerilor
PUTEREA MINȚII 105
pe care le faceț�i î�n mintea voastră. De ce aț�i alege să vă

folosiț�i mintea ca pe o cocină pentru porci, î�n loc să o
folosiț�i ca pe o î�mpărăț�ie? Aveț�i aceeaș� i oportunitate
ca ș� i sir Edward Dyer pentru a ș� ti că „Mintea mi-e o
î�mpărăț�ie”.
• Memoraț�i această concluzie: „Astfel trăiesc ș� i voi muri
astfel,/ De-ar face toț�i ca mine, la fel!” ș� i amintiț�i-vă –
sunteț�i î�mpăratul acestui tărâm lăuntric.
MILA
din The Merchant of Venice (Neguțătorul din Veneția)
Nimic nu-i silnic când te-arăți cu milă.

Această însușire e ca ploaia
Căzând din cer. De două ori sfințește:
Pe miluit ca și pe milostiv.
E preț înalt în tot ce-i mai de preț:
Mai mândră pentru regi decât coroana.
Sceptrul îți dă domnia pământească,
Inspiră venerație și teamă
De majestatea proprie unui rege.
Dar mila e mai mult decât un sceptru,
Ea stă pe tron în inima regală
Și-i însușire chiar lui Dumnezeu.
Puterea pe pământ este asemeni
Celei divine doar prin milă.*
WILLIAM SHAKESPEARE
(1564–1616)
Poet și dramaturg englez al perioadei elisabetane și al epocii

timpurii a regelui Iacob I, William Shakespeare este autorul
cel mai cunoscut pe scară largă din toată literatura engleză.
Cum să aleg un singur text din opera omului pe care mulț�i

î�l consideră cel mai mare dramaturg ș� i sonetist al tuturor
* Trad. de Horia Gârbea, http://horiagarbea.blogspot.ro/2012/05/

william-shakespeare-negustorul-din.html (n.red.)
timpurilor? Să-l citeș� ti pe William Shakespeare î�nseamnă

să te pierzi î�n î�ntrebuinț�area fără precedent de bogată ș� i
inventivă a limbii engleze. Prima mea selecț�ie a fost mono-
logul minunat din Hamlet, î�n care pune î�ntrebarea ce-i ur-
măreș� te pe toț�i căutătorii adevărului ș� i ai conș� tientizării
superioare. „A fi sau a nu fi” este cu siguranț�ă Î�ntrebarea.
Am simț�it totuș� i că am tratat î�n câteva locuri din această
carte subiectul referitor la conflictul dintre suportarea să-
geț�ilor ș� i praș� tiilor sorț�ii crunte î�n opoziț�ie cu ridicarea la
luptă î�mpotriva unei mări de suferinț�ă ș� i astfel, opunându-le
rezistenț�ă, să curme totul scurt.
M-am hotărât î� n cele din urmă să prezint această
selecț� ie despre natura milei, din The Merchant of Venice
(Neguțătorul din Veneția), deoarece simt că sunt cele mai
profunde paisprezece versuri scrise vreodată despre
această î�nsuș� ire umană.
Să trăim î�n spiritul milei ș� i să o folosim î�n fiecare zi
reprezintă calea de a ne î�mblânzi instinctele de bază, pri-
mitive, î�n vreme ce cultivăm iubirea ș� i compasiunea. Atunci
când alț�ii ne rănesc, primul nostru impuls este de obicei să
ne reglăm conturile. Latura noastră mai sălbatică ne î�n-
deamnă mai degrabă la răzbunare decât la milă. Totuș� i,
Shakespeare spune despre această trăsătură a milei, pe
care el o numeș� te o î�nsuș� ire a lui Dumnezeu, că „...e ca
ploaia/ Căzând din cer. De două ori sfinț�eș� te:/ Pe miluit ca
ș� i pe milostiv.” Prima binecuvântarea a milei sau compasi-
unii e asupra voastră, cei ce daț�i. Acest mesaj rezumă mult
din î�nț�elepciunea pe care literatura psihologică o are de
oferit. Fiț�i, aș� adar, plini de compasiune cu voi î�nș� ivă, nu vă
judecaț�i aspru atunci când faceț�i o greș� eală sau nu reuș� iț�i
să vă ridicaț�i la î�nălț�imea unor standarde. Gândiț�i î�n aș� a fel
MILA 109
î�ncât să vă puteț�i detaș� a de abateri sau eș� ecuri ș� i fiț�i blânzi

ș� i iubitori cu voi î�nș� ivă. Iertaț�i-vă pentru că aț�i fost atât de
umani, î�ncât aț�i rătăcit prin colț�uri î�ntunecate ș� i aț�i ieș� it la
iveală ruș� inaț�i sau dezamăgiț�i de comportamentul vostru.
Arătaț�i milă față de voi, o calitate despre care Shakespeare
spune că „devine mai mândră pentru regi decât coroana”.
Ș� i astfel, vi se potriveș� te ș� i vouă. Atunci când luaț�i prima
binecuvântare a milei ș� i o puneț�i î�n aplicare asupra voas-
tră, vă deschideț�i posibilităț�ii de a oferi această î�nsuș� ire
„lui, cel care ia”.
Dacă nu sunteț�i capabili să vă oferiț�i vouă î�nș� ivă com-
pasiune autentică, nu veț�i putea niciodată să o oferiț�i altu-
ia, nu mai mult decât sunteț�i capabili să oferiț�i altuia iubire
dacă voi nu vă iubiț�i pe voi î�nș� ivă sau să daț�i bani săracilor
dacă nu aveț�i deloc. Dezvoltarea compasiunii pentru voi se
poate obț�ine urmând sfatul abil ș� i î�nț�elept al î�nvăț�ătorului
meu, Sri Nisargadatta Maharaj. El î�mi spune: „Păcătosul ș� i
sfântul nu fac altceva decât să schimbe reputaț�iile î�ntre ei.
Sfântul a păcătuit, păcătosul va fi sanctificat.” Cu toț�ii am
păcătuit, chiar ș� i cei pe care î�i numim sfinț�i. Atunci când
reflectaț�i la aceste cuvinte, e mai uș� or să dobândiț�i compa-
siunea pentru voi î�nș� ivă. Acum o puteț�i oferi. Asta vrea să
spună Shakespeare prin dubla sfinț�ire a milei.
Deș� i toț�i ne temem de cei care stăpânesc puterea tem-
porală, simbolizată poetic prin sceptrul regelui, mila, după
cum ne reaminteș� te bardul, „e mai mult decât un sceptru”.
E nevoie de o î�nsuș� ire divină să privim î�n ochii celor care
s-au purtat rău sau ne-au rănit î�n vreun fel, să ne î�nlăturăm
tendinț�a de a ne flutura baghetele puterii imperiale. Când
le arătăm î�n schimb compasiune celor care ne-au ofensat,
ajungem atunci î�n punctul î�n care: „Puterea pe pământ

este asemeni/ Celei divine doar prin milă.”
Ca părinț�i sau chiar ca adulț�i aflaț�i î�n poziț�ie de autori-
tate, î�n virtutea vârstei ș� i a avantajului mărimii, avem ade-
sea opț� iunea de a ne afiș� a simbolurile puterii regale. E
destul de tentant să î�mpărț�im pedepse ș� i să pretindem răz-
bunare când nu suntem ascultaț�i. Î�n general, compasiunea
e ultimul lucru la care ne gândim. Am î�nvăț�at î�n asemenea
momente să î�mi reamintesc cât de răbdător ș� i milostiv a
fost î�ntotdeauna Dumnezeu cu mine, î�n momentele mele
cele mai î�ntunecate ș� i mai î�nspăimântătoare. Nu m-am
simț� it niciodată abandonat de Dumnezeu, nici măcar
atunci când mulț�i nu păreau milostivi faț�ă de căile mele
greș� ite. Această î�nsuș� ire divină este de mare ajutor, atunci
când mila „asezonează” dreptatea, î�n loc să o î�nlocuiască.
Când mă port ca un părinte cu copiii mei care au î�ncăl-
cat o regulă, nu au reuș� it să respecte o î�nț�elegere sau, î�n
general, au greș� it cu ceva, î�mi amintesc de sfatul lui
Shakespeare de a „asezona” dreptatea cu milă. Le spun că
î�i iubesc mult ș� i că ș� tiu cum e să greș� eș� ti, ș� i „asezonez”
consecinț�ele cu milă ș� i compasiune, astfel î�ncât să se simtă
iubiț�i î�ntotdeauna, după ce depăș� im problemele.
Această idee de a arăta milă se aplică tuturor relaț�iilor
voastre, î�n toate domeniile vieț�ii. Să oferiț�i compasiune ce-
lor care v-au făcut rău sau v-au dezamăgit nu î�nseamnă că
sunteț�i victime. E o modalitate de a spune, î�n schimb, că
„î�nț�eleg, î�mi pasă, iert, dar tot nu-mi place ș� i nu voi tolera
să te porț�i aș� a cu mine sau să te las să crezi că e un compor-
tament acceptabil”. Diferenț�a constă î�n faptul că nu aveț�i
nevoie să pretindeț�i răzbunare sau să vă dovediț�i superio-
ritatea. Cu milă î�n inimă, vă veț� i simț� i mult mai puț� in
MILA 111
agitaț� i ș� i demoralizaț� i de comportamentele rele pe care

le vedeț�i ș� i despre care citiț�i î�n fiecare zi. Veț�i putea să le
transmiteț� i iubire celor care au greș� it ș� i nu veț� i deveni
obsedaț�i de furie, ură ș� i, î�n cele din urmă, de dorinț�a de
răzbunare.
Î�nsuș� irea aceasta ce constă î�n a avea de oferit milă din
inimă vă menț�ine concentraț�i mai degrabă pe lucrurile cu
care sunteț�i de acord, decât asupra celor pe care le deza-
probaț�i. De exemplu, î�n loc să î�ncremeniț�i de furie din pri-
cina lucrurilor pentru care sunteț� i î�mpotrivă, cum ar fi
foametea, vă concentraț�i atenț�ia la cele pe care le susț�ineț�i,
adică la educarea ș� i hrănirea oamenilor, compasiunea
voastră conducându-vă astfel spre o soluț�ie mai degrabă
plină de afecț�iune, decât spre o reacț�ie de furie. Mila pe
care o simț�iț�i î�n inimă pentru cei pe care î�i iubiț�i, din cercul
sau familia voastră, vă vor menț� ine î�n mod asemănător
concentraț�i mai degrabă pe compasiune decât pe represa-
lii, pe repararea afrontului decât pe pretinderea unei
pedepse.
După cum spune Shakespeare î�n acest fragment plin de
inspiraț�ie, mila „e preț� î�nalt î�n tot ce-i mai de preț�”. Cu cât
sunteț�i mai puternici ca persoane, adică, cu atât mai multă
putere veț�i arăta prin mila voastră ș� i cu atât mai puț�in veț�i
avea nevoie să afiș� aț�i simbolurile autorităț�ii voastre.
Transpuneț�i î�n vieț�ile voastre ideile din acest pasaj al
unuia dintre cei mai mari maeș� tri ai cuvintelor din lume,
practicând următoarele:
• Când vă aflaț�i î�n situaț�ia î�n care veț�i î�mpărț�i dreptatea,

vizualizaț�i-vă foarte clar cele două laturi ale personali-
tăț�ii. Una dintre laturi este regele care are puterea de a
pedepsi, cealaltă este neguț�ătorul de milă care trans-

mite, î�n primul ș� i î�n primul rând, iubire ș� i compasiune.
Căutaț�i dreptatea, bineî�nț�eles, dar „asezonaț�i”-o bine
cu milă.
• Oferiț�i-vă vouă î�nș� ivă compasiunea pe care o meritaț�i
pentru toate acț�iunile trecute. Nu vă mai judecaț�i cu
asprime. Toate acele erori ș� i acț�iuni greș� ite au fost ne-
cesare pentru ca voi să treceț�i peste acel moment din
viaț�a voastră. Fiț�i blânzi cu voi î�nș� ivă ș� i eliminaț�i orice
sentimente rele pe care le nutriț�i faț�ă de voi.
• Odată ce aț�i afirmat cum vă simț�iț�i ș� i s-a făcut drepta-
te, lăsaț�i totul î�n urmă. Acum, vreau să spun! Nu ț�ineț�i
supărare ș� i nu le reamintiț�i celorlalț�i î�n mod constant,
pentru a le î�ntreț�ine o stare de vinovăț�ie, î�n timp ce vă
î�ntreț�ineț�i ș� i vouă o stare de dezacord. Lăsaț�i totul î�n
urmă.
• Predaț�i-I lui Dumnezeu cele mai supărătoare neliniș� ti
ale voastre. Spuneț�i, pur ș� i simplu: „Doamne, mi se
pare extrem de dificil să arăt milă î�n această situaț�ie ș� i
Ț� i-o predau Ț� ie cu totul. Ș� tiu că mă vei călăuzi pentru
a mă purta î�n modul cel mai milos ș� i mai î�ngăduitor.”
Această acț�iune vă va elibera din imobilizare ș� i furie ș� i
vă va ajuta să-l vedeț�i pe sfântul din păcătos, când cei
doi tocmai au făcut schimb de reputaț�ii î�ntre ei.
UNITATEA
din Devotions upon Emergent Occasions

(Rugăciuni pentru prilejuri neașteptate)
MEDITAȚIA A XVII-A
Niciun om nu este o insulă de sine stătătoare; fiecare

om este o bucățică dintr-un continent, o parte a în-
tregului; dacă marea ia cu ea un bulgăre de pământ,
Europa e mai mică, așa cum e și un promontoriu, așa
cum ar fi și o moșie a prietenilor tăi sau a ta; moartea
oricărui om mă împuținează, deoarece sunt implicat
în omenire; nu trimite, așadar, niciodată pe nimeni
ca să știi pentru cine bat clopotele; pentru tine bat.
JOHN DONNE
(1572–1631)
John Donne a fost un poet englez, remarcat ca fiind primul

