Sunteți pe pagina 1din 41

INSTRUMENTE SI APARATE PENTRU MASURATORI TOPOGRAFICE

1. Instrumente pentru masurarea directa a distantelor

Distantele dintre diferite puncte topografice , caracteristice pentru forma si relieful terenului ,
se masoara in numeroase cazuri in mod diferit.

La masurarea directa a distantelor , trebuie indeplinite o serie de conditii printre care :


accesibilitatea terenului , vizibilitatea intre extremitati si plasarea unor puncte intermediare si
aliniament.

Dupa masurarea directa a distantelor , exista o mare varietate de instrumente. Dupa precizia
pe care o asigura , acestea pot fi : expeditive , precise si foarte precise .

Instrumente expeditive pentru masurarea directa a distantelor

In aceasta categorie sunt incluse mai multe procedee si instrumente , dar care au o
caracteristica comuna , aceea de precizie redusa.

Printre acestea mai frecvent utilizate sunt : pasul omenesc , podometrul , compasul , lantul cu
zale si ruleta (figura 3.1).

Fig.3.1

Instrumente precise pentru masurarea directa a distantelor

In aceasta categorie de instrumente sunt incluse acelea care asigura o precizie de ±3 cm la 100
m distanta . Cel mai frecvent utilizata este panglica de otel .

Componentele panglicii de otel

Panglica de otel consta intr-o trusa formata din instrumentul propriu-zis , la care se adauga o
serie de instrumente ajutatoare.

Panglica de masurat este o banda de otel lunga de 10, 20 dar cel mai frecvent de 50 m , lata
de 10 – 20 mm si groasa de 0,4 – 0,6 mm.

La ambele capete are cate o veriga metalica servind la intinderea panglicii. (figura 3.2 a).
Fig.3.2

Reperele extreme 0 si 50 m sunt marcate fie pe inelele extreme fie chiat pe panglica de otel.
(figura 3.2 b). Panglica de otel este gradata astfel: in fiecare 10 cm cate o gaura de 1-2 mm
diametru , jumatatile de metru cu cate o saiba nituita de forma patratica , iar metrii cu cate un
disc circular de alama. Placutele care marcheaza numarul de metrii au imprimat pe ele
numarul respectiv de metri .

Din 5 in 5 metri , placutele sunt mai mari si au forma elipsoidala.

Dinametrul (figura 3.2.c) este folosit la intinderea panglicii cu aceeasi tensiune ca si cea de
etalonare.

Fisele (figura 3.2.d) sunt confectionate din sarma de otel si au lungimea de 20 – 30 cm , iar
grosimea de 5-6 mm. Trusa de fise este formata din 2 inele si 11 fise. Acestea sunt utilizate
pentru marcarea pe teren a extremitatilor panglicii.

Intinzatoarele (figura 3.2. e )sunt bastoane din lemn sau fier, lungi de 80 , 90 cm o grosime
convenabila , astfel incat sa intre in bratarile panglicii.Ele se folosesc la intinderea panglicii.

Termometrul se utilizeaza in masuratorile mai pretentioase , pentru cunoasterea temperaturii la


nivelul solului.

Verificarea si etalonarea panglicii de otel

Verificarea panglicii de otel , se face , in primul rand prin examinarea atenta a instrumentului ,
daca este in stare de functionare , daca a fost rupt sau reparat , in ce masura lungimea pe
portiunea respectiva corespunde cu diviziunile inscrise si daca prezinta parti cu rezistenta mai
mica (fisurari).

Controlul etalonarii consta in compararea lungimii instrumentului cu un etalon oficial.

Asemenea operatii sunt efectuate de catre Directia Generala de Metrologie din Bucuresti , la o
baza de verificare , cu o panglica de invar (figura 3.3).

Fig.3.3

Instrumente foarte precise pentru masurarea directa a distantelor


In aceasta categorie de instrumente intra firul de invar , un aliaj de fier ( 64 %) si nichel (36 %
) , cu un coeficient de dilatare practic neglijabil.

Principiul de constructie are la baza faptul ca un fir relativ , subtire si practic inextensibil ,
sprijinit la cele doua capete ale sale sub tensiuni egale si constante , are o lungime a corzii
constanta (figura 3.4).

Lungimea firului , este de obicei de 48 m.La capetele firului este prevazut cu cate o rigleta
gradata milimetric. Citirea gradatiilor se face in dreptul unui cap cu reper instalat pe trepied.

Intinderea uniforma a firului se face cu ajutorul unor greutati de 10 kg , care atarna la cele
doua capete cu ajutorul unor mici scripeti fixati pe trepiede.

Aliniamentul care se masoara se jaloneaza in prealabil cu teodolitul si se picheteaza cu tarusi


din 24 in 24 m , folosind panglica de otel.

Precizia de masurare cu acest instrument este de 1 mm / 1 000 m .

2. Aparate pentru masurarea unghiurilor

Unghiuri care se masoara in topografie.Clasificarea instrumentelor

Ridicarea topografica a unui teren impune ca pe langa masurarea de distante , sa fie


determinate unghiurile formate de aliniamente , precum si unghiurile formate de fiecare
aliniament cu orizontala.

Prin definitie , unghiul orizontal este cel format de plenele diedre care contin doua
aliniamente. Astfel unghiul α 1 , format de aliniamentele AB si AC este egal cu unghiul α al
planelor diedre , ce contin aliniamentele , proiectat in planul orizontal H. Prin aceasta
proiectie marimea unghiului ramane aceeasi (figura 3.5).

Fig.3.5

Unghiul vertical este cel format de orizontala locului cu directia de vizare , v1 in cazul
aliniamentului AB si v2 in cazul aliniamentului AC.

Un fel aparte de unghiuri orizontale il formeaza orientarile. Prin orientare se intelege unghiul
orizontal format de un aliniament cu directia nordului , masurat in sensul de miscare al acelor
unui ceasornic si avand ca origine de masurare directia nodului.
Orientarile pot fi magnetice (ω) sau geografice (0). Unghiul format de nordul geografic cu cel
magnetic se numeste declinatie magnetica (δ) si este variabil in timp si in spatiu.

Aparatele si instrumentele pentru masurarea unghiurilor poarta denumirea de goniometre.

Un asemenea aparat (figura 3.7) consta , in principiu , dintr-un cerc orizontal (C0)si unul
vertical (Cv) pentru masurarea unghiurilor.

Fig.3.6

Fiecare din cercuri este prevazut cu cate un reper pentru citirea marimii unghiurilor . Pentru
vizare , goniometrele sunt prevazute cu un dispozitiv de vizare , o luneta topografica.

Se deosebesc trei axe la un goniometru :

 axul principal sau vertical (VV')


 axul orizontal sau secundar (HH')
 axa de vizare a lunetei (LL').

Data fiind diversitatea tipurilor de goniometre , ele se pot clasifica dupa mai multe criterii si
anume : goniometre simple si goniometre complete , dupa cum sunt prevazute numai cu unul
din cercuri sau cu ambele cercuri.

Acestea din urma , care mai sunt denumite si teodolite , pot fi : de tip clasic sau de tip
modern, dupa felul constructiei , dar mai ales al dispozitivului de citire pe cercuri.

O alta clasificare se face in teodolite simple si in teodolite tahimetru sau tahimetre , ultimele
oferind posibilitatea de obtinere a distantelor pe cale indirecta.
j

Principalele parti componente ale teodolitelor

In constructia unui teodolit se pot deosebi urmatoarele complexe de piese :

 ambaza sau constructia inferioara


 cercul orizontal , pe care se masoara unghiurile de acest fel , in care scop este
prevazuta o miscare generala larga si una micrometrica
 cercul alidad, prevazut cu dispozitive de cifre pe cercul orizontal
 eclimetrul , format dintr-un cerc vertical si dispozitivele de citire pe el si un ax
secundar , pe care este montata luneta
 parti anexe , cum sunt : dispozitivul de centrare optica , declinatorul si altele.
In cele ce urmeaza vor fi prezentate cele mai importante componente cu caracteristicile si
functiile lor , precum si unele particularitati constructive.

Cercul orizontal

Este o piesa care face parte din complexul denumit limb sau cerc oriontal si care consta dintr-
un disc circular metalic.

La teodolitele de constructie moderna , din utimele decenii , cercul orizontal este confectionat
din sticla , pentru a permite aducerea imaginilor gradatiilor de pe cerc intr-un dispozitiv de
citire alaturat lunetei , constituind asa – numitul sistem de citire semnalizata optica .

Luneta

Pentru vizarea semnalelor , teodolitele sunt prevazute cu lunete , sistem care asigura , odata cu
marirea si apropierea obiectelor vizate (figura 3.8).

