Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biserica Si MassMedia
Biserica Si MassMedia
Traim intr-o lume secularizata. Realitatea acestei afirmatii se constituie, credem noi, in premiza
fundamentala a oricarui discurs privind relatia si raporturile intre Biserica si mass-media, pe de o
parte, pentru ca mass-media este un exponent important al unei societati secularizate, iar pe de alta
parte, in perspectiva necesitatii folosirii de catre Biserica a mijloacelor de comunicare in masa ca
modalitati reale eficiente de propovaduire si de aparare a invataturii de credinta.
Mass-media are pretutindeni in lume o importanta deosebita, constituindu-se astazi intr-o forta
imensa, care nu numai ca informeaza, dar si modeleaza atitudini si comportamente. Mass-media ii
influenteaza profund pe oameni in felul de a intelege viata, lumea si propria lor existenta:
influenteaza, deci, un univers care tine prin excelenta de rosturile si competentele Bisericii.
In acest cadru general, Biserica trebuie sa dea marturie si sa comunice credinciosilor si intregii lumi
mesajul Evangheliei Mantuitorului Hristos, invatatura de credinta ortodoxa, dar si sa raspunda
atacurilor eterodoxe, atee si secularizarii.
Si, daca este evident ca in pastoratia sfarsitului de mileniu Biserica crestina foloseste si va trebui sa
apeleze tot mai mult la mijloacele mass-media, vom incerca sa raspundem la urmatorele intrebari:
1. Ce este mass-media?
Sintagma, consacrata mai intai in limba engleza si atat de des intrebuintata in limbajul curent,
reuneste doua cuvinte de origine latina: massa, prin care se intelege " o cantitate mare de entitati
agreate" si medium, pl. media, " mijloc de transmitere a ceva", se refera la "mijloacele de
comunicare in masa", intelese ca " seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori
centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic" 4 . Mijloacele de
comunicare in masa sunt: presa scrisa, radio, televizune, cinema, publicitatea prin afise etc.
Primul astfel de mijloc de comunicare, in ordine istorica, este tiparul, inventat de Johann Gutenberg
in anul 1455 si folosit pentru publicarea celei dintai carti, insasi "Cartea Cartilor", Biblia de 42 de
randuri (cuprinzand 1282 de pagini, pe cate doua coloane, trasa in 300 de exemplare). Descoperirea
lui Gutenberg a marcat inceputul unei noi perioade in istoria civilizatiei si culturii umane - de unde
si sintagme precum Galaxia Gutenberg sau Civilizatia Gutenberg, pentru a folosi expresiile lui
Marshall McLuhan - cu imense foloase in raspandirea credintei si teologiei crestine, in dezvoltarea
culturii scrise.
Se considera insa ca putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din
momentul in care audienta a devenit suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate
inaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut,
prin aparitia fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audienta s-a marit in mod deosebit, dar
mai ales si-a schimbat structura, devenind o audienta de masa. Ieftinirea presei, inclusiv a cartilor,
este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in calcul, in acelasi timp, si schimbarea
de orientare, publicatiile adresandu-se de acum incolo, in primul rand oamenilor obisnuiti 5 .
Din punct de vedere tehnic, comunicarea de masa presupune comunicatori profesionisti, specializati
in transmiterea mesajelor prin intermediul diferitelor mijloace, ca si un sistem de control al
comunicarii. Cea mai cunoscuta schema de analiza a comunicarii de masa este cea propusa de
Harlod D. Laswell (The structurea and Function of Comunication in Society, 1948). Ea stabileste
cinci directii de analiza in functie de cinci intrebari privitoare la procesul comunicational:
a) cine?
b) ce spune?
c) pe ce canal?
d) cui?
e) cu ce efect?