și unul dintre cei mai buni poeți metafizici. Uniunea umană
paradoxală dintre spirit și materie a constituit pentru el o
temă recurentă.
Probabil că singura trăsătura care defineș� te misticismul

este ideea de unitate pe care John Donne o exprimă atât de
pregnant î�n acest pasaj scris î�n anii de î�nceput ai secolului
al ș� aptesprezecelea. Această idee a conș� tiinț�ei unităț�ii ș� i a
uniunii umanităț� ii este omniprezentă î�n toată literatura
sacră î�ncă de pe vremea Upanișadelor antice. Î�nț�elepciunea
mistică antică ne spune că, î�n grădina misticilor, nu există

distincț�ii precum eu, tu, el, ea ș� i ei. John Donne exprimă î�n
esenț�ă acelaș� i gând, „niciun om nu este o insulă”, î�n prima
propoziț�ie a acestui poem foarte celebru. Pentru a atinge o
stare superioară de conș� tientizare ș� i fericire î�n viaț�ă, tre-
buie să î�nț�elegem adevărul acestei prime propoziț�ii. Acest
lucru se poate î�ntâmpla numai când mintea egotistă î�nț�ele-
ge mesajul.
Mintea noastră egotistă insistă că suntem separaț�i de
ceilalț� i ș� i definiț� i prin locul î�n care se opresc graniț�ele
noastre ș� i î�ncep ale celorlalț�i. Î�n mod similar, aceste minț�i
egotiste ne spun că suntem separaț� i de mediu ș� i că ne
aflăm aici ca să facem cu el ce dorim. Totuș� i, î�nvăț� ătorii
mistici ș� i poeț�ii ne reamintesc mereu de conexiunea noas-
tră ș� i de uniunea a tot ș� i toate. Trebuie să privim î�n profun-
zime ș� i dincolo de aparenț�e pentru a pricepe conș� tiinț� a
unităț�ii despre care vorbesc ei.
Privind la corpul nostru, pare să fie un organism sepa-
rat. O privire mai î�ndeaproape î�nsă ne dezvăluie o multitu-
dine de organe ș� i râuri de fluide ce cuprind un noian de
forme de viaț�ă, cu î�ncă ș� i mai multe bacterii invizibile, toa-
te lucrând î�mpreună pentru a forma acest corp. Pentru a
parafraza contribuț�ia durabilă a lui John Donne: „Nicio ce-
lulă nu e o insulă de sine stătătoare, fiecare celulă e o parte
din corp, o parte a î�ntregului; dacă o formă de viaț�ă e con-
taminată, î�ntregul se micș� orează. Boala sau moartea orică-
rei celule mă î�mpuț� inează, deoarece eu sunt implicat î�n
î�ntregul corp.”
Chiar dacă celulele ficatului vostru nu intră niciodată
î�n contact cu celulele gurii, ele sunt conectate ș� i vitale pen-
tru î�ntregul corp, astfel î�ncât, cu fiecare celulă diminuată,
UNITATEA 115
î�ntregul se î�mpuț�inează. La fel stau lucrurile cu î�ntreaga

umanitate. Noi suntem celule î�n acest corp numit umanitate
ș� i, î�n măsura î�n care ne gândim la noi î�nș� ine ca fiind sepa-
raț�i ș� i aflaț�i, aș� adar, î�n competiț�ie unul cu celălalt, î�mpuț�i-
năm î�ntregul umanităț�ii. Amerindienii au exprimat ideea
aceasta de unitate cu î�ntregul spunând: „Niciun copac nu
are crengile atât de nesăbuite î�ncât să se lupte î�ntre ele.”
Evident că orice celulă care porneș� te un război î�mpotriva
celulelor din vecinătate, î�n acelaș� i corp, va sfârș� i prin a dis-
truge î�ntregul ș� i pe ea î�nsăș� i î�n acest proces. Asta face o
celulă canceroasă. Nereuș� ind să coopereze cu celulele adi-
acente, le distruge ș� i, î�n cele din urmă, dacă nu e controlată,
distruge corpul ș� i pe ea î�nsăș� i î�n acest proces. Un organism
foarte stupid, î�ntr-adevăr.
Î�n Devotions upon Emergent Occasions (Rugăciuni pen-
tru prilejuri neașteptate), John Donne ni se adresează fie-
căruia dintre noi. Ne spune că suntem cu toț� ii membrii
unui singur organism ș� i niciunul dintre noi nu poate su-
pravieț�ui singur. Practic, toate lucrurile legate de existenț�a
noastră depind de celelalte celule din acest organism mai
mare care lucrează cu noi ș� i pentru noi. Existenț�a voastră
solitară ar fi ca o inimă care bate î�n afara corpului vostru,
independentă de toate arterele, venele ș� i organele princi-
pale, care trebuie să lucreze î�n armonie cu inima pentru a
vă menț�ine î�n viaț�ă.
Imaginaț�i-vă că un val sau o picătură de apă consideră
că nu face parte din ocean. E slabă când e separată de
ocean, dar î�ntoarsă la sursa ei, este la fel de puternică pre-
cum oceanul. Cuvintele poetice ale lui John Donne ne rea-
mintesc acest adevăr. Atunci când suntem ca insulele, de
sine stătătoare, ne pierdem puterea sursei ș� i î�mpuț�inăm
umanitatea. Î�n grădina misticilor î�nsă, acolo unde „noi” î�l

suplineș� te pe „eu” ș� i pe „tu”, războiul este imposibil, deoa-
rece, pe o planetă rotundă, e imposibil să alegi o parte sau
alta. Î�n vieț�ile noastre individuale, să ne autopercepem ca
insule care nu fac parte din î�ntreg este cauza incapacităț�ii
noastre de a găsi experienț�a de viaț�ă cea mai î�naltă, mai
deplină ș� i mai bogată.
Atunci când vă percepeț�i ca fiind conectaț�i cu toată lu-
mea, î�ncetaț�i imediat să-l mai judecaț�i pe celălalt ș� i vedeț�i
acea persoană conectată prin fire invizibile, aș� a cum glez-
nele ș� i coatele voastre î�mpart aceeaș� i forț�ă vitală, nevăzută
ș� i tăcută. Compasiunea devine, aș� adar, o reacț�ie automată
faț�ă de toată lumea. Percepeț�i toată omenirea ca pe o sin-
gură familie nedivizată ș� i indivizibilă. Odată ce î�i puteț�i
vedea pe toț�i ceilalț�i mai degrabă ca membri ai familiei,
decât ca pe niș� te competitori sau trădători, î�i veț�i aborda
mai degrabă cu iubire decât cu o armă defensivă sau de
distrugere.
Această orientare spre uniune reprezintă o schimbare
radicală faț�ă de separarea pe care o î�nvăț�ăm î�n triburile,
familiile ș� i ț�ările î�n care locuim. Identificarea noastră se
depărtează de ceea ce e diferit la noi spre ceea ce avem î�n
comun. Nu ne mai concentrăm pe î�nfăț�iș� are, ci pe cât de
vitali suntem unul pentru celălalt. Ura este astfel î�nlocuită
cu o dorinț�ă de a soluț�iona ceea ce ne desparte, aș� a cum un
oncolog lucrează pentru a face un î�ntreg organism să era-
dicheze celula canceroasă creatoare de probleme, astfel î�n-
cât aceasta să nu poată fi o forț�ă a lipsei de armonie î�n corp.
Am descoperit că sunt mult mai puț�in tulburat ș� i stre-
sat atunci când î�mi amintesc primele cinci cuvinte din
acest pasaj sensibil. A fost o vreme î�n care aveam tendinț�a
UNITATEA 117
de a-i percepe dispreț�uitor pe cerș� etorii care afiș� ează car-

toane ca să ceară bani, spunându-mi adesea î�n sinea mea
sau oricui se afla î�n raza mea auditivă: „De ce nu se duc să
muncească pentru bani, aș� a cum fac eu?” Acum î�mi rea-
mintesc că î�ntr-un fel misterios ș� i, da, mistic, sunt conectat
cu acei oameni. Sărăcia, necurăț�enia ș� i sănătatea lor preca-
ră ne î�mpuț�inează pe toț�i, inclusiv pe mine. Le transmit o
binecuvântare tăcută ș� i jur să fac mai mult pentru a pune
capăt unor asemenea situaț�ii pe planetă ș� i, cel mai impor-
tant, mă simt î�n inima mea mai milostiv ș� i mai iubitor. Mi
se reaminteș� te cum avem cu toț�ii nevoie unul de celălalt ș� i
faptul că legăturile noastre sunt cu mult superioare unor
simple legături strămoș� eș� ti ale familiilor noastre apropia-
te din punct de vedere genetic.
Când auziț�i clopotele sunând trist, indicând că cineva a
fost victima violenț�ei, ascultaț�i cu grijă ș� i reamintiț�i-vă ce a
scris John Donne acum mai bine de patru secole. Acele clo-
pote bat pentru noi toț�i, aș� adar ș� i pentru voi!
Pentru a aplica aceste idei de unitate a conș� tiinț�ei î�n
vieț�ile voastre, î�ncepeț�i să:
• Nu vă mai socotiț�i ca fiind î�ndepărtaț�i ș� i deosebiț�i de cei

care se chinuie î�n altă parte, pe baza localizării voastre
geografice sau a izolării. Când deveniț�i conș� tienț�i că ci-
neva suferă pe un alt ț�ărm, spuneț�i pentru acea per-
soană o rugăciune î�n gând ș� i vedeț�i dacă puteț�i simț�i î�n
inimă unitatea voastră cu ea.
• Percepeț�i-L pe Dumnezeu î�n toț�i ș� i î�n toate ș� i purtaț�i-vă
î�n fiecare zi de parcă Dumnezeu din toate lucrurile
contează cu adevărat. Î�ncercaț�i să nu î�i mai judecaț�i pe
cei mai puț�in ambiț�ioș� i, mai puț�in paș� nici ș� i mai puț�in
iubitori ș� i recunoaș� teț�i î�n schimb că ura ș� i judecata
sunt problemele, î�n primul rând. Atunci când î�i jude-
caț�i pe cei care urăsc ș� i î�i urâț�i pe cei care judecă, faceț�i
mai degrabă parte din cancer, decât din tratament.
• Folosiț�i mai puț�ine etichete care vă deosebesc pe voi
de „ei”. Nu sunteț�i americani, californieni, italieni,
evrei, de vârstă mijlocie, î�ndesaț�i, femei, atletici sau
orice altă etichetă. Sunteț�i cetăț�eni ai lumii, ș� i atunci
când veț�i stopa procesul de etichetare, veț�i î�ncepe să-L
vedeț� i pe Dumnezeu î�n fiecare grădină, î�n fiecare
pădure, î�n fiecare casă, î�n fiecare creatură ș� i î�n fieca-
re persoană, iar recompensa voastră va fi pacea
interioară.
TIMPUL
Zboară, timp invidios, până goana ți-ai terminat,

Poftește orele leneșe cu pasul plumbuit,
A căror iuțeală e ca pasu-mpovărat;
Și-mbuibă-te cu ce-ți înghite pântecul dezlănțuit,
Nimic mai mult decât ce-i fals și fără rost,
Doar pieritoare fleacuri;
Nu pierdem decât nimicuri,
Atât de mic câștigul tău a fost.
C-atunci când fiece lucru rău l-ai îngropat
Și-n cele din urmă pe tine te-ai devorat,
Atunci măreața Eternitate bucuria ne va-ntâmpina,
Pe fiecare dintre noi ne va săruta;
Și Fericirea ne va copleși ca un potop,
Când tot ce este bun pân’ la ultimul strop
Și cât se poate de ceresc,
Cu Adevăr și Pace și Iubire, ele toate strălucesc
Pe Tronul suprem
Al Lui, a cărui priveliște numai
Când odată ce sufletul nostru călăuzit de Dumnezeu
va urca în rai
Atunci de toată vulgaritatea lumească se va lepăda
Înveșmântați în stele pe vecie vom sta,
Triumfători peste Moarte, Soartă și peste tine, Timpule,
o, vai.
JOHN MILTON
(1608–1674)
Prin poezia și proza sa, John Milton este una dintre cele mai
binecunoscute și mai respectate figuri ale literaturii engleze.
Punând laolaltă materialele pentru această carte, am avut

ocazia să citesc mii de poezii scrise de sute de mari gândi-
tori, de-a lungul istoriei. Tema „timpului ca duș� man” e des-
tul de populară printre cei care imortalizează drama
umană, î�n special printre poeț�i. John Milton este conside-
rat unul dintre cei mai mari astfel de poeț�i ș� i mulț�i dintre
cei care au trăit la multă vreme după Milton s-au referit la
acest geniu literar al secolului al ș� aptesprezecelea ș� i autor
al Paradisului pierdut ca fiind poetul cel mai influent din
viaț�a lor.
E de î�nț�eles că dilema umană privitoare la timp este o
temă sau un subiect nesfârș� it, având î�n vedere faptul că
dăm vina pe trecerea timpului pentru slăbirea ș� i distruge-
rea trupurilor noastre. Adevărul de bază al realităț�ii uma-
ne trupeș� ti poate fi rezumat î�ntr-o singură frază. Într-un
final, cu toții îmbătrânim și murim. Acest lucru este valabil
fie că eș� ti un poet orb din secolul al ș� aptesprezecelea, o
actriț� ă celebră din zilele noastre, o persoană extrem de
puternică sau o casnică din Atena. Că ne place sau nu,
aceasta este realitatea noastră. John Milton a recunoscut
acest adevăr fundamental atunci când a scris poeziile sale
despre timp.
El se străduia totuș� i să depăș� ească puterea aparent
superioară a timpului. Scrie despre singurul lucru care
poate î�nvinge trecerea timpului. Intrarea î�n eternitate. Ș� i o
primire călduroasă, vă rog, pentru suflet, eternul prieten al
poetului ș� i cheia noastră către fericire, har ș� i mântuire.
Milton descrie timpul văzându-ș� i de treaba lui de a
TIMPUL 121
se-mbuiba cu ce-i î�nghite „pântecul dezlănț�uit”, dar explică

