SUBIECTUL 1 – Balanta fluxurilor de energie

Intensitatea radiatiei solare directe depinde de starea atmosferei si de pozitia pe glob, a unei anumite locatii avand variatii zilnice si
anuale, in functie de miscarea de rotatie a Pamantului.
Radiatia solara incidenta se descompune in mai multe parti:
- o prima parte este imprastiata in toate directiile, de atmosfera(de catre moleculele de aer), respectiv, in spatiu si la suprafata terestra;
-o a doua parte este absorbita de atmosfera(gaze, aerosoli) si nori;
-o a treia parte, difuzeaza prin straturile de nori si apoi este radiata in toate directiile, respectiv, la suprafata Pamantului si in spatiu;
-o a patra parte, este reflectata de suprafata Pamantului, in spatiu;
-o a cincea parte, ajunge direct, pe suprafata Pamantului.
Ca urmare a acestor fenomene, fluxul de energie radianta solara, aferent unei arii de un metru patrat, sit pe suprafata Pamantului, este
mai mic, decat fluxul care determina constanta solara.
Bilantul energetic(fig10.1) al radiatiei solare, ca urmare a interactiunii cu atmosfera terestra, este urmatorul:
-30% din energia incidenta se reflecta astfel: Radiatia 6% reflectata 20% 4% reflectata 64% radiatie 6% radiatie
solara de atmosfera reflectata de sol reflectata de reflectata
-6% catre atmosfera incidenta de nori nori si atm de sol
100%
-20% de catre nori
-4% de catre sol
-19% este absorbita de atmosfera si nori, inclusiv;
-51% este absorbita de suprafetele de uscat, apa si gheata:
-25% radiatie directa
-6% radiatia imprastiata
-20% radiatie difuzata.
In cazul in care energia ajunge la supraf terestra, este
absorbita si apoi reemisa permanent, in amosfera, ca radiatiii
in banda de infrarosu si apropiat de infrarosu, incalzind
straturile inferioare ale acesteia.
Astfel, procentul de energie de 51% absorbit de uscat, apa, gheata etc este distribuit astfel:
- 23% este transferat inapoi in atmosfera, sub forma de caldura latenta de evaporare a apei - flux de caldura latenta;
-7% este transferat inapoi, in atmosfera, prin aerul incalzit- flux de caldura sensibila;
-6% este radiat direct in spatiu;
-15% este transferat in atmosfera si apoi, reradiat in spatiu.
Totodata, procentul de energie de 19% absorbit de atmosfera prin nori, inclusiv, se redistribuie astfel:
-16% este reradiat in spatiu;
-3% este transferat la nori, de unde este reradiat, napoi in spatiu.
In concluzie, atunci cand Pamantul, este la echilibru termic, cele 70% absorbite de suprafata Pamantului si atmosfera, sunt reradiate in
spatiu, astfel:
-64% de catre atmosfera si nori;
-6% de catre sol.
Se considera media, pentru o perioada de minim un an de zile, la echilibru termic, energia de intrare, atat la suprafata Pamantului, cat si
in Atmosfera, este egala cu energia evacuata in spatiu.

1
SUBIECTUL 2 – Balanta radiatiilor medii de en solara si balanta termica
Modul in care gazele cu efect de sera(GES) influenteaza balanta radiatiei solare, respectiv balanta termica a Pamantului este prezentat
in figura(10.3), in care s-a considerat ca la intrarea in straturile superioare ale atmosferei, radiatia solara are valoarea medie anuala, iar ca
urmare, balanta energetica este una cantitativa.