Vom remarca, mai intai, ce au comun Biserica si mass-media si anume comunicarea, inteleasa ca
impartasire, ca daruire de bunuri spirituale catre semeni, calitate consubstantiala vietii umane. Prin
insasi structura ei, de la creatie, fiinta umana este comunitara, avand ca dar viata, ce nu se poate
dezvolta decat in comuniunea cu aproapele. De la inceputurile sale si pana astazi oamenii au
comunicat intre ei si si-au transmis ganduri, idei, cuvinte etc., influentandu-se reciproc. De aceea si
comunicarea a fost inteleasa si definita diferit de-a lungul timpului. Astazi, in viata cotidiana a
omului, comunicarea capata o dimensiune si o semnificatie cum n-a avut-o vreodata in istoria
umanitatii. S-a afirmat de multe ori ca in zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea este
o caracteristica esentiala a civilizatiei si a devenit, incontestabil, o institutie. Nu exista domeniu al
vietii in comun care sa nu se foloseasca, intr-o masura mai mica sau mai mare, de ceea ce numim,
cu sens larg, comunicare, definita de dictionare ca " actiunea omului de a comunica", "de a stabili o
relatie cu o alta persoana", "de a fi in legatura de idei, ganduri etc.", sau cat se poate de simplu, "
comunicarea intre doua persoane" 8 .
Totodata, comunicarea trebuie inteleasa, deopotriva, ca activitate, lucrare, "a comunica", stare de
relatie cu o alta persoana umana - " comunicare" - dar si ca rezultat al acestei activitati sau lucrari
umane - " comuniune".
Efectele mass-mediei se pot manifesta in numeroase domenii ale vietii umane: social, cultural,
politic, economic si, desigur, religios. Este o realitate astazi ca mijloacele de comunicare in masa
pot exercita o mare influenta pozitiva sau negativa, pot ajuta la o evolutie sau involutie a
obiceiurilor, traditiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viata, in general a civilizatiei, pot accelera
sau frana procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei comunitati 9 .
Din pacate, accesul la informatie prin intermediul mass-mediei nu se constituie intotdeauna intr-un
factor cu rol formativ, in sensul ziditor al cuvantului. Cateodata - si vremurile prezente par sa
confirme din ce in ce mai mult acest lucru - mass-media nu reuseste sa concretizeze in fapt
potentialul benefic pe care il are, ci, dimpotriva, devine un instrument al raului. Agresiunea
informationala cu care mass-media contemporana impune imagini in constiinta publica, intra adesea
in conflict cu aspiratiile spirituale la nivel individual sau social.
Ce poate reprosa, Biserica, astazi si in acest context, unor mijloce de comunicare in masa:
Intr-o lume secularizata, unele mijloace de comunicare in masa incearca sa ofere programe sau
publicatii care sa raspunda anumitor "nevoi" ale beneficiarilor informatiei. Exacerbarea violentei, a
erotismului, a prostitutiei, pot produce schimbari majore, uneori tragice, in comportamentul uman,
dezumanizand raporturile dintre om si semenii lui, ducand la acte de delicventa - uneori chiar
juvenila - la degradarea vietii de familie sau descoperirea acesteia, indepartandu-l de comunitate, de
societate, de valorile evanghelice. Chiar daca nu se ajunge la aceasta adevarata schizofrenie, articole
sau programe de aceasta factura pot duce la indiferentism religios, contribuind si acutizand
fenomenul secularizarii.
Un alt efect nociv pe care mass-media il produce in plan spiritual este relativizarea si diluarea
notiunilor si normelor fundamentale ale credintei si moralei crestine. Indiferentismul religios si
relativismul moral al vremurilor noastre au ca sursa, printre altele, si un anume gen de prestatie
jurnalistica. Tinerii isi aleg modele si isi fac idealuri de viata din eroi de film sau personalitati
artistice a caror moralitate sau influenta normativa - in intelesul bun al cuvantului - sunt indoielnice.
As aminti numai cateva astfel de "personalitati", precum: Michael Jackson sau liderul homosexual
al grupului vocal "Queen" , Freddie Mercury, vocalistul grupului rock "Nirvana",Curt Cobain, care
s-a sinucis ca urmare a unei stari depresive provocata de o supradoza de droguri si, desigur, multi,
multi altii.