poetic că tot ceea ce mănâncă este fals, zadarnic, nimic altce-
va decât „pieritoare fleacuri”. „Nu pierdem decât nimicuri”
(noi, oamenii). „Atât de mic câș� tigul tău a fost” (al timpului).
El descrie eternitatea î�ntâmpinându-ne cu un sărut ș� i
cu bucuria de a scăpa din ghearele timpului. Eternitatea
preia stăpânirea ș� i ne face cunoș� tinț�ă cu veș� nicia adevăru-
lui, a păcii ș� i a iubirii. Milton spune frumos î�n concluzia lui:
„Î�nveș� mântaț�i î�n stele pe vecie vom sta,/ Triumfători peste
Moarte, Soartă ș� i peste tine, Timpule, o, vai”.
Î�mi place foarte mult cum rezumă totul. Acest poet ș� tie
că doar de asta avem nevoie pentru a ne elibera de frica
pricinuită de procesul inevitabil al î�mbătrânirii ș� i morț�ii.
Milton ș� i-a pierdut vederea când avea puț�in peste pa-
truzeci de ani ș� i a fost nevoit să dicteze poeziile, atunci
când acest lucru reprezenta o dificultate mult mai mare
decât ar fi azi. El a simț�it incursiunile pe care „timpul” le
făcea asupra vieț�ii lui. Eu mă gândesc la John Milton, stând
probabil î�ntr-o cameră friguroasă din piatră, orb, dictând,
ascultând cum un secretar î�i î�nregistrează observaț�iile ș� i
având o senzaț�ie profundă de mulț�umire ș� tiind că descrie
singurul mijloc de triumf asupra sorț� ii lui pământeș� ti.
Citiț�i-i cuvintele cu atenț�ie. Veț�i auzi slab ș� oapta timpului
spunând: „Î�ntr-un final vei î�mbătrâni, pur ș� i simplu, ș� i vei
muri.”
Mie mi se pare î�nsă că – de vreme ce totul din lumea
noastră fizică se află î�ntr-o permanentă schimbare, tot
ceea ce experimentăm noi prin simț�urile noastre este î�n-
cleș� tarea dură a timpului ș� i fiind „devoraț�i” de el, e posibil
să cunoaș� tem bucuria ș� i să ne „lepădăm de vulgaritatea
lumească” acum, fără a fi nevoie să aș� teptăm să primim
sărutul personal al eternităț�ii la moarte. Eu cred că putem

lua decizia să trăim î�n fiecare zi î�n adevăr, pace ș� i iubire ș� i
să zâmbim mai degrabă, î�n loc să ne î�nfiorăm la trecerea
timpului. Procedând astfel, putem să-i râdem î�n nas timpu-
lui. Identificarea noastră primară nu este cu timpul, ci cu
veș� nicia iubirii, adevărului ș� i păcii. Sinele vostru veș� nic nu
î�mbătrâneș� te ș� i nu se teme de moarte.
Mă bucur să ș� tiu că î�i pot vorbi timpului cu adevăr, iu-
bire ș� i pace din sinele meu etern ș� i nu simt că trebuie să
aș� tept moartea pentru a mă putea bucura de eternitate.
Î�mi sărbătoresc triumful î�n fiecare zi a vieț�ii mele, trăind
din perspectiva adevărului, păcii ș� i iubirii, atât cât pot de
bine acum, iar bucuria despre care vorbeș� te Milton e a
mea. Nu î�ntr-un moment viitor, ci acum.
Contemplaț�i-vă sinele fizic ș� i posesiunile lui ș� i faceț�i-vă
un obicei din a râde paș� nic de ele. Timpul doar vi le-a î�n-
chiriat. Citind aici poezia marilor premergători, această
temă va apărea î�n mai multe rânduri. Bătălia e adesea per-
cepută a se da î�ntre moarte ș� i viaț�ă, î�ntre noroc ș� i alegerile
făcute. Ș� i da, î�ntre timp ș� i eternitate. Totuș� i voi vă aflaț�i aici
acum ș� i puteț�i să nu î�l mai percepeț�i ca pe un câmp de lup-
tă. Faceț�i pace cu timpul, î�n schimb. Râdeț�i de munca lui ș� i
fiț� i conș� tienț� i că râsul nu vă transformă î�ntr-o victimă.
Observaț�i din punctul vostru de vedere etern că observa-
torul este imun la timp.
Simț�iț�i ceea ce Milton ne comunică prin trupul lui lip-
sit de vedere ș� i î�mbătrânit, de acum multe secole. O senza-
ț�ie a triumfului. Senzaț�ia de a ș� ti că sufletul se află acolo
unde se găseș� te fericirea. „Î�nveș� mântaț�i î�n stele pe vecie
vom sta.” „Pe vecie” cuprinde ș� i momentul prezent.
TIMPUL 123
Pentru a transcende dualitatea timp/eternitate, practicaț�i

î�n fiecare zi trilogia pe care Milton ne-o oferă î�n poezia lui:
• Adevărul. Trăiț�i adevărul care rezonează cu voi, indife-

rent de modul î�n care aț�i fost condiț�ionaț�i sau care ar fi
bunele opinii ale celorlalț�i.
• Pacea. Hotărâț�i să alegeț�i mereu ceea ce vă aduce vouă
ș� i celorlalț�i o senzaț�ie de pace interioară ș� i exterioară.
• Iubirea. Fiț�i o forț�ă a iubirii pe cât puteț�i de des ș� i su-
puneț�i-vă gândurile de ură, judecată ș� i furie, de câte
ori le simț�iț�i ieș� ind la suprafaț�ă.
Veș� nicia adevărului, păcii ș� i iubirii vă oferă instrumen-
tele pentru a privi timpul drept î�n ochi ș� i pentru a spune cu
convingere: „Nu mi-e teamă de tine, deoarece eu sunt
etern, iar tu nu mă poț�i atinge.”
SMERENIA
SINGURĂTATE
Ferice de bărbatul ce-ngrijește

De mica sa moșie părintească,
Cu aerul natal se mulțumește,
În glia strămoșească.
Cirezile-i dau lapte, câmpul – mâncare,

De la turme are țesătură,
Vara copacii îi dau răcoare,
Și iarna, căldură.
Binecuvântat cel ce simte netulburat

Ceasurile, zilele și anii lunecând ușor
Sănătos la trup și-n suflet alinat
Retras, în zilele în zbor.
Somn strașnic noaptea, studiu, relaxare

Amestecate împreună, dulce respirație
Și inocența, cea mulțumitoare
Cu meditație.
Deci neștiut și nevăzut o vreme

Vreau să trăiesc, și-apoi neplâns s-adorm,
Răpit din lume, și să nu-mi însemne
Vreo piatră al meu somn.
ALEXANDER POPE
(1688–1744)
Poet englez și satirist, Alexander Pope a fost dictatorul literar

al epocii sale și a fost privit drept simbol al neoclasicismului
englez.
La o primă lectură, această poezie foarte cunoscută a lui

Alexander Pope pare să se refere numai la importanț�a găsirii
păcii ș� i a liniș� tii, condiț�iile necesare fericirii. Ș� i, î�ntr-adevăr,
nu este o temă specifică doar a acestei poezii, ci unei mari
părț�i a lucrărilor acestui poet de la î�nceputul secolului al
optsprezecelea, care a trăit î�n pădurea Windsor de lângă
Londra. A suferit de o deformare a coloanei ș� i de o infecț�ie
tuberculoasă care i-au limitat î�nălț�imea la 1,37 m ș� i a sufe-
rit de dureri de cap puternice de-a lungul î�ntregii vieț� i.
Diformitatea ș� i boala l-au făcut deosebit de sensibil la du-
rerea fizică ș� i mentală ș� i, prin urmare, singurătatea naturii
ș� i capacitatea de a fi autonom, departe de zgomotul ș� i ne-
bunia mulț�imilor, au fost teme recurente ale poeziei lui.
Lumea naturală a sfârș� itului nostru de secol douăzeci
este mult diferită de cea î�n care s-a născut Pope acum trei
sute de ani, făcându-i sfatul poetic ș� i mai semnificativ pen-
tru noi astăzi. „Cu aerul natal se mulț�umeș� te,/ Î�n glia stră-
moș� ească” î�nseamnă adesea, î�n lumea de azi, ochii care te
ustură din cauza smogului oraș� elor, î�nseamnă să inhalezi
noxe ș� i să inspiri poluanț�i. Sunt puț�ini ș� i rari aceia dintre
noi care simt că este de ajuns pentru ei să-ș� i mulgă vitele,
să-ș� i tundă oile ș� i să-ș� i î�ncălzească trupurile cu copacii de
pe proprietatea lor, atunci când aceș� tia nu ț�in umbră. Î� n
plus, ș� i mai puț�ini dintre noi sunt astfel: „Binecuvântat cel
ce simte netulburat/ Ceasurile, zilele ș� i anii lunecând
uș� or/ Sănătos la trup ș� i-n suflet alinat/ Retras, î�n zilele î�n
zbor”.
SMERENIA 127
Trecem î�n schimb prin niveluri tot mai crescute de de-

teriorare fizică din cauza bolilor de mediu, niveluri de stres
din ce î�n ce mai ridicate ș� i o lume zgomotoasă din cauza a
tot felul de motoare electrice de amenajare a spaț� iilor
verzi, suflătoare de frunze portabile, buldozere, ciocane
pneumatice, camioane ș� i sirene care ne bombardează sim-
ț�urile. Sfatul poetic de aproape trei sute de ani al lui Pope
este cu siguranț�ă oportun î�n lumea de astăzi.
Primele trei versuri ale acestei poezii se adresează ne-
voii de a respira aer curat, de a ne găsi autonomia î�n natură
ș� i de a ne bucura de singurătate ș� i liniș� te î�n timpul zilei. Vă
î�ncurajez să faceț�i tot ceea ce puteț�i pentru a aduce î�n vie-
ț�ile voastre aceste elemente, indiferent unde locuiț�i.
Î�n a patra strofă, Pope descrie poetic cum să vă bucu-
raț�i de un somn adânc combinând recreerea cu inocenț�a ș� i
meditaț�ia. Am scris î�n altă parte a acestei cărț�i despre im-
portanț�a meditaț�iei zilnice, aș� a că nu voi repeta aici. Dar
câteva dintre ingredientele rămase pentru o viaț�ă fericită
– studiu, relaxare, recreere ș� i inocenț�ă – sunt un amestec
de sfaturi veș� nic bune pentru orice epocă. Când î�mi ofer
libertatea de a studia subiecte care mă interesează, când
î�mi fac timp pentru a mă elibera de presiune, pentru a juca
tenis, a î�nota sau a alerga î�n timpul zilei, atunci cunosc ino-
cenț�a copilărească „cea mulț�umitoare”, î�n special când se
combină cu meditaț�ia.
Aceste patru strofe ale poeziei Singurătate, cea mai
celebră dintre poeziile de î�nceput ale lui Alexander Pope,
dinainte de Răpirea buclei, ne furnizează o varietate de in-
grediente ale fericirii. Ele reprezintă o chemare la comuni-
une cu un mediu cât mai natural ș� i mai lipsit de stres
posibil. Vă î�ncurajez să î�i urmaț�i sfatul poetic, indiferent
cât de urbană, aglomerată sau zgomotoasă v-ar fi viaț�a. Eu,

personal, mă găsesc atras î�n mod repetat de ultima strofă a
acestei poezii: „Deci neș� tiut ș� i nevăzut o vreme/ Vreau să
trăiesc.”
Am avut privilegiul rar de a mă afla î�n prezenț�a unor
ființ�e divine ș� i a unor avataruri. Impresia mea cea mai du-
rabilă despre aceș� ti oameni extrem de evoluaț�i este că ei
ș� i-au supus egourile ș� i trăiesc ca niș� te î�nț�elepț�i tăcuț�i, ne-
vrând să se afirme cu lumina propriei lor divinităț�i. Ei au
ales practic să dispară ca ființ�e fizice. Nu caută să le fie re-
cunoscute meritele pentru marile lor daruri, de fapt, le
atribuie pe toate lui Dumnezeu. Când Sfântul Francisc din
Assisi, marele vindecător din secolul al treisprezecelea, a
fost î�ntrebat de ce nu ș� i-a vindecat ș� i trupul lui bolnăvicios,
el a răspuns că vrea ca toată lumea să ș� tie că nu el e cel care
î�nfăptuieș� te vindecarea.
Pentru mine, măsura măreț�iei ș� i a fericirii o reprezintă
capacitatea de a vă supune egoul până î�n punctul î�n care
nu aveț�i nevoie să vă fie recunoscute meritele pentru reali-
zări, de a vă afla dincolo de nevoia de recunoș� tinț�ă ș� i apla-
uze, de a nu depinde de părerea favorabilă a celorlalț�i, de a
face pur ș� i simplu ceea ce faceț�i pentru că acesta este ros-
tul vostru. Spiritul a ceea ce î�nseamnă cu adevărat să fii
impecabil sau magnific, să î�nveț�i să oferi î�n mod anonim ș� i
să reziș� ti tentaț�iei de a fi lăudat este frumos exprimat î�n
filmul clasic Sublimă obsesie. Odată ce nu mai avem nevoie
de glorie, simț�im un nou fel de libertate. După cum spune
poetul, „neplâns s-adorm,/ Răpit din lume, ș� i să nu-mi î�n-
semne/ Vreo piatră al meu somn”.
Am simț�it acest lucru î�n prezenț�a adevăratei măreț�ii. E
un fel de smerenie de felul celei pe care î�mi imaginez că o
SMERENIA 129
răspândeau Iisus din Nazareth, Buddha ș� i Lao Zi. Când am

stat î�n faț�a mamei Meera, o î�nvăț�ătoare sfântă din India,
care locuieș� te î�n Germania, ș� i am privit î�n ochii ei sfinț�i, era
atât de lipsită de ego, î�ncât m-a atins fără cuvinte ș� i am
simț�it cu adevărat că parcă nu are nevoie de recunoaș� tere
pentru incredibila ei spiritualitate, acum sau altădată.
Când a scris despre legătura lui cu nagualii, marii î�nvăț�ă-
tori spirituali, Carlos Castaneda a fost intrigat de anonimi-
tatea ș� i smerenia lor. Aceș� tia erau ființ�e aparent obiș� nuite,
care aveau o conș� tiinț�ă extraordinară, care trăiau profund,
dar modest, î�ntotdeauna prezenț�i, dar aproape invizibili.
Acestea sunt î�nsuș� irile paradoxale pe care le î�nț�eleg eu din
ultima strofă a poeziei lui Alexander Pope. Î�nvăț�aț�i să trăiț�i
nevăzuț�i ș� i necunoscuț�i, eliberaț�i de nevoia de a fi remar-
caț�i. Faceț�i ceea ce faceț�i pentru că aș� a vă simț�iț�i î�ndrumaț�i
ș� i retrageț�i-vă î�n demnitate ș� i pace.
Primul meu contact fizic cu î�nvăț�ătorul meu contem-
poran Guruji a presupus o tăcere deplină care a durat
aproape o oră. Cuvintele nu erau necesare. Mi-a dat să pre-
dau o meditaț�ie demonstrativă ș� i, cu toate acestea, n-a po-
menit niciodată că vrea să i se recunoască meritul pentru
asta. Cei mai mari î�nvăț�ători sunt conș� tienț�i de nevoia de
a-ș� i păstra anonimitatea ș� i smerenia.
Nimeni nu a rezumat mai bine această idee decât stră-
vechiul î�nvăț�ător chinez Lao Zi, căruia i-am dedicat un ca-
pitol î�n această carte. El ne-a reamintit: „Toate râurile curg
spre ocean, deoarece acesta se află mai jos decât ele.
Smerenia î�i dă puterea.“
Pentru a pune î�n aplicare î�nț�elepciunea poeziei lui
Alexander Pope, Singurătate, vă sugerez să vă gândiț� i la
aceste idei:
• Faceț�i o pauză î�n programul vostru zilnic pentru perioa-

