Sunteți pe pagina 1din 8
Stavul daca avut contacte directe si raporturi diversificate cu Imperiul roman, precum sicu populariile sarmatice si germanice cu mult timp inainte de cucerirea acestuia de catre romani. Nacura acestor relatii a fost insa foarte diferiea, darorita atat stacatului pe care-l aveau cei trei parteneri in situagia internasionala a vremii si care se modifica relativ destul de frecvent, cAt si a intereselor pe care fiecare dintre acesti parteneri le avea fax de ceilalti. Astfel, relatiile dinere Regatul dacic si Imperiul roman erau concepute si puse tn praeticd in general de cdtre pucerile centrale ale celor dou state; chiar si atunci cind tratativele erau purtate de persoane cu grad mai mic in ierarhia aparatului adminiscrativ, {in fanctie de problemele tratate si de implicatia lor in relatile viitoare dintre cele dou prgi ele erau initiate si duse la indeplinire cu acordul deplin al puterii centrale. Regatul dacic a urmatit intotdeauna ca in raporturile cu romanii, de la care solicitau siasteprau, cel pusin in anumite momente, atitudini si acyiuni de sprijin sau de neincervente, si ie acceprat si tratat de catre acestia ca partener egal. Politica general a stacului dac a fost aceea de a opri prin diverse mijloace inaintarea romana spre Dunare si instalarea stipanirit romane in vecinatatea Daciei, consideratd a fi, asa cum s-a si dovedit pnd la urma, cea mai mare primejdie pentru existenga lui. Car totul altfel erau reglementate relayile statului dac cu populatiile sarmatice si ge ‘manice, la care nu exista 0 autoritate central. Acestea, firamitate in diverse formayiuni politice, care tsi modifica adesea struceura si teritoriul pe care-I stapéneau, cn pondere demograficd si militara mai mare sau mai mica si cu interese diferite, doreau si-si stabileasc singure natura raporturilor cu vecinii. Tratativele cu aceste formatiuni politice, chiar daci erau declarate si ,oficializate" ca fiind purtare de la egal la egal, impuneau de regula autoritatea si avantaje mai mari pentru cel mai puternic, in speta pentru scatul dac. Dar purtarea tratativelor cu mai multi parceneri pentru a ajunge la intelegerile dorite devenea un mare dezavantaj in momentele de criza. [n cazul in care nevoia de aliati era stringent, situatie care s-a creat in preajma si in timpul inclestarilor militare decisive cu romanii, este de presupus ca statul daca trebuit st faca, tn chip firese, concesii acestor formagiuni statale mult mai mati in raporturile dincre ele. Situatia politica in regiunea de la nordul Dunarii de Jos se schimba radical dup cucerirea Daciei, care dispare ca stat. Infranti si cu fortele drastic slabite, dacii rimasi {n afara granigelor romane vor intra intr-o perioada lunga de refacere, ce va dura mai ‘multe generat Stapanirea Imperiului zoman biruitor se extinde departe spre nord, peste {intregul podis intracarpatic al ‘Transilvaniei, ocupand astfl principalele porii stratepice fi regiunle cele mai bogace ale Daciei, Purerea Romei cunoaste acum momente de apogeu, ‘ar aucoritarea sa creste enorm, chiar si in segiunile aflace departe de fruntasile imperiului, impunind populatiilor vecine sarmatice si getmanice si-sireconsidere aticudinea perma. nent rizboinica si si ramana in expectativa, cel putin pentru o perioada. In virtucea pozitiei geografice a teritoriilor rimase mai departe in stapanirea lor, dacii liberi pastreaza aceiasi vecini pe care ica avut mai inainte si statul dac. Dat reatile eu ei vor webui adaptate Ja raportul de forte restructurat de curind, In noile condi¢ii nu ‘mai exista 0 aucoritate centrala care si negocieze problemele pentru torii dacii liberi, turmind ca acestea si fie