TIPURI DE ARBITRAJ

AD-HOC si INSTITUTIONALIZAT

AD-HOC sau după cum cunoaştem, arbitrajul comercial international poate fi

instituţionalizat şi ad-hoc. Practica relaţiilor comerciale internaţionale
demonstrează că majoritatea litigiilor în comerţul international sunt încredinţate
spre soluţionare instituţiilor permanente de arbitraj.De-a lungul anilor, arbitrajul
comercial international a cunoscut o evoluţie spectaculoasă. Importanţa şi eficienţa
arbitrajului comercial internaţional au fost recunoscute atât de organismele
internaţionale, de doctrinari, cât şi de comercianţii din întreaga lume, caretransmit
litigiile ce apar din contractele comerciale internaţionale spre solţuionare unei
instanţe de arbitraj.

Conform Convenţiei Europene de arbitraj commercial internaţional, adoptată la

Geneva la 21.04.1961 (încontinuare – Convenţia de la Geneva)1, prin arbitraj se
înţelege soluţionarea litigiilor nu numai de către arbitrii numiţi pentru cazuri
determinate (arbitraj ad-hoc), dar şi de către instituţii permanente de arbitraj.Unii
autori definesc arbitrajul comercial international ca fiind mijlocul prin care un
litigiu sau mai multe litigii ce vor apărea în viitor pot fi soluţionate definitive de o
persoană neinteresată şi nonguvernamentală.

Alţi autori definesc arbitrajul comercial internaţional ca fiind o instituţie juridică

pentru soluţionarealitigiilor ce apar în cadrul relaţiilor comerciale internaţionale de
către persoane învestite cu această sarcină chiar de către părţile contractante aflate
în litigiu.
Sunt evidenţiate următoarele două elemente definitorii ale arbitrajului: arbitrajul
are o origine contractuală, iar funcţia arbitrajului este una jurisdicţională.2

În general, convenţia de arbitraj constituie baza pentru soluţionarea unui litigiu pe

calea arbitrajului.
Convenţia de arbitraj poate fi exprimată sub forma unei clauze compromisorii,
inserate într-un contract sau sub forma unui compromis. Convenţia de la Geneva
defineşte convenţia de arbitrajfie o clauză compromisorie înscrisă într-un

1
Art.1 pct.2) lit.b).
2
Deleanu Ion şi Deleanu Sergiu, Arbitrajul intern şi internaţional,
Rosetti, Bucureşti, 2005, p.9

1
contract,fie un compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de părţi sau
conţinute într-un schimb de scrisori, de telegrame sau de comunicări prin fax si în
raporturile dintre ţări ale căror legi nu impun forma scrisă pentru convenţia de
arbitraj, orice convenţie încheiată în formele permise de aceste legi.

Convenţia de la Geneva defineşte3 convenţia de arbitraj fie o clauză compromisorie

înscrisă într-un contract, fie un compromis, contractul sau compromisul fiind
semnate de părţi sau conţinute într-un schimb de scrisori, de telegrame sau de
comunicări prin telex şi, în raporturile dintre ţări ale căror legi nu impun forma
scrisă pentru convenţia de arbitraj, orice convenţie încheiată în formele permise de
aceste legi.

Atât Convenţia de la Geneva, cât şi Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea

sentinţelor arbitrale
străine adoptată la New York la 10.06.19589 (în continuare – Convenţia de la New
York), precum şi
legislaţiile naţionale ale statelor consacră şi arbitrajul ad-hoc, şi arbitrajul
instituţionalizat.4
Astfel, conform Convenţiei de la Geneva5, părţile la o convenţie de arbitraj sunt
libere să prevadă:
a) că litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj; în acest
caz, arbitrajul se va desfăşura
b) în conformitate cu Regulamentul instituţiei desemnate,sau
c) că litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc; în acest caz,
părţile vor avea în special
facultatea:
i. de a desemna arbitrii sau de a stabili modalităţile potrivit cărora vor fi
desemnaţi arbitrii în caz delitigiu;
ii. de a determina locul arbitrajului;
iii. de a fixa regulile de procedură pe care le vor urma arbitrii.
Arbitrajul Ad-Hoc