de de singurătate î�n care să nu faceț�i nimic altceva de-
cât să tăceț�i. Supuneț�i zgomotele stridente din viaț�a
voastră prin muzică clasică liniș� tită, î�n surdină, acasă
sau la lucru, dacă e posibil. „Efectul Mozart” creează o
senzaț�ie de echilibru ș� i pace care pur ș� i simplu creș� te
productivitatea ș� i scade stresul.
• Oferiț�i-vă timp î�ndelungat pentru a sta î�n natură, as-
cultând sunetele animalelor ș� i păsărilor, ale vântului ș� i
ale valurilor pe plajă ș� i pentru a inspira î�ncet ș� i pro-
fund aerul nepoluat. Timpul petrecut î�n regiuni săl-
batice reprezintă o terapie extraordinară pentru
revitalizare.
• Faceț�i un curs de yoga sau apelaț�i la un film care vă
î�nvaț�ă exerciț�iile de î�nceput pentru a vă aduce corpul
î�n armonie. Faceț�i din yoga o parte regulată a progra-
mului vostru zilnic.
• Faceț�i-vă un obicei din a oferi ajutor cuiva aflat la ne-
voie, î�n mod anonim, fără să cereț�i laude. Faceț�i din
asta sublima voastră obsesie. Vă î�ncurajez să vizionaț�i
ș� i Sublimă obsesie ș� i Fratele soare, sora lună, care este
povestea Sfântului Francisc ș� i a transformării lui, î�n se-
colul al treisprezecelea, î�ntr-un spirit smerit ș� i darnic.
• Amintiț� i-vă de descrierea metafizică a lui Henry
David Thoreau, care î�nsumează mesajul esenț�ial din
Singurătate: „Smerenia, la fel ca î�ntunericul, dezvăluie
luminile cereș� ti.”
ADEVĂRUL/FRUMUSEȚEA
ODĂ LA O URNĂ GRECEASCĂ*
O, pură formă atică, ce porți

Bărbați de marmur, fete, neplinirea,
Din codru ram și bozii lângă torți!
Tăcută formă, ne destrami gândirea
Ca veșnicia... Pastorală rece,
Când vârsta spulbera-va leatul meu,
Altfel trăind necazuri și tristețe,
Pe om prietenoasă-l vei petrece
Spunându-i: „Adevăru-i Frumusețe,
Și Frumusețea-i Adevăr, mereu!”
Asta-i tot ce știți aicea, de atât să țineți seama.”
JOHN KEATS
(1795–1821)
Probabil cel mai talentat dintre poeții englezi romantici,

John Keats a renunțat să practice medicina pentru a scrie
poezie.
Există î�n univers ceva ce depăș� eș� te viaț�a noastră indi-

viduală, faptul că suntem muritori. Orice ar fi acel ceva, ne
nedumireș� te pe toț�i, iar tânărul John Keats l-a scris poetic
î�n celebra lui Odă la o urnă grecească. Î� n timp ce poetul
* Trad. de Aurel Covaci, din Antologie de poezie engleză de la începuturi

până azi, Ed. Minerva, București,1981, vol. 2, pag. 227. (n.red.)
contempla siluetele amanț�ilor de pe o urnă grecească, el

î�nsuș� i se lupta cu mortalitatea. Fratele lui murise recent, la
douăzeci ș� i ceva de ani, iar el se chinuia cu propria-i sănă-
tate precară, din pricina căreia a pierit î�n anul următor, la
vârsta de douăzeci ș� i ș� ase de ani. Această selecț�ie poetică
este a cincea ș� i ultima strofă din Odă la o urnă grecească.
Ea se î�ncheie cu două versuri care rezumă o abordare a
vieț� ii care este transcendentă ș� i se adresează propriei
voastre surse de fericire adevărată.
Mă gândesc la mesajul din poezia lui Keats î�n fiecare zi
când mă uit pe fereastra biroului meu. Acum două luni, eu
ș� i fiul meu am curăț�at o zonă î�mpădurită din faț�a casei î�n
care scriu. Am tuns tufiș� urile, am tăiat copacii uscaț�i ș� i am
făcut o toaletare destul de drastică aleii de la intrare. Chiar
î�n faț�a ferestrei mele am lăsat ceea ce părea a fi un trunchi
de copac subț�ire ș� i uscat, cu scoarț�a decolorată, ridicându-se
cam la 90 de centimetri. Ne-am hotărât să î�l dezgropăm a
doua zi, deoarece atunci nu aveam o lopată la î�ndemână.
Una peste alta, a trebuit să plec din oraș� î�ntr-un turneu de
prelegeri ș� i am uitat de băț�ul uscat, din pământ. Când m-am
î�ntors, am observat câteva frunze verzi răsărind din această
protuberanț�ă uscată ș� i m-am hotărât să renunț� la lopată.
Astăzi, când mă uit pe fereastră, sunt mii de muguri,
ramuri verzi ș� i frunze care acoperă partea de sus a „băț�ului
uscat, din pământ”. E o priveliș� te frumoasă. Forț�a vitală,
invizibilă pentru ochiul meu, este eternitatea la care Keats
face trimitere atunci când scrie: „Când vârsta spulbera-va
leatul meu,/Altfel trăind necazuri ș� i tristeț�e,/Pe om priete-
noasă-l vei petrece”. Ș� i da, acest „tu” ne este prieten tuturor
celor care spunem: „Adevăru-i Frumuseț�e,/Ș� i Frumuseț�ea-i
Adevăr, mereu!”.
Forț�a vitală care a părut că a î�nviat băț�ul uscat e ceea

ce putem numi adevăr. Ea pur ș� i simplu este. Acum fiecare
dintre noi poate privi acest adevăr ș� i toate adevărurile pe
care eternitatea reuș� eș� te să le facă să se manifeste pentru
noi, oricum vrem. Ceea ce sugerează John Keats este să
alegem să identificăm frumuseț�ea cu adevărul ș� i adevărul
cu frumuseț�ea... punct! Frumuseț�ea se află î�n acea formă
tăcută care este eternă ș� i care constituie adevărul nostru.
Pentru a recunoaș� te că acest „tu” este un dar de frumuseț�e
î�nseamnă să faci pace cu î�ntreaga-ț�i viaț�ă.
De-a lungul istoriei, poeț�ii, filozofii ș� i oamenii de ș� tiin-
ț�ă au echivalat frumuseț�ea cu pacea unei vieț�i î�mplinite.
Capacitatea de a aprecia frumuseț�ea este o caracteristică
de nivel î�nalt a oamenilor pe deplin funcț�ionali pe care i-a
studiat dr. Abraham Maslow. Maslow a fost pionier î�n stu-
diul potenț�ialului de măreț�ie al omului; el a identificat anu-
mite trăsături unice ale acestor oameni î�nalt funcț�ionali pe
care i-a numit autoactualizaț�i.
Maslow a numit această stare paș� nică de conș� tientizare
„autoactualizare”. Poate că ceea ce descria el era o relaț�ie
de rudenie unică cu adevărul. Emerson a descris frumuse-
ț�ea drept „scrisul de mână al lui Dumnezeu – un sacrament
la marginea drumului” ș� i ne-a î�ndemnat pe toț�i să „nu pier-
dem niciodată ocazia de a vedea ceva frumos”. Keats pare
să facă un pas dincolo de simpla apreciere a frumuseț�ii; el
vorbeș� te despre echivalarea frumuseț�ii cu adevărul.
Care este adevărul vostru, aș� adar? Î�n primul rând ș� i cel
mai important, adevărul vostru este ceea ce este real pen-
tru voi. Ș� i ceea ce este real este ceea ce experimentaț�i prin
intermediul emoț�iilor sau sentimentelor. Astfel, dacă sim-
ț�iț�i acel lucru, î�l cunoaș� teț�i ș� i î�l experimentaț�i, e mai mult
decât adevărat, este frumuseț� e a manifestându-se.

Sentimentele voastre de î�mplinire sunt adevărate ș� i fru-
moase. Aprecierea voastră pentru o persoană iubită este
adevărată ș� i frumoasă. Inspiraț�iile voastre sunt adevărate
ș� i, astfel, frumoase. Scânteia invizibilă ș� i eternă a vieț� ii
despre care Keats spune că î�i este prietenă omului vă
furnizează adevărul ș� i, prin urmare, ș� i frumuseț�ea, dacă
alegeț�i să o î�nț�elegeț�i î�n acest fel.
De fiecare dată când mă uit la ceea ce am crezut a fi un
ciot uscat lângă fereastra biroului meu ș� i văd acea forț�ă
vitală manifestându-se prin lăstari verzi frumoș� i, crengi,
frunze ș� i o nouă vegetaț� ie, mă gândesc la aceeaș� i forț� ă
vitală care curge ș� i prin mine. Acesta este adevărul meu.
Î�mpărtăș� esc această forț�ă vitală eternă cu acel băț� din pă-
mânt, iar când generaț�ia mea se va face praf, forț�a vitală va
rămâne î�n cei care î�mi vor lua locul. E un mister atât de
divin, dar este adevărul nostru ș� i, prin urmare, aleg să î�l
numesc frumos.
Ș� tiu î�n inima mea că dacă am pava î�ntrega suprafaț�ă a
planetei, acel „tu”, la care face trimitere Keats, ar face ca un
fir de iarbă să iasă prin pavaj. Eternul „tu” ar apărea din
nou î�n floare ș� i î�n frumuseț�e. Nu poate fi oprit. Ș� i acesta
este adevărul. Este ș� i adevărul vostru. Pentru a-l parafraza
pe Keats, „asta-i tot ce ș� tiț�i aicea, de atât să ț�ineț�i seama“.
Când o inimă se deschide î�n faț�a experienț�ei adevăru-
lui sub forma frumuseț�ii, una dintre enigmele cele mai tul-
burătoare ale omenirii – moartea – este rezolvată. Iată-l pe
John Keats, măcinat de tuberculoză la douăzeci ș� i ceva de
ani, î�nfruntând realitatea că î�n curând corpul lui va ceda,
dar deschizându-se totuș� i î�n faț�a frumuseț�ii adevărului din
viaț� a sa. Vedeț� i frumuseț�ea î�n fiecare loc î�n care simț� iț� i
adevărul. Acea frumuseț� e /acel adevăr vă va inspira.

Cunoaș� teț�i-vă pe voi î�nș� ivă ș� i trăiț�i-vă adevărul ș� i veț�i avea
frumuseț�e.
Mie mi se pare că î�n aceste versuri poetice care dăinuie
î�n timp, John Keats ne spunea fiecăruia dintre noi să ne
cunoaș� tem adevărul, să ne urmăm inimile ș� i vom vedea
pretutindeni frumuseț�e. Să facem altminteri î�nseamnă să
ne pierdem capacitatea de a aprecia ș� i de a trăi extazul
vieț�ii, acelaș� i extaz invizibil care reuș� eș� te cumva să pună
viaț�ă î�ntr-o sămânț�ă, o rădăcină, o floare, chiar ș� i î�n voi.
Faceț�i ca această constatare poetică să î�nflorească fru-
mos î�n vieț� ile voastre, punând î�n practică următoarele
sugestii:
• Analizaț�i ce este cel mai adevărat pentru voi. Unde stă

adevărul vostru personal? Când vă simț�iț�i cel mai in-
spiraț�i ș� i mai î�mpliniț�i? Ce vă dă cea mai profundă sa-
tisfacț�ie? Răspunsurile voastre sunt acel „tu” care este
spaț�iul vieț�ii eterne din voi, iar frumuseț�ea căreia î�i dă
naș� tere vă reprezintă pe voi, cei autentici.
• Aveț�i î�ncredere î�n propriile voastre aprecieri legate de
ce este frumosul ș� i ce este adevărul. Ț� ineț�i cont de ade-
vărul vostru, independent de opiniile celorlalț�i. Dacă
vă simț�iț�i inspiraț�i ș� i î�n rezonanț�ă cu extazul vostru in-
terior, atunci este adevărat ș� i, prin urmare, ș� i frumos.
• Lăsaț�i î�n urmă judecăț�ile care clasifică preocupările ș� i
interesele celorlalț�i ca fiind urâte, nepotrivite sau neau-
tentice. Rămâneț�i cu adevărul vostru ș� i daț�i-le celor-
lalț�i dreptul de a scăpa de judecăț�ile voastre aspre.
• Faceț�i-vă un obicei din aprecierea frumosului î�n cât

mai multe locuri posibile. Natura furnizează o varieta-
te posibilă de miracole. Vedeț�i frumosul din toate.
Căutaț�i-l pe „tu” cel divin ș� i invizibil pe care î�l ș� tiț�i a fi
etern, apărând pretutindeni. Păstraț�i-l î�n inimile voas-
tre. Dacă e adevărat, este frumuseț�e. Ț� ineț�i minte acest
gând ș� i nu acceptaț�i să vă folosiț�i energia mentală pen-
tru a vă răzgândi.
PASIUNEA
FILOZOFIA DRAGOSTEI*
I
Trec izvoarele în râuri,
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.
Nu-i nimic stingher în Fire,
Toate tind să te îmbine
Într-o tainică iubire –
De ce nu și eu cu tine?
II
Munții-aștern pe cer săruturi,
Val ca val se-mbrățișează.
Care-i floarea fără fluturi?
Am fugi de ea cu groază.
Soarele în brațe strânge
Lumea. Luna își sărută
Marea. Truda mea s-ar frânge
Fără-al tău sărut, pierdută.
PERCY BYSSHE SHELLEY
(1792–1822)
Poet filozofic englez, Percy Bysshe Shelley a respins toa-

te convențiile despre care el credea că înăbușă iubirea și
* Trad. de Petre Solomon, din Antologie de poezie engleză de la