Evidentiem aici, indeosebi emisiunile TV vadit confesionale (precum documentarul " Biserica
furata", realizat chiar pe programul 1 al postului national de televizune de George Borcesu - 5
noiembrie 1997), ca si "infuzia" de filme cu caracter paranormal sau science-fiction ( "Dosarele X",
"Millenium", La limita imposibilului, s.a.), cu mult prea-vadit caracter new-age.
Mai putem aminti si un altfel de exemplu, unul aparent pozitiv si oarecum bine primit de opinia
publica romaneasca: serialul neoprotestant de desene animate " Cartea Cartilor", difuzat de TVR in
1991, care a indus un fals sentiment religios, in dezacord cu adevarul scripturistic si cu Sfanta
Traditie. Acest serial, "prin succesul la public", a constituit - spunem noi - o lectie si un exemplu
despre impactul pe care televiziunea si mass-media il are asupra opiniei publice, in general, si
asupra unui segment vulnerabil al societatii, in special copiii.
Ma refer aici la atacurile concrete impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, incepand cu anul 1990,
deloc intamplatare sau dezinteresate, luand in considerare urmatoarele argumente:
- prezentarea vadit exagerata si tendentioasa a unor titluri, insotite de fotografii total nepotrivite
fondului articolului (a se vedea, spre exemplificare, prima pagina a cotidianului "Evenimentul zilei"
din 4 noiembrie 1997, in care, sub titlul - scris cu litere de o schioapa - "Mii de preoti in slujba
securitatii", aparea fotografia Sfantului Sinod);
- elaborarea unor stiri "de senzatie" pe baza unor simple speculatii (iarasi, spre exemplificare, teza
sustinuta in documentarul mai sus amintit, potrivit careia Biserica Ortodoxa este, nici mai mult nici
mai putin, decat o piedica in calea intrarii tarii noastre in structurile europene);
- lipsa informatiei precise sau a unei documentari peralabile de specialitate, asupra invataturii de
credinta, canoanelor si regulamentelor bisericesti, asupra istoriei, realitatilor si nevoilor Bisericii
Ortodoxe Romane (a se vedea articolele furibunde impotriva construirii Catedralei Mantuirii
Neamului).
Desigur, in lume, mass-media critica persoane sau institutii, punand de cele mai multe ori in lumina
adevarul. In acest context si luand in considerare si folosul incontestabil pe care-l poate aduce
folosirea mijloacelor de comunicare in masa in lucrarea sa, atitudinea Bisericii fata de ele este si
trebuie sa ramana "pozitiva si optimista" 10 .
Biserica nu poate sa neglijeze aspectul cel mai important si anume ca mijloacele de comunicare in
masa au, in general, un rol pozitiv asupra omului, amintind aici numai domeniul informatiilor si al
culturii. Se considera astfel ca tot ceea ce-l poate imbogati duhovniceste pe om, ca tot ceea ce
faciliteaza si amelioreaza comunicarea dintre om si semenii lui, il ajuta la aceasta imbogatire si-l
duce spre desavarsire, nu poate fi decat un raspuns al persoanei umane la harul lui Dumnezeu, care
prin Fiul Sau ne-a indemnat "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este"
(Matei 5, 48).
Biserica s-a manifestat in general pozitiv privitor la mijloacele de comunicare in masa: in toate
tarile civilizate exista emisiuni crestine de radio si televiziune; din presa scrisa nu lipsesc rubricile
sau stirile religioase; oameni ai Bisericii au fost si sunt prezenti in mass-media. Se poate formula
chiar o intreaga teologie a comunicarii, tinand cont ca omul primeste viata ca dar de la Dumnezeu in
Treime, ca este creat dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 27), ca tinde dupa asemanarea cu
Sfanta Treime si, viata trinitara care inseamna comuniune de viata si iubire, ce se comunica atat
intre persoanele divine, cat si intre cele umane, dupa Acest model vesnic. Iisus Hristos, Calea,
Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), este Cel ce ne transmite plenar aceasta viata de comuniune prin
Sfantul Duh, in comunitatea teandrica a Bisericii, prin Sfanta Liturghie, prin Sfintele Taine, prin
ierurgii, prin alte rugaciuni ale Bisericii. Aceasta viata de comuniune sustine si dezvolta
comunicarea intre om si semenii lui, de aproape sau de departe, imbogatindu-l duhovniceste,
ajutandu-l, intr-o anumita masura, sa mearga spre desavarsire. Iar desavarsirea cu ceilalti semeni,
tinzand la comuniunea vesnica cu Dumnezeu in Treime: " Si aceasta este viata vesnica; sa Te
cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3)
11 .