tratate separat, de diferite formayiuni politice locale, aparute pe ruinele stacului dac disparut. Constituirea acestor formatiuni s-a facut insa cu destula incetineala si numai dupa ce au puruc fi depasice confficte de interese si neingelegeri mai vechi, reaparute dupa disparitia puterii centrale. Tratacivele cut romanii vor fi purtate de pe poritia invinsilor fara de invingatori. De asemenea, raporturile cu populaiile sarma- tice si germanice se vor reglementa de acum incolo la nivelul formasiunilor politice locale, adici de pe poziti similar sau destul de apropiate, daci liberi purtind povara infingerilot recente gi in cazul acestor relatii Raporturile dacilor liberi cu romani vor cunoaste pe parcursul urmétoarelor dowd secole forme diferite de manifestare, care vor reflecta petioade Iungi de acelmie, uneori insotite de schimburi comerciale prospere si gesturi de ,bundvoinga", prin caze se urmirea consolidarea unor relagi amicale, alteori stati accentuate de conflict. O data cx infringerea lui Decebal si cucerirea Daciei se incheiau ostiitatile militare, dar starea conflictuala dintre cele dou parti nu inceta. Dar, fiind prea slabiti, dacii liberi f-aft’purut relua lupta o buna perioads, fiind obligati sa accepte conditiile pacii romane. De altfel, supravegherea romani era foarte stricta si orice incercare de rézvratire ar fi fost usor de anihilat, rdmandnd fara nici un fel de sorti de izbanda. Mai ales in zona Munteniei si a Moldovei de sud, in preajma carora se aflau concentrate numeroase unitati militare romane, nu puteau fi inisiace nici un fel de actiuni ostile imperiului. Restul teritoriilor dacice cunosc si ele doar o desfisurare lenta a refacerii Titlul eriumfal de Daciews, pustat pentru prima dat de Traian dupa terminarea Primului rizboi dacic, a fost transferat ulterior si altor imparati romani (Hadrian, Anroninus Pius, Marcus Aurelius), chiar fn lipsa unor victorii deosebite impotriva dacilor, Conferirea acestui titlu onorific, cu roata incarcacura lui simbolica, la acae de mule timp dupa derularea evenimentelor, in vireutea victoriilor de prestigiu pastrate inci puternic in memoria societasii romane, avea menitea nu numai de a amplifica glorificarea faptelor de arme ale imparatilor, ci si de a aminti fnvinsilor de atotputernicia impesiului Legaturile economice cu imperiul sunt destul de reduse si ele, situatie confirmata de raritatea produselor sia monedelor romane in teritoriile dacilor liberi timp de mai multe decenii dupa cucerire. Abia citre sfirsitul domniei imparatului Antoninus Pius se observa o inviorare a schimburilor comerciale si o evidenté afluenta a produselor romane de tor felul, cea ce marcheaza inceputul unor noi atitudini si raporturi tntre dacii liberi si romani, jn cadrul cirora relasiile economice cunosc o dezvoltare rapida. Este de presupus, totodata, si o estompare in timp a stirii conflictuale din vremea rizboaielor de cucerire, situayie care a dus, firesc, sila o imbundcatire 2 imaginii reciproce si le instaurarea unor relatii ‘mai pasnice. Inca din vremea imparatului mentionat au inceput a fi acordate si anumice stipendii unor formasiuni politice ale dacilor liberi sau unor sefi locali ai acestora, care, treptat, vor creste mult in consisteng4 in vzemea imparatilor Marcus Aurelius, Commodus si Septimius Severus. Numeroasele tezaure de monede si de vase de argint din perioada acestor trei imparati, concentrate mai ales in Podisul Central Moldovenese si in zona subcarpatici a Moldovei, provin in buna parte din stipendii si ele atesta c crestere far’ precedent a potentialului economic si militar al dacilor liberi, pe care romanii j-au urmatric cu atentie, incercind si-i