Cuprins

CAPITOLUL 1: STUDIUL DOCUMENTAR PRIVITOR LA EPURAREA APELOR UZATE MENAJERE ............ 5

1.1.APA – INTRODUCERE ............................................................................................................. 5
1.2.Caracteristicile apelor uzate urbane.......................................................................................... 5
1.2.1.Caracteristici fizice ............................................................................................................... 5
1.2.2.Caracteristici chimice ........................................................................................................... 6
1.3.Epurarea apelor uzate................................................................................................................. 8
1.3.1.Metode de epurare a apelor uzate ....................................................................................... 9
1.3.1.Epurare mecanică................................................................................................................. 9
1.3.2.Epurarea chimică ............................................................................................................... 10
1.3.3.Epurarea biologică ............................................................................................................. 12
1.4.Tipuri de staţii de epurare a apelor uzate ............................................................................... 16
1.4.1.Staţiile de epurare într-o singură treaptă de epurare (mecanică) ................................. 16
1.4.2.Staţiile de epurare în două trepte de epurare .................................................................. 17
1.4.3.Staţiile de epurare în trei trepte de epurare..................................................................... 20
1.5.Soluţii constructive de staţii de epurare din România şi din Europa ................................... 21
CAPITOLUL 2: DETERMINAREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ UZATĂ
ALE LOCALITĂȚII ........................................................................................................................... 23
2.1.Aspecte generale ........................................................................................................................ 23
2.2.Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului și cerinței de apă de alimentare
din zona rezidențială a localității ................................................................................................... 24
2.3.Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă din zona
industrială a localității .................................................................................................................... 40
2.4.Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de ........................ 48
alimentare din zona agrozootehnică a localității .......................................................................... 48
2.5.Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a ............... 54
localității ........................................................................................................................................... 54
2.6.Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate produse și evacuate din localitate ...... 54
CAPITOLUL 3: DETERMINAREA PARAMETRILOR PRINCIPALI DIMENSIONALI ȘI FUNCȚIONALI AI
OBIECTELOR TEHNOLOGICE DE PE LINIA APEI DIN STAȚIA DE EPURARE............................................ 56
3.1.Determinarea parametrilor dimensionali și funcționali ai instalației de sitare cu .............. 57
grătar plan ....................................................................................................................................... 57
3.2.Determinarea parametrilor principali ai deznisipatorului cu secțiune dreptunghiulara
cuplat cu deversor proportional .................................................................................................... 59

1
 3.3.Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai separatorului de
grăsimi cu insuflare de aer de joasă presiune ............................................................................... 61
3.4.Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai decantorului primar
longitudinal ...................................................................................................................................... 64
3.5.Determinarea parametrilor principali dimensionali si functionali ai bazinului cu namol
activ cu aerare pneumatică ............................................................................................................. 66
3.6.Determinarea parametrilor funcţionali si dimensionali ai decantorului secundar
longitudinal ...................................................................................................................................... 68
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 71
CAPITOLUL 4: PROIECȚIA ÎN PLAN ORIZONTAL A STAȚIEI DE EPURARE (material grafic) ................ 72

2
 TEMĂ PROIECT
Să se stabilească structura și să se dimensioneze principalele obiecte tehnologice de pe linia
apei a unor stații de epurare a apelor uzate care deservește o localitate cu 60 000 locuitori. Pe
teritoriul localității își desfășoară activitatea:

 Fabrica de pâine:
- Productie: 6t - zi
- Personal: 200 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 60
Grupa II : 60
Grupa VIa: 60
- Cladiri: 13
- Volum maxim: 30 000 m3

 Fabrica de fibră sintetică:

- Productie: 5 t/zi
- Personal: 230 oameni:
Birouri: 20
Grupa I: 70
Grupa II: 60
Grupa IV: 80
- Cladiri: 15
- Volum maxim: 21 000 m3

 Crescatorie de taurine:
- 500 (250; 50; 50; 75; 75) capete:
- Personal: 75 oameni:
Birouri: 5
Grupa I: 30
Grupa II: 40
- Cladiri: 18
- Volum maxim: 11 000 m3
-
 Fermă de gâște:
- 39 000 (18000 gâște adulte; 21000 boboci)
- Personal: 90 oameni:
Birouri: 10
Grupa I: 30
Grupa II: 50
- Cladiri: 13
- Volum maxim: 10 000 m3

3
Obiecte tehnologice:

 Instalație de sitare cu grătar plan.