începuturi până azi, ed. cit., vol. 2, pag. 207 (n.red.)
libertatea umană și s-a răzvrătit împotriva constrângerilor

politicii engleze și ale religiei.
Poezia lui Percy Bysshe Shelley a reprezentat moș� tenirea

lui pentru noi toț�i despre importanț�a trăirii cu pasiune a
vieț� i i cotidiene. O autoritate atât de î� n altă precum
Encyclopedia Britannica spunea despre acest poet englez
romantic: „Căutarea lui pasionată privind iubirea persona-
lă ș� i dreptatea socială s-a î�ndreptat treptat de la acț�iunile
făț�iș� e spre poezii, care se numără printre cele mai remar-
cabile poeme din limba engleză”. Să vă trăiț�i viaț�a cu pasiu-
ne presupune recompense extraordinare, care sporesc
atunci când sunteț�i conș� tienț�i că moartea, î�n modul ei arbi-
trar, poate veni pe neaș� teptate, aș� a cum a venit î�n cazul lui
Shelley.
Gândiț�i-vă numai la acest lucru. Iată un om care trăia
la î�nceputul secolului al nouăsprezecelea î�n Anglia, care î�ș�i
risca viaț�a î�mpărț�ind pamflete ce susț�ineau drepturi politi-
ce ș� i autonomie pentru catolicii din Irlanda. La nouăspre-
zece ani a fugit pe ascuns cu iubita lui, trădând ambele
familii; ș� i-a pierdut prima soț� ie care s-a sinucis când el
avea douăzeci ș� i patru de ani; ș� i doi dintre copii i-au murit
când el avea î�n jur de douăzeci ș� i cinci de ani. S-a căsătorit
apoi cu iubita lui, Mary Wollstonecraft, î�ndeplinindu-ș� i do-
rinț�a de a avea o parteneră de viaț�ă care să „poată simț�i
poezia ș� i î�nț�elege filozofia”. Shelley a călătorit prin toată
Europa î�ntreț�inându-se din scris ș� i din publicarea poezii-
lor. L-a î�ntâlnit pe lordul Byron prin diverse oraș� e europe-
ne, î�n vederea unor acț�iuni poetice comune, ș� i a declarat că
poeț�ii sunt legiuitorii nerecunoscuț�i ai lumii, deoarece ei
creează valori umane ș� i modele care formează orânduirea
socială.
PASIUNEA 139
Acest om a fost un idealist fervent care a scris despre

iubirea lui pentru iubire ș� i despre pasiunea lui pentru pa-
siune. Ș� i-a desăvârș� it uriaș� ul tezaur de poezie ș� i proză până
la vârsta de douăzeci ș� i nouă de ani, când a murit î�ntr-un
accident cu barca î�n timpul unei furtuni. Nu numai poezia
lui ne vorbeș� te tuturor despre uriaș� a lui pasiune, ci ș� i viaț�a
lui. S-a dedicat unor cauze, ș� i-a riscat reputaț�ia ș� i viaț�a ș� i a
sorbit până la ultima picătură fiecare clipă din viaț�a lui.
Poezia citată aici, Filozofia dragostei, redă un licăr din pasi-
unea pe care Shelley o simț�ea î�n inima lui idealistă, iar mie
î�mi afirmă, la fel cum fac multe dintre poeziile lui romanti-
ce: Simte iubirea pentru cei pe care îi adori și exprim-o cu
fervoare; altminteri, trăiește-ți viața în frustrare.
Iubirea, î�n varietatea ei pătimaș� ă, reprezintă acea sen-
zaț�ie interioară de dor care pătrunde î�n fiecare gând, î�n fi-
ecare clipă de veghe. E o stare de fericire pe care de obicei
o echivalăm cu simț�ăminte sexuale sau romantice, atunci
când acestea sunt î�mpărtăș� ite î�n extaz de persoana iubită.
Toate acele interacț�iuni, relaț�ii, strângeri de mâini ș� i săru-
tări î�ntre râuri, adieri de vânt, munț�i, flori ș� i raze de lună
sunt metaforele lui Shelley pentru această stare de fericire
î�mpărtăș� ită. De ce, insinuează el, am alege frustrarea de a
nu ne exprima sentimentele? Î� mi pot aminti durerea pe
care am simț� it-o î�n diverse momente din viaț� ă pentru o
iubire pe care n-am putut să o î�mpărtăș� esc cu cineva. Cred
că m-am simț� it de parcă aș� fi murit ș� i aș� fi ajuns î�n rai,
atunci când acea iubire s-a concretizat, prin î�mbrăț� iș� ări
lungi, săruturi ș� i uniune.
Există î�nsă pasiune ș� i î�n alte situaț�ii, cum ar fi extazul
creaț�iei. Atunci când ne gândim la chestiunea pasiunii î�n
viaț�ă, e important să acordăm atenț�ie lucrurilor care ne
pasionează. Eu, personal, cunosc extazul creaț�iei prin in-

termediul scrierilor mele ș� i prin susț�inerea discursurilor
î�n faț�a unui public. Am o stare de fericire î�n multe situaț�ii,
care este acelaș� i fel de uniune pe care Shelley o descrie î�n
poezia lui.
Am simț�it extazul de a fi una cu corpul meu când am
alergat la un maraton ș� i când am jucat un meci de tenis
aprig disputat. Simt extazul î�n meditaț� ia profundă ș� i î�n
plimbările lungi cu soț�ia mea sau când î�mi privesc copiii pe
scenă. Shelley vorbeș� te despre iubire ș� i o inimă veselă,
care este capabilă să aprecieze frumuseț�ea lumii noastre ș� i
pe toț�i cei de care ne simț�im legaț�i. Pasiunea lui nu este
neapărat una care ne ț� ine î�nrobiț� i î�n extazurile noastre
sexuale. Ceea ce descrie el este ideea de a trăi nu de parcă
astăzi ar fi prima zi din restul vieț�ii voastre, ci de parcă
aceasta ar fi singura zi din viaț�a voastră – ceea ce ș� i este,
desigur – ș� i să vă î�mpărtăș� iț�i pasiunea, deoarece o bucurie
î�mpărtăș� ită e dublă.
Prea des ne regăsim î�mpotmoliț�i î�ntr-o abordare serioa-
să a vieț�ii, folosindu-ne mintea pentru a ne menț�ine î�ntr-o
stare de neliniș� te sau, ș� i mai rău, indiferenț�ă. Bucuria ș� i
extazul vin din interior; nu pot fi cumpărate cu niciun preț� .
Cu toț�ii căutăm bucuria ș� i fericirea ș� i simț�im adesea că nu
e o stare de spirit adecvată atunci când ea soseș� te. Secretul
pentru a cunoaș� te această stare este să puneț�i pasiune î�n
vieț�ile voastre. Sigur, ș� i î�n iubire ș� i sex, dar ș� i î�n recreere,
vocaț�ie ș� i î�n toate ipostazele î�n care vă aflaț�i, interacț�io-
nând cu acest măreț� univers. Există atâtea lucruri î�n care
să puneț�i pasiune!
Am descoperit că oamenii care au o pasiune sau o vo-
inț�ă puternică pentru ceea ce vor să obț�ină ș� i care nu le
PASIUNEA 141
permit celorlalț� i să î�ntineze sau să mânjească imaginile

lăuntrice privind ceea ce vor ei să concretizeze, î�ntotdeau-
na par să obț�ină ceea ce doresc î�n viaț�ă. Shelley ș� i-a trăit
până la capăt idealismul lui pătimaș� , cu fiecare respiraț�ie ș� i
bătaie a inimii. Pasiunea lui se reflectă î�n poezia sa magni-
fică. Recitiț�i Filozofia dragostei ș� i puneț�i-vă î�ntrebarea: „De
ce nu?”
Pentru a integra î�n vieț�ile voastre această pasiune:
• Fiț�i conș� tienț�i că faceț�i parte dintr-un univers plin de

bucurie. Permiteț�i-le emoț�iilor voastre romantice, ex-
tatice, de fericire să apară mai des î�n vieț�ile voastre de
zi cu zi. Atunci când simț�iț�i bucuria, trăiț�i-o ș� i exprimaț�i-o.
După cum spune Noul Testament, bucuria este roada
Duhului (Galateni, 5: 22) Nu vă refuzaț�i această roadă!
• Scrieț�i ș� i voi poezie. Făceț�i-vă timp pentru a vă î�nregis-
tra sentimentele pătimaș� e. Fie că pasiunea voastră
este olăritul ori mobila veche, matematica ori muzica,
exprimaț�i-o cu propriile voastre cuvinte.
• Permiteț�i-vă să fiț�i persoane pasionate. Entuziasmaț�i-vă
pentru orice sau oricine vreț�i voi, fără amestecul criti-
cului lăuntric. Atunci când acesta î�ncearcă să vă facă să
vă simț�iț�i ridicoli, spuneț�i-i – cu blândeț�e, dar hotărât
– să vă aș� tepte pe hol ș� i invitaț�i-l să vi se alăture mai
târziu, dacă vreț�i.
• Spuneț�i-le celor pe care î�i iubiț�i ce simț�iț�i pentru ei, cât
mai des posibil. Acest lucru vă va da posibilitatea de a
vă î�mpărtăș� i bucuria ș� i, făcând acest lucru, o dublaț�i.
• Citiț�i, citiț�i, citiț�i ș� i recitiț�i poezia oamenilor pasionaț�i

ca Shelley. Î�ncercaț�i să le simț�iț�i inimile bătând la uni-
son cu inimile voastre. Imaginaț�i-vă văzând ș� i simț�ind
ceea ce ei au văzut î�nainte ca voi să apăreț�i pe această
planetă.
COMUNICAREA
UN POM OTRĂVITOR
Pe prietenul meu am fost supărat:

I-am mărturisit mânia și ea a-ncetat.
M-am supărat pe dușmanul meu:
Am tăcut, și mânia a crescut.
Am udat-o cu temeri,
seri și dimineți în lacrimi
Am însorit-o cu zâmbete
și cu amăgiri șirete.
Zi și noapte a crescut
Un măr aprins a născut.
Dușmanul l-a privit cum strălucea
Și a știut că al meu era.
S-a furișat în grădină
Sub vraja nopții lină,
Iar dimineață bucuros mi-am văzut,
Dușmanul sub pom doborât.
WILLIAM BLAKE
(1757–1827)
William Blake a fost un poet, gravor, pictor și mistic englez.

Poezia lui este cel mai bine cunoscută pentru misticismul și
simbolismul ei complex.
William Blake este unul dintre eroii mei. De-a lungul vie-
ț�ii sale, el a fost poet, pictor ș� i artist desăvârș� it, precum ș� i
mistic vizionar, ignorat î�n cea mai mare parte de către con-
temporanii săi ș� i considerat nebun. Ș� i-a trăit î�ntreaga viaț�ă
la limita sărăciei ș� i a murit î�n ignoranț�ă. Acest om este con-
siderat astăzi ca fiind una dintre cele mai originale ș� i mai
mari personalităț�i din istoria literară, iar gravurile lui ori-
ginale sunt comori rare, î�n valoare de milioane de dolari.
I-am citit pe nerăsuflate poemele epice ș� i l-am citat de
multe ori de-a lungul vieț�ii, ș� i a fost o provocare semnifica-
tivă să mă hotărăsc ce text de-al lui să includ î�n această
carte. Cele mai celebre cuvinte ale sale sunt versurile de
î�nceput din Prevestirile inocenței, scrisă î�n 1803. „Cel ce
desluș� eș� te-anume/ Î� ntr-un bob de praf o lume/ Ș� i-ntr-o
floare cerul – poate-a/Prinde-n palmă Infinitul/ Ș� i-ntr-un
ceas Eternitatea”* se referă la preocuparea lui Blake pentru
puterea minț�ii de a-L percepe pe Dumnezeu sau infinitul,
pentru valoarea imaginaț�iei noastre ș� i pentru uniunea uni-
versului. Am scris despre aceste teme î�n altă parte a acestei
cărț�i, aș� adar am ales Un pom otrăvitor drept un alt exem-
plu extraordinar pentru ce ne oferă î�n prezent acest „geniu
nebun”, din peniț�a lui creatoare de acum mai bine de două
sute de ani, când scria î�n toiul Revoluț�iei Franceze, care se
petrecea la puț�in peste o sută cincizeci de kilometri de lo-
cul î�n care crea el.
Un pom otrăvitor reprezintă un mesaj fundamental
pentru a menț� i ne relaț� i i iubitoare prin comunicare.
Gândul-cheie aici este să comunicăm. „Pe prietenul meu
am fost supărat: I-am mărturisit mânia ș� i ea a-ncetat.”
* Trad. de Tudor Dorin, din Antologie de poezie engleză de la începuturi
până azi, ed.cit., vol. 2, pag. 54. (n.red.)
COMUNICAREA 145
Ce mod simplu de a exprima un adevăr profund! Atunci

când simț�iț�i ceva ș� i aveț�i bunul-simț� sau curajul de a expri-
ma acel sentiment către cei dragi, mânia ș� i furia dispar,
aproape ca prin magie.
Î�n trecut, adesea, tendinț�a mea era să tac atunci când
eram supărat. Recunosc că voiam să fierb la foc mocnit, să
o derulez î�ntruna î�n minte, locul î�n care purtam dialoguri
î�ndelungate cu persoana pe care eram supărat. Atât timp
cât adopt această poziț�ie de a-i î�ndepărta pe cei dragi sau
pe prieteni printr-o atitudine rece, mânia persistă. Totuș� i,
atunci când î�n sfârș� it ea iese la iveală ș� i putem să comu-
nicăm despre ea, exprimându-ne sentimentele reale, indi-
ferent de cât de absurde i s-ar putea părea celeilalte
persoane, furia se potoleș� te miraculos ș� i aproape instanta-
neu. „M-am supărat pe duș� manul meu:/Am tăcut, ș� i mâ-
nia a crescut”. Exact aceasta este lecț�ia pe care a trebuit să
o î�nvăț� ș� i recunosc că î�ncă lucrez la ea î�n fiecare zi.
Î�n relaț�iile din trecut, mi-am făcut duș� mani din oame-
nii pe care i-am iubit cel mai mult. Din momentul î�n care
mi i-am făcut duș� mani, mi-am păstrat mânia î�năuntrul
meu, jucând cu mine î�nsumi jocuri intelectuale ș� i creând
un scenariu incredibil de complex, pe care numai eu î�l cu-
noș� team. Astfel, tendinț�a de a-mi păstra mânia î�năuntrul
meu, neexprimată, mi-a permis să creez ceea ce Blake nu-
meș� te un pom otrăvit. Î�l udam cu lacrimile mele ș� i î�l lumi-
nam cu zâmbete î�nș� elătoare. Iar rezultatul? Continua să
crească ș� i să rodească. Iar fructul este, fără î�ndoială, otrăvit
– î�ntr-atât î�ncât î�i va distruge î�n cele din urmă pe cei cărora
le-am pus eticheta de duș� man. Iată-i, „doborâț�i sub pom”.
Mesajul acestei poezii este profund. El se aplică nu nu-
mai î�n relaț�iile personale, ci ș� i î�n cele î�n care aveț�i de-a face
cu toț�i oamenii din vieț�ile voastre. De câte ori simț�iț�i acea