atraga prin diferice mijloace de partea lor Revenirea la relatii pasnice intre dacii liberi si romani nu a fost definitiva, inerucée curind se va ajunge din now la stati conflictuale majore. Totusi initierea unot noi raiduri in provinciile imperiului nu mai avea drept tint’ o refacere a statului dac de odinioara. Incursiunile de acum, dupa mai bine de doua generatii de la rizboaicle de cucerire, fntreprinse uneori si fn tovarasia altor populatii din preajma limesului, alcatuite din diverse semintii sarmatice si germanice, aveau foarte probabil drept scop obtinerea unor consistente prizi de rizboi si apo a unor stipendii sporice din partea romanilor, Cele dint consemnate si de unii autori antici contemporani cu evenimentele in scrierile lor!, aut actiuini de amploare impotriva Imperiului oman, cu ecou larg in epoca, fost initiate de costoboci. Suferind pierderi mule mai mici in vremea rizboaielor de cucerire a Daciei si locuind intr-o zona aflata la mare deparcare de limes, mai greu desupravegheat de romani, costobocii si-au putut reface fortele intr-un timp mai scurt. Pentru declansarea expeditiei, ei s-au folosic si de imprejurarea c4 0 vast coalitie a triburilor germanice incepuse deja o ofensiva puternict si de proportii impotriva romanilor, cunoscuta in istoriografie sub numele de ,,rizboaiele marcomanice". Expeditia costobocilor din anul 170 pare si fi fost foarte bine organizata din punct de vedere militar, de vreme ce au putut pitrunde adanc in teritoriul imperiului, ajungind pana in Grecia. Dar ea s-a incheiat pana la urma cu infrangeri repetate 2e cimpul de lupea. O inscriptie de la Roma?, ce semnaleaza prezenta in capitala imperiului a unor membri ai familiei regelui costoboc Pieporus, a fost pust in legatura cu urmatile invaziei costobocilor in provinciile balcanice, considerindu-se ca ei s-ar fi putut afla acolo ca ostatici In timp ce costobocii isi desfagurau actiunile razboinice departe pe teritoriul roman, tata lor de la izvoarele Nistrului a fost atacata si cucerita de hasdingi, o semintie a vandalilor, care la scurt timp au fost la rindul lor atacati si invinsi de lacringi, vot de neam vandalic!. Acesta este si momentul in care in asezatile si necropolele grupului Lipica fincep si-si fact aparitia elemente mai numeroase de inventar tipice culturii Przeworsk, atribuita populatiilor vandalice. ups infingerea costobocilor, care a marcat si inceputul deciderii puter lor, a urmat © perioada destul de indelungata, in care conflictele militare dintre dacii liberi si romani au devenit mai rare si au sctizut mult in intensitate. Relatiile devin mult mai pasnice, iar dezvoltarea legaturilor economice si de schimb cunoaste citre sfarsiul secolului al Te-lea sila fnceputul veacului al I1l-lea o amploare fara precedent. Cele mai multe tezaure de monede si de vase de argint, ca si majoritatea produselor romane, cum sunt amforele cu ulei de masline si vinuri, paharele de sticla, diferite accesorii vestimentare sau margelele de coral, calcedoni si sticté colorata, ajung la dacii liberi pe diverse cti mai ales in intervalul de timp amintit. Aceasta perioada de mare inflorire economica la dacii liberi, evidenta atheologic mai ales i Podisul Central Moldovenese si i zona subcarpatica a Moldove aparitia tn izvoarele scrise si cu inceputul afirmarii carpilor. Bi se impun cu autoritace si reusesc sd organizeze o larga uniune a dacilos liberi din regiunile de la est de Carpat, |, coincide cu pe care o vor angaja apoi iner-o lunga serie de aracuri impotriva Imperiului roman, indreptate mai ales asupra Daciei si a celorlalte provincii sud-dunarene. La raidurile initiate {si asociaza adesea cete de sarmati