Sunteți pe pagina 1din 9

Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR

Specializarea Administrarea Afacerilor

Unitatea de învăţare 2

Politici și strategii investiționale

Cuprins
Pagina
2.1. Introducere ................................................................................................ 28
2.2. Obiective ................................................................................................... 28
2.3. Politici și strategii investiționale la nivelul firmei ........................................ 29
2.4. Politici și strategii investiționale la nivelul României ................................. 31
2.5. Politici și strategii investiționale la nivelul internaționaș ............................ 32
2.6. Rezumat .................................................................................................... 35
2.7. Test de autoevaluare ................................................................................. 35
2.8. Concluzii ................................................................................................... 36
2.9. Bibliografie obligatorie ............................................................................... 36

2.1. Introducere

În această unitate de învăţare sunt prezentate informaţii privind politicile


şi strategiile investiţionale.
Cunoştinţe preliminare: investiții, reglemetări naționale și
europene privind investițiile
Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la
bibliografia obligatorie; instrumente de scris, calculator şi acces
la internet

Durata de învăţare: 240 de minute

2.2. Obiective

Obiectivul specific: dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor teoretice cu


privire la ploticile și strategiile investiționale.

Obiectivele operaţionale
După parcurgerea conţinutului, toţi studenţii vor putea să:
 precizeze politicile şi strategiile investiţionale la nivelul firmei
 clasifice investiţiile din prisma cash-flow-urilor

Pagina 8
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

 enunţe diversele politici şi strategii investiţionale la nivelul


României
 enumere politicile şi strategiile investiţionale la nivel internaţional
 precizeze garanţiile acordate investitorilor străini

2.3. Politici și strategii investiționale la nivelul


firmei
Strategia investiţională stabileşte, pe baza unor studii, analize,
simulări, obiectivele principale ale firmei în domeniul investiţional,
acţiunile ce urmează să se desfăşoare pentru atingerea obiectivelor,
modalităţile de atingere a acestora, sursele de finanţare şi metodele de
alocare a resurselor. Strategia investiţională, ca o strategie parţială, dar
care ocupă un loc central în cadrul strategiilor şi politicilor firmei, trebuie
să aibă în vedere şi celelalte strategii ale firmei (de piaţă, de restructurare,
informatizare), înscriindu-se în strategia globală a firmei, în politica sa
economică, asigurând suportul financiar al materializării programelor
firmei.
Strategia investiţională a firmei are un puternic caracter novator,
deoarece prin investiţii se asigură promovarea progresului tehnic şi a
rezultatelor cercetării ştiinţifice, perfecţionarea capitalului fix, a
tehnologiilor, a metodelor de organizare a producţiei.
În funcţie de puterea economică a firmei, de corelarea care există
între ceea ce ea produce şi cererea pieţei, strategia investiţională poate fi:
1. de redresare
2. de consolidare
3. de dezvoltare.
1. În cazul unei firme la care cererea de produse finite a scăzut
foarte mult, strategia investiţională ce trebuie urmată este una de
redresare, care presupune restructurarea producţiei, schimbarea
utilajelor şi tehnologiei.
2. Strategia de consolidare se aplică numai acolo unde se constată
mici modificări în structura pieţei, unde au apărut şi alţi furnizori
de produse finite, unde se constată o creştere a concurenţei şi
există riscul pierderii vechilor pieţe de desfacere a produselor
finite.
3. Strategia de dezvoltare se aplică în cazul în care există o cerere
pronunţată de produse finite sau în cazul în care piaţa reclamă
apariţia de noi produse finite cu parametrii, calităţi sau efecte
sociale superioare celor existente deja pe piaţă.
La baza oricărei activităţi investiţionale trebuie să stea principiul
eficienţei economice, al obţinerii unui efect cât mai mare la fiecare
unitate de efort făcută. Pentru fundamentarea strategiei investiţionale a