Avand in vedere aceste temeiuri ale unei posibile teologii a comunicarii, Bisericile crestine au avut
in general o deschidere optimista fata de comunicarea prin mass-media, dezvoltandu-si si
perfectionandu-si mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astazi, aflat mereu intre cele
doua alternative: secularizare si transfigurare, punand accentul pe lucrarea de propovaduire a
mesajului evanghelic intr-o lume tot mai secularizata 12 .
Bisericile Ortodoxe, datorita faptului ca majoritatea s-au aflat sub regim dictatorial si ateu, care nu
permitea accesul la mijloacele de comunicare in masa nationale, nici folosirea unora particulare, nu
au putut sa dezvolte aceasta latura de misiune a mesajului evanghelic. Exceptii in lumea ortodoxa
au fost: Biserica Greciei si Biserica Ciprului, Biserica Ierusalimului, Patriarhia Ecumenica si
eparhiile ortodoxe din diaspora (Europa si Statele Unite ale Americii), care au folosit frecvent mass-
media in pastoratie, indeosebi audio-vizual, acumuland o vasta experienta si putand sa organizeze
posturi de radio si televiziune proprii. In Grecia, de exemplu, fiecare eparhie isi are propriul post de
radio, iar in Cipru, chiar si unele parohii, ca sa nu mai vorbim de postul de televiziune al
Arhiepiscopiei Ciprului - "O Logos" - unul dintre cel mai bine cotate din insula.
Cu toate vicisitudinile prin care a trecut, Biserica Ortodoxa Romana a dovedit in ultimii ani ca este
deschisa spre mijloacele de comunicare in presa, depasind obstacolele inerente lipsei de experienta
in domeniu si poate colabora eficient cu mass-media:
1. Continuand traditia publicatiilor bisericesti din perioada interbelica, Biserica Ortodoxa Romana a
reusit sa dezvolte o presa scrisa bisericeasca.
Semnalam in acest context, revigorarea revistelor centrale bisericesti ce apar sub egida Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane: "Studii teologice", "Ortodoxia" si "Biserica
Ortodoxa Romana", ca si a celor cinci reviste mitropolitane: "Glasul Bisericii" - revista oficiala a
Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, "Teologie si Viata" ( fosta "Mitropolia Moldovei si Sucevei")-
revista oficiala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei; "Revista teologica" (fosta "Mitropolia
Ardealului") - revista oficiala a Mitropoliei Ardealului; "Mitropolia Olteniei" - revista oficiala a
Mitropoliei Olteniei; "Altarul Banatului" (fosta "Mitropolia Banatului") - revista oficiala a
Mitropoliei Banatului.
Pe de alta parte, prin diversificarea posibilitatilor de exprimare, informare si atitudine ale Bisericii
dupa 1990, majoritatea eparhiilor au reluat publicarea periodicilor interzise pana atunci de fostul
regim comunist - ateu. Numai simpla lor enuntare, poate reflecta dimensiunea lucrarii editoriale
bisericesti in momentul de fata in Patriarhia Romana:
Pe langa aceste publicatii eparhiale mai sunt cateva editate de parohii sau manastiri, intre care
aminitm: "Chemarea credintei" (Parohia Lucaci din Bucuresti); "Credinta neamului" (Manastirea
Bistrita, Neamt) si "Bunavestire" (protoieria Beius, jud. Salaj) 14 .
Un alt mijloc de comunicare in masa, in contextul presei scrise, ce a inceput sa fie folosit de
Biserica in vestirea invataturii de credinta ortodoxa este buletinul, folosit in parohiile urbane - cum
este cel al bisericii Sf. Ilie - Gorgani din Capitala, Popa Soare, Sfantul Georghe Vechi etc.