 Deznisipator cu secțiune dreptunghiulară cu deversor proporțional.
 Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune.
 Decantor primar radial.
 Bazin cu nămol activ cu aerare pneumatică.
 Decantor secundar longitudinal.

4
CAPITOLUL 1: STUDIUL DOCUMENTAR PRIVITOR LA EPURAREA APELOR
UZATE MENAJERE

1.1. APA – INTRODUCERE

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat
canalizări,care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort
ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe
îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare.
În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de
172205000 locuitori, adică 73,1% .Aici, tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din
nou în emisar. Se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere
(lacuri), pentru piscicultură, şi chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau
injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se
utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în oraşe ca Palo Alto, Denver, El Paso şi
chiar Washington DC! Aceasta e destul de scumpă, dar totuşi mai ieftină decât desalinizarea
apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se răspândeşte în ţări arabe şi africane, [1].

1.2. Caracteristicile apelor uzate urbane

Determinarea caracteristicilor apelor uzate orăşăneşti este necesară pentru proiectarea

staţiilor de epurare dar şi pentru controlul şi operarea acestora în condiţii optime, [2].

Prin caracterizarea apelor uzate se înţelege determinarea parametrilor calitativi

(indicatori de calitate) cu referire la:

-indicatori fizici;

-indicatori chimici;

-indicatori biologici.

1.2.1. Caracteristici fizice

 Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice care

au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-30C mai
ridicată decât cea a apelor de alimentare, cu excepţia cazului de deversări de ape calde
tehnologice sau când în rețea se infiltrează ape subterane, [2].
 Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie, care
nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie o determinare curentă a apelor
uzate, deoarece nu există o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în
suspensii. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de
turbiditate corespunzând la 1 mg SiO2/dm3 de apă. Orientativ, apele uzate menajere
prezintă valori ale gradului de turbiditate în limitele de 400 – 5000 în scara silicei, [2].

5
  Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri închis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape.
Pentru apele uzate care prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul acestora cu
apele uzate industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea
din urmă (ape verzi de la industriile de legume, ape galbene de la industriile
prelucrătoare de clor, ape roşii de la uzine metalurgice etc), [2].
 Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape inperceptibil: intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de
putregai sau de alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot
avea mirosuri diferite imprimate de natură şi provenienţa apelor uzate industriale, [2].
 Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de suspensie
(organice şi minerale) şi materii solide dizolvate (organice şi minerale). Materiile
solide în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale.
În funcţie de dimensiunile diferitelor particule (gradul de dispersie) şi de greutatea
specifică a acestor particule, materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de
sediment, pot pluti la suprafaţa apei sau pot pluti în masa apei (materiile coloidale),
[2].
Analizele apelor uzate menajere indică o cantitate totală a materiilor solide de 65 g/om zi, din
care, materiile solide decantabile reprezintă 35 - 50 g/om zi (în medie 40 g/om zi), ceea ce
reprezintă 60-75% din materiile solide totale. În cazul îndepărtării unei părţi din reziduurile
menajere solide prin mărunţire (tocare) şi evacuare apoi hidraulic, prin reţeaua de canalizare,
se înregistrează o creştere semnificativă (cca 100 g/om zi) a depunerilor în staţia de epurare,
[2].