aflaci in vecinatatea imediatt, precum si contingente de goti, o populatie germanica coborata de curind din nordul continentului, dornict sii se ageze cit mai aproape de frontierele imperiului si si se angajeze la expediiile militare ‘impotriva acestuia. Fortele proaspete ale acestora din urma si apetitul lor pertru asemenea raiduri, desi numarul gorilor ajunsi pind aici nu era inca prea mare, au stimulat probabil spiritul razboinic al carpilor. Profitind de izbucnirea luptelor pentru tron in iniperiu in vremea imparacului Maximin Tracul, ei isi inmultesc atacurile de mare virulengazce vor fi stivilite numai cu mare dificultate. Titlul onorific de Dacicus Maximus, primit de acest imarat in urma luptelor cu dacii liberi din anii 236-237, a fost atribuit apoi impropriu si viitorilor imparati Decius, Gallienus si Aurelian, asa cum o atesté mai multe inscriptii din Spania si Gallia, aflate insé departe de evenimentele desfaisurate in regiunea Dunarii de Jos. Noul imparat Gordian al IIJ-lea trimite in regiune pe generalul Tullius(?) Menophilus, care reuseste sa restabileasca ordinea. Pana la interventia lui tnsa carpii si gotii au reusit si product mari distrugeri mai ales unor orase din provincia Moesia (Histria, Tomis, Callatis, Durostorum, Marcianopolis) Atacurile initiate si conduse de carpi asupra provinciilor romane vor continua si in anii urmatori, cea mai puternica si prelungita ofensiva find aceea din anii 245-247, in urma careia au fost luati in captivicate si multi cetafeni romani. Impararul Filip Arabul a fost nevoit si vind personal pe cimpul de lupta si si aduct forte militare proaspete pentru a putea opri atacurile dure ale carpilor, primind titlul onorific de Carpicus Maximus Incepind din anul 248, conducerea incursiunilor in imperix a fost preluatd aucoritar de got, probabil ca urmaze a pierderilor suferite de carpi in expeditile anteioare, dar fa intriri fostilor aliagi cu noi contingente de combatanti sositi in regiune. Carpii vor continua s8 participe si mai departe la raidurile organizace si conduse de goti, pana in yremea impiratului Aurelian, care a luptat si a obyinut victorii impotriva carpilor si a altor daci liberi, primind si el citlul onorific de Carpicus Maximus, ce va inlocui foarte curind pe acela mai vechi de Dacicus Maximus. ‘Aracutile repetate, mai ales ale carpilor gi ale gorilor, Ia care s-au asociat si ceilalt daci liberi si sarmarii, au obligac puterea romand sé retraga administratia si armata din Dacia, mutind limesul pe linia Dunarii. In aceste imprejurari unele grupe de carpi si alti daci liberi s-au asezat pe teritoriul fostei provincii, intarind componenta dacici a populatiei romanizate de aici, Numarul acestora nu pare st fie corusi prea ridicat Incursiunile carpilor si ale dacilor liberi impotriva imperiului cunosc 0 noua perioada de avine in perioada tetrarhiei, cAnd intreprind actiuni aproape in exclusivitate pe cont propriu, fri aliayi. Evenimentele sunt bine marcate side atribuirea tot mai freeventa a ‘hoului titlu triumfal de Carpicus Maximus, incepind cu primii imparati ai Tetrarhiei (Diocletian, Maximianus, Galerius si Constantius Chlorus). Unii dinere imparatii romani au avut de luptat, in mod repetat, impotriva carpilor, find onorati de mai multe ori cu titlul de Carpicus Maximus. Intre acestia se disting mai ales Constantius Chlorus, Maximianus si Galerius, primi doi primind de cinci ori, iar ulsimul de sase ori acest titha onorific. Pucerea carpilor scade inst tot mai mult, ca urmare a tnfrangerilor repetate sia pierderilor suferite pe cimpul de lupta, dind astfel posibilitate fostilor lor aay, gotit sf'se infiltceze treptat, dar descul de temeinic, in