Se cuvine a mai fi amintite si almanahurile eparhiale dintre care, credem noi, cel mai reprezentativ,
prin abordarea unor teme teologice de mare interes, indeosebi legate de implicarea Bisericii noastre
in societatea contemporana, ca si prin calitatea prezentarii, este cel al Arhiepiscopiei Bucurestilor.
Nu in ultimul rand, mai trebuie amintite suplimentele pentru copii si tineret al diferitelor publicatii
bisericesti, precum "Buna Randuiala",(ASCOR), "Timotheos" (Sibiu), "Filocalia" (Cluj-Napoca),
"Theosis" (Galati), "Tineretul ortodox" (Timisoara) sau chiar reviste de sine statatoare, precum:
"Chemarea credintei", "Floarea darurilor", "Altarul copiilor" (Buzau), "Cred" (Targoviste) s.a. ca si
publicatiile unor credinciosi, precum buletinul Agentiei ortodoxe de presa "Praxis" sau revista
lunara "Biserica si problemele vremii",aparuta anul acesta la Iasi.
2. Contributia Bisericii, prin teologi, clerici si ierarhi, dar si prin credinciosi, la presa scrisa laica.
Multitudinea aparitiilor editoriale in presa scrisa de dupa 1990 - cotidiene de mare tiraj, precum
"Romania libera", "Ziua", "Curentul:" s.a. - apeleaza la contributia unor clerici, teologi sau
credinciosi pentru editarea unor pagini crestine sapatamanale".
- Cu radioul. Este una dintre cele mai importante colaborari ale Bisericii Ortodoxe Romane cu
mass-media, fiind realizata indeosebi cu canalele Societatii Nationale de Radiodifuziune. Se
remarca in primul rand emisiunile realizate de redactia "Viata spirituala" a canalului Romania
Actualitati: "Floarea darurilor", "Cuvant si suflet", "Moralia", "Ecumenica" etc., precum si
transmiterea, in duminici si sarbatori, a Sfintei Liturghii in direct de la Catedrala Patriarhala sau de
la alte catedrale episcopale, manastiri sau biserici. Realizatorii acestor emisiuni radiofonice sunt
teologi.
Trebuie amintit aici postul de radio al Institutului Cultural - Misionar TRINITAS, ce apartine de
sectorul cultural al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, infiintat din initiativa I.P.S. Mitropolit
Daniel. Sediul principal ("Alfa") al acestui post de radio este Manastirea Golia din Iasi, iar un studio
suplimentar ("Omega") este instalat in Caminul Sfantul Gheorghe de la Centrul eparhial. Radio
"Trinitas" desfasoara activitati menite sa sprijine, mai intens activitatea generala cultural-misionara,
educativa si spiritual-sociala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Continutul emisiunilor este
crestin-ortodox, orientarea fiind spre dialog si cooperare in vederea innoirii vietii crestin-ortodoxe a
societatii romanesti si a deschiderii spre alte valori spirituale din Europa si din intreaga lume.
Printre obiectivele postului de radio "Trinitas" amintim: promovarea credintei si vietii crestine
ortodoxe, realizarea educatiei moral-religioase, promovarea culturii crestin-ortodoxe si romanesti in
context national si international, promovarea activitatilor social-filantropice ale Bisericii, initierea si
sprijinrea unor activitati educative pentru protejarea naturii si a mediului inconjurator etc. 15 .
4. Ce poate face Biserica Ortodoxa Romana pentru dezvoltarea unei pastoratii prin mass-media?
Aceste, si cu siguranta multe altele, vor contribui la ceea ce mass-media numeste "imagine de
presa" favorabila Bisericii Ortodoxe Romane, dar mai ales la o pastoratie vie si dinamica a Bisericii,
ceruta de vremurile si situatiile cu totul noi ale acestui sfarsit de secol, intr-o lume secularizata, care
aspira, chiar daca nu o marturiseste intotdeauna, la spiritualizare, la transfigurare.
jurnalism
Concluzii
Mass-media este o denumire generala a tuturor mijloacelor de informare in
masa. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de
informare (televizor, radio, retele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus
la o raspandire pe scara larga a informatiei. Aceasta dezvoltare este rezultatul
dorintei oamenilor de a fi informati.