1.2.2. Caracteristici chimice

Apele uzate conţin carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi
prioritari, compuşi organici volatili. Aceştia pot proveni din dejecţiile umane şi animale,
resturi alimentare, legume şi fructe sau alţi compuşi organici de sinteză proveniţi din apele
uzate industriale. Prezenţa materiilor organice pot reduce O2 dizolvat favorizând apariţia
proceselor anaerobe. Analiza conţinutului de compuşi organici prezintă o importanţă
deosebită pentru funcţionarea staţiilor de epurare, testele putând fi grupate în două categorii:

 analize care măsoară concentraţii mai mari de compuşi organici mai mari de
1mg/L precum CBO5, CCOCr, CTCO (conţinutul total de carbon organic),
CTO (consum teoretic de oxigen).
 analize care determină urme de compuşi organici (10-12 - 10-3 mg/L) folosind
metode instrumentale de analiză, cum ar fi cromatografia în fază
lichidă/gazoasă, spectrofotometrice
 analize anorganice: aciditatea, alcalinitatea, pH, sulfaţi, nitraţi, etc, [2].
 CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de cinci zile la o temperatură
standard de 20C. Este un indicator general care dă informaţii asupra conţinutului
de substanţe organice biodegradabile din apa uzată sau despre necesarul de oxigen
al microorganismelor din apă. Practic se determină diferenţa dintre cantitatea de

6
 oxigen iniţială din apa uzată şi cea de după 5 zile de incubaţie la temperatura
constantă.
Pentru ape uzate menajere CBO5 are valorile 100÷400 mg/L, în timp ce în apele uzate
industriale variază în limite mai largi funcţie de provenienţa lor. Este un indicator important
pentru proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale oxigenului dizolvat sunt
 
cele de transformare ale carbonului organic în CO2 şi de transformare a NH3 în NO2 şi NO3
, [2].

 CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin două metode:
- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor uzate decât foarte
rar).

- Metoda cu K2Cr2O7 în mediu acid pentru determinările specifice analizei apelor

0 
uzate (la 100 C). Este măsura cea mai potrivită a oxidabilităţii, dacă concentraţia de ioni Cl
este mai mare de 300mg /L se foloseşte ca inhibitor pentru HgSO4, [2].

CCOCr ia valori de 300÷800 mg/L pentru apele uzate municipale în general dar se
poate ajunge la 900÷1200 mg/L în unele cazuri.

 CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul cromatografiei în

fază gazoasă evidenţiază toate substanţele organice şi anorganice existente în proba
de ape uzate care intră în reacţii chimice până la nivelul de oxizi stabili. Se poate
calcula dacă se cunoaşte natura compuşilor organici impurificatori, [2].
 CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un indicator global
pentru concentraţii destul de mici. Principiul de determinare constă în introducerea
unor volume exact măsurate de apă în dispozitive de oxidare chimică sau în
cuptoare cu temperatură înaltă. Carbonul este transformat în CO2 în prezenţa unui
catalizator şi apoi se determină CO2 într-un analizor cu raze IR. Înaintea
determinării se realizează filtrarea probei şi eventual o acidifiere pentru a elimina
interferențele, [2].
 Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa bioxidului de carbon liber, a
acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Aciditatea se exprimă în
ml substanţă alcalină normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă. Acest
parametru este indicat a fi determinat pentru apele uzate industriale care ajung în
staţia de epurare orăşenească, [2].
 Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor, carbonaţilor alcalini
şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline, caracterizate prin
valoarea pH-ului în limitele de 7.2 – 7.6. În laborator această caracteristică chimică
se determină prin neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o soluţie de HCl
diluat la 0.1N exprimată în ml, [2].
 pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei stații de epurare. Spre
deosebire de aciditatea sau alcalinitatea unei ape, acest parametru exprimă numai
intensitatea acidităţii sau alcalinităţii, adică nu există o legatură directă între pH-ul
unei ape şi cantitatea de acizi sau alcali care este în compoziţia apei respective. Este
7
 posibil ca două soluţii apoase să prezinte aceleaşi valori ale pH-ului, cu toate că
concentraţia lor în acizi sau baze poate fi diferită, [2].
Concentraţia în ioni de hidrogen a apelor naturale, adică pH-ul care exprimă reacţia
activă a apei prezintă valoarea 7 (ape neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 și
va fi alcalină pentru pH = 7 – 14, [2].