Fig.3.7

Luneta topografica se compune din doua tuburi coaxiale si anume : unul lung , numit tub
obiectiv , ce contine obiectivul , lentila de focusare , si placa reticulara si unul scurt , numit
tub ocular , ce contine ocularul.

Obiectivul

Consta dintr-o lentila convergenta din sticla , si una sau doua lentile divergente de cristal ,
acromatice. Intregul sistem optic este fixat in partea din fata a tubului obiectiv.

In interiorul obiectivului este plasata lentila de focusare , o lentila divergenta , montata intre
obiectiv si placa reticulara si a carei pozitie este variabila.

Ea poate fi deplasata de-a lungul axei lunetei cu ajutorul unui surub exterior sau molete (surub
exterior concetric cu luneta).

Lentila de focusare are rolul sa aduca imaginea obiectului vizat in planul firelor reticulare ,
operatia care se numeste focusare interioara.

Figura 3.8

Reticulul lunetei
(figura 3.9) consta dintr-o lama de sticla fixata intr-o rama circulara prin intermediul a 4
suruburi . Cele doua fire , unul vertical si altul orizontal , gravate pe placa de sticla se numesc
fire reticulare.

La unele aparate , pe langa firele reticulare , mai exista doua sau patru fire orizontale sau
verticale , care se utilizeaza la masurarea indirecta a distantelor . Aceste fire sunt denumite
stadimetrice.

Ocularul

Este sistemul optic fixat in tubul ocular care are rolul de a prelua si a mari imaginea
semnalului data de obiectiv. El este format din doua lentile convergente , plan convexe ,
formand un sistem acromatic.

In legatura cu luneta mai trebuie retinute doua notiuni:

 puterea de marire a lunetei , notata cu M , denumita si grossisment , care este data de


raportul dintre marimea imaginii obtinute in luneta si marimea imaginii vazuta cu
ochiul liber
 campul lunetei , care este unghiul format de deschiderea reticulului si se exprima sub
forma relatiei : μ = 200 cc : M , in care μ este campul lunetei exprimat in secunde , iar
M puterea de marire a lunetei.

Dispozitive de citire pe cercurile gradate

In principiu citirea pe cercurile gradate s-ar putea face cu ajutorul unui indice fix.

In prezent , la marea majoritate a teodolitelor a fost introdusa citirea optica centralizata , care
aduce intr-un microscop imaginile marite ale zonelor pe care trebuie facuta citirea.

Centralizarea citirilor se face in mod diferit , dupa felul dispozitivului de citire , scarita sau
micrometru optic .

Scarita – constituie un dispozitiv de citire , care in cazul centralizarii citirilor se bazeaza pe


folosirea de cercuri gradate din sticla. (figura 3.10).

Transmiterea imaginii zonelor de pe cercuri , unde urmeaza a se face citirea , se face printr-un
sistem de prisme , lentile si oglinzi.

Pe scarita este gravata cea mai mica diviziune a cercului gradat . Scarita are , dupa sistemul
sexagesimal sau centesimal , 60 sau 100 de diviziuni.

Pentru citirea pe scarita se procedeaza astfel : (figura 3.11)


 se determina , mai intai , precizia de citire pe scarita , folosind relatia : p = a : n , in
care a este valoarea celei mai mici diviziuni de pe limb , iar n numarul de gradatii de
pe scarita
 se citesc pe cerc gradatiile pana in dreptul diviziunii zero al scaritei , adica diviziunea
peste care se proiecteaza scarita
 se citeste pe scarita numarul de diviziuni ce depaseste gradatia de pe cerc pe care este
proiectata scarita.

Fig.3.10

In cazul exemplului prezentat in figura 3.11 citirile sunt : pe cercul orizontal = 373 g14c , iar
pe cel vertical = 125g78c.

Este de retinut faptul ca de regula , la teodolitele cu cifra optica , centralizata avand ca


dispozitiv de cifre scarita , in microscop apar concomitent atat cercul orizontal , cat si cel
vertical , pe un fond diferit colorat.

Fig.3.11

Microscopul optic

Este un dispozitiv de citire propriu teodolitelor de mare precizie.

Centralizarea citirilor aduce concomitent , prin suprapunere , doua zone diametral opuse ale
cercurilor gradate (figura 3.12).

De pe figura se poate observa ca atat limbul notat cu A si B , cat si eclimetrul , constau din
cate un singur cerc , confectionat din sticla. Printr-un sistem de prisme si lentile , imaginea
gradatiilor de pe unul sau de pe ambele cercuri este adusa intr-un microscop paralel cu luneta.

Microscopul optic , ca dispozitiv de citire , se bazeaza pe principiul optic , de coincidenta a


gradatiilor diametral opuse si pe proprietatea pe care o au mediile cu fete plan – paralele de a
devia paralel razele de lumina care cad oblic pe fetele lor.

Rolul lamelei este de a mijlocii o deviere riguros controlabila a imaginii gradatiilor ,


masurabila pe micrometrul optic. (figura 3.13).

Fig.3.12
Microscopul optic consta dintr-un tambur sau lamela de sticla gradata , in legatura printr-un
sistem de biele cu lamelele plan – paralele si actionat de la exterior cu ajutorul unei rozete.

Tamburul sau lamela este divizata in 500 parti.

O rotirea completa a rozetei corespunde cu 10 c. Rezulta ca in cazul in care tamburul are 500
diviziuni , precizia micrometrului optic va fi : p = 10c : 500 = 2 cc.

Fig.3.13

Pentru a face citirea la micrometrul optic , se actioneaza rozeta exterioara. Rotind rozeta
micrometrului , lamelele se inclina si deviaza fasciculul , aducand in coincidenta imaginile
gradatiilor scrise normal cu cele care apar cu scrierea inversata.

Aceasta deplasare se citeste pe tamburul micrometrului. Pentru citirea la micrometrul optic


trebuie avut in vedere faptul ca in prezent se produc doua tipuri : simple si cu afisaj.

Fig.3.14

In cazul teodolitelor simple , citirea se face in felul urmator :

 se ia gradatia cu cifrele asezate normal , care are jos si in dreapta pe cea care are
cifrele asezate invers , limbul fiind gradat de la stanga la dreapta : 85g
 se numara spatiile de coincidenta dintre valoarea asezata normal si cea inversata si
cunoscand ca 1 = (a+b) :2 , insemneaza ca cele 7 spatii care dau 140o se impart la 2 ,
revenind la 70o. In mod curent un spatiu de coincidenta este egal cu 10o , valoarea
intregii curse a tamburului si avand 7 spatii se ajunge la aceeasi valoare 70o , deci
citirea pe cerc va fi 85g70c;
 se citesc apoi gradatiile micrometrului optic pe tambur , care in microscop , apar in
dreapta imaginii , minutele si zecile de secunde fiind inscrise cu cifre , dupa care se
iau spatiile de cate 2ccpana la reper : 5c14cc. Se ajunge la citirea finala : 85g75c14cc.

In cazul teodolitelor avand micrometru optic cu afisaj , construite in ultimul deceniu , citirea
este mult mai simplificata (figura 3.15)

Imediat dupa vizare , se face coincidenta diviziunilor intr-un ecran special , care apare in
partea de jos a microscopului. Se citeste apoi , prin afisaj separat , valorile inregistrate pe cerc
(gradele si zecile de minute) : 127g10c.
Dupa aceasta se face citirea la micrometru , ca si la tipul anterior , preluandu-se minutele ,
zecile de secunde si secundele ; 0c48cc .Rezulta ca citirea finala este : 127g10c48cc.

Dispozitive de calare a teodolitului

Orizontalizarea diferitelor parti componente ale teodolitului si , indeosebi , a cercului


orizontal , poarta denumirea de calare. Ea se realizeaza cu ajutorul nivelelor de calare ,
denumite si lebele.

Nivelele sunt de doua feluri :

 cilindrice
 sferice.

Nivela torica consta dintr-un tub de sticla de forma unui cilindru curb (figura 3.16) , de unde
si denumirea.

In interiorul tubului de sticla , inchis ermetic , la cele doua extremitati , este introdus un lichid
volatil (eter , alcool sau sulfura de carbon) , lasandu-se un mic spatiu in care se aduna vaporii
lichidului.

Acest spatiu poarta denumirea de bula nivelei sau bula de aer.

Fig.3.15

Pe fata superioara , tubul este prevazut cu o serie de linii paralele , trasate din 2 in 2 mm ;
doua dintre ele , cele centrale , sunt mai lungi si servesc ca repere pentru orizontalizare.

In momentul cand bula nivelei se afla intre cele doua repere , suprafata pe care se afla nivela
este orizontala.

Fig.3.16

Fiola de sticla a nivelei este protejata de o carcasa metalica , ramanand libera numai zona pe
care sunt marcate gradatiile si reperele pentru calare.