3
Art.I pct.2) lit.a)
4
Art.I pct.2), lit.b)
5
Art.IV pct.1)

2
Arbitrajul organizat prin conventia arbitrala incheiata intre parti, de catre un tert,
altul decat o institutie de arbitraj reprezinta arbitrajul ad-hoc. Sintagma ad-hoc
trebuie cuprinsa explicit in conventia incheiata de parti. Orice alta formulare in
textul conventiei arbitrale va supune litigiul arbitrajului institutionalizat.
Avantajul arbitrajului ad-hoc este dat de faptul ca tribunalul arbitral, format din 1
sau 3 arbitri, este ales de parti si se supune regulilor stabilite prin conventia
arbitrala, in ceea ce priveste locul arbitrajului si limba in care se vor desfasura
dezbaterile (in lipsa unor astfel de prevederi, tribunalul arbitral ales va determina
locul si limba).
Cu toate acestea, arbitrii sunt independenti si impartiali in indeplinirea atributiilor
lor jurisdictionale, ei neputand fi considerati reprezentanti ai partilor, chiar daca au
fost desemnati de catre acestea.
In ceea ce priveste dispozitiile legale aplicabile arbitrajului ad-hoc, acesta se
desfasoara in baza prevederilor Codului de procedura civila, ale art. 4 alin. (2) si
(3) din Normele Conventiei europene de arbitraj comercial international, incheiata
la Geneva la 21 aprilie 1961, si celor ale Regulamentului de arbitraj al Comisiei
Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International (UNCITRAL), adoptat la 15
decembrie 1976, si Regulilor de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial
International, partea a II-a, cap. VIII.
In cazul unui astfel de litigiu, Curtea de Arbitraj poate acorda asistenta, la cererea
partilor, cu conditia achitarii taxei de inregistrare si taxei de administrare de catre
parti.
Asistenta Curtii de Arbitraj in arbitrajul ad-hoc consta in urmatoarele activitati sau
numai in unele dintre ele, potrivit intelegerii cu partile:
i. furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informatii sau documentatii
referitoare la solutiile doctrinare si jurisprudentiale intr-o anumita
problema;
ii. asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale arbitrajului, constand in
operatiuni privind primirea, inregistrarea si evidenta corespondentei, citarea
partilor si comunicarea actelor, emiterea diverselor instiintari catre parti si
arbitri, consemnarea dezbaterilor in incheieri de sedinta, indosarierea
actelor, intocmirea si pastrarea registrelor, precum si orice alte asemenea
lucrari necesare bunei desfasurari a arbitrajului;
iii. asigurarea unui spatiu corespunzator pentru desfasurarea arbitrajului;

3
 iv. urmarirea si facilitarea arbitrajului astfel incat acesta sa se desfasoare in
bune conditii si sa se finalizeze in termenul stabilit de parti.

ARBITRAJUL INSTITUTIONALIZAT
Organizarea arbitrajului institutionalizat se face de catre Curtea de Arbitraj
Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei
si de catre curtile de arbitraj de pe langa camerele judetene (denumite in
continuare „Curte de Arbitraj”).
Curtea de Arbitraj organizeaza si administreaza solutionarea litigiilor interne si
internationale, pe calea arbitrajului institutionalizat sau ad-hoc, daca partile au
incheiat, in acest sens, o conventie arbitrala scrisa si solicita acest lucru in mod
expres.
Arbitrajul institutionalizat consta in incredintarea, prin conventie arbitrala,
Curtii de Arbitraj sa judece un litigiu determinat.
Litigiul arbitral, in intelesul Regulilor de procedura arbitrala, este orice litigiu
derivand dintr-un contract, inclusiv referitor la incheierea, interpretarea,
executarea sau desfiintarea lui, ca si din alte raporturi juridice arbitrabile.
Litigiul este intern cand partile au nationalitatea sau cetatenia romana, iar
raportul juridic nu contine elemente de extraneitate care sa puna in discutie
aplicarea legii straine.
Litigiul este international cand decurge dintr-un raport juridic care intereseaza
comertul international sau din raporturi juridice civile cu elemente de
extraneitate.
Regulile aplicabile in cadrul procedurilor arbitrale se completeaza cu
dispozitiile Codului de procedura civila. Tribunalul arbitral este abilitat sa
judece un litigiu determinat si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie
pentru parti
In intreaga procedura arbitrala trebuie sa li se asigure partilor, sub sanctiunea
nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de
aparare si a principiului contradictorialitatii. De asemenea, dosarul litigiului
este confidential, nicio persoana, in afara celor implicate in desfasurarea
litigiului respectiv, neavand acces la dosar fara acordul scris al partilor.