1.3. Epurarea apelor uzate

Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazează pe procese fizice,
chimice şi biologice, care diferă în funcţie de tipul poluanţilor şi concentraţia lor în apa uzată.
Se poate face o clasificare a acestor metode luând în considerare tipul procesului care stă la
baza metodei de epurare:

 Epurare mecanică
 Epurare chimică
 Epurare biologică
 Epurare avansată
sau considerând operaţiile şi procesele unitare necesare pentru a realiza îndepărtarea
poluanţilor, într-un anumit stadiu al sistemului de epurare în:

 Epurare primară
 Epurare secundară
 Epurare terţiară (avansată)
Asocierea celor trei faze de epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost concepută în
vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele
reziduale brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţă la parametrii avizaţi de
normele în vigoare, [2].

Fig. 1.1. Schema tehnologică a unei staţii de epurare, [2]

8
 Astfel, treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic în scopul
reţinerii substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor şi bazinele existente
sau care prin acţiunea abrazivă ar avea efecte negative asupra uvrajelor, [2]

1.3.1. Metode de epurare a apelor uzate

1.3.1. Epurare mecanică

Se mai numeşte epurare primară şi se bazează pe procese fizice de separare a
poluanţilor din apele uzate. Epurarea mecanică realizează în prima etapă îndepărtarea
materiilor grosiere în suspensie, mai mari de 1 milimetru, în general solide organice
plutitoare, prin reţinerea lor pe grătare şi site. În a doua etapă, prin procese de decantare
gravitaţională, în instalaţii numite deznisipatoare, se îndepărtează suspensiile constituite din
particule minerale (sol şi nisip), [3].

Grătarele rețin corpurile grosiere plutitoare aflate în suspensie în apele uzate (cârpe, hârtii,
cutii, fibre, etc.). Materialele reținute pe grătare sunt evacuate ca atare, pentru a fi depozitate
în gropi sau incinerate. În unele cazuri pot fi mărunțite prin tăiere la dimensiunea de 0,5-1,5
mm în dezintegratoare mecanice. Dezintegratoarele se instalează direct în canalul de acces al
apelor uzate brute, în așa fel încât suspensiile dezintegrate pot trece prin grătare și pot fi
evacuate în același timp cu corpurile reținute, [3].

Sitele cu ochiuri mai mici de 1 mm se folosesc mai rar în stațiile de epurare orășenești, ele
fiind des folosite în epurările preliminării din unitățiile industrial, [3].

Deznisipatoarele sunt indispensabile unei stații de epurare, în condițiile în care există un

sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus în special de apele de ploaie. Nisipul nu
trebuie să ajungă în treptele avansate ale stației de epurare, pentru a nu apărea inconveniente
cum ar fi:
- deteriorarea instalațiilor de pompare;
- dificultăți în funcționarea decantoarelor;
- reducerea capacității utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor și stâânjenirea
circulației nămolurilor.
Deznisipatoarele trebuie să rețină prin sedimentare particulele mai mari în diametru de 0,2
mm și în același timp, trebuie să se evite depunerea materialelor organice, pentru a nu se
produce fermentarea lor, [3].

Separatoarele de grăsimi sau bazinele de flotare au ca scop îndepărtarea din apele uzate a
uleiurilor, grăsimilor și, în general, a tuturor substanțelor mai ușoare decât apa, care se ridică
la suprafața acesteia în zonele liniștite și cu viteze orizontale mici ale apei. Separatoarele de
grăsimi sunt amplasate după deznisipatoare, dacă rețeaua de canalizare a fost construită în
sistem unitar, și după grătare, când rețeaua a fost construită în sistem divizor și din schemă
lipsește deznisipatorul, [3].