Radiatia solara 77 W/m2 30 W/m2 235 W/m2

incidenta reflectata de reflectata de radiatia IR
medie anuala nori particule suprafata executata
si atmosfera pamantului in spatiu
342 W/m2 Fig 10.3 Balanta radiatiilor solare medii anuale, respectiv balanta termica a Pamantului cu luarea in
considerare a GES

Suprafata Pamantului, atmosfera si norii, emit radiatie inferioara si apropiata de banda infrarosu. Radiatia infrarosie IR emisa de pe
suprafata pamantului, numita radiatie terestra, este absorbita in mod selectiv de anumite molecule, in special de cele de CO2 si respectiv de
vaporii de apa. In general gazele care absorb radiatie IR sunt denumite gaze cu efect de sera.
GES prezente in atmosfera emit radiatia absorbita in toate directiile, inclusiv spre suprafata Pamantului(, care se reuneste cu radiatia
terestra din nou). Ca urmare a acestui fapt are loc incalzirea atmosferei, temperatura acesteia devenind mai mare, decat cea care ar fi posibila
fara prezenta GES. Ca urmare a acestui fapt, imaginile emise in IR de la nori si suprafata Pamantului, si masurate prin satelit, pot fi detectate atat
ziua cat si noaptea.
Atmosfera singura, este mentinuta la o anumita temperatura, prin adaugarea de caldura latenta(a vaporilor de apa) si sensibila(a
curentilor de aer) la randul ei, atmosfera are un efect de incalzire a suprafetei Pamantului rezultand efectul de sera atmosferic.
Atmosfera singura, actioneaza pe principiul gazelor de sera din cauza gazelor care o compun si care permit trecerea selectiva a radiatiei
solare, absorbita si apoi numita radiatie terestra. Gazele care o compun sunt gaze cu efect de sera si includ vaporii de apa, CO2, ozonul, O2(oxigen
molecular), metanul si protoxidul de azot. Aceste gaze sunt selective in ceea ce priveste tipurile de radiatii pe care le pot absorbi.
Ponderea cea mai mare a radiatiilor solare care trec prin atmosfera pentru a atinge Pamantul, o detin radiatiile in spectrul vizibil.
Cele mai multe radiatii emise de Pamant si care „scapa” prin atmosfera in spatiul extraterestru se afla in spectrul IR, intre 8 si 11 microni.
Aceasta regiune a spectrului se numeste „fereastra atmosferica”
- 1.366 W/m2 este echivalenta cu 1.96 cal/min cm2 = radiatia maxima
Sintetizand, se pot trage urmatoarele concluzii:
- Supfatata Pamantului, atmosfera si norii, sunt radiatii in banda IR si IR apropiat de banda vizibila, respectiv radiatii termice;
- Absorbtia si reemisia de radiatii la supraf Pamantului precum si absorbtia selectiva, respectiv emisia de radiatii din atmosfera este un proces
complex de transfer de caldura, in zona planetei Pamant;
- Daca Pamantul nu ar fi avut o atmosfera, temperaturile de la suprafata sa ar fi fost prea scazute pentru a sustine viata;

2
SUBIECTUL 3 – Enumerarea aplicatiilor practice ale en. solare
Energia solara poate fi folosita pentru :

 Generarea de electricitate prin celule solare(fotovoltaice);