4
 CONVENTIA ARBITRALA
Conventia arbitrala se incheie in scris, fie sub forma unei clauze compromisorii,
fie sub forma unei intelegeri de sine statatoare, denumita compromis, prin care
partile convin ca, in eventualitatea unui litigiu, acesta sa fie solutionat pe
aceasta cale. Conventia arbitrala poate rezulta insa si din introducerea de catre
reclamant a unei cereri de arbitrare/actiuni arbitrale si acceptarea paratului ca
aceasta sa fie solutionata de Curtea de Arbitraj.
Avantajele incredintarii litigiului comercial direct Curtii de Arbitraj consta, in
linii mari, in: solutionarea diferendului intr-un termen rezonabil,
confidentialitatea dosarului, lipsa de publicitate a hotararii arbitrale.
TRIBUNALUL ARBITRAL
In functie de valoarea obiectului cererii principale si de complexitatea cauzei,
tribunalul arbitral este constituit fie dintr-un arbitru unic, fie din 3 arbitri, dintre
care unul este supraarbitru. Arbitrii desemnati pentru fiecare litigiu determinat
sunt numiti de catre Autoritatea de nominare din cuprinsul Listei de arbitri, dupa
consultarea elementelor din dosar care permit sa se aprecieze valoarea litigiului
si complexitatea cauzei. Astfel, se elimina posibilitatea partilor de a-si alege
arbitrul, astfel cum era prevazut in reglementarea anterioara.

Arbitrii pot fi revocati in situatia in care:

i. dupa semnarea actului de misiune se renunta in mod nejustificat la
misiunea de arbitru/supraarbitru;
ii. fara motiv justificat, nu participa la sedinta de arbitrare;
iii. fara motive temeinice, tergiverseaza solutionarea litigiului;
iv. nu se pronunta hotararea in termenul stabilit prin dispozitiile prezentelor
reguli;
v. nu se respecta caracterul confidential al arbitrajului.
De asemenea, arbitrii pot fi inlocuiti in caz de abtinere, recuzare, revocare,
renuntare, deces ori alte cauze de impiedicare, in termen de 3 zile de la data
luarii la cunostinta a unei astfel de imprejurari de catre Autoritatea de nominare.
PROCEDURA PREARBITRALA
Sesizarea Curtii de Arbitraj se realizeaza printr-o cerere de arbitrare/actiune
arbitrala pe care reclamantul o adreseaza Curtii. Cererea trebuie sa cuprinda

5
 aceleasi elemente ca si o cerere adresata instantei de judecata, cu precizearea ca
reclamantul va anexa si o copie a documentului in care se regaseste clauza
compromisorie.
Paratul are obligatia de a-si exprima pozitia fata de cererea reclamantului, prin
intampinare. Acesta are de asemenea posibilitatea de a formula o cerere
reconventionala, atunci cand are pretentii proprii fata de reclamant, derivand
din acelasi raport juridic.
In ceea ce priveste cheltuielile arbitrale, acestea cuprind: taxa de inregistrare,
taxa administrativa, cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a
actelor, cheltuielile privind dezbaterile, onorariile arbitrilor, onorariile
avocatilor, ale expertilor si ale consilierilor, cheltuielile de deplasare a partilor,
arbitrilor, martorilor, expertilor si consilierilor, precum si alte cheltuieli
generate de arbitrarea litigiului.
Cheltuielile arbitrale se pot imparti intre parti potrivit intelegerii dintre ele sau,
in lipsa unei astfel de intelegeri, vor fi achitate de partea care a cazut in pretentii.
In ceea ce priveste termenul in care va fi solutionat litigul, acesta prezinta un
real avantaj fata de procedura de drept comun, intrucat tribunalul arbitral trebuie
sa pronunte o hotarare in termen de 5 luni de la data constituirii sale. Cu toate
acestea, termenul poate fi prelungit pentru motive temeinice sau la cererea
partilor.
PROCEDURA ARBITRALA
Procedura arbitrala se desfasoara in mod asemanator celei de drept comun,
cuprinzand infatisari si dezbateri, administrare de probe si, in final, solutionarea
litigiului printr-o sentinta arbitrala.