scânteie aprinzându-se î�n voi ș� i mânia î�ncepe să crească,
vă î�ndreptaț�i spre o potenț�ială î�ncurcătură. Calea de ieș� ire
din acea potenț�ială î�ncurcătură este să vă opriț�i ș� i să faceț�i
din acea persoană mai degrabă un prieten, decât un duș� -
man. Spuneț�i-i acelei persoane: „Simt că acum î�ncerci să
mă manipulezi ș� i aș� vrea să te opreș� ti!” Acest gen de afir-
maț�ie, sinceră ș� i directă, va î�nlătura mânia ș� i va î�mpiedica
creș� terea unui pom otrăvitor care să vă distrugă până la
urmă, pe voi sau pe oricine v-a devenit duș� man.
Î� n mod asemănător, î�n relaț� iile familiale apropiate,
atunci când simț� iț� i ceva asemănător furiei, luaț� i-vă ini-
ma-n dinț�i pentru a spune ceea ce simț�iț�i fără a folosi un
limbaj insultător sau a vorbi tare. Am descoperit î�n ceea ce
î�i priveș� te pe copiii mei că, atunci când le ofer tratamentul
tăcerii, furia nu se domoleș� te. Se agravează, de fapt, deoa-
rece amândoi ne cultivăm î�n interior pomi otrăvitori, pen-
tru că am devenit duș� mani. Când spun ce simt ș� i care î�mi
sunt dezamăgirile, mergem î�n general către o discuț�ie des-
chisă î�n care ne exprimăm amândoi ș� i care se sfârș� eș� te cu
„Ș� i eu te iubesc, tati”. Î�n mod uimitor, „am mărturisit mânia ș� i ea
a-ncetat”. Aceste ș� apte cuvinte este bine să le memoraț�i ș� i,
prin ele, să vă gândiț�i la moduri î�n care să vă faceț�i mai des
relaț�iile să funcț�ioneze la un nivel al fericirii.
Î�n orice parteneriat î�n care există doi oameni, e inevi-
tabil să nu fie conflicte. Î�mi exprim adesea părerea că, î�n-
tr-o relaț�ie î�n care doi oameni sunt de acord tot timpul,
atunci unul dintre ei nu este necesar. Sufletul vostru pere-
che este adesea persoana cea mai diferită de voi, cea care
poate să vă enerveze până vă scoate din minț�i. Acea per-
soană este sufletul vostru pereche tocmai din cauza
COMUNICAREA 147
acestei puteri. Atunci când aveț�i un acces de furie, persoa-

na pe care o percepeț�i ca fiind cea care î�l cauzează este, î�n
acel moment, cel mai mare mentor al vostru. Acea persoa-
nă vă î�nvaț�ă că î�ncă nu vă stăpâniț�i, că î�ncă nu ș� tiț�i să ale-
geț�i pacea atunci când cineva vă enervează.
Calea către acea pace este să î�i spuneț� i prietenului,
persoanei iubite, copilului, partenerului sau soacrei voas-
tre exact ceea ce simț�iț�i. Faceț�i acest lucru dintr-o poziț�ie
de detaș� are ș� i onestitate ș� i priviț�i cum mânia dispare. Veț�i
î�nlătura cu totul posibilitatea de a î�ngriji un pom otrăvitor
ș� i de a-l face să dea roade.
Pentru a introduce î�n vieț�ile voastre ideile celebrei poezii
a lui William Blake, î�ncepeț�i prin a aplica aceste sugestii
simple:
• Când vă regăsiț�i î�n mijlocul unei atmosfere glaciale,

impuse de voi sau de altcineva, spargeț�i tăcerea cu o
replică de deschidere simplă. Spuneț�i ceva de genul:
„Putem fi de acord să exprimăm amândoi ceea ce sim-
ț�im acum, fără să ne judecăm unul pe altul?”
• Folosiț�i-vă replica de deschidere pentru a afirma di-
rect cum vă simț�iț�i, î�ncepându-vă propoziț�ia cu „Eu
simt că...”. Subliniaț�i că î�n acest moment lucrul de care
aveț�i cea mai mare nevoie este un răspuns iubitor la
felul î�n care vă simț�iț�i. Recunoaș� teț�i-vă sentimentele ș� i
simț�iț�i-le, aș� a cum aț�i face-o cu un prieten pe care vă
puteț�i baza să î�i î�mpărtăș� iț�i sentimentele voastre.
Ascultaț�i ș� i î�nț�elegeț�i sentimentele celeilalte persoane,
cu iubire ș� i fără a fi defensivi î�n legătură cu problema
ivită. Î�mprieteniț�i-vă cu sentimentele!
• Stabiliț�i-vă o limită de timp autoimpusă pentru tăcere.

Dacă spuneț�i o oră, atunci, indiferent de cât de ruș� inaț�i
sau de răniț�i v-aț�i simț�i, deschideț�i apoi liniile de co-
municaț�ie. Veț�i vedea că mai degrabă comunicarea, ș� i
nu tăcerea, va pune capăt furiei aproape imediat.
• Nu vă duceț�i la culcare persistând î�n mânia voastră.
Acest lucru va influenț�a efectiv câmpul energetic pe care
î�l î�mpărț�iț�i amândoi ș� i va spori creș� terea unui pom
otrăvitor. Î�nainte de a merge la culcare, afirmaț�i-vă pur
ș� i simplu sentimentele ș� i faceț�i un efort de a arăta un
semn de afecț�iune, chiar dacă asta î�nseamnă să pier-
deț�i teren ș� i să vă supuneț�i egoul.
Cu cât puteț�i crea mai mult o atmosferă de sinceritate

ș� i deschidere, î�n special î�n ceea ce priveș� te aspectele î�n
care există dezacorduri, cu atât mai puț�in dezagreabile vor
deveni dezacordurile. Î�n momentele dezagreabile, răsare
puietul din care, până la urmă, creș� te pomul otrăvitor.
ÎNDRĂZNEALA/ACȚIUNEA
din Faust*
Nu-i gata mâine ce nu-ncepe azi

Și nici-o zi din câte se ridică,
Să n-o lăsați să treacă în zadar,
Cu-o gravă hotărâre, fără frică,
Să înșfăcați posibilul de chică;
Să fiți mereu activi, că-i necesar.
JOHANN WOLFGANG VON GOETHE
(1749‒1832)
Poet, dramaturg și romancier german, Johann Wolfgang

von Goethe și-a exprimat interesul pentru dezvoltarea mai
degrabă naturală, organică a lucrurilor, decât pentru o ca-
racterizare idealistă, și pentru nevoia omului de a crede în
el însuși.
Johann Wolfgang von Goethe este universal recunoscut

ca fiind unul dintre adevăraț�ii giganț�i ai creativităț�ii, prin-
tr-o mulț�ime uimitoare de preocupări. A reprezentat ceea
ce considerăm a fi o personalitate renascentistă. Nu numai
că a urmărit, dar a ș� i atins î�n timpul vieț�ii un statut de talie
mondială ca dramaturg, romancier, poet, jurnalist, pictor,
om politic, profesor ș� i filozof naturalist. Î�n cei optzeci ș� i doi
* Trad. de Şt. Augustin Doinaş, din Faust, Ed. Univers, București,1983,

vol. 1, pag. 25 (n.red.)
de ani de viaț�ă, realizările sale sunt considerate de nivel

olimpic ș� i includ o sută treizeci ș� i trei de volume uriaș� e,
dintre care paisprezece au fost î�n domeniul ș� tiinț�ei. A scris
remarcabil, pe diferite teme, basme, romane, piese istorice
ș� i a culminat cu Faust, una dintre capodoperele literaturii
moderne.
Mesajul lui Goethe către noi, cei de azi, nu se află nea-
părat î�n numeroasele sale eforturi creative, cât î�n modul î�n
care ș� i-a trăit viaț�a. A manifestat plăcerea de a trăi o viaț�ă
deplină ș� i splendidă, de a fi expert î�ntr-o multitudine de
î�ndeletniciri ș� i de a permite unei energii a exaltării să pă-
trundă î�n activităț�ile sale. Goethe a trăit glorios, a fost un
om cu o uriaș� ă energie creatoare. Putem î�nvăț�a multe dacă
î�i permitem măreț� iei lui să ne călăuzească î�n lumea de
astăzi.
Acest fragment din Faust este unul dintre pasajele cel
mai frecvent citate î�n toată literatura de dezvoltare perso-
nală. Ai auzit probabil sau ai citit al cincilea vers: „Să î�nș� fă-
caț�i posibilul de chică.” Acesta a fost citat î�n multe cărț�i,
inclusiv î�ntr-una dintre cărț�ile mele, scrisă acum douăzeci
ș� i ceva de ani. Î�n această compilaț�ie a î�nț�elepciunii, de la
cele mai creatoare ș� aizeci de minț�i care ne-au vorbit vreo-
dată prin intermediul gândurilor scrise, am decis să includ
contextul total al acestui ideal universal acceptat de
î�ndrăzneală.
Î�n timp ce lucram la această carte, pe măsură ce avan-
sam, î�i citeam î�n fiecare zi materialul la telefon editorului
meu. Î�n fiecare zi, ea î�mi spunea ceva de genul: „Wayne, eș� ti
uimitor! Nu ș� tiu cum de vii zilnic cu un asemenea material
grozav. Nu numai că î�l creezi sau î�l scrii. Î�n primul rând ci-
teș� ti, cercetezi ș� i apoi descrii î�n mod creativ abordarea ta
asupra a ceea ce au scris aceș� ti filozofi ș� i poeț�i. Mă inspiri!”

Zâmbeam î�n sinea mea la acest compliment ș� i declaram că
răspunsul nu era un mare secret. Soluț�ia unei creativităț�i
constante este „Să fiț�i mereu activi că-i necesar”, care este
ș� i ultimul vers din „Ce nu faci azi, nu ai să faci nici mâine”.
Dacă aleg să trândăvesc azi, voi pierde ziua ș� i mâine va
fi la fel, iar eu voi sfârș� i regretând zilele pierdute. Atunci
când Goethe î�ntreabă: „Eș� ti serios?”, eu î�i răspund: „Sunt”
ș� i „mă folosesc din plin de clipă”. Acț�ionez pe baza acestui
sfat influent scris de un om care ș� i-a umplut cei optzeci ș� i
doi de ani cu măreț�ie, î�n multe domenii de iniț�iativă.
Nu vă gândiț�i la terminarea unui proiect sau la cât de
copleș� itoare ar părea sarcina. Î�ncepeț�i doar, folosind din
plin clipa. Dacă e vorba despre scrierea unei scrisori sau
un apel telefonic, de ce să nu puneț�i chiar acum această
carte jos ș� i să vă folosiț�i de clipă din plin. Nu faceț�i altceva
decât să î�ncepeț�i. Puneț�i un semn de carte aici ș� i atunci
când vă veț�i fi început proiectul, î�ntoarceț�i-vă la lectură.
Ceea ce veț� i descoperi este semnificaț� ia afirmaț� iei lui
Goethe: „Î�ndrăzneala are î�n ea geniu, putere ș� i magie.”
Faimoasa afirmaț�ie a lui Thomas Edison – „Geniul este
un procent inspiraț�ie ș� i nouăzeci ș� i nouă de procente tran-
spiraț�ie” – se referă la a î�nvăț�a să te foloseș� ti din plin de
clipă. Acel un procent î�nseamnă recunoaș� terea meritului
gândurilor ș� i sentimentelor voastre. Pentru a dovedi ge-
niul care sunteț�i, trebuie să vă puneț�i î�n miș� care pentru a
î�ncepe implementarea inspiraț�iei voastre. Î�i spun editoru-
lui meu că „secretul” meu pentru a termina la timp această
carte ș� i toată munca ce o implică este ca, pur ș� i simplu, î�n
fiecare zi, la un anumit moment, indiferent de câte î�ntreru-
peri sau de câte motive pentru a face altceva am, eu î�ncep
următorul eseu. Nu jur să î�l termin, numai să î�l î�ncep. Când

colo, ce să vezi, acea î�ndrăzneală are î�ntr-adevăr î�n ea ge-
niu, putere ș� i magie, deoarece odată ce am î�nceput lectura,
cercetarea ș� i scrierea efectivă a primei propoziț� ii, mi se
pare că munca ajunge cumva să fie terminată. Acest lucru a
fost valabil pentru mine, fără excepț�ii.
Vă sugerez să lipiț�i cuvintele lui Goethe – „Ce nu faci
azi, nu ai să faci nici mâine” – î�n locurile pe care le frecven-
taț�i atunci când î�ncercaț�i să evitaț�i să vă folosiț�i din plin de
clipă. Vă va reaminti de aspectele creative ale vieț�ii voas-
tre, pe care căutaț�i să le realizaț�i prin acel pas de î�nceput
î�ndrăzneț� . Ezitarea de a vă implica e cea care vă ț�ine blo-
caț�i ș� i nu î�i dă voie minț�ii voastre să se î�ncălzească. Tendinț�a
de a amâna, de a tergiversa, vă face să pierdeț�i ziua de azi.
Valoroasa tehnică de a î�ncepe mă ajută să termin scrisul
care î�mi place atât de mult ș� i mă ajută, de asemenea, să mă
folosesc din plin de moment ș� i să î�ncep să activez alte as-
pecte ale vieț�ii mele care î�mi aduc la fel de multă plăcere ș� i
sentimentul de a fi complet ș� i echilibrat.
Î�n loc să vorbesc despre un moment din viitor î�n care
eu ș� i soț�ia mea să plecăm ș� i să ne bucurăm unul de celălalt,
lucru care ar putea să nu depăș� ească niciodată stadiul de
discuț�ie, î�mi amintesc că î�ndrăzneala are putere ș� i că im-
plicarea î�ncălzeș� te î�ntr-adevăr mintea ș� i corpul. Aș� a că voi
spune: „Destul cu vorba, hai să facem chiar acum rezerva-
re.” Î�nsemnez data î�n calendarul nostru ș� i vom concretiza
lucrurile. Ș� i aș� a se î�ntâmplă î�ntotdeauna atunci când acț�io-
năm î�mpotriva trândăvelii care ne iroseș� te ziua. Î� n mod
asemănător, am creat multe activităț�i î�n familie pentru că
amândoi n-am mai trândăvit ș� i le-am concretizat. Acum!
Î�ncurajarea de a vă purta î�ndrăzneț� vine de la un om