Decantoarele sunt construcții în care se sedimentează cea mai mare parte a materiilor în
suspensie din apele uzate. Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare și asigură
staționarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în

9
ape și diverse substanțe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun
și filtre. Spumele și alte substanțe flotante adunate la suprafața (grăsimi, substanțe petroliere
etc.) se rețin și înlătura ("despumare") iar namolul depus pe fund se colectează și înlatura din
bazin (de exemplu cu lame racloare susținute de pod rulant) și se trimite la metantancuri, [3].

Fig.1.2. Scheme de epurare mecanică, [3]

a- cu fermentare separată a nămolurilor; b- cu decantor cu etaj.

b-
Aceasta schemă cuprinde în mod obişnuit, grătare şi dezintegratoare de deşeuri,
deznisipatoare, separatoare de grăsimi, decantoare, vărsarea apei în emisar şi în
rezervoare sau bazine de fermentaţie a nămolurilor, instalaţii pentru deshidratarea
nămolurilor.
Traseul apei uzate, al nămolului şi altor agenţi necesari epurării se figurează cu linii
diferite de cele pentru nămol şi alţi agenti necesari epurării (aici este figurat traseul
apei cu linie plină, traseul nămolului cu linie punct, traseul gazelor cu cercuri mici,
traseul apei calde cu linie dreaptă-linie unduită).
Când pentru epurare se folosesc decantoare cu etaj, schema în plan se prezintă ca în
figura b, fermentarea nămolului făcându-se chiar în aceste decantoare, [3].

1.3.2. Epurarea chimică

Epurarea chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic, prin care se
îndepartează o parte din conținutul impurificator al apelor reziduale. Metoda se aplică apelor
uzate industriale şi altor categorii de ape când se urmăreşte o epurare rapidă şi eficientă.
Epurarea chimică se aplică atât poluanţilor în suspensie, cât şi celor dizolvaţi. Astfel materiile
în suspensie fină care nu se decantează în decantorul primar, ele aflându-se dispersate

10
coloidal, se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici, numiţi coagulanţi, se mai folosesc şi
coagulanţi sintetici numiţi polielectroliţi. Aplicarea produsului de decantare cu coagulanţi,
asigură eliminarea materiilor în suspensie şi reduce conţinutul de substanţe organice
dizolvate, [3].

Pentru eliminarea poluanţilor dizolvaţi se recurge la reacţii chimice în care reactivul

introdus formează cu poluantul un produs greu solubil, care se depune pe fundul bazinului de
reacţie sau e descompus sau transformat într-o substanţă inactivă. Astfel se pot elimina din
soluţie: metale grele, cianuri, fenoli şi coloranţi. Ca reactivi se utilizează laptele de var, clorul
şi ozonul. Apele uzate acide sau alcaline, datorită agresivităţii lor chimice, se supun
preepurării, operaţie ce constată în neutralizarea lor în bazine cu ajutorul unor reactivi
chimici, [3].

Epurarea chimică prin coagulare - floculare conduce la o reducere a conținutului de

substanțe organice exprimate în CBO5 de cca. 20 -30 % permițând evitarea încărcării
excesive a nămolului activ cu substanța organică.Procesul de coagulare - floculare constă în
tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici, în cazul de față, sulfat feros clorurat și apa de var,
care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanța organică existentă în apă și de a se
aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de precipitat. Agentul principal în
procesul de coagulare - floculare este ionul de Fe3+ care se obține prin oxidarea sulfatului
feros cu hipoclorit de sodiu. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul feros are rolul de
a accelera procesul de formare al flocoanelor și de decantare al precipitatului format.

Reacția de oxidare a FeSO4 și de precipitarea Fe(OH)3 este următoarea:

2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2
Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea
împiedica desfășurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafețelor de schimb
metabolic a biocenozei. Datrită variațiilor mari de pH cu care intră în stația de epurare apele
reziduale, se impune corectarea pH-ului în așa fel încât, dupa epurarea mecano-chimică, apele
să aibă un pH cuprins între 6,5-8,5, domeniu în care degradarea biochimică sub acțiunea
microorganismelor din nămolul activ este optimă.
Corecția pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a NaOH 40% în bazinul de reglare a pH-
ului, destinat acestui scop. Totodată prin corecția pH-ului se reduce și agresivitatea apelor
reziduale asupra conductelor, construcțiilor și utilajelor, [3].