Nivela sferica (figura 3.17) este folosita pentru calarea aproximativa a aparatelor. Nivela are
trasate pe suprafata superioara 1-2 cercuri , pozitia de calare fiind realizata atunci cand bula
nivelei este plasata in centrul cercului de calare.
Nivela de contact

Este un dispozitiv de data mai recenta , nivela torica fiind prevazuta cu un sistem de prisme ,
care aduce intr-un ocular extremitatile bulei de aer.(figura 3.18)

Fig.3.17

Nivela este calata cu bula , intre repere , atunci cand extremitatile bulei de aer sunt la acelasi
nivel.

Sensibilitatea nivelei

Constituie un indice de precizie a nivelei de calare si este unghiul format de directricea nivelei
la deplasarea bulei de aer cu un spatiu de pe zona marcata. (figura 3.19).

Fig.3.18

Alte parti componente ale teodolitului

Pe langa partile teodolitului prezentate pana acum , mai trebuie cunoscute , fie ca parti
componente , fie ca piese auxiliare , firul cu plumb , dispozitivul de centrare optica ,
declinatorul si trepiedul.

Firul cu plumb este un dispozitiv simplu , costand dintr-o greutate de forma troconica , legata
printr-un fir de aparat.

Dispozitivul de centrare optica

Consta dintr-o prisma triunghiulara si o placa pe care este gravat un cerculet care poate fi
observat intr-un ocular.

Fig.3.19

In momentul cand axul vertical al instrumentului se afla pe verticala punctului si cerculetul se


proiecteaza e cuiul tarusului sau bornei , aparatul este centrat. (figura 3.20).
Dispozitive de orientare magnetica

Pentru orientarea axei de vizare a teodolitului pe directia nordului , si in consecinta , pentru


masurarea de orientari ale laturilor , in trusa teodolitului , intra si o busola magnetica ,
circulara sau tubulara. (figura 3.21)

Fig.3.20

Trepiedul teodolitului

Constituie stativul aparatului si consta in trei picioare de sustinere si o platforma gaurita la


mijloc.

Fig.3.21

Verificarea si rectificarea teodolitelor

Pentru a avea siguranta ca unghiurile care se obtin prin masurare pe teren sunt corecte ,
teodolitul trebuie controlat daca functioneaza normal.

In cazul cand sunt constatate unele dereglari , ele trebuie eliminate. Acest control al aparatului
poarta numele de verificare , iar eliminarea defectiunilor rectificare.

Verificarea si rectificarea teodolitului se refera la doua grupe de erori care pot aparea : de
constructie si de reglaj.

Mai importante sunt erorile de reglaj , ele putandu-se elimina prin rectificare.

In aceasta categorie intra acelea care se datoresc dereglarii unor anumite parti ale aparatelor ,
datorate de obicei uzurii acestora si care se pot elimina , fie prin adoptarea unor metode
corespunzatoare , fie prin corectarea defectiunilor.

Verticalizarea axului principal

Este prima conditie care se verifica . Se realizeaza prin controlul nivelei de calare , care
asigura orizontalizarea suprafetei cercului orizontal.
Operatia de verificare a nivelei de calare se desfasoara intr-o prima etapa prin calarea
aparatului pe directia a doua suruburi de calare (figura 3.21) si rotirea ei cu 200g intr-o a doua
etapa. (figura 3.22)

Fig.3.22

Daca bula de aer se mentine intre repere in cea de-a doua pozitie , inseamna ca nivela este
reglata , iar orizontalitatea limbului asigurata.

In caz contrar , nivela este dereglata si atunci se citeste numarul de diviziuni cu care bula de
aer este deplasata in cea de-a doua pozitie .Aceasta deplasare corespunde cu unghiul 2 φ
(figura 3.22).

Inseamna ca pentru a veni intre repere suportul trebuie deplasat cu unghiul φ , iar cealalta
jumatate a dereglarii trebuie rectificata de la surubul R al nivelei de calare.

Perpendicularitatea axului de vizare a lunetei pe axul secundar

Este o conditie care la aparatele realizate in prezent se asigura prin constructie.

Perpendicularitatea axei de vizare a lunetei pe axul secundar

Este o conditie a carei nerealizare genereaza eroarea de colimatie , adica unghiul format de
axa geometrica cu cea de vizare a lunetei. (figura 3.23)

Fig.3.23

Pentru identificarea si eliminarea acestei erori se instaleaza aparatul intr-un punct oarecare si
se vizeaza cu ambele pozitii ale lunetei un jalon , trebuind sa se obtina pe cercul orizontal o
diferenta de + - 200 g. O diferenta in plus sau in minus fata de 200g , respectiv 180 o ,
reprezinta eroarea de colimatie.

Rectificarea se face de la placa reticulara.

Pozitia firelor reticulare

Prin constructie , cele doua fire sunt perpendiculare unul pe altul , astfel incat se verifica fie
verticalitatea firului vertical , fie orizontalitatea firului orizontal.

Eventuala rectificare se face tot cu ajutorul suruburilor de rectificare ale placii reticulare.
Prezentarea unor tipuri de teodolite

Teodolitul Theo 010

Atat varianta din seria A construita in anii 70 , cat si varianta constructiva B , adoptata dupa
1980 reprezinta un teodolit de tip universal , avand miscarea generala si posibilitatea rotirii
independente a cercului pentru introducerea unei anumite citiri cu ajutorul unui surub special.
(figura 3.24)

Fig.3.24

Precizia de citire a micrometrului optic este de 2cc.

Luneta aparatului are o putere de marire de 28 X , iar imaginea pe care o reda este normala.

Eclimetrul este inzestrat cu un dispozitiv de calare automata , care permite orizontalitatea


aproape instantanee a reperelor 0g-200g ale cercului vertical.

Unghiurile inregistrate pe cercul vertical sunt masurate fata de directia verticalei , fiind deci
zenitale.

Teodolitul Theo 020

Este un aparat de precizie mijlocie , prevazut cu cercuri gradate de sticla , si avand ca


dispozitiv de citire scarita (figura 3.25).

In campul microscopului cele doua cercuri prezinta culori diferite : albastru pe cercul
orizontal , si galben pe cel vertical.

Precizia scaritei este de 1c sau 1'.

Luneta asigura o marire de 25 X si da o imagine normala a semnalului. Eclimetrul este , de


asemenea , prevazut cu un dispozitiv de calare automata , iar unghiurile masurate sunt
zenitale.

Aparatul este inzestrat cu un dispozitiv de centrare optica.

Teodolitul Theo 080


Este un aparat de precizie medie si inferioara , recomandat pentru drumuiri la suprafata sau in
subteran.

Pentru citirea pe cercuri , care se face centralizat , teodolitul este prevazut cu un indice (figura
3.26). Precizia de citire este de 10c , iar prin aproximare de 2c , spatiul dintre 2 diviziuni
permitand aceasta.

Fig.3.25

Intrucat aparatul este folosibil si in ridicarile din subteran , prin suspendare , gradatiile de pe
cercuri au cifrele asezate normal si invers.

Puterea de marire a lunetei este de 18 X , iar imaginea semnalelor apare normala.

Fig.3.26

3. Instrumente si aparate pentru masurarea indirecta a distantelor

Masurarea stadimetrica a distantelor

Principiul de masurare

Metoda stadimetrica de masurare indirecta a distantelor foloseste teodolite care pe placa


reticulara a lunetei au gravate doua fire orizontale egal departate de firul reticular orizontal ,
numite fire stadimetrice.

Metoda se bazeaza pe asemanarea triunghiurilor care se formeaza prin oservarea pe mira a


proiectiei firelor stadimetrice. (fig.3.27)
Fig.3.27

Din asemanarea triunghiurilor rezulta :

d = d1 / h * H , in care

 d este distanta dintre aparat si mira


 d1 este distanta de la ocularul aparatului la placa reticulara
 h este distanta dintre firele stadimetrice
 H este valoarea citita pe mira intre proiectiile firelor stadimetrice , purtand numele de
si numar generator

Raportul d1/h se noteaza cu K si este neschimbat la acelasi aparat : este denumit constanta
stadimetrica.

Lunetele tahimetrelor sunt de doua feluri :

 neanalitice
 analitice

Relatia de calcul este diferita , dupa felul lunetelor (figura 3.28).

In cazul lunetelor neanalitice relatia pentru obtinerea distantei pe un teren orizontal (figura
3.28 , a si b) este : d = KH + c , c fiind constanta de neanalatism sau aditionala si are valori de
10 – 50 cm.

Fig.3.28

Instrumente si aparate

Mira topografica (figura 3.29) se confectioneaza din lemn , este acoperita cu vopsea alba , iar
pe fondul alb sunt trasate diviziuni centimetrice rosii si negre.