 Generarea de electricitate prin centrale termice solare(heliocentrale);
 Incalzirea spatiilor de locuit si sere legumicole(incalzire pasiva)
 Tratarea apei(activ sau pasiv);
 Prepararea hranei;
 incalzirea spatiilor de locuit, utilizand pompe de caldura;
 incalzirea spatiilor de locuit si praducerea de apa calda de consum, prin panouri solare termice(incalzire activa);
 pentru aplicatii diverse.
A. INCALZIRE SPATII DE LOCUIT SI A SERELOR(INCALZIREA PASIVA)
1. Casa pasiva conceputa pt climat subtropical umed.
B. APA POTABILA
1. Asa numitele cuptoare solare permit purificarea apei prin incalzirea acesteia.
C. INCALZIREA SPATIILOR DE LOCUIT SI PRODUCEREA DE APA CALDA DE CONSUM, PRIN PANOURI SOLARE TERMICE(INCALZIREA
ACTIVA)
1. Panou fototermic pentru incalzirea locuintei;
2. Panou fototermic pentru prepararea apei de consum.
D. TRATARA APELOR UZATE(EVACUATE LA CANALIZARE)
1. sistem de tratare a apei folosind panouri solare
E. PREPARAREA HRANEI(BUCATARIA SOLARA).
1. Uscatoare solare;
2. Masina parabolica de gatit solara.
3. "Cuptor" de gatit
F. GENERAREA DE ELECTRICITATE UTILIZAND CELULELE SOLARE
4. Iluminatul solar
5. Producerea de energie electrica
G. ALTE APLICATII
6. Propulsia avioanelor-aripa prototip solar-electrica Heloios
7. Alimentarea cu energie a stadioanelor - in Taiwan
8. Prodcere de aburi pentru antrenarea unui motor Sterling
9. Captaptatoare soleare plane - ISS, sateiti ect
10. Energie solara "combustibil" pentru alimentarea autovehiculelor
G. ALIMENTAREA CU ENERGIE A AMBARCATIUNILOR NAVALE
11. Barci solare
12. Vapoare - Ms Turanor Planet Solar
H. ALIENTAREA CU ENERGIE A TELEFOANELOR MOBILE
I. ALIMENTARE CU ENERGIE A TRENURILOR
J. GADGETURI SOLARE
13. Costum de baie cu panouri fotovoltaice;
14. Jacheta cu panou solar;
15. Genti, ricsaci, posete cu panouri solare;
16. Corturi solare.

3
 SUBIECTUL 4 – Conv en el ob din captura radiatiilor soloare in en hidraulica
Stocarea energiei electrice produsa din sursa solara
Energia electrica produsa prin conversia energiei solare si nu numai(energia vantului) se produce numai in situatiile in care este
disponibila energia solara, situatie care nu converge totdeuna, cu perioadele in care sete necesara energia electrica pt consumatori. Ca urmare,
in aceste perioade consumatorul apeleaza la alte surse, cum ar fi SEN, iar asta presupune o poluare suplimentara a mediului inconjurator.
Ca urmare, daca excesul de energie electrica produsa in timpul zilei, prin conversia energiei solare, ar putea fi stocat in instalatii de
acumulare pt a putea fi folosit in perioadele in care energia solara nu este disponibila, o cantitate echivalenta de energie electrica nu va mai fi
solicitata din SEN, nu se vor mai consuma combustibili fosili, ceea ce va insemna si o reducere a gradului de poluare a mediului.
Stocarea energiei solare prin conversie in enegrie hidraulica presupune ca in perioadele de goluri de sursa electrica din timpul zilei sau
noptii, utilizand energia electrica produsa prin conversie fotovoltaica, apa turbinata intr-o centrala hidro(functionand in derivatie) si stocata intr-
un lac de acumulare in aval sa fie repompata in lacul de acumulare, din amonte, pentru a fi disponibila la varful de sarcina electrica. In aceste
conditii se va utiliza pentru repomparea apei, energie electrica ieftina(din sursa solara-in timpul zilei si\sau eoliana-ziua si noaptea). In schimb
CHE va avea disponibilitate mai mare pentru a produce energie electrica, mai scumpa, la varf de sarcina.
Aceasta solutie este si mai avantajoasa in perioadele de seceta, cand aportul natural de apa in lacul de acumulare din amonte este foarte
redus. In aceasta situatie CHE va avea un disponibil de apa, poate mai redus, decat in mod normal, dar totusi va putea livra o cantitate oarecare
de energie electrica, la varful de sarcina.
Solutia tehnica presupune in principal(fig1 si 2):
 Un camp de panouri solare fotovoltaice(care pot fi amplasate in imediata vecinatate a barajului CHE), respectiv, instalatiile aferente
obtinerii de curent electric alternativ, in principal, un convertor de c.c\c.a, respectiv trafo ridicator;
 Un generator sincron(care poate functiona si ca motor sincron) avand plasat la cele 2 capete o turbina hidraulica, respectiv o pompa
hidrauluica. Cele 3 echipamente au rotorii coliniari;
 Un lac de acumulare in aval.
In regim de repompare(regim electric-motor), este in functiune generatorul el sincron
actionand pompa hidraulica, care astfel preia apa din lacul de acumulare in aval si prin
intermediul vanei hidraulice 4(dreapta) deschisa(vana 4 stana fiind inchisa) respectiv a
conductelor fortate, va repompa apa in lacul de acumulare din amonte. Se creeaza astfel o
rezerva suplimentara de apa care va putea fi turbinata in CHE la varful de sarcina din SEN.