Pagina 9
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

firmei trebuie să se analizeze rolul şi locul firmei în cadrul ramurii


respective, să se facă un studiu al comportamentului celorlalţi
producători, al furnizorilor de materii prime.
Strategia investiţională, de regulă pentru marile firme depinde de
opţiunile politice. De aceea, este foarte greu pentru o firmă mare să
elaboreze o astfel de strategie, să facă propuneri de acţiuni concrete
pentru realizarea unor obiective, dacă nu există o strategie la nivel
macroeconomic sau dacă aceasta nu este cunoscută de factorii de decizie
de la nivel sectorial, regional, zonal.
Fiecare proiect trebuie analizat atât prin prisma investitorului, la
nivel microeconomic, cât şi prin prisma economiei naţionale, la nivel
macroeconomic. La nivelul firmei, scopul principal îl constituie obţinerea
unui profit cât mai mare la fiecare leu cheltuit, iar la nivel
macroeconomic, alături de criteriile economice, apar şi cele sociale,
strategice, ecologice.
Investiţia este o cheltuială certă pentru un viitor ce conţine
elemente de incertitudine. Ca urmare a acestui fapt, evaluarea eficienţei
economice trebuie să fie însoţită de un studiu al sensibilităţii proiectului
la unele modificări nefavorabile care pot apărea în desfăşurarea
proceselor investiţionale şi de producţie, cum ar fi: prelungirea duratei de
execuţie a obiectivului, creşterea costurilor materiilor prime, scăderea
cererii la produsele finite, reducerea preţului de vânzare a mărfii.
Orice strategie investiţională presupune mai multe variante,
caracterizate printr-o multitudine de aspecte tehnice, economice, sociale.
Tocmai de aceea, pentru stabilirea variantei optime de strategie, aceasta
trebuie apreciată printr-un sistem de indicatori de eficienţă economică,
incluzând mai multe criterii de optimizare. În cadrul politicii de extindere
a activităţii firmei, strategia investiţională deţine un loc primordial,
deoarece prin ea se direcţionează viitorul firmei, se orientează efortul
acesteia pentru atingerea unor obiective care să-i permită valorificarea cu
eficienţă maximă a resurselor consumate.
În funcţie de riscul pe care îl implică pentru perspectiva
întreprinderii, investiţiile sunt:
1. de înlocuire a echipamentului complet uzat, cu un rsic foarte
scăzut, întrucât nu presupune modificări ale tehnologiei de
fabricaţie
2. de modernizare a echipamentului existent în funcţiune şi care
implică un risc redus ca urmare a unor corecţii neesenţiale în
tehnologia de fabricaţie
3. de dezvoltare (de extindere) a unor secţii, uzine, fabrici noi,
investiţii care presupun un risc mai mare, antrenat de nevoia de
lărgire a pieţelor de aprovizionare, a forţei de muncă, de capital şi
de desfacere.

Pagina 10
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

4. strategice, privind crearea unei filiale în străinătate, asimilarea


unui produs nou şi/sau a unei tehnologii noi, fuzionarea cu altă
societate comercială, robotizarea întregului proces de fabricaţie.
Aceste investiţii presupun un risc considerabil, ca urmare a
extinderii activităţii în zone geografice noi şi/sau în medii
tehnologice, comerciale complet restructurate.
Dintr-o perspectivă monetară a intrărilor şi a ieşirilor de
trezorerie (cash-flow-uri) din exploatarea lor se pot distinge patru tipuri
de investiţii:
1. proiecte de investiţii în construcţii, agricultură sau de investiţii
financiare, care se caracterizează printr-o singură cheltuială
iniţială (intrare) şi o singură încasare (ieşire) la încheierea duratei
investiţiei
2. proiecte de investiţii în echipamente industriale, care solicită o
singură cheltuire a capitalurilor iniţiale şi ocazionează încasări
eşalonate pe durata de viaţă a investiţiei
3. proiecte de ansambluri industriale complexe care reclamă o
cheltuire eşalonată a capitalurilor iniţiale şi degajă o singură
încasare la sfârşitul duratei investiţiei
4. investiţii industriale care se caracterizează prin intrări şi ieşiri
eşalonate de trezorerie pe durata de viaţă a investiţiei.

2.4. Politici și strategii investiționale la nivelul


României
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESUL
INVESTIŢIONAL ÎN ROMÂNIA sunt:
- Planul Naţional de Dezvoltare (PND)
- întocmirea Planului de amenajare a teritoriului la nivel judeţean;
- zestrea naturală;
- infrastructura de utilităţi;
- reţeaua bancară;
- calitatea forţei de muncă;
- infrastructura de transport rutieră sau aeronautică
Politica investiţională la nivel macroeconomic constituie o parte
componentă a politicii economice promovate de stat. Politica
investiţională de stat reprezintă un ansamblu de acţiuni socio-economice,
juridice şi organizatorice, orientate spre utilizarea raţională a resurselor
acestuia prin investire în sferele prioritare în scopul dezvoltării durabile a
economiei; spre stimularea atragerii investiţiilor corporative, private şi
străine la realizarea celor mai de perspectivă proiecte investiţionale.