care a fost el î�nsuș� i extraordinar de î�ndrăzneț� ș� i de î�mpli-
nit. Citiț�i cu atenț�ie cuvintele î�ncurajatoare ale lui Goethe
ș� i aplicaț�i-le î�n vieț�ile voastre pentru a face ca un lucru să
se transfere din lumea gândurilor voastre î�n lumea materială
a realităț�ii voastre imediate. Î�ncepeț�i-l ș� i priviț�i cum magia
preia controlul.
Pentru a practica î�ndrăzneala aș� a cum o menț�ionează
Goethe î�n acest pasaj din Faust, î�ncercaț�i aceste sugestii:
• Notaț�i-vă cinci lucruri la care vă gândiț�i de ceva vreme,

dar pe care, indiferent de motiv, nu aț�i reuș� it să le rea-
lizaț�i î�n vieț�ile voastre. Fie ș� i numai scrierea lor pe o
bucată de hârtie reprezintă un punct de î�nceput.
• Acum, indiferent de câtă rezistenț�ă simț�iț�i, nu faceț�i
altceva decât să începeți să acț�ionaț�i î�n cazul primului
lucru. Faceț�i la fel î�n următoarele patru zile pentru fie-
care dintre celelalte patru lucruri. Nu vă luaț�i angaja-
mentul să terminaț�i proiectul, angajaț�i-vă pur ș� i simplu
să î�l î�ncepeț�i. Veț�i vedea ce a vrut să spună Goethe
atunci când a zis că implicarea vă mobilizează.
• Î�ncetaț�i cu scuzele pe care aț�i ajuns să vă bazaț�i pentru
a explica motivul pentru care nu realizaț�i lucrurile cu
adevărat importante din viaț�ă. Principalul motiv pen-
tru care nu aț�i î�ndeplinit ceea ce spuneț�i că v-ar plăcea
să faceț�i este că aț�i refuzat să î�ncepeț�i, folosind din plin
clipa. Toate scuzele chiar asta sunt, scuze. Ș� tiț�i î�n sufle-
tul vostru că este adevărat.
• Î�nconjuraț� i-vă de oameni activi. Staț� i pe lângă oa-
meni care î�ș�i demonstrează î�ndrăzneala. Ș� i invers,
î�ndepărtaț� i-vă din punct de vedere fizic de cei care

vă î�ncurajează să vă bălăciț�i î�n scuze ș� i explicaț�ii.
Păstraț�i-vă necontaminat câmpul energetic din imedia-
ta apropiere.
IMAGINAȚIA
Ce-ar fi dacă ai dormi?

Și ce-ar fi dacă,
În somnul tău,
Ai visa?
Și ce-ar fi dacă,
În visul tău,
Te-ai duce în rai
Și de acolo ai smulge
O floare
Stranie și frumoasă?
Și ce-ar fi dacă,
Atunci când te-ai trezi,
Ai avea floarea
În mână?
SAMUEL TAYLOR COLERIDGE
(1772–1834)
Poet și eseist englez, Samuel Taylor Coleridge a fost criticul

cel mai receptiv al vremurilor lui și un reprezentant al inte-
lectualității mișcării romantice engleze.
Preț�uiesc atât de mult această poezie a unuia dintre cei

mai renumiț�i poeț�i, critici literari, teologi ș� i filozofi, î�ncât
am folosit-o ca motto pentru o carte pe care am scris-o
despre crearea miracolelor, intitulată Real Magic (Magie
adevărată). Viaț�a profesională a lui Coleridge a fost mistu-
ită de exprimarea unui principiu creator fundamental care
este aplicabil ființ�elor umane ș� i universului ca un î�ntreg.

Primul pas î�n creaț� ie, acest principiu unificator, este
imaginaț�ia.
Această poezie pătrunzător de simplă vă invită să vă
afundaț�i î�n imaginaț�ia voastră ș� i să vă reexaminaț�i î�nț�ele-
gerea realităț�ii. Ceea ce ș� tim a fi real are limitele sale, dar
imaginaț�ia este fără margini î�n starea de visare. Î�nț�elegerea
noastră asupra realităț�ii infirmă ideea potrivit căreia pu-
tem aduce un obiect din lumea visului î�n lumea stării de
veghe. Samuel Taylor Coleridge propune să vă mai gândiț�i.
Ce-ar fi dacă aț�i putea să faceț�i un asemenea lucru? Ce-ar fi
atunci, nu-i aș� a?
Gândiț� i-vă la ce sunteț� i capabili î�n starea de visare.
Dormind câte opt ore î�n fiecare zi, î�nseamnă că vă veț�i afla
î�n această stare de visare timp de treizeci de ani, dacă trăiț�i
până la nouăzeci de ani. Adică o treime din vieț�ile voastre
vor fi petrecute î�ntr-o stare de conș� tiinț�ă î�n care acordul cu
realitatea este î�ncălcat, iar voi manifestaț�i tot ce e nevoie
pentru visare, pur ș� i simplu, prin puterea gândurilor voas-
tre. Nu aveț�i nicio noț�iune a timpului, de fapt vă puteț�i de-
plasa î�n timp după cum doriț�i, î�nainte sau î�napoi. Puteț�i
vorbi cu cei morț�i ș� i î�i puteț�i vedea, puteț�i zbura, dacă vreț�i,
puteț�i trece prin copaci sau clădiri, vă puteț�i schimba in-
stantaneu forma, vă puteț�i transforma î�ntr-un animal, dacă
aș� a doriț�i, puteț�i respira sub apă ș� i vă puteț�i afla î�n mai
multe locuri î�n acelaș� i timp.
Cea mai uimitoare latură a visului e că pe toată durata
sa sunteț�i sută la sută convinș� i că totul este real. Imaginaț�ia
voastră nelimitată este atât de convingător de puternică,
î�ncât, pentru o treime din viaț� ă, vă pierdeț� i acordul cu
realitatea.
IMAGINAȚIA 157
Când vă treziț�i, vă spuneț�i că partea aceasta este reală

ș� i că toată acea activitate din starea de visare este ireală.
Samuel Taylor Coleridge ș� i-a petrecut viaț�a cercetând pu-
terea imaginaț� iei pentru a modifica percepț� iile din cele
două treimi ale vieț�ii purtând numele de conș� tiinț�a stării
de veghe. Cu alte cuvinte: „Ce-ar fi dacă, / Atunci când te-ai
trezi,/ Ai avea floarea/ Î�n mână?” Ar trebui să vă aflaț�i î�ntr-o
stare de bilocaț�ie, adică să fiț�i î�n mai multe locuri î�n acelaș� i
timp.
Haideț�i să examinăm bilocaț�ia, această î�nsuș� ire a unui
nivel extrem de î�nalt al conș� tiinț�ei, care dă posibilitatea de
a fi î�n mai multe locuri î�n acelaș� i timp. Cum s-ar putea rea-
liza o asemenea performanț�ă? Î� ntoarceț�i-vă î�n starea de
visare. Fiecare personaj din visul vostru sunteț�i voi î�nș� ivă
asumându-vă î�n minte acele roluri. Când discutaț�i cu oa-
meni î�n vis, sunteț�i voi î�nș� ivă, apoi, î�n acelaș� i moment, sun-
teț� i ș� i persoana cu care vorbiț� i. De fapt, nu discutaț� i cu
altcineva î�n vis, sunteț�i acele personaje ș� i voi î�nș� ivă î�n ace-
laș� i timp. Vă aflaț�i î�ntr-o stare de bilocaț�ie. Î�n mod asemă-
nător, floarea din visul vostru nu este o floare î�n acelaș� i
sens cu cel pe care î�l experimentaț�i atunci când sunteț�i treji.
De fapt, voi sunteț�i floarea ș� i, pentru că imaginaț�ia voastră
se opreș� te până aproape de zero când vă treziț�i, vă pierdeț�i
puterea nelimitată de creaț�ie de î�ndată ce părăsiț�i visul.
Nu este absurd să ne gândim că e posibil să aducem
din starea de visare imaginară o floare la acest nivel despre
care suntem de acord că este conș� tiinț�a stării de veghe. Tot
ceea ce puteț�i să realizaț�i, să experimentaț�i ș� i să cunoaș� teț�i
î�n treimea din viaț�ă petrecută î�ntr-un imaginar pur, puteț�i
realiza, experimenta ș� i cunoaș� te ș� i î�n celelalte două treimi.
Secretul este să alungaț� i î� n doielile ș� i să vă acordaț� i
privilegiul de a zbura direct î�n acea stare extatică î�n timp

ce sunteț�i treji.
Această expresie poetică a visului ș� i a florii, pe care am
citit-o ș� i recitat-o de mii de ori, î�mi reaminteș� te mereu să
mă străduiesc să fiu un visător treaz, acordându-mi mie
î�nsumi aceleaș� i feluri de privilegii, libertăț� i ș� i, desigur,
puteri pe care le iau de bune î�n starea de visare. Î�mi rea-
mintesc de ce a spus un alt poet preferat de mine, William
Blake, despre această fascinantă lume a imaginaț� i ei.
„Imaginaț�ia este lumea reală ș� i eternă, pentru care acest
univers vegetal nu este decât o umbră slabă... trupul etern
al omului este imaginaț�ia: adică Dumnezeu Î�nsuș� i, trupul
divin...”
Mie mi se pare absurd să mă gândesc la starea de veghe
ș� i la cea de visare ca la două experienț�e distincte ale reali-
tăț�ii. Ș� tiu că visele mele nu sunt prevestiri pentru ceea ce
se va î�ntâmpla î�n viaț�a mea din starea de veghe ș� i nici sim-
boluri care să furnizeze indicii despre sinele meu adevărat.
Pentru mine, această stare de visare este ca o invitaț�ie des-
chisă î�n lumea mistică a imaginaț�iei. Este ocazia mea să
explorez nelimitarea, să o cunosc nemijlocit ș� i să devin
convins de domeniul imaginaț�iei, dincolo de orice î�ndoială.
Apoi, î�n starea de veghe, mă pot duce î�n imaginaț�ia mea ș� i
o pot folosi pentru a călători pe distanț�e mari, dincolo de
conș� tiinț�a obiș� nuită a stării mele de veghe. Apoi această
lume din starea de veghe nu face decât să devină o pânză
pentru imaginaț�ia mea.
Atunci când veț�i reface acordul cu realitatea, puteț�i fo-
losi experienț�a acelei treimi din vieț�ile voastre, î�n care vă
aflaț�i ascunș� i î�n siguranț�ă î�n imaginaț�ie, pentru a vă î�nde-
plini tot ceea ce doriț�i fără a fi nevoie să mergeț�i la culcare.
IMAGINAȚIA 159
Imaginaț�i-vă că aț�i putea să faceț�i să se manifeste î�n lumea

materială orice vă puteț�i î�nchipui î�n minte ș� i puteț�i lăsa î�n
urmă orice î�ndoială căreia i-aț�i fi î�ngăduit să se strecoare.
Ca elev î�ntr-o clasă aglomerată dintr-o ș� coală publică
din Detroit, î�mi amintesc că am intrat î�ntr-o mare î�ncurcă-
tură din cauza sincerităț�ii mele î�n a face faț�ă acestei diho-
tomii vis/stare de veghe. Eram pierdut î�ntr-un vis cu ochii
deschiș� i, profund fericit datorită călătoriei mentale î�n care
mă aflam, când un profesor m-a făcut să tresar î�ntrebându-mă:
„N-ai vrea să revii alături de noi, dle Dyer?” Răspunsul meu
imediat a fost: „Nu prea!” – motiv pentru care am fost tri-
mis î�ncă o dată î�n biroul directorului, ca pedeapsă pentru
că m-am lăsat î�n voia imaginaț�iei î�n timp ce eram treaz, la
ore.
Credeț�i că este posibil să ț�ineț�i î�n mână o floare pe care
aț�i cules-o dintr-o grădină din visele voastre? Eu ș� tiu, la fel
ca ș� i Samuel Taylor Coleridge, poetul imaginaț�iei, că acest
lucru e posibil.
Pentru a aplica de azi î�n vieț�ile voastre puterea imagi-
naț�iei creatoare, î�ncepeț�i prin a:
• Ț� ine minte î�ntotdeauna că deveniț�i lucrul la care vă

gândiț�i, aveț�i mare grijă la orice gânduri care atrag după
sine î�ndoiala.
• Ț� ine evidenț�a viselor voastre î�n ideea de a vă aminti
acele experienț�e „ireale” de care aț�i fost î�n mod abso-
lut convins î�n timp ce aveau loc. Străduiț�i-vă apoi să vă
eliminaț�i convingerile condiț�ionate despre imposibili-
tatea acestora. Ar trebui să eliminaț�i cuvântul „imposi-
bil” din conș� tiinț�a voastră. Dacă vă puteț�i î�nchipui un
lucru, î�l puteț�i realmente crea.
• Modificaț�i-vă efectiv acordul cu realitatea, astfel î�ncât

să sune după cum urmează: „Orice lucru de care sunt
capabil pentru o treime din viaț�a mea, î�l pot adăuga ș� i
celorlalte două treimi, dacă aș� a doresc.”
• Trăiț�i mai mult î�n imaginaț�ia voastră. Oferiț�i-vă liber-
tatea de a rătăci pe un teritoriu nefamiliar al minț�ii ș� i
de a explora noi posibilităț�i î�n fanteziile voastre, fără a
exclude nimic. Aceste hoinăreli imaginare vor deveni
î�n cele din urmă catalizatorul unei vieț�i nelimitate.
Imaginaț�ia voastră, la fel ca ș� i corpul, se dezvoltă prin

exerciț�iu. Treziț�i-vă ș� i ț�ineț�i acea floare î�n mână.
NATURA
O, PRIVIGHETOARE! TU SIGUR EȘTI...
Un porumbel am auzit cum își spunea