Fig 2(ST) este schema de principiu aferenta regimurilor de turbionare,

respectiv de repompare a apei, avand conducte separate/comune(a\b) de
refulare/aspiratie din lacul de acumulare din aval.
1=turbina hidraulica; 2= generator si motor sincron; 3= pompa
hidraulica; 4 ST/DR= vane hidraulice.
Fig 3(DR) = schema de principiu aferanta regimului de turbinare
respectiv de repompare a apei, avand conducta comuna de
evacuare/aspiratie a apei, in si din lacul de acumulare a apei.
1= TH-turbina hidraulica
2= GS-MS – generator si motor sincron
3=PH- pompa hidraulica
4st, 4dr= VH- vane hidraulice.

4
SUBIECTUL 5 - Activitati de extragere a gazelor de sist
Gazele de sist sunt gaze naturale obisnuite, dar care sunt captate in structuri geologice foarte dificil de accesat si care necesita
tehnologii speciale pentru extragere.
Spre deosebire de gazul natural conventional, care se afla in „pungi” subterane si poate fi extras prin forare, zacamantul de sist este greu
de extras; asta pentru ca este disipat in roci. Pt exploatare se introduce o sonda, pana la stratul de roci si se genereaza o explozie hidraulica.
Procesul se numeste fractionare hidraulica si este o metoda de extragere a gazelor de sist care presupune pomparea de apa, nisip si aditivi, la
mare adancime, printr-o conducta, pentru a sparge stratul de roca(sist) si eliberarea gazului stocat in sist.
Gazul astfel eliberat este presat sa urce la suprafata cu ajutorul fluidului sub
presiune dirijat printr-o alta conducta. Fluidul folosit pentru realizarea fracturarii
hidraulice revine la suprafata in proportie de 15%-80%, restul ramanand in subteran.

In fig din dreapta avem o exploatare fara impact la mediu.

1= conducta tur; 2= conducta retur.
Pt extractie se aplica 2 tipuri de foraj:
-vertical
-orizontal
Sisturile sunt roci cu aspect asemanatori argilei si calcarului.

In fig 2(stanga) avem o exploatare cu impact la mediu

Impactul la mediu datorat exploatarii gazului de sist:

1. Utilizarea substantelor chimice in lichidele folosite pt fracturarea hidraulica. Efectul
acestora nu este cunoscut pe deplin. Exista cel putin 260 de subst chimice folosite in 197
de astfel de produse si unele dintre acestea sunt cunoscute ca fiind toxice, cancerigene
si mutagene.
2. Emisiei de gaze cu efect de sera : Pana nu dmult, emisia de gaze cu efect de sera, la
extragerea gazului de sist, era considerata neglijabila. Dar, aceata teorie, este combatuta
de o serie de studii stiintifice si masurari praactice, in teren, potrivit carora, producerea
gazului de sist genereaza gaze cu efect de sera, in procentaj echivalent sau chiar mai
mare decat in cazul extragerii carbunelui.
Din instalatiile de extragere a gazelor de sist, metanul CH4 poate fi eliberat:
-direct - din gropile de evaporare unde este stocata apa reziduala.
-indirect - imperfectiuni
Exploatarea gazului de sist este mai nociv decat carbunele si petrolul, pentru clima.
3. Activitati naturale:
-emanatiile naturale de gaze combustibile sau necombustibile(oxizi de sulf-zone vucanice, azot -zona siberiana Groenlanda, N-Canadei).
-emisiile de gaze naturale, provenite din dejectiile animalelor(domestice si salbatice).
-emisiile de gaze, ce rezulta din topirea permafrostului(sol inghetat in zona arctica).
-alte cauze.