aproape tocte teritoriile lor. Raporturile dacilor liberi cu sarmayii pastreaza, in linii generale, acelasi conviequire pasnict de mai inainte. Invoarele scrise antice nu semnaleaza conflicte armate tntre dacii liberi si sarmati si nici informatii deosebite cu privire la relatiile dincre ei. Singurele stiri prezente in scrierile antice se referi la frecventa participare conjugatd a combatantilor ambelor etnii la raiducile organizate in provinciile imperiului, 0 colaborare care incepuse deja inca inainte de cucerirea Daciei. Natura relatiilor de conviequire tntre dacii liberi si sarmati este cunoscuta mai bine dupa descoperiile atheologice, numeroase si diverse, care oferd date interesante si asupra acest aspect. Amprenta lor culturala, acat de diferita, permite recunoasterea cu usurings a elementelor specifice pe care fiecare din cele dows populati lea preluat una de la cealala Schimburile si influentele reciproce dintre cle, inirial in proportie destul de redusd, au fnceput inci de la primele contacte si s-au dezvoltat treptat, pe miisurd ce a crescut ponclerea noilor infilerari sarmatice in teritoriile dacice. Niciodata inst nu s-a depagit faza schimburilor reciproce de bunuri si nu sa ajuns la un proces de aculturatie intre daci si sarmati in regiunile de la sud si est de Carpati, cel mai afectate de aceasta migratie, fapt explicabil, inainte de toate, prin modul lor de viagé total diferit. In timp ce dacit erau sedentari si aveau in mod traditional ca ocupatie de baza agricultura, sarmagii erau Neavand asezati stabile ca daci, singurele comparatii posibile intre cele dou’ categorii de descoperiti riman necropolele. Dar si in acest domeniu, intre obiceiurile funerare practicate de cele doua populatii exista deosebiri fundamentale. In timp ce sarmatii erau in exclusivitate tnhumagi, dacii liberi erau in marea lor majoritate incinerati; doar in anumite limite acestia din urma practicau si inhumatia, dar numai pentru unii dintre copii si adolescenti. Incercarea de a interpreta mormintele de inhumatie ale dacilor libe cao influenga sarmatica nu a putut fi confirmata pana la urmé, datorita lipsei unor dovezi credibile. Astfel, argumentul craniilor deformate, a caror prezenyé in necropola de la Poienesti s-a dovedit a fi in cele din urma o informatie eronaté, nu mai poate fi luatt in consideratie. De asemienea, unele ipoteze cu privire la preluarea de catre dacii liberi a unor obiceiuri de port sarmatice n-au fost confirmate nici ele de examinatile ulterioare, dovedindu-se a fi mult prea exagerate. Adesea a mai fost invocat si obiceiul de a depune oglinzi de metal in mormintele de femei. Daca se are in vedere inst cd obiceiurile de rit si de ritual ale dacilor din ultimele doua secole inainte de cucerirea Daciei sunt aproape necunoscute si ca in mormintele grupului Lipica datind din secolul I p.Chr. apar si asemenea obiecte, atunci originea sarmatici a acestui obicei la dacii liberi nu mai poate fi acceptata nici ea in totalitate, Unele piese de inventar, cum sunt margelele de sticld, coral sau calcedoniu, nu trebuie considerate ca piese de podoaba preluate de dacii liberi de la sarmati sau invers, ci ca importuri pe care fiecare din ei le procura prin relatiile de schimb direct din Imperiul roman si nu prin intermediul celuilalt. La fel, modelarea tortilor in forma de ursuleti la unele vase lucrate la roatd ridica semne de intrebare, daca sunt rezultatul unor influente exclusiv sarmatice, intucdt motivul ursului era prezent in mitologia dacica inca tnainte de venirea sarmatilor. Unele influenge si impulsuri din parcea acestora nu trebuie respinse cu totul, dar fondul vechi deja existent a daci trebuie