Pentru a se citi usor , diviziunile sunt grupate din decimetru in decimetru , in mod alternativ ,
la stanga si la dreapta axei verticale a mirei , cate cinci centimetri , formand un E.

Aparate stadimetrice

Masurarea optica sau stadimetrica se executa cu tahimetre , de fapt teodolite prevazute cu fire
stadimetrice si cu mira verticala.
In ultimul timp s-a impus tahimetrul Dahlta 020 (figura 3.30) , care prin modul in care a fost
conceputa placa reticulara , permite obtinerea distantei reduse la orizont , dar si diferenta de
nivel dintre punctul de statie si punctul in care se vizeaza pe mira.

Pentru masurarea distantelor si a diferentelor de nivel , concentric cu eclimetrul este


incorporata o lama de sticla , pe care este gravata o diagrama formata din mai multe linii sau
fire.

In imaginea adusa de un sistem de prisme in campul lunetei , unele fire apar permanent , iar
altele variaza dupa inclinarea lunetei. Firele care apar permanent sunt : firul vertical , firul
orizontal de baza si firele stadimetrice.

Firele de inaltime , gravate cate doua pentru constantele +-10 , +-20 , +-100, apar dupa cum
este inclinata luneta (figura 3.31).

Fig.3.29

Pentru determinarea distantelor si a diferentelor de nivel cu tahimetrul autoreductor Dahlta


020 Zeiss se foloseste o mira verticala de o constructie speciala denumita mira Dahlta
(fig.3.32)

Fig.3.30

Diviziunea 0 se afla la 1,40 m de talpa mirei

Fig.3.31.

Fig.3.32

Masurarea paralactica a distantelor

Principiul de masurare

Denumirea metodei de paralactica porneste de la cea a unghiului format de vizele efectuate cu


un teodolit la extremitatile unei mire tinuta orizontal , unghi numit paralactic (figura 3.33 , a)
si notat pe figura cu φ.
Proiectand pe un plan orizontal punctele A , Z , B in A' , B' , Z' rezulta triunghiurile
dreptunghice OZ'A' si OZ'B' (figura 3.33 , b).

Distanta OZ' reprezinta chiar proiectia orizontala a distantei de la teodolit la mira. Din figura
3.33 , b rezulta ca :

d = AB/2 * ctg* φ/2 deoarece AB = 2 m , d = ctg * φ/2

Instrumente si aparate

Masurarea paralactica a distantelor se realizeaza cu teodolite de mare precizie.

Fig.3.33

Mira de invar orizontala (figura 3.34) construita de firma Zeiss , consta dintr-un tub metalic ,
detasabil in doua parti de cate 1 metru , si care are la extremitati cate un reper de forma
triunghiulara. Distanta dintre cei doi reperi este de 2 metri.

Un aparat care foloseste mira orizontala este tahimetrul Redla 002 , realizat de asemenea de
firma Zeiss din R.D.Germana.

La baza constructiei acestui aparat sta ideea de a folosi o mira orizontala , care observata
printr-o luneta careia i se aseaza obiectivul un dispozitiv optico mecanic format din 2 prisme ,
care se rotesc in mod cuplat , proportiunalitateal cu inclinarea lunetei. (figura 3.36)

Fig.3.34

Fig.3.35

Fig.3.36

Tot in fata obiectivului se afla o placa plan- paralela , care permite citirea pe mira a
centimetrilor si milimetrilor.

Mira orizontala (figura 3.37) , anexa a aparatului , are 2,09 m lungime si este divizata din 2 in
2 cm. Este prevazuta cu 2 verniere si cu 2 marci distantate la 2,00 m . Pe vernierul interior se
citesc distante de pana la 130 m , iar pe cel exterior pana la 180 m.
Masurarea electromagnetica a distantelor

Pentru cresterea preciziei de obtinere a distantelor , concomitent cu reducerea timpului de


lucru au fost concepute , mai ales dupa al doilea razboi mondial , o serie de aparate care se
bazeaza pe masurarea timpului parcurs de un fascicul de unde de la un emitator si pana la un
sistem de reflectare a lui si inapoi.

Fig.3.37

Aparate ce folosesc emisii de unde din spectrul vizibil

Tahimetrul electrooptic EOT – 2000 (figura 3.38) este o realizare a firmei Zeiss din
R.D.Germana in ultimii 10 ani. Acesta emite un fascicul luminos prin intermediul unei diode
cu arseniat de galiu , actionata de un acumulator de 12 V.

La aparat se poate atasa un microcalculator electronic , care garanteaza calculul automat ,


luand in considerare corectiile asupra valorilor de masura si calcul.

Pentru reflectia fasciculului luminos se folosesc 5 tipuri de garnituri de reflectoare (figura


3.39).

Fig.3.38

Tahimetrul electronic Recota este o realizare din ultimii ani a aceleiasi firme din
R.D.Germana si constituie o ferma perfectionata a lui EOT – 2000 (figura 3.40).

Fig.3.39

Acest tahimetru asigura o precizie de lucru de 1 cm si permite masurarea de distante cuprinse


intre 0,2 m si 3000 m. Distanta masurata apare in calculatorul incorporat in 5 secunde.
Reflectoarele sunt aceleasi ca si la tahimetrul EOT – 2000.

Aparate ce folosesc emisii de unde din spectrul invizibil


Asemenea aparate se bazeaza pe emisia unui semnal radio pe unde ultrascurte , reflectarea si
receptia lui , la locul de emisie. Astfel de aparate , cunoscute sub denumirea de telurometre
asigura masurarea de distante de ordinul mai multor kilometri cu o precizie de 1-3 cm / km.

Printre aparatele care folosesc undele radio se pot cita : telemetrul Distomat D.I.-50 ,
electrotape DM – 20 , telurometrul MRA – 4 , s.a.m.d. .

Fig.3.40

4. Instrumente si aparate pentru nivelment

Notiuni generale

In functie de principiul pe care se bazeaza si instrumentele utilizate se deosebesc urmatoarele


tipuri de nivelment :

 geometric
 trigonometric
 barometric

Nivelmentul geometric

Sau direct , determina diferenta de nivel dintre doua puncte printr-o viza orizontala la mire
instalate in cele doua puncte si citirea pe mira a inaltimilor fata de nivelul solului. (fig.3.41)

Nivelmentul trigonometric

(Figura 3.42)se executa cu tahimetre sau teodolite care permit masurarea lungimilor si a
unghiurilor verticale sau zenitale ale laturilor de la punctul de statie la punctul vizat.

Nivelmentul barometric

Se bazeaza pe principiul cunoscut din fizica al variatiei presiunii atmosferice cu altitudinea .


Presiunea atmosferica se masoara cu barometre cu mercur , aneroide sau cu altimetre.
Fig.3.41

Fig.3.42

Tipuri de instrumente si aparate pentru nivelment geometric. Principii constructive . Tehnica


de lucru

Instrumente simple de nivelment geometric

Lata si bolobocul

Lata este o scandura dreapta de 3-4m , care se orizontalizeaza cu ajutorul bolobocului , o


prisma de stejar in care sunt incorporate doua nivele torice , una in plan orizontal (F1) si o a
doua (F2) in plan vertical (figura 3.43 , a).

Masurarea diferentelor de nivel cu lata si bolobocul se face , de obicei pe terenuri cu panta


mare , din deal in vale (figura 3.43 , b).

Fig.3.43

Fig.3.44

Compasul cu fir de plumb

Consta dintr-un compas de lemn , prevazut cu o traversa , la mijlocul careia se afla un reper
(figura 3.44).

Firul cu plumb , prins la partea de sus a compasului , vine in dreptul reperului de pe traversa ,
cand cele doua picioare ale compasului se afla pe un plan orizontal.

Masurarea diferentelor de nivel cu compasul cu fir cu plumb se face , de asemenea pornind de


la deal la vale.

Nivelul cu apa
(Figura 3.45) se bazeaza pe principiul vaselor comunicante si este compus dintr-un tub
metalic de un metru , la capatul caruia se gasesc doua tuburi de sticla in care se toarna apa
colorata. Acest sistem de tuburi dispune de un dispozitiv de fixare pe un trepied.

Suprafata libera a lichidului din tuburi formeaza un plan orizontal de vizare.

Nivelul cu tub de cauciuc

(Figura 3.46) Se bazeaza de asemenea pe principiul vaselor comunicante si se compune din


doua tuburi de sticla puse in legatura printr-un furtun lung de 15 – 20 m.

Instrumene de nivelment geometric cu orizontalitate manuala a axei de vizare

Instrumentele de nivelment geometric trebuie sa satisfaca principiul nivelmentului geometric ,


adica sa realizeze vize orizontale.