5
 SUBIECTUL 6 – metode de scadere a temperaturii Terrei

a) Reducerea consumului de combustibili clasici, prin inlocuirea lor cu resurse energetice regenerabile:
- Utilizarea energiei solare;
- Copacul cu monofrunze;
- Strategii de reducere a gazului produs de animale.
b) Stocarea energiei obtinute din SRE: acumulatori, energie solara stocata sub forma de energie potentiala etc.;
c) Valorificarea dejectiilor umane si nu numai;
d) Racirea temperaturii Terei si particule Criegge.

Specialistii estimeaza ca pana in anul 2100 temperatura va creste cu inca 6,4 grade, daca nu se vor lua masuri.
Astfel, oamenii de stiinta, cauta, in permanenta, solutii pentru a stopa procesul de incalzire globala. In acest sens, o echipa de savanti ai
ONU, a avut o propunere inedita, inafara celor deja cunoscute.
Astfel, solutia propusa de acestia, se refera la racirea suprafatei Terrei, prin utilizarea unor metode, prin care, o parte din energia radiatiei
solare, sa fie reflectata, inapoi, in spatiu.

Variantele pentru a realiza acest lucru, se refera la:

- folosirea apei de mare, pentru a deschide la culoare norii;
- utilizarea particolelor (biradicalilor) Criegee.

In prima varianta, se apreciaza ca, pulverizand in norii prezenti in atmosfera, apa de mare, acestia se vor deschide la culoare, ceea ce va
determina, cresterea coeficientului de reflexie. In acest fel, va creste proportional, energia radiatiei solare, implicit radiatia termica, reflectata
inapoi, in spatiu; ca urmare, cantitatea de caldura ce va ajunge pe Pamant, se va micsora semnificativ, diminuind efectul de sera.
Astfel, in numai cativa ani, temperatura Pamantului, ar putea sa scada, pana la maximele inregistrate, cu 250 de ani in urma, cand nu nu
inepuse, inca, revolutia industriala.
Se apreciaza, insa, ca solutia propusa (racirea temperaturii atmosferei Pamantului), este una temporara; oamenii vor castiga, astfel, timp,
pentru a gasi metode mai eficiente, pentru a reduce definitiv, emisiile de carbon si nu numai.
Cu toate acestea, nimeni nu poate evalua, insa, care ar putea fi efectele adverse, ale scaderii temperaturii, efecte care si ele, ar putea
afecta echilibrul climatic.
“Ideea controlului radiatiilor solare, poate fi ori foarte utila, ori foarte daunatoare”, avertizeaza Societatea Regala Britanica, una din
institutiile, care a facut un studiu, in acest sens.

Varianta a doua - propune utilizarea biradicalilor Criegee, pentru racirea atmosferei, pare a fi o metoda care are viitor

Astfel, o echipă de cercetători, de la institutii prestigioase din SUA şi Marea Britanie, au descoperit o particulă, care ar putea fi folosită
pentru „curăţarea” atmosferei şi pentru răcirea planetei, contracarând efectele încălzirii globale.
Acest tip de particule, poartă numele de "biradicali Criegee", existenţa fiind postulată înca din anii '50, de către cercetatorul Rudolf
Criegee. Aceste particule, au fost detectate abia recent, cu ajutorul unui aparat unic, conceput în laboratorul naţional de cercetare Sandia, din
SUA.
Cercetătorii, au descoperit, că aceste particule invizibile, oxidează substanţe poluante, precum dioxidul de azot şi dioxidul de sulf
(rezultate în urma proceselor de combustie), curăţând astfel astmosfera.
Oamenii de ştiinţă, au observat că, biradicalii Criegee reacţionează cu substantele poluante, mult mai rapid, decât se credea iniţial,
accelerând formarea de sulfaţi şi nitraţi, în atmosferă. Aceşti compuşi stimulează formarea aerosolilor (aerosolii sunt particule microscopice,
obţinute din combinarea vaporilor, rezultati din apa de mare, cu aerul, deci cu unele substante din atmosfera, printre care sulfatii si nitratii), care
favorizeaza, ulterior, formarea norilor, ce au potenţialul de a răci planeta.
În ultima sută de ani, temperatura medie înregistrată la suprafaţa Pământului, a crescut cu aproximativ 0,8°C, 66% din această creştere
având loc în ultimele trei decenii. Dr. Carl Percival, de la Universitatea din Manchester, unul dintre autorii acestui studiu, afirmă că, biradicalii
Criegee, ar putea fi folosiţi, in mod eficient, pentru a lupta împotriva poluării şi a încălzirii globale, utilizarea lor fiind considerata, ca neavand
efecte secundare.