Pagina 11
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

Încă în anii ’60 ai secolului XX a fost demonstrat faptul că politica


investiţională reprezintă prin sine elementul de bază al politicii
economice a unui stat.
După caracterul orientării sale, politica investiţională a ţării poate
fi agresivă şi conservativă.
Politica investiţională agresivă este politica orientată spre atingerea
unei profitabilităţi maxime în condiţii de risc accentuat, adică,
realizându-se, preponderent, plasamente în obiective riscante. De regulă,
la acestea se referă ramurile şi domeniile inovaţionale.
Politica investiţională conservativă este politica orientată spre
minimizarea riscurilor investiţionale în condiţiile obţinerii unor
venituri moderate. O astfel de politică vizează, în special, favorizarea
plasamentelor în ramurile şi domeniile economice tradiţionale.
În funcţie de politica investiţională la nivel macroeconomic
promovată (agresivă sau conservativă, orientată preponderent spre
mobilizarea investiţiilor interne sau a celor externe, etc.), statul
(Guvernul) va favoriza unele tipuri de investiţii, prin asigurarea unui
climat investiţional respectiv.
Politica investiţională promovată de stat poate fi analizată prin
intermediul politicilor sectoriale, politicilor regionale etc.

2.5. Politici și strategii investiționale la nivel


internațional
Un loc important în configurarea ofertei de locaţii pe piaţa
internaţională a investitorilor, îl deţin politicile de promovare. Printre
politicile de atragere a investiţiilor străine directe, cele mai importante
sunt:
1. reducerea obstacolelor în calea investiţiilor străine directe prin
intrarea restricţiilor la intrarea pe piaţă
2. îmbunătăţirea standardelor de tratament aplicabil investitorilor
străini, prin garantarea tratamentului nediscriminatoriu vizavi de
investitorii autohtoni sau alţi investitori străini
3. protejarea investitorilor străini prin acordarea de compensaţii în
caz de naţionalizări sau exproprieri
4. promovarea fluxurilor de investiţii străine directe prin măsuri
care vizează ameliorarea imaginii ţării, oferirea de informaţii
asupra oportunităţilor de investiţii.
La nivel internaţional, politicile de promovare a investiţiilor străine
directe au evoluat în ultimii 15 ani, parcurgând 3 etape:
I. prima generaţie de politici reprezintă politicile prietenoase
faţă de investitorii străini, orientate spre piaţă, ce vizează

Pagina 12
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

liberalizarea regimului investiţiilor străine directe prin


utilizarea unei largi game de instrumente cum sunt:
- reducerea barierelor la intrarea investiţiilor străine directe
- aplicarea unui tratament standard investitorilor străini
- acordarea de garanţii
- respectarea dreptului de proprietate
II. a doua generaţie de politici este o politică proactivă în
materie de atragere a investiţiilor străine directe în care
guvernele caută în mod activ să atragă investitori străini prin
intermediul campaniilor de marketing, purtate în cea mai
mare parte de agenţiile special create pentru promovarea
investiţiilor străine
III. a treia generaţie de politici de promovare – ţinteşte sectoare
şi întreprinderi specifice, cele mai în măsură să permită
atingerea obiectivelor specifice de politică economică, cum
ar fi promovarea exporturilor sau importurilor anumitor
tehnologii şi a know-how-ului. Adică, se caută a se armoniza
interesele investitorilor cu priorităţile de dezvoltare ale ţării
gazdă.
Instrumente asociate politicilor de promovare a investiţiilor străine
directe:
A. Garanţii acordate investitorilor străini
1. garantarea liberei circulaţii a capitalurilor (LCC)
LCC – vizează aplicarea unui tratament
nediscriminatoriu investitorului străin, conceperea unui
cod al investiţiilor străine simplu şi transparent,
nerestricţionarea investiţiilor în sectoare de securitate
naţională sau în cel imobiliar, garantarea dreptului de
proprietate, acces la schimbul de monedă şi la plăţile
internaţionale sau absenţa constrângerilor la transferul
capitalurilor.
2. garantarea accesului pe piaţa UE cu proiecte
investiţionale
În general, investitorilor străini le este garantat
intrarea pe piaţa UE prin constituirea unor entităţi ce pot
lua diverse forme, în conformitate cu reglementările în
vigoare din fiecare ţară gazdă. În România, la îndemâna
investitorilor străini se află următoarele forme juridice de
constituirea societăţilor: societăţi cu răspundere limitată,
societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni,
societăţi în comandită simplă, societăţi în nume colectiv.
3. garantarea tratamentului neutru