Principiul de constructie. Clasificare

Caracteristica principala a nivelelor consta in aceea ca luneta se roteste numai in plan


orizontal , permitand in acest fel sa se realizeze vize orizontale.

Fig.3.45

Fig.3.46

Dupa modul in care se realizeaza vizele orizontale se disting de nivele :

 cu orizontalizare manuala , nivele clasice


 cu orizontalizare automata , cu pendul

Nivelele clasice au , in general urmatoarele parti componente (figura 3.47) : luneta , nivela
torica , alidada , nivela sferica si ambaza.

Dupa modul in care sunt asezate , luneta , nivela torica si legatura lor cu alidada se deosebesc
5 tipuri de nivele notate , cu cifre romane.

Prezinta interes nivelele de tipul I , numite si nivele de tip rigid la care alidada , luneta si
nivela torica formeaza un corp comun , fiind solidare prin constructia aparatului.
Fig.3.47

Prezntarea nivelei Ni 030

Aceasta nivela , de constructie clasica , are o foarte larga raspandire in productie.


Modernizarile aduse primelor modele vizeaza sistemul optic , introducerea micrometrului cu
placa plan – paralela etc. Este o nivela de tipul I.

Nivela Ni (figura 3.48) este o nivela robusta realizata de firma Zeiss – Jena din R.D. Germana
.

Aceasta nivela se compune , ca parti principale , din ambaza , axul vertical , cercul orizontal ,
alidada si luneta. Luneta aparatului este prevazuta cu focusare interioara si are , pe placa
reticulara , doua fire reticulare si doua fire stadimetrice. La nivelele de constructie recenta , pe
placa reticulara exista , in afara firului reticular orizontal , firul nivelelor , inca doua fire in
stanga si un fir in dreapta (figura 3.49). Cele doua fire din stanga formeaza pana din stanga ,
iar firul din dreapta impreuna cu firul nivelelor , pana din dreapta.

Aceste pene au rolul de a permite citirea pe mira cat mai corect , folosind pana din dreapta
pentru distante mici , iar pe cea din stanga pe distante mari.

Fig.3.48

Fig.3.49

Nivela Zeiss Ni 030 este construita astfel incat sa se poata folosi atat pentru nivelmentul
geometric tehnic , cat si pentru nivelmentul geometric de mare precizie.

Nivele cu orizontare automata a liniei de vizare

In tara noastra mai raspandite sunt nivelele Ni 025 , Ni 007 , si Ni 002 , ordine in care vor fi
prezentate in continuare.

Nivela Ni 025 (figura 3.50)

Este un aparat pentru nivelment geometric , de precizie medie , se manipuleaza usor avand o
greutate mica, iar aspectul sau general este dat de luneta , care este de forma unei cutii
paralelipipedice prevazuta deasupra cu o nivela sferica pentru calarea aproximativa..
Compensatorul pendulant (figura 3.51) se afla in interiorul lunetei , intre lentila de focusare si
placa reticulara. El se prezinta ca un pendul pe care sunt fixate doua prisme triunghiulare , iar
deasupra lor , o prisma pentagonala.

Pentru stabilizarea sa rapida , pendulul este prevazut cu un amortizor cu aer. Pentru citirea pe
mira a distantei verticale de la nivelul solului sau pichetului se incepe cu calarea aproximativa
cu ajutorul nivelei sferice , dupa care se face citirea pe mira la firul nivelor.

Fig.3.50

Fig.3.51

Pentru controlul citirii se face lectura la firele stadimetrice. Media celor doua citiri
stadimetrice trebuie sa coincida cu citirea la firul nivelor. Astfel , in exemplul din figura 3.52
se constata ca :

 Cs = citirea la firul stadimetric superior = 3 050


 Ci = citirea la firul stadimetric inferior = 2 730

Valoarea medie 2 990 este chiar citirea de la firul nivelor.

Cu nivela automata Ni 025 se executa nivelment geometric tehnic , putandu-se realiza o


precizie de +- 2,5 mm pe km dublu de nivelment.

Fig.3.52

Nivela cu compensator Ni 007 (figura 3.53)

Este un aparat care se poate utiliza atat pentru nivelul de mare precizie , cu mire de invar , cat
si pentru nivelmentul de precizie medie , cu mire de lemn. Aspectul general este dat de
luneta , care este de forma periscopica si asezata vertical pe un suport.

Luneta este analatica , da imaginea dreapta si are constanta stadimetrica egala cu 100.

Fig.3.53

Compensatorul optic pendulant (figura 3.54) care realizeaza orizontalizarea axei de vizare in
mod automat , se compune dintr-un pendul prevazut cu o prisma triunghiulara. Cu ajutorul
compensatorului pendulant se orizontalizeaza axa de vizare.
Acest aparat poate fi livrat cu micrometrul cu placa plan-paralela , care in cazul nivelmentului
geometric tehnic se blocheaza , folosindu-se numai pentru nivelmentul de mare precizie.

Cu nivela Ni 007 se poate executa nivelment geometric tehnic, cu o precizie de +-2-3 mm la


km de drumuire , iar cu mira de invar si micrometru optic se poate executa nivelment de mare
precizie cu o eroare de +- 0,5 – 0,8 mm pe km.

Nivela de precizie compensatoare Ni 002

Se utilizeaza la lucrari nivelitice de inalta precizie (figura 3.55)

Fig.3.54

Fig.3.55

Ca si celelalte nivele cu compensator , si la nivela Ni 002 lipseste nivela torica. Aceste aparate
au numai nivela sferica pentru orizontalizarea aproximativa , deoarece calarea exacta se face
automat.

In figura 3.55 se prezinta vederea de ansamblu a nivelei Ni 002 , cu notarea partilor


componente , iar in figura 3.56 schema optica a nivelei.

In constructia acestei nivele se deosebesc doua parti principale si anume : sistemul de


masurare si sistemul de transmitere a imaginilor si de observare.

Sistemul de masurare figura 3.56 , se compune din geamul protector (1) , in forma de pana ,
obiectivul (2) , care poarta reticulul (4) si oglinda oscilanta (3). Solidara cu obiectivul se afla
o scara micrometrica (10) iar deasupra ei indicele micrometrului (7). Prin prisma (6) lumina
patrunde la indicele micrometrului , iar imaginea acestuia este reflectata pe oglinda (9) , peste
scara micrometrului , astfel incat ambele imagini sunt apoi transmise in planul de masurare
(14) , pe care se suprapun si imaginile mirei si a reticulului. Nivela sferica (12) fiind
transparenta , imaginea ei este transmisa in ocular.

La folosirea acestui aparat este necesara folosirea unei mire de 3 m cu banda de invar. Mira de
invar este o banda de invar , un aliaj de 64% otel si 36% nichel , cu coefcientul de dilatare
neglijabil si montata pe o rigla de lemn.

Numerotarea gradatiilor este facuta pe grupe de cate 50 cm si subgrupe de cate 5 cm.

In figura 3.56 a , se prezinta imaginea care apare in ocular in cazul citirii pe mira de invar de 3
m.

Dupa pozitia firului reticular pe gradatiile mirei si gradatiile scarii micrometrului se poate
citi , dupa rotirea surubului micrometrului pentru aducerea garadatiilor de pe cele doua parti
ale mirei in dreptul firului nivelor :
pe mira ........................................ 29,6

pe scara micrometrului ................. 0,05

29,65 dm:2 = 14,825 dm = 1,4825 m

Fig.3.56

Instrumentul de aliniament cu laser LFG-1

Acest aparat de nivelment se foloseste pentru controlul si trasarea de suprafete plane sau
inclinate de + - 10%.

Aparatul emite un fascicul laser cu lungimea de unda de 633 mm si cu un diametru de 0,88


mm in spectrul vizibil (figura 3.57).

In constructia aparatului exista o luneta pentru vizare , un colimator si o nivela sferica. Partea
din fata a lunetei poate fi reglata ca inaltime pentru a se realiza vize orizontale sau inclinate cu
un surub micrometric cu o precizie de +- 0,005 % sau +- 10cc.

Fig.3.57

Pentru centrarea vizelor si realizarea orizontalitatii sau inclinarii fasciculului de laser , aceeasi
firma a realizat semnale de vizare opace sau translucide , montabile pe trepied sau jalon si
chiar tinute cu mana. In figura 3.58 este prezentat un semnal translucid , montabil pe un
trepied.

Fig.3.58

Verificarea si rectificarea aparatelor de nivelment

Inainte de a lucra cu ele , nivelele ca si teodolitele , trebuie sa se verifice , adica sa se vada


daca partile componente functioneaza normal , si in caz contrar , sa se procedeze la
rectificarea acestora.