6
SUBIECTUL 7 - Echivalentul de bioxid de carbon(eCO2)
Echivalentul de bioxid de carbon, (eCO 2), este definit, ca fiind, concentraţia de CO2, care ar cauza, aceeaşi rată de modificare a
intensităţii radiaţiei solare (radiativ forcing, RF - W/m2), ca şi gazul sau mixtura de gaze, luate în considerare. Evaluarea, se face, la limita a două
straturi ale atmosferei, de regulă, la limita dintre troposferă şi stratosferă.
Radiativ forcing, RF, defineşte, în general, rata de schimbare (de amortizare), a iradierii nete (puterea specifică a radiaţiei
electromagnetice solare – W/m2), la trecerea prin straturile superioare ale atmosferei sau la nivelul aceluiaşi strat al atmosferei, însă, după o
anumită perioadă de timp, (de regulă 100 de ani). Un RF pozitiv, inseamnă, mai multă energie acumulată în troposferă (care tinde să se
încălzească), în timp ce, un RF negativ, înseamnă, mai multă energie care părăseşte troposfera, în spaţiu (ceea ce determină o răcire a acesteia).
Radiativ forcing, se dorește, a fi un mod util, de a compara diferitele cauze ale perturbațiilor, dintr-un sistem de climatizare.
Pentru a determina, valoarea echivalentului de bioxid de carbon, eCO2, pentru un anumit tip de gaz cu efect de seră, este
necesară:

 Determinarea, mărimii radiativ forcing, RF, pentru acel tip de gaz cu efect de seră
Aceasta se calculează cu relaţia: RF = ln(C/C0), unde:

- C este concentrația unui anumit gaz, in atmosfera, ppmv;

- , este o constantă, egală cu 5,35;
- C0, este concentrația gazului (sau a mixturii de gaze), in perioada pre-industrială, si care se consideră egală cu 278 ppmv.
 Deteminarea mărimii radiativ forcing totală, RFt, in cazul unui amestec de gaze, cu efect de seră, prezent în atmosferă, RFt
Aceasta se calculează, ca sumă aritmetică, a valorilor radiativ forcing, pentru cele n (n = 1....i) tipuri de gaze cu efect de seră, prezente in
atmosferă, adică: RFt = RF1 + RF2 +......+ RFi ,
unde, RFt, reprezintă radiativ forcing totală, pentru cele n (n = 1....i) tipuri de gaze cu efect de seră, ce formează amestecul.
 Deteminarea echivalentului de bioxid de carbon al amestecului de gaze, eCO2t
Se utilizeaza relatia:

eCO2t = eCO2pt.amestec = Coe(RFt/), ppmv

unde: RFt, marimea radiativ forcing totală – care a fost deter-minată.
O alta variantă de calcul, mai expeditiva, este posibilă, dacă se cunosc, pentru un an calendaristic dat, valorile mărimilor
radiativ forcing, RF1, RF2, RF3 si RF4. Astfel, relativ la anul 1998, documentul IPCC 2001, redă valorile mărimilor radiativ forcing,
pentru diferite gaze cu efect de seră, aşa cum se prezintă în figura 1.
In aceste conditii, se determină rapid valorile pentru RF1, RF2, RF3 si RF4, care apoi se sumează, iar cu relaţia de la paragraful
c) se determină valoarea echivalentului total de bioxid de carbon.