avur si el in vedere. Schimburi reciproce intre cele dou populatii au exiscat fara indBiala, dar ele nu au ajuns la proportile si nici nu au avur un att de mare impact in viaja lor, asa cum s-a sustinut uneori, Faptul cd dupa aproximativ dou secole conviequirea dacilor liberi cu sarmatii nu a dus la vreo apropiere mai vizibila si la o schimbare cat de cat important a modului lor de viata atesta o realitate greu de tagiduit si anume cé influensele unora asupra celorlalti au fost minime si n-au avut decit efecte reduse. O situatie diferita o prezinta zona din bazinul Tisei ocupati de iazigi, unde descoperirile arheologice arata clar ca o parte din acestia, probabil ca urmare a dimensiunii reduse numeric a primelor comunitaqi stabilite aici, a contactelor stranse cu populatia dacica si eventual a unor influente si presiuni venite din partea romanilor, s-au integrat treptat intr-un proces de sedentarizare, uneori convietuind cu dacii in cadrul acelorasi asezari. La instalarea lor in cdmpia Tisei, in vremea imparatului Tiberiu (20 p.Chr.), ei ocupa doua microzone in spagiul dintre Dunarea Mijlocie si Tisa, de unde apoi, asa cum ne informeaza si Pliniu cel Batran!, se vor infiltra treptat si in teritoriile invecinate de la est, in dauna populatilor dacice. O sti transmis de Cassivs Dio! mentionear ci Decebal, cu putin timp inaince de ultimul rizboi de cucetie a Dacieh as fi recucerit 0 vraimiea zona din sinuearle azgilor, probabil de interes aparte pencrs vikoarea confruntare ae anunea, pe care Trsian a refuzat apoi sto mai sevarneze [a sfarsitul conflictelor. Tn general, pe toast duratastapénisi romane la nordul Dusari de Jos, sarmatii s-au infilvat lent, dae continu, fa teritorile dacilor liberi, eu predileetic in zonele de step G silvostepa. Ei parund uneori sin regiunile cu relief mal accideniat cur af fin Podisul ceneral Moldovenesc, inst numai de-a lungul unor cursus de ape, asa cum 8 atest descoperiile sarmatice de pe valea Bérladulul, Nu averm informatii dac& aceste infilerati ae foe convenite in prealabil i s-au facut cu acordul dacilor bes sau in dezacord cu tk oni fenomenul s-a produs in timp mai indelungat, fara a determina vreo reactie trapotrva lui, Este foarte posibil ca inaincarea sarmatilor fn teritoriile dacilor liberi si fi fose stimulata side romani, cu scopul de a diminua fn contiavare forta dacilor camasi 1s imesulu, Oxicum, sarmagi au profta de infrangeren 9 de slabirea dacilor pentru a continua si se instaleze in terioriile acestora, constienti nut PASTY {ntampina o opozitie puternid in actiunea lor, Mai crit, cate sisiul secolului al T-lea si in prima jumatace f celui urmacos, cind dacii liberi isi refacuserd in bund parte fortele, ajungind chiar la formatiuni politice mai mari si mai bine organizate, cum at fost cea a costobocilor si apoi aceea a carpilor, sarmayii populau deja compact mat multe zone, de unde ar fi fost destul de greu de indepartat. fn acelasi timp, dacii liberi veceau in et aliati necesari in Scriunile lor militate viiroare impotriva imperiului. Fapt este invoarele scrise nu aervemneas’ informatii despre incerciri ale dacilor liberi de ai alunga Pe Sasa din teritoriile ocupare. Haan ee nord a teritoriulu dacilor liberi avea in vecinaavea imediaré ma multe formatiuni politic ale vandalilor germanici. Stirile ce ni sau PASTAS de la autorit antici voferteare la relaile dacilr liberi cu aceste populati sunt purine. Cea mai claré informagie gp aceesta privinga a fost rusmist de Cassius Dio® cate mentionenz3 st hasdingii, aflati oop Conduicerea Tui Rhaos si Rhaptos, au invins in luprd pe costebor! le-au cucenit se oe, Darel nau av timp st se bucuce de inbands, intruc