Verificarea si rectificarea nivelelor cu orizontalizare manuala


Verificarea si rectificarea nivelei sferice

Se caleaza nivela sferica , actionand suruburile de calare ale aparatului. Se roteste luneta cu
200 g si trebuie ca bula nivelei sferice sa vina in centrul cerculetului.

In caz contrar nivela este dereglata si trebuie rectificata. Rectificarea se face eliminand
jumatate din deplasarea bulei , prin actiunea suruburilor de rectificare ale nivelei sferice , iar
cealalta jumatate prin rotirea suruburilor de calare.

Verificarea si rectificarea axei de vizare si a nivelei torice

Verificarea se face prin nivelment geometric de mijloc intre doua mire si apoi prin nivelment
geometric din apropierea unei mire. In acest scop , pe un teren cu panta mica se aleg doua
puncte A si B la o distanta de 70 – 80m unul de altul si se marcheaza cu tarusi.

Pe fiecare tarus se fixeaza cate o mira , in pozitie verticala.Intr-o prima etapa (figura 3.59 a) se
stationeaza cu nivela la jumatatea distantei dintre A si B si dupa calarea aparatului , se vizeaza
si se citeste pe cele doua mire.

Diferenta de nivel reprezinta o valoare de control. (figura 3.59).

Fig.3.59

Pentru a constata existenta unei erori se stationeaza cu nivela in apropierea unuia dintre
punctele A sau B , la limita inferioara de vizare a lunetei , 2-3 m (figura 3.59 , b) si dupa
calare se vizeaza din nou la cele doua mire , determinandu-se diferenta de nivel dintre puncte ,
trebuind sa se obtina aceeasi valoare.

Rectificarea se face in a doua statie , actionandu-se surubul de calare fina pana se citeste pe
mira din A valoarea corespunzatoare. Prin actionarea surubului de fina calare , bula nivelei
torice nu mai ramane intre repere , dereglandu-se. Pentru rectificarea nivelei.Pentru
rectificarea nivelei torice se actioneaza suruburile verticale ale acesteia , pana se aduce bula
intre repere.

Verificarea pozitiei firelor reticulare

Este necesara deoarece in cursul operatiei anterioare , acestea se pot deregla. Se verifica
pozitia firului vertical cu ajutorul unui fir cu plumb.

Verificarea si rectificarea nivelelor cu orizontalizare automata


La nivelele cu orizontalizare automata lipseste nivela torica , astfel ca se verifica nivela
sferica si axa de vizare. In final , se controleaza pozitia firelor reticulare.

Verificarea axei de vizare a lunetei se face prin nivelment geometric de mijloc , de la


jumatatea distantei dintre punctele A si B si din imediata apropiere a unuia dintre puncte , ca
si in cazul nivelelor cu orizontalizare manuala.

5. Tehnici si metode pentru masuratori topografice

Tehnica masurarii directe a distantelor

Operatii si modul de masurare directa a distantelor

La masurarea directa a distantelor sunt necesare o serie de masuri pregatitoare. In randul


acestora trebuie mentionate: semnalizarea extremitatilor aliniamentelor si indesirea punctelor
pe aliniamentele a caror lungime depaseste lungimea unei panglici .

Pentru obtinerea distantei dintre extremitatile aliniamentului se trece la asezarea succesiva a


panglicii pe distanta de masurat , cu plantarea de fise la fiecare asezare a panglicii. (figura
3.60).

Pentru obtinerea aliniamentului masurat ca lungime , se numara fisele stranse de operatorul


din urma , distanta totala fiind egala cu produsul dintre numarul de aplicari si lungimea
panglicii , plus fractiunea de panglica.

Greseli si erori la masurarea directa a distantelor

Rezultatele masuratorilor sunt insotite intotdeauna de abateri fata de marimile reale , sau de
valorile cele mai probabile , ca rezultat al impreciziei instrumentelor , conditiilor de lucru ,
precum si datorita operatorului. Dupa marimea lor , raportate la tolerantele admise de
instructiunile tehnice , nepotrivirile sunt categorisite ca greseli sau erori.

Greselile sau erorile grosolane sunt abateri care depasesc , ca marime , tolerantele.

Erorile sunt nepotrivirile , mai mici decat toleranta , dar care prin cumulare pot ajunge la
valori mari. Se deosebesc doua feluri de erori : sistematice si accidentale.

Erorile sistematice sunt nepotriviri , constante ca marime , care apar in mod constant si se
multiplica cu fiecare noua aplicare a panglicii. Ele sunt produse , de obicei de utilizarea unei
panglici neetalonate sau neverificate.
Erorile accidentale , de marimi si semne variabile , sunt provocate de cauze multiple si care
nu pot fi identificate.

Asemenea erori se pot produce cand , intr-un sens , cand intr-altul si pot avea marimi
variabile.

Pentru reducerea efectului erorilor accidentale se foloseste masurarea repetata a distantei si


luarea in considerare a mediei rezultatelor.

Fig.3.60

Corectii la masurarea directa a distantelor cu panglica de otel

Deoarece singurele erori care pot fi depistate , prin cauzele lor , sunt cele sistematice ,
corectiile care se practica sunt cele pentru eliminarea acestora.

Corectia de temperatura se aplica atunci cand masurarea s-a efectuat in alte conditii de
temperatura decat cea de etalonare , de 20 grade C. Marimile corectiilor sunt date de tabele.

Corectia de etalonare este necesara atunci cand lungimea reala a panglicii de otel difera de
lungimea nominala a ei si se calculeaza cu ajutorul relatiei :

Ce = -e * D/50 ,

in care :

Ce este corectia de etalonare , in mm:

e este eroarea de etalonare

D este distanta de pe teren , in m.

Corectia de intindere urmareste eliminarea erorii de intindere a panglicii la alta tensiune decat
cea de etalonare.

Aceasta corectie are valori mici . La o diferenta de tensiune de 10 kg , se aplica corectia de +-


2 mm. Deci ea trebuie aplicata numai la masuratorile de precizie ridicata.
Corectia de reducere la nivelul marii se aplica pentru a avea distantele proiectate pe suprafata
geoidului , aceea a nivelului marii de referinta , in cazul masurarii bazelor de triangulatie.
(figura 3.61)

Pentru deducerea relatiei de obtinere a corectiei se poate observa ca :

c = D – D0 = Z / R + Z * D

unde Z este cota medie a locului , R raza medie a pamantului iar D distanta masurata.

Precizia masurarii directe a distantelor cu panglica de otel

Precizia masurarii directe a distantelor depinde de : instrumentul de masurare , conditiile de


lucru , numarul de masuratori si respectarea tehnicii de lucru.

Aprecierea rezultatelor unei masuratori de distante este in functie de abaterile maxime admise
de tolerante , acestea fiind diferite in raport cu metoda de ridicare in plan.

In cazul metodei drumuirii , laturile ei se masoara dus si intors , admitandu-se ca toleranta la


inchiderea drumuirii pe coordonate relative sa fie :

T = 0,004 √D + D/7 500,

in care:

T este toleranta , in m

D este lungimea totala a drumuirii

Fig.3.61

Reducerea distantelor la orizont

Toate elementele liniare se transpun in planuri si harti prin proiectarea lor pe un plan
orizontal. Aceasta inseamna ca se proiecteaza in plan orizontal si suprafetele.

Proiectia orizontala a suprafetei inclinate poarta denumirea de suprafata productiva a unui


teren sau suprafata utila de constructie. (figura 3.62)

Pentru reducerea la orizont a distantelor este nevoie sa se cunoasca in afara de distanta


inclinata , cea reala de pe teren si unghiul format de linia terenului cu orizontala locului ,
unghi denumit vertical sau de panta.
Operatia de obtinere a distantelor orizontale prin intermediul unghiurilor verticale se poate
realiza prin calcul sau pe cale grafica.

Reducerea la orizont a distantelor prin calcul

Calculul reducerii la orizont a distantelor se face prin aplicarea relatiei trigonometrice valabile
pentru triunghiul ABB' (figura 3.63, a)

d = D * cos v ,

in care ,

D este lungimea masurata , iar v unghiul vertical.

Fig.3.62

Reducerea la orizont a distantelor pe cale grafica

Atunci cand precizia cu care se cer obtinute distantele este mai mica pentru controlul
distantelor obtinute prin calcul , reducerea la orizont se face pe cale grafica .Cel mai frecvent
este procedeul care se bazeaza pe folosirea de nomograme de forme diferite , care dau , de
fapt , corectia de reducere la orizont c , adica diferenta dintre distanta inclinata si distanta
redusa la orizont (figura 3.64).

Fig.3.63

Obtinerea directa a distantelor orizintale

Distantele orizontale se pot obtine si direct de pe teren , prin masurare. Aceasta se poate
realiza cu lata si bolobocul si prin cultelatie. Masurarea distantelor orizontale cu lata si
bolobocul se bazeaza pe orizontalizarea unei sipci (lata) cu ajutor nivelei cu bula de aer , cu
care este prevazut bolobocul.