Pe baza RF, se poate calcula, rata de creştere a temperaturii atmosferice, T, într-o anumită zonă de pe glob, pentru
perioada de timp analizată, utilizând relaţia:
T = RF
unde, , este o constantă.
Cele mai moderne studii, privind evoluţia in timp, a procesului de incălzire globală, se fac, analizand mostre de gheaţă, din
Antarctica. Fiecare strat de zăpadă, care cade anual, in Antarctica, se transformă intr-un strat de gheaţă. Gheaţa include in ea şi mici
bule de aer. Examinarea bulelor de aer, aduce informatii complexe, privind:
- compozitia atmosferei in momentul formării bulei;
- momentul în care s-a format stratul de gheaţă;
- temperatura mediului inconjurător, in acea perioadă.
Aceste studii, se fac, utilizind izotopul radioactiv al oxigenului, 18O.
Toate investigatiile clasice sau moderne, arată o creştere continuă a temperaturii globale.

7
SUBIECTUL 8 - Bioxidul de carbon echivalent(CO2e)

Bioxidul de carbon echivalent, (CO2e), reprezintă, o mărime (cantitativă), care indică, pentru o anumită perioadă de timp şi pentru o
anumită cantitate (de regulă 1 milion de tone metrice), dintr-un gaz cu efect de seră (altul decât bioxidul de carbon), cantitatea de CO2, care are
același potențial de încălzire globală (GWP) – ca şi gazul avut în vedere; pentru un amestec de gaze de seră (care conţine şi bioxid de carbon),
bioxidul de carbon echivalent, se determină, prin însumarea valorilor individuale, ale acestei mărimi, determinate, pentru fiecare componentă
de gaz, în parte. Această mărime, se determină, prin raportare la o anumită perioadă de timp, specificată.
GWP, este o mărime, care indică cantitatea de căldură, pe care un anumit gaz sau amestec de gaze, cu efect de seră, o poate reţine în
atmosferă. GWP, se calculează, pentru un interval de timp dat, de obicei, 20, 100 sau 500, de ani. GWP, este exprimată, ca un factor de
multiplicare, raportat la bioxidul de carbon (a cărui GWP este standardizat şi este egal cu 1). De exemplu, pentru o perioadă de 20 de ani, GWP-
ul pentru metan, este de 72, ceea ce înseamnă că, dacă aceeași masă de metan și dioxid de carbon, sunt introduse acum în atmosferă, metanul
va capta o cantitate de căldură, de 72 de ori mai mare, decat cantitatea de căldură pe care o poate acumula bioxidul de carbon, in urmatorii 20
de ani.

Bioxidul de carbon echivalent, pentru un anumit tip de gaz şi o anumită cantitate, se obține, prin înmulțirea masei acestuia, cu
potenţialul de încălzire globală (GWP).

În mod obișnuit, CO2e, se apreciază, prin următoarele unități de măsură:

 miliarde de tone metrice de bioxid de carbon echivalent (GtCO2e), mărime utilizată in cadrul Programului Interguvernamental al Schimbarilor
Climatice - IPCC- elaborat de ONU;
 milioane de tone metrice de dioxid de carbon echivalent (MMTCDE = 109kg CDE), utilizată in diverse domenii de activitate;
 grame de bioxid de carbon echivalent/km (gCDE/km), pentru a aprecia poluarea produsă de autovehicule.
Pentru exemplificare, se consideră, următoarele valori ale bioxidului de carbon echivalent, aferente unei perioade de 100 de ani, pentru
două gaze cu efect de seră:

- 25 MMTCDE, pentru metan;

- 298 MMTCDE, pentru oxid de azot.

Aceste valori, indică, faptul că, dacă, în prezent, sunt introduse, în atmosferă, câte un milion de tone metrice, de metan şi, respectiv, oxid de azot
– în următorii 100 de ani, această cantitate, de metan şi, respectiv, de oxid de azot, va acumula, aceeaşi cantitate de căldură pe care ar fi
acumulat-o (în acelaşi interval), 25, respectiv, 298, milioane tone metrice,, de bioxid de carbon.