Chiar azi povestea;
Glasul îi era printre copaci ascuns
De adiere încă neajunși:
Nu s-a oprit; a gângurit și-a gângurit
Și melancolic oarecum a pețit;
În tăcută armonie a cântat despre iubirea
Ce a-nceput încet și nu se mai sfârșea;
Despre credința așezată și bucuria din sine;
Ăsta i-a fost cântul – cântul pentru mine!
WILLIAM WORDSWORTH
(1770–1850)
William Wordsworth a fost un poet englez care și-a exprimat

poetic iubirea pentru natură și respectul pentru umanitate,
fără a ține cont de deosebirile sociale.
În timpul pregătirilor mele pentru a scrie această colecț�ie

de eseuri despre aplicarea î�nț�elepciunii evurilor, am citit
mii de texte ale marilor gânditori ș� i poeț�i, din prezent până
acum mii de ani î�nainte de Hristos. O temă care dăinuie, î�n
special î�n poezia evurilor, este fascinaț� ia naturii. Aceș� ti
scriitori sentimentali par să se cufunde î�n natură ș� i să cre-
eze poezii ce răsar din starea lor de uluire ș� i extaz.
Dintre miile de astfel de poezii pe care le-am citit, am

selectat-o pe aceasta pentru a reprezenta subiectul naturii.
Ea vine de la unul dintre cei mai î�nzestraț�i ș� i prolifici poeț�i
ai lumii, William Wordsworth, care a scris î�n vremea î�n
care Europa exploda din cauza revoluț�iilor, î�n a doua jumă-
tate a secolului al optsprezecelea. „O, privighetoare! Tu si-
gur eș� ti...” ilustrează capacitatea lui Wordsworth de a
dramatiza modul î�n care imaginaț�ia creează valori spiritu-
ale din amintirile priveliș� tilor ș� i sunetelor din natură.
Lecț�ia lui pentru noi toț�i este că natura sălbatică reprezin-
tă o adevărată terapie. Imaginaț�i-vi-l pe poet ascultând pur
ș� i simplu ciripitul unei păsări ș� i ascultând cu asemenea
intensitate, î�ncât a putut pune î�n cuvinte această experien-
ț�ă umană atât de elementară ș� i totuș� i atât de universală
(cine n-a auzit o pasăre cântând?) ș� i a putut transmite: „Î�n
tăcută armonie a cântat despre iubirea/ Ce a-nceput î�ncet
ș� i nu se mai sfârș� ea;/ Despre credinț�a aș� ezată ș� i bucuria
din sine;/ Ă� sta i-a fost cântul – cântul pentru mine”. Lăsaț�i
remarca poetică a lui Wordsworth să vă inspire pentru a
ieș� i î�n natură, chiar ș� i numai până î�n curtea casei voastre
sau î�ntr-un parc public, dacă doar atât reuș� iț�i, ș� i ascultaț�i,
pretinzând că sunteț�i unul dintre nenumăraț�ii poeț�i care
v-au precedat î�n acest loc. Memoraț�i sunetele ș� i priveliș� tile
naturii. Cufundându-vă î�n momentul prezent ș� i î�mpiedi-
când toate distragerile atenț�iei care vă umplu mintea ocu-
pată, î�i puteț�i da voie unui „porumbel să-ș� i spună/ Chiar
azi povestea”, iar ea va fi doar pentru voi. Î�ntr-adevăr, natura
sălbatică ș� i toate priveliș� tile ș� i sunetele sale sunt mai mult
decât o terapie; sunt o conexiune, o legătură cu sufletul vos-
tru ș� i cu eterna energie creatoare a lui Dumnezeu.
Aceasta este energia pe care natura o foloseș� te î�n fie-
care primăvară pentru a scrie un nou capitol î�n Cartea
NATURA 163
Facerii. Emerson a observat pe malul vestic al Atlanticului

ceea ce Wordsworth a remarcat pe malul estic, practic î�n
acelaș� i moment: „Totul î�n natură cuprinde toate puterile
naturii – totul este făcut dintr-o singură esenț�ă ascunsă”.
Aceasta include tot ce este natural, inclusiv pe voi. Da, ș� i
voi sunteț�i parte din această lume a naturii. Dorinț�a de a fi
singuri, de a fi liberi, de a fi aș� a cum sunteț�i voi î�n mod na-
tural, de a vă urma propria intuiț�ie, de a cânta fără a fi cri-
ticaț�i, de a curge precum râurile, sunt instincte naturale
adesea ignorate.
Î� ntrebaț� i-vă care sunt cele mai plăcute amintiri din
timpul vieț�ii voastre. Foarte probabil că sunt î�ncântătoare-
le voastre î�ntâlniri personale cu natura. Sunetul apei sau al
vântului, clipocind sau vâjâind la ț�ărm. Senzaț�ia frigului
amarnic biciuindu-vă obrajii sau soarele pătrunzându-vă
pielea, la plajă. Priveliș� tea ș� i foș� netul frunzelor de toamnă
când vă plimbaț�i prin pădure. O excursie cu cortul când aț�i
dormit afară ș� i aț�i ascultat misterioasele sunete ale î�ntune-
ricului. Cum de v-aț�i pierdut ochii ș� i urechile? Cum de aț�i
uitat de î�ncântarea naturii? Î�ntoarceț�i-vă î�n locul pe care î�l
descrie Wordsworth: copacii ș� i adierea, gânguritul ș� i far-
mecul. Acestea reprezintă mai mult decât potrivirea rime-
lor de către un poet. Ele reprezintă bilete spre o beatitudine
pierdută.
Î�n urmă cu câteva decenii, eram profesor la Universitatea
St. John din New York. Orele după-amiezii, dinainte să î�n-
ceapă cursurile mele, erau momentul cel mai agitat al zilei.
Biroul meu roia de studenț� i care urmau cursuri postu-
niversitare ș� i care aveau nevoie de ceva de la mine, co-
ordonatorul lor. Secretara mea mă suna la telefon
î�ntrerupându-mă neî�ncetat, un decan putea să î�mi solicite
atenț�ia pentru o problemă administrativă, iar eu eram plin

de anxietate din cauza acestei î�ntregi presiuni din toate
direcț�iile, ș� tiind că am un curs de predat î�n două ore.
Î�n mijlocul acestui haos, mă scuzam adesea ș� i o anun-
ț�am pe secretara mea că mă voi î�ntoarce î�ntr-o clipă, pen-
tru că aveam o urgenț�ă. Mă retrăgeam apoi î�ntr-un parc
public aflat la câteva străzi de biroul meu. Î�mi găseam aco-
lo banca preferată, î�nconjurată de copaci, de priveliș� tile ș� i
sunetele naturii, ș� i stăteam pur ș� i simplu ș� i ascultam un
sfert de oră. Acest cadru liniș� tit era terapia mea, evadarea
mea spre sănătate psihică. Nimeni din departamentul meu
n-a ș� tiut vreodată unde mă duceam sau pentru ce motiv, î�n
timpul deselor mele evadări pentru urgenț�e, dar atunci
când mă î�ntorceam, majoritatea problemelor fuseseră re-
zolvate, iar cei care aveau nevoie de asistenț� a mea erau
acum î�ntâmpinaț�i de un profesor relaxat. Privesc acum re-
trospectiv ș� i î�mi dau seama că î�n situaț�ia mea, puneam î�n
aplicare î�nț�elepciunea poeziei lui Wordsworth, lăsând na-
tura să-mi vorbească prin simbolurile ș� i semnele ei.
Nu este o î�ntâmplare că atât de mulț�i dintre cei mai
veneraț�i poeț�i ș� i scriitori au descoperit î�n natură sursa mă-
iestriei lor. Î�n natură se pierd toate prejudecăț�ile ș� i falsele
pretenț� ii, deoarece natura nu judecă. După cum a spus
odată faimosul naturalist John Muir: „Marele spectacol
este etern. Soarele răsare mereu undeva; roua nu se usucă
niciodată toată odată; o ploaie cade mereu; aburii se ridică
î�ntotdeauna...” Atunci când vă răsfăț�aț�i cu natura, deveniț�i
una cu spectacolul etern. Sufletul vostru are ocazia de a se
armoniza cu voi ș� i cu lumea voastră.
Micul poem liric al lui Wordsworth reprezintă mai
mult decât observarea unei păsări î�n natură. Reprezintă o
NATURA 165
pledoarie către noi toț�i să ne lăsăm î�n urmă obsesiile ș� i

mărunț�iș� urile care ne agită ș� i să căutăm ș� i să trăim armonia
priveliș� tilor ș� i sunetelor naturii. Î� ntr-adevăr, toate cântă
pentru voi.
Pentru a cerceta ceea ce vă oferă William Wordsworth,
î�ncercaț�i următoarele:
• Î�n fiecare săptămână sau î�n fiecare zi, dacă puteț�i, oferiț�i-vă
un moment anume pentru a umbla cu picioarele goale
prin iarbă sau să vă cufundaț�i î�n natură ș� i să ascultaț�i,
pur ș� i simplu. Fără teme, fără î�ndatoriri, ascultaț�i doar
ș� i observaț�i perfecț�iunea lumii naturale. Amintiț�i-vă,
natura sălbatică este o adevărată terapie.
• Scrieț�i-vă impresiile despre natură sub forma propriei
voastre poezii sau a unui eseu. Nu vă preocupaț�i de
aranjarea rimelor ș� i de regulile gramaticale. Un prieten
de-ai mei î�ș�i descrie experienț�a ca trecând de la „ofti-
cat la extaziat” atunci când î�ș�i oferă ceva timp î�ntr-un
cadru natural. Daț�i-vă voie să fiț�i poet ș� i î�nregistraț�i-vă
intuiț�ia divină când vă aflaț�i î�n legătură strânsă cu na-
tura, la fel cum a făcut Wordsworth î�n urmă cu câteva
secole.
• Planificaț�i mai mult timp î�n natură î�n următoarea
voastră vacanț�ă. Luaț�i î�n considerare o excursie pe
munte, rafting, ski sau mersul cu cortul. Acestea sunt
bucurii ce vă vor aduce fericirea pe care o căutaț�i ș� i
amintiri pentru o viaț�ă.
• Dormiț�i o noapte afară, chiar dacă numai î�ntr-un cort,
la curte. Faceț�i acest lucru cu familia voastră, î�n special
cu copiii, ș� i observaț�i entuziasmul tuturor, aflându-vă
î�n natură. Acest sentiment de entuziasm este exact

ceea ce puteț�i regăsi î�n toate domeniile vieț�ii voastre
atunci când permiteț�i propriei voastre naturi să joace
un rol dominant ș� i entuziast î�n vieț�ile voastre.
IUBIREA ROMANTICĂ
din Sonetele unei portugheze

CUM TE IUBESC?*
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.

Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate –
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! – și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
ELIZABETH BARRETT BROWNING
(1806–1861)
Elizabeth Barrett Browning a fost o poetă engleză și soția

poetului Robert Browning. Temele ei includ un foarte mare
interes umanitar; sentimentele ei religioase neortodoxe;
afecțiunea pentru țara ei adoptivă, Italia; și iubirea pentru
soțul ei.
* Trad. de Maria Banuş, din Lirica de dragoste a lumii, Ed. Minerva,

București, 1987, vol. 2, pag. 91

Limbă

Intelepciunea Evurilor Ebook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Intelepciunea Evurilor Ebook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNȚELEPCIUNEA EVURILOR

Wisdom of the Ages

Editura ACT și Politon

Traducător: Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză:

Viețile marilor oameni, toate, ne-arată

HENRY WADSWORTH LONGFELLOW

Doresc să mulț�umesc fiecăruia dintre aceș� ti ș� aizeci de

î�nț�elepciunii acestor subiecte ș� i vremuri, ș� i ce simt eu că

mai puț�in importanț�i. Fiecare selecț�ie ș� i fiecare autor au

Multe dintre selecț�iile din această carte sunt poezii. Eu

O mamă nu poate decât să îndrume...

Și totuși, în inima mea

de durerea pe care o simț�eam din cauză că nu locuiam cu

Chiar dacă soarele nu mai strălucește

Să citesc aceste gânduri nepreț�uite, exprimate poetic

Ce înseamnă pentru mine dragostea ta

După cum am spus, poezia este limbajul inimii, iar voi

Filozof și matematician grec, Pitagora a fost interesat în

Toate nenorocirile omului vin din inabilitatea de a

Blaise Pascal a fost un filozof, om de știință, matematician

E ste singura dată î�n această colecț�ie de mari î�nvăț�aț�i

Pitagora, ale cărui scrieri au influenț� at gândirea lui

găsi o senzaț�ie de pace totală, î�ntr-o sferă care este necu-

activităț� i lor noastre care nu se desfăș� oară î�n tăcere.

î�n centru, trebuie să vă faceț�i timp pentru a deveni tăcuț�i î�n

mintea voastră vă va ajuta să vă depăș� iț�i ritmul nebun

Să nu crezi ceea ce ai auzit.

Fondator al budismului, una dintre religiile fundamentale

Numele Buddha este de fapt un titlu care se traduce prin

de o viaț�ă pentru o î�nț�elegere religioasă ș� i o cale de elibe-

accepta adevărul gustului său delicios pentru mine; î�nsă

Când mă gândesc la parabolele cu Iisus Hristos ca

cu cuvintele care au fost transmise de-a lungul multor ge-

• Faceț�i un inventar al cât mai multor credinț�e ale voastre

alternativă, ce se î�ntâmplă la moarte, prejudecăț�ile voas-

Când treaba e făcută bine,

Filozoful chinez Lao Zi a scris Tao Te Ching, care înseamnă

Sunt deseori uimit de cât de mulț�i politicieni contempo-

adevăraț�ii lideri care provoacă schimbarea. De exemplu,

Observaț�i momentele î�n care sunteț�i î�nclinaț�i să insis-

• Î�nainte de a acț�iona, opriț�i-vă ș� i î�ntrebaț�i-vă dacă ceea

Confucius a fost un învățător și un filozof chinez, a cărui fi-

A cest citat din î�nvăț�ătorul ș� i filozoful chinez antic

continuă î�ntocmai î�n ritmul lui propriu, indiferent de ce

din zilele noastre, egoul meu nerăbdător s-ar putea să fie

priul ego, deoarece pare să fie o contradicț� ie. Afirmaț� ia

* Fundaţia pentru Pace Lăuntrică, Curs de miracole, Ed. Centrum, Polo-

apreciem micile foloase din prezent. Totuș� i, eu mai ș� tiu ș� i

purificare. Având răbdare cu mine î�nsumi, am putut să am

• Renunț�aț�i la mijloacele voastre condiț�ionate de a vă

• Gândiț�i-vă la ceea ce faceț�i mai degrabă î�n unităț�i de

Când ești inspirat de un scop măreț,

Autorul lucrării Yoga Sutra, Patanjali a trăit în India, probabil

Aproximativ î�n secolul al doilea î�nainte de Hristos, un om

(Transcendenț�ă), Practica yoga, Puterea psihică ș� i Kaivala

de armonie î�n acele clipe. Unii au numit această stare „flux”,

Aceste facultăț�i ș� i talente pe care le descrie Patanjali

• Î�nregistraț�i cumva activităț�ile din viaț�a voastră î�n care

• Folosiț�i acest inventar pentru a vedea cine î�n lume î�ș�i