Fig.3.64

Extremitatea latei se transmite cu ajutorul unui fir cu plumb si se marcheaza pe teren cu fise.
Inseamna ca distanta orizontala se obtine inmultind lungimea latei cu numarul de asezari ale
ei pe distanta respectiva (Figura 3.65 , a).
Metoda cultelatiei se bazeaza pe acelasi principiu si consta in a tine orizontala panglica de otel
pe toata lungimea ei sau eventual pe portiuni mai mici , pentru a avea o curbura cat mai mica
(figura 3.65 , b)

Fig.3.65

Punerea in statie a teodolitelor si nivelmetrelor

Punerea in statie consta din mai multe operatii :

 centrare
 calare
 punerea la punct a lunetei
 orientarea teodolitului.

Centrarea

Este o operatie prin care axul principal al aparatului este adus pe verticala punctului ,
materializat pe teren prin pichet sau borna. Pentru efectuarea acestei operatii se prinde firul cu
plumb de carligul cu care este prevazut trepiedul. In acest fel se materializeaza prelungirea
axului principal al instrumentului.

La teodolitele prevazute cu dispozitive de centrare optica , se face mai intai o centrare


aproximativa cu firul de plumb , iar apoi centrarea exacta prin deplasarea aparatului pe
platforma trepiedului , pana cand centrul firelor reticulare sau cerculetul dispozitivului se
proiecteaza pe reperul punctului.

Calarea aparatelor

Prin calare se intelege operatia de orizontalizare a limbului si , general , aducerea in pozitie de


lucru orizontala a unei parti a aparatului , in cazul teodolitelor a unei suprafete care trebuie sa
fie in aceasta pozitie , iar in cazul nivelmentelor a liniei de vizare.

Calarea se face mai intai aproximativ o data cu asezarea aparatului in statie , cautandu-se ca
suprafata limbului sa fie cat mai orizintala. In continuare se face calarea exacta cu ajutorul
nivelelor de calare (figura 3.66.)

Fig.3.66
In cazul aparatelor prevazute cu o nivela de contact (figura 3.67) , cum este cazul
nivelmetrelor , se considera calarea ca fiind realizata calarea ca fiind realizata atunci cand ,
dupa manevrarea corespunzatoare a suruburilor de calare , cele doua capete ale bulei de aer
formeaza o parabola.

Fig.3.67

Punerea la punct a lunetei

Prin operatia de punere la punct a lunetei se intelege realizarea claritatilor firelor reticulare si
a imaginii obiectului vizat.

Claritatea firelor reticulare se obtine prin rotirea ocularului , dupa ce luneta a fost indreptata
catre un fond deschis.

Operatia de obtinere a claritatii semnalului vizat se face de cate ori se schimba distanta de la
aparat la semnal. Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul moletei sau suruburului de
focusare , care deplaseaza lentila de focusare pentru a aduce imaginea obiectului vizat in
planul firelor reticulare.

Se verifica apoi claritatea imaginii miscand usor ochiul in dreptul ocularului din O1 in O2
(fig.3.68)

In cazul cand imaginea obiectul obiectului vizat pare sa deplaseze odata cu miscarea capului
din r1 in r2 , atunci are loc eroarea de paralaxa optica. Aceasta eroare se elimina prin miscarea
lentilei de focusare claritatea imaginii nefiind corect facuta.

Orientarea teodolitului

Una din operatiile de baza la masurarea unghiurilor orizontale este orientarea teodolitului pe
directia nordului sau pe o directie oarecare , considerata ca fiind de referinta.

Orientarea teodolitului fata de directia nordului , cand aceasta este cea a nordului magnetic ,
se realizeaza cu ajutorul busolei sau declinatorului. (figura 3.69)

Fig.3.68

Pentru obtinerea orientarii magnetice a unui aliniament se incepe prin punerea in statie a
teodolitului intr-o extremitate a aliniamentului , in timp ce in cealalta extremitate se fixeaza
un jalon sau o mira.
Dupa centrare si calare se aseaza busola sau declinatorul in lacasul rezervat in acest scop. Se
face apoi coincidenta zerourilor. Se roteste apoi , aparatul pana cand acul magnetic se opreste
pe directia reperelor.

Se blocheaza miscarea generala , in acest fel zero al limbului ramane fixat pe directia nordului
magnetic si se elibereaza miscarea de inregistrare vizandu-se la semnul celalalt.

Valoarea care se citeste pe limb reprezinta orientare magnetica a aliniamentului considerat.

Fig.3.69

Orientarea teodolitului pe o directie data

Se face atunci cand este cunoscuta din alte masuratori orientarea unei laturi (figura 3.70)

Valoarea orientarii se introduce in aparatul instalat la o extremitate a aliniamentului , dupa


care se blocheaza miscarea de inregistrare si se elibereaza miscarea generala. Cu aceasta
valoare in aparat se vizeaza cealalta extremitate a aliniamentului.

Fig.3.70

Metode pentru masurarea unghiulilor orizontale si verticale

Masurarea unghiurilor orizontale

Marimea unghiurilor orizontale se poate obtine prin metode diferite. In masuratorile


topografice practicate patru metode pentru unghiurile orizontale : metoda simpla , repetitia ,
reiteratia si metoda orientarilor directe.

Metoda simpla

Aceasta metoda consta in masurarea unuia sau a mai multor unghiuri prin parcurgerea o
singura data a unghiului sau a unghiurilor de masurat.

La aplicarea acestor metode se pot folosi doua procedee:

 Cu zeoururile in coincidenta
 prin diferenta de citiri
Procedeul cu zerourile in coincidenta se aplica mai mult atunci cand trebuie masurat un singur
unghi . El consta in a aduce aceasta coincidenta pe directia de referinta.

In cazul unui singur unghi , marimea este data de citirea pe a doua directie , intrucat citirea pe
prima directie a fost zero. Daca sunt mai multe unghiuri , primul se obtine direct , iar
urmatoarele prin diferenta de citiri.

Pentru controlul operatiei se face inchiderea in tur de orizont. Aceasta inseamna ca se vizeaza
din nou la directia de origine , trebuid sa se obtina aceeasi valoare , adica zero.

Se admite o nepotrivire care trebuie sa fie mai mica sau egala cu toleranta :

T = p√n

unde p este precizia aparatului

n este numarul directiilor vizate.

Eventuala nepotrivire mai mica decat toleranta , se repartizeaza in progresie artimetica la


citirile efectuate.

Procedeul prin diferenta de citiri : se practica atunci cand trebuie masurate mai multe unghiuri
, situatie mai frecvent intalnita si mai ales , atunci cand teodolitele nu au miscare generala.

(figura 3.71)

Fig.3.71

Atunci cand se aplica procedeul prin diferenta de citiri , nu se mai face coincidenta
zerourilor : indiferent de valoarea aflata pe cercul gradat , se vizeaza catre prima directie.

Metoda repetitie

Aceasta metoda se aplica atunci cand trebuie cunoscuta marimea unui singur unghi cu o
precizie mai mare , si consta din masurarea lui , de mai multe ori , pe portiuni succesive ale
limbului.

In situatia cand trebuie masurat un unghi BAC , format din directiile AB si Ac , in punctele B
si C se planteaza cate un jalon , daca nu sunt semnalizate prin balize sau piramide , iar in
punctul A se pune teodolitul , facandu-se centrarea si calarea. (figura 3.72).

Fig.3.72
Dupa aceasta se efectueaza operatiile de masurare in urmatoarea ordine : se aduc zerourile in
coincidenta si se face masurarea simpla a unghiului. La a doua masurare se ia ca origine
marimea unghiului si asa mai departe.

Repetandu-se operatia de mai multe ori rezulta ca in final se va obtine o valoare care
reprezinta de atatea ori marimea unghiului de cate ori s-a repetat masuratoarea.

Metoda reiteratiei

Prin reiteratie se intelege acea metoda de masurare a unghiurilor orizontale prin care unul sau
mai multe unghiuri se masoara de mai multe ori , de fiecare data schimbandu-se originea de
masurare pe cercul gradat.

Practic inseamna ca metoda reiteratiei reprezinta o suma de masurari simple , fiecare unghi in
parte obtinandu-se ca o medie a valorilor rezultate din mai multe masurari.

Fiecare parcurgere a turului de orizont se numeste reiteratie.

Numarul de reiteratii stabilit de nstructiuni pentru masuratorile topografice este de 4 .