Cele mai raspandite mijloace de informare sunt presa scrisa, televiziunea si
radioul. Acestea ocupa primele locuri ca popularitate, deoarece informatia este
transmisa usor individului.
Mass-media poate forma caracterul unui individ. Acestuia ii pot fi intiparite idei
sau opinii transmise princanalele media. Individul, al carui caracter este in
formare, trebuie controlat si privat de anumite informatii ce nu sunt potrivite
formarii lui.
Datorita rolului important pe care il au mijloacele mass-media in informarea
populatiei, sunt necesare institutii care sa monitorizeze informatia expusa
publicului. Aceste institutii creaza un regulament, ce impune anumite restrictii,
limite, cenzuri. Rolul acestui gen de institutii este sa controleze tipul de
informatie transmis publicului larg si sa impuna o anumita decenta in domeniul
mass-media.
Metodele invatamantului traditional nu pot face fata avalansei de cunostinte si
acestei dispersii accentuate a calificarilor, meseriilor si domeniilor de activitate,
care
devin tot mai specializate, dar in mod paradoxal tot mai interconectate. In
sprijinul
educatiei intervin noile tehnologii ale societatii informationale - tehnologiile
informatiilor si comunicatiilor.
Nu se pledeaza pentru renuntarea la metodele invatamantului traditional, mai
ales
in cazul primilor ani de educatie in scoli, cand influenta personala a
educatorului
ramane determinanta, totusi utilizarea tehnologiilor moderne, a softurilor
educationale reprezinta o necesitate a procesului educativ la particularitatile
individuale ale fiecarui elev, care trebuie confirmate.
Mijloacele electronice de informare sunt intr-o continua dezvoltare. Se cauta
rapiditatea transmiterii informatiei catre individ si o mobilitate cat mai mare a
aparatelor, pentru ca individul sa nu fie niciodata privat de accesul la
informatie.
O metoda raspandita de a fi informat este accesarea unei retele (ex: Internet)
prin intermediul unui terminal (ex: computer, telefon mobil etc.).
Principalul avantaj al acestei metode este ca poti obtine doar informatiile dorite
la momentul dorit. Eficienta acestei metode a dus la folosirea ei ca una din
sursele de informare pentru presa scrisa si televiziune. Mass-media poate avea
un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzand de
alegerea lui. Cu cat un individ detine mai mult control asupra informatiei
primita de el, cu atat impactul mass-mediei asupra acestuia este mai putin
negativ.
Mass-media repezentata prin multimedia asigura un cumul de informatie strict
comunicational deloc neglijabil (cuprins in e-mail, teleconferinte etc.), apoi
cultura sub toate formele ei: imagini cu biserici si muzee si alte creatii ale
marilor artisti; muzica intinsa pe o gama foarte variata (de la cea bisericeasca
si clasica la cele mai noi compozitii) si texte ce cuprind biblioteci imense de
creatie literara umana si, nu in ultimul rand, o multime de oferte economice
care sa usureze supravietuirea internautilor prin castigarea de timp si scutirea
de efort.
Mass-media impreuna cu ceilalti factori: biserica, scoala, familie, institutii
culturale si altii, ar trebui sa actioneze simultan, corelat prin impletirea
functiilor lor si nu independent, izolat.
Sistemul de valori pe care mass-media afirma ca le promoveaza sunt: dreptul
la informare a publicului, libertate de informare, si accesul la informatie. Rolul
ei educativ in constituirea unor societati democratice si a societatii civile in
apararea drepturilor cetateanului, lupta impotriva abuzurilor puterii si a
coruptiei. Aflarea adevarului si promovarea dreptatii, sunt atribute obligatorii,
definitorii ale mass-mediei.
NOTE BIBLIOGRAFICE