Exceptiile privind existenta sau validitatea conventiei arbitrale sau constituirea

tribunalului arbitral trebuie invocate cel mai tarziu la prima zi de infatisare, sub
sanctiunea decaderii. Exceptiile de ordine publica vor putea fi invocate pe tot
parcursul litigiului arbitral.
Tribunalul arbitral va aplica dreptul comun in materia procedurii civile, cat si
dispozitiile cuprinse in Conventia europeana de arbitraj comercial international,
incheiata la Geneva la 21 aprilie 1961, si, respectiv, dispozitiile Regulamentului
de arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International

6
 (UNCITRAL), adoptat la 15 decembrie 1976, in masura in care respectivele
dispozitii nu contravin regulilor in discutie.
SENTINTA ARBITRALA
Litigiul va fi solutionat de tribunalul arbitral in temeiul contractului principal
incheiat de parti, a actelor aditionale, in baza probelor administrate, normelor
de drept aplicabile si, atunci cand este cazul, uzantelor comerciale. Cu acordul
expres al partilor, tribunalul poate solutiona litigiul in echitate, pe baza
convingerii intime a acestuia. Hotararea se pronunta in sedinta secreta.
Sentinta arbitrala este definitiva si obligatorie, avand efectele unei hotarari
judecatoresti definitive si obligatorii. Aceasta poate fi investita cu formula
executorie, printr-o cerere adresata de partea castigatoare instantei judecatoresti
competente de la sediul Curtii de Arbitraj. Sentinta arbitrala investita constituie
titlu executoriu si se executa silit, intocmai ca o hotarare judecatoreasca.
Sentinta arbitrala va putea fi desfiintata numai prin actiune in anulare, pentru
unul din motivele prevazute in Codul de procedura civila. Prin conventia
arbitrala partile nu pot renunta la dreptul de a formula actiune in anulare
impotriva unei eventuale sentinte arbitrare. Ulterior pronuntarii unei astfel de
sentinte, partea va putea insa renunta la dreptul de a formula cerere in anulare.
Actiunea in anularea sentintei arbitrale se va introduce in termen de o luna de
la data comunicarii hotararii arbitrale, direct la instanta competenta potrivit
legii, sub sanctiunea decaderii din drept.
DISPOZITII SPECIALE PRIVIND ARBITRAJUL INTERNATIONAL
In litigiile internationale se aplica, pe langa Regulile de procedura arbitrala, si
prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte.
Durata termenelor prevazute pentru solutionarea litigiului intern se dubleaza. In
aceste litigii, Autoritatea de nominare va desemna cu precadere arbitrii straini
aflati pe Lista de arbitri. Dezbaterile se vor desfasura in limba romana, cu
exceptia cazului in care toti arbitrii cad de acord sa foloseasca o limba de
circulatie internationala.
Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara dezbaterea, la cererea si
pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral ii asigura serviciile unui interpret, partile
putand sa participe la dezbateri si cu interpretul lor. In orice situatie insa,

7
 dezbaterile se desfasoara in prezenta unui interpret desemnat de tribunalul
arbitral.

JURISPRUDENTA
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 688/19.05.2015
SENTINŢA CIVILĂ NR. 490/03.02.2015

8
 BIBLIOGRAFIE
Deleanu Ion şi Deleanu Sergiu, Arbitrajul intern şi internaţional, Rosetti,
Bucureşti, 2005, p.9
www.infolegal.ro
https://idrept.ro