acting, 0 alta semintie vandal, au aracat pe neasteptate si au obginut o mare victorie import lor. Evenimentele relatace de Cassius Dio dezvaluie fapeul cf fntre populatiile vandalice si daci liberi existau conflicte evidente pentru ocuparea si stapanirea unoe teritorii, dacorita ciirora se ajungea clteodati si la declansarea nor lupte aprigs ‘Asemenea neingelegeri inte populatile alate in preajma limesului,oricind dispuse Ja expedidii de jafin imperiu, rau incurajate probabil si de romani, cu scopul de a fe anihila fortele inainte de a intreprinde actiuni antizomane. Raporturile cu populatile germanice din vecinatatea nordict au cunoscut insa si perioade lipsite de conflict, in care sat statuar relait pasnice normale schimburi de produse. Unele articole de olarie dacica, in special vasele de calitate superioart ucrate Ja roata, au patruns in numar descul de mare in mediul cultural Przeworsk apartinand vandalilor, iar altele, obignuite in aceasta culturt, au ajuns in grupul Lipica si in celelalte zone de la periferia nordica a lumii dacice. Intre acestea din rma se gasesc diverse tipuri de fibule de bronz si pinteni de fier. Unele influence au avut loc si in domeniul practicilor funerare, Dar colaborarea cea mai fructuoasé intre cele dou populatii a avut loc pe plan militar, prin participarea lor ca aliati la raidurile intreprinse in provinciile imperiului O alts popularie germanica cu care dacii liberi au avut strinse contacte au fost gotii, care la inceputul gi in prima jumatate a secolului al [lI-lea p.Chr. au inaintat treprat citre sudul continencului, spre Dunarea de Jos si spre Marea Neagra, initiind caiduri de jaf necrusacoare impotriva Imperiului roman. Pana in vremea imparatului Filip Arabul, principalii organizatori si conducitori ai acestor expeditii, la care participau in principal gotii si sarmatii, erau mai intotdeauna carpii. Ulterior, dupa ce 2u pus stipanire pe teritorii mai apropiate de granitele romane, initiativa a fost preluata de goti Prima perioada, pe care am putea-o caracteriza de ,colaborare militara’, nu a creat conditii propice unor influenge mai largi intre dacti liberi si goti. Relasii intense cu gorii vor surveni abia catre sfirsicul secolului al I1l-lea p.Chr., o data cu instalarea acestora pe aproape intreg ceritoriul dacilor liberi, moment in care a inceput un complicat proces de restructurare culeurald si etnica, ce a avut drept efect formarea marelui complex cultural SAncana de Mures-Cerneahov. Inainte de declansarea acestui proces a avut loc, ins, un eveniment cu consecinte profunde pentru tot spatiul dacic de odinioara, si anume retragerea administratiei sia armatei romane din Dacia si replierea frontierei imperiului pe linia Dunarii, Perioada de la cucerirea Daciei si pina Ja retragerea aureliana a fost dominata cu aucoritate absoluta tn toata regiunea de puterea romana. Toate celelalte populagii, cu deosebire dacii liberi, sarmagii si germanii, s-au agitat continuu pentru afirmarea lor, luptindu-se intre ele sau organizand impreund raiduri pustiitodre fa provinciile risiritene ale imperiului, care rezisté cu toate pierderile suferite. Organizatorii acestor incursiuni, cu tot marsul lor citeodata triumfal, se risipesc in imensitacea imperiului si in parte dispar, intocmai cum s-ar fi pierdut orice expeditie in spatiul necunoscut sarmatic sau germanic din estul sau nordul continentului. Puterea romana, intrunind inca o formidabila capacitate militara si economica, dar mai ales forta civilizatici celei mai avansate a vremii, a continuat sa rimAna si dupa retragerea aureliana, pentru toate popoarele din preajma limesului, la fel de invidiats, de temuta si de rivaits.