Pagina 13
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

Legislaţia din România şi din majoritatea ţărilor UE,


prevede aplicarea tratamentului naţional investitorilor
străini. Acest lucru se traduce printr-un tratament egal şi
nediscriminatoriu pentru investitorii români şi străini,
rezidenţi şi nerezidenţi. Deci, investitorii străini
beneficiază de aceleaşi drepturi cu investitorii rezidenţi,
de aceleaşi facilităţi fiscale sau privind plata taxelor
vamale.
4. garantarea unui mediu concurenţial normal
Cadrul legislativ privind politica concurenţială în
Uniunea Europeană protejează, menţine şi stimulează
concurenţa şi un mediu concurenţial normal. Un astfel de
cadru promovează interesele consumatorilor şi creează
condiţiile evaluării agenţilor economici pe bază de
principii uniforme. Prevederile sale trebuie respectate de
toate companiile străine care investesc sau achiziţionează
alte companii. Investitorilor străini le este garantată
desfăşurarea unei activităţi economice într-un mediu
construit pe baza principiilor concurenţiale.
5. garantarea dreptului de proprietate
Clădirile pot fi achiziţionate fără restricţii în
România, de către persoanele juridice străine.
Achiziţionarea de terenuri realizată de investitorii din
afara Uniunii Europene, se face conform acordurilor
internaţionale pe bază de reciprocitate, astfel încât
acestora să nu li se aplice un tratament mai favorabil
decât investitorii din Uniunea Europeană. Dreptul
achiziţiei terenului în România este garantat atunci când
persoana juridică străină deţine cel puţin 1 sediu
secundar pe teritoriul României sau când investiţia
străină se concretizează într-o societate cu personalitate
juridică română. În cazul când achiziţionarea terenului nu
este posibilă, rămâne dreptul de a-l folosi (leasing,
concesionare). Concesionarea este posibilă pe o perioadă
de maxim 49 de ani şi se realizează prin licitaţie publică
sau negocieri directe. Garanţii suplimentare sunt acordate
în România împotriva naţionalizării şi exproprierii.
6. garantarea liberei circulaţii a mărfurilor
Procesul de garantare a liberei circulaţii a mărfurilor
în România a început din 1990. România s-a aliniat
directivelor Uniunii Europene şi tratatelor internaţionale.
7. garantarea repatrierii profiturilor şi a capitalurilor

Pagina 14
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

Conform unei practici generalizate de ţările Uniunii


Europene, investitorii nerezidenţi au dreptul de a
transfera în străinătate, fără restricţii, dar numai după
plata impozitelor datorate, următoarele venituri:
- dividendele
- veniturile din vânzarea acţiunilor / părţilor sociale
- sumele obţinute din lichidarea unei societăţi comerciale
- despăgubiri în urma exproprierilor.
8. alte garanţii
- dreptul de a obţine la cerere asistenţă tehnică de
specialitate
- dreptul de a alege instanţa competentă sau de arbitraj
pentru soluţionarea litigiilor
- garanţii legale împotriva modificărilor adverse ale legii.

Sarcină de învăţare

Realizați o comaparație între diferitele politici și strategii investiționale


prezentate.

2.6. Rezumat

În cadrul acestei unități de învățare au fost trate aspecte referitoare la


politicile și strategiile invesționale la nivelul firmei, politicile și strategiile
invesționale la nivelul României precum și politicile și strategiile
invesționale la nivelul internațional.

Cuvinte cheie: investiție, politici, strategii

2.7. Test de autoevaluare


(Răspunsuri la pag. 111)

Identificaţi răspunsul la următoarele întrebări şi comentaţi:

1. Ce tip de strategie investiţională se poate aplica în funcţie de


puterea economică a firmei, de corelarea care există între ceea ce ea
produce şi cererea pieţei?
2. Care sunt factorii care influenţează procesul investiţional în
România?

Pagina 15
Material de studiu EVALUAREA ȘI FINANȚAREA INVESTIȚIILOR
Specializarea Administrarea Afacerilor

3. Care sunt cele şase prioritati naţionale de dezvoltare pentru


perioada 2007-2013?
4. Care sunt garanţiile acordate investitorilor străini?

2.8. Concluzii

 strategia investiţională stabileşte, pe baza unor studii, analize,


simulări, obiectivele principale ale firmei în domeniul investiţional,
acţiunile ce urmează să se desfăşoare pentru atingerea obiectivelor,
modalităţile de atingere a acestora, sursele de finanţare şi metodele de
alocare a resurselor;
 fiecare proiect trebuie analizat atât prin prisma investitorului, la nivel
microeconomic, cât şi prin prisma economiei naţionale, la nivel
macroeconomic;
 investiţia este o cheltuială certă pentru un viitor ce conţine elemente
de incertitudine;
 investitorii străini vor beneficia de toate drepturile prevăzute în
acordurile bilaterale de promovare şi garantare reciprocă a
investiţiilor, semnate de România cu statele de origine ale acestora;
 un loc important în configurarea ofertei de locaţii pe piaţa
internaţională a investitorilor, îl deţin politicile de promovare.

2.9. Bibliografie obligatorie

 Cărţi:
1. Vasilescu Ion, Ion Românu, Claudiu Cicea “Investiţii” Ed.
Economică, Bucureşti, 2000
2. Vasile Ilie, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed.
Meteor Press, Bucureşti, 2006
3. Vintilă Georgeta, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed.
Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2005

 Acte normative:
. 1. facilităţi pentru investiţii în IMM-uri (L 346/2004)

Pagina 16