Intervalul dintre origini se calculeaza cu ajutorul relatiei :

Co = 4009 / n*m ,

unde

n – numarul de reiteratii

m – numarul de dispozitive de citire

Inseamna ca pentru masuratorile topografice (figura 3.73) intervalul dintre originile de


masurare va fi : Co = 400g / 4*2 = 50g , originile de masurare pentru pozitia I : 0g; 50g ; 100 si
150g iar pentru pozitia a doua a lunetei: 200 , 250 , 300 si 350g.

La fiecare reiteratie in parte se incheie turul de orizont , cu respectarea tolerantei cerute de


instructiuni.

Metoda orientarilor directe

Aceasta metoda consta in a masura direct pe teren orientarile laturilor , lucru important ,
deoarece in calculul coordonatelor acestea sunt de nelipsit.
Acest mod de obtinere a unghiurilor orizontale , respectiv a orientalizarilor se practica la
ridicarile topografice cu teodolitul prin metoda drumuirii si a radierii.

Metoda orientarilor directe prezinta avantajul ca permite obtinerea acestora pe cale directa ,
prin masurare pe teren.

In functie de decizia cu care trebuie determinate coordonatele punctelor se foloseste nordul


magnetic sau goegrafic pentru orientarea unei laturi considerate de plecare. Este de preferat
situatia cand una din laturi este formata din puncte de sprijin de triangulatie sau intersectie si ,
in consecinta , este posibila calcularea orientarii geografice a laturii initiale (figura 3.74)

Sunt insa numeroase cazuri cand orientarea laturii de plecare se obtine cu ajutorul busolei
topografice sau a declinatorului atasat la teodolit.

Fig.3.73

Ordinea de lucru pentru poligonul prezentat in figura alaturata este urmatoarea : se determina
orientarea laturii 1 – 4 cu ajutorul busolei magnetice , se vizeaza la punctul 2 obtinand
orientarea 1 – 2 si se inchide turul de orizont.

In statia a doua , cea din punctul 2 , operatiile sunt asemanatoare , cu deosebirea ca se folosesc
rezultatele din prima statie.

Cunoscand orientarea laturii 1 -2 se poate obtine usor orientarea laturii 2 -1 deoarece :

θ2-1 = θ1-2 +- 200

, valoare care se introduce in aparat si se vizeaza la punctul 1 , apoi la punctul 2 , dupa care se
inchide turul de orizont.

Fig.3.74

Caracteristic metodei este faptul ca in urma observatiilor din ultima statie , exista posibilitatea
controlului inchiderii drumuirii de orientare , prin compararea orientarii de plecare θ 1-4 , cu
orientarea de inchidere θ4-1.

θ4-1 = θ 1-4 +- 200g


O eventuala nepotrivire eo trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu toleranta .

Calculul orientarilor definitive este aratat in cap VI la metoda drumuiri.

Erori la masurarea unghiurilor orizontale

La masurarea unghiurilor orizontale , ca si la oricare gen de masuratori , sunt inevitabile o


serie de erori .

Dintre acestea , mai importante sunt:

 eroarea de centrare a semnalului


 eroarea de centrare a aparatului
 eroarea de vizare sau de punctare
 eroarea de citire a gradatiilor
 eroarea de divizare a limbului.

Eroarea de centrare a semnalului apare atunci cand semnalul la care se vizeaza nu se afla pe
verticala punctului topografic sau cand viza nu se face la baza jalonului (figura 3.75) , astfel
incat viza ajunge in S in loc sa se faca in B , punctul de vizat.

Din aplicarea teoremei sinusurilor in triunghiul CSB , in cazul unui unghi β = 100g rezulta
(figura 3.75)

є1cc = c/D * ρ ,

in care

e este excentritatea semnalului ,

D distanta dintre puncte

ρ = 636 620 cc , valoarea in secunde a unui radian.

Fig.3.75

Eroarea de centrare a aparatului intervine atunci cand centrarea s-a facut neglijent. Unghiul
є2 (figura 3.76) care reprezinta eroarea provocata de asezarea excentrica a aparatului rezulta
din aplicarea teoremei sinusurilor in triunghiul CEA , ajungandu-se la relatia :
є 2cc = e / D * ρ

cu aceeasi semnificatie a notatiei.

Eroarea de vizare , notata cu є3 este invers proportionala cu puterea de marire a lunetei si se


scrie sub forma relatiei :

є 3cc = 200cc / M

unde

M – puterea de marire a lunetei.

Eroarea de citire a gradatiilor (є4) este egala cu valoarea celei mai mici diviziuni ce se poate
citi la dispozitivul cercului orizontal.

Eroarea de divizare a cercurilor (є5) poate fi considerata ca fiind neglijabila.

Eroarea totala care poate afecta o viza are forma:

E1 = √(є1 2,1+ є22,2 +є3 2,3 + є4 2,4 + є5 2.6)

Eroarea care va afecta un unghi , format din doua vize este :

E2 = E1 * √2

Rezulta ca numai repetarea masuratorilor nu este suficienta si pentru a avea erori cat mai mici
la masurarea unghiurilor orizontale trebuie acordata atentie deosebita cauzelor care pot
provoca erori mai mari , respectiv centrarii semnalelor , a aparatului si citirii la cercul
orizontal.

Fig.3.76
Masurarea unghiurilor verticale

Cunoasterea marimii unghiurilor verticale este necesara pentru distantelor la orizont si pentru
calcul , pe cale trigonometrica , a diferentei de nivel dintre puncte.

Se pot masura doua feluri de unghiuri si anume (figura 3.77) : verticale si zenitale.

Fig.3.77

La masurarea unghiului vertical se instaleaza teodolitul intr-una din extremitatile


aliniamentului si se vizeaza la cealalta , la inaltimea aparatului.

Se face calarea nivelei eclimetrului , la aparatele prevazute cu un asemenea dispozitiv , dupa


care se citeste marimea unghiului vertical la scarita cercului vertical. La aparatele cu citire
optica centralizata , concomitent cu valoarea unghiului orizontal , se poate citi si marimea
unghiului vertical , pe ecran acesta fiind notat cu V.

Tehnica masurarii indirecte a distantelor

Masurarea stadimetrica a distantelor

Tehnica de lucru

Asa dupa cum s-a aratat in paragraful 3.3 , pentru obtinerea stadimetrica a distantelor este
necesar un tahimetru , teodolit prezavut cu fire stadimetrice si o mira , care se aseaza in
pozitie verticala pe punct .

Distantele se obtin prin aplicarea relatiilor :

D = K * H sau D = K *H + c ,

in care :

D – distanta de pe teren

K – numarul generator

c – constanta aditionala de neanalitism.


Rezulta ca pentru obtinerea distantei este necesara cunoasterea lui H , numarul generator ,
care se obtine din diferenta citirilor pe mira la cele doua fire stadimetrice.

Pentru control se face citirea si la firul reticular orizontal .

In cazul exemplului prezentat in figura 3.78 se va citi :

 Fs - citirea la firul stadimetric superior = 1 650


 Fi - citirea la firul stadimetric inferior = 1 330
 Fm - citirea la firul reticular orizontal = 1 490

Rezulta ca H = Fs – Fi = 1 650 – 1 330 = 220 mm.

D = K * H = 320 mm x 100 = 32 000 mm = 32,00 m.

Erori si greseli la masurarea stadimetrica a distantelor

La masurarea stadimetrica a distantelor pot aparea erori si greseli datorita instrumentelor si


datorita operatorului.

Erori datorita tahimetrului. Dintre erorile si greselile datorate aparatului se pot retine : eroarea
datorita grosimii firelor reticulare , in cazul in care nu se pot aprecia corect fractiunile de
centimetru si eroarea de paralaxa.

Mira poate produce de asemenea erori sau greseli , printre care : eroarea datorita gradatiilor ,
care fie sunt uzate , fie ca mira s-a deformat.

La folosirea masurarii stadimetrice a distantelor mai pot aparea erori datorita operatorului sau
ajutorului sau , printre care : eroarea de neverticalitate a mirei , eroarea de punctaj , cand se
vizeaza la distanta mari mari de 150 m si mira nu se mai vede clar, etc.

Masurarea paralactica a distantelor

Obtinerea pe aceasta cale a distantelor are la baza masurarea unghiurilor orizontale format de
vizele la extremitatile unei mire de 2 m , tinute orizontal: cotangenta jumatatii acestui unghi
reprezinta distanta dintre teodolit si mira

Masurarea distantelor cu tahimetre autoreductoare


Tahimetrele autoreductoare dispun in plus de o placa de sticla pe care sunt gravate fire
stadimetrice si necesita mire speciale , cu reperul zero la inaltimea de 1,40 m.

Pentru obtinerea distantei , dupa punerea in statie a tahimetrului si asezarea verticala a mirei ,
se vizeaza cu firul de baza la reperul zero. Se citeste apoi pe mira numarul generator in
dreptul firului stadimetric.