Metoda se aplică apelor uzate industriale şi altor categorii de ape când se urmăreşte o
epurare rapidă şi eficientă. Epurarea chimică se aplică atât poluanţilor în suspensie, cât şi
celor dizolvaţi. Astfel materiile în suspensie fină care nu se decantează în decantorul primar,
ele aflându-se dispersate coloidal, se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici, numiţi
coagulanţi, se mai folosesc şi coagulanţi sintetici numiţi polielectroliţi. Aplicarea produsului
de decantare cu coagulanţi, asigură eliminarea materiilor în suspensie şi reduce conţinutul de
substanţe organice dizolvate, [3].

Pentru eliminarea poluanţilor dizolvaţi se recurge la reacţii chimice în care reactivul

introdus formează cu poluantul un produs greu solubil, care se depune pe fundul bazinului de

11
reacţie sau e descompus sau transformat într-o substanţă inactivă. Astfel se pot elimina din
soluţie: metale grele, cianuri, fenoli şi coloranţi. Ca reactivi se utilizează laptele de var, clorul
şi ozonul. Apele uzate acide sau alcaline, datorită agresivităţii lor chimice, se supun
preepurării, operaţie ce constată în neutralizarea lor în bazine cu ajutorul unor reactivi
chimici, [3].

Epurarea chimică este însoţită de obicei şi de o epurare mecanică, aceasta fiind

alcătuită din grătare, decantoare, centrifuge şi de aceea metoda poartă denumirea de epurare
mecano-chimică.

Fig. 1.3. Epurarea mecano-chimică, [3].

1.3.3. Epurarea biologică

I se mai spune epurare secundară şi se aplică pentru eliminarea din apă a poluanţilor
organici biodegradabili, care pot constitui hrană pentru microorganisme. Eliminarea
substanţelor organice dizolvate în apă se face prin absorbţia lor la suprafaţa celulelor,
microorganismelor, în principal bacterii. Ca urmare apar noi celule de bacterii şi aşa numiţi
metaboliţi (bioxid de carbon,săruri minerale), [3].

Schema de epurare mecano-biologică (figura 1.4.) cuprinde o treaptă de epurare

mecanică şi una de epurare biologică. Treapta de epurare mecanică este asemănătoare celei
precedente, ea poate fi completată cu biocoagulatoare, în cazul în care în staţie există nămol
activ, sau în lipsa acestuia – cu bazine de preaerare. O parte din instalaţiile de epurare

12
mecanică pot fi folosite şi pentru recircularea şi prelucrarea nămolurilor care fac parte din
epurarea mecanică, [3].

Fig. 1.4. Schema epurării mecano-biologice, [3]

Procesul tehnologic de epurare biologică se poate organiza în două modalități:

1. Prin cultura microorganismelor noi dispersate în întregul volum al reactorului de epurare.
2. Prin cultura noilor microorganisme pe un suport.

Prin sistemul de cultură în întreaga masă de apa poluanți și în tot volumul reactorului
se înmulțește generic "nămol activ" iar epurarea biologică ca modalitate tehnologică îi poartă
numele.Al doilea sistem presupune dezvoltarea culturii în film (pelicula) biologic, iar procesul
se desfășoară în construcții cu filtre biologice speciale.
Nămolul activ este un sistem dispers în care materialul aflat în suspensie trebuie să fie separat
de efluentul epurat biologic, [3].
În procesul de epurare biologică a apelor uzate cu încărcătura de materii organice, rol
principal îi revine grupului de bacterii organofage, (mâncătoare de substanțe organice). Aceste
bacterii, în funcție de predispoziția lor de a trăi în prezența sau absența oxigenului se clasifică
în trei grupuri:
a) Bacterii obligat aerobe;
b) Bacterii facultativ aerobe;
c) Bacterii anaerobe.
Bacteriile, grup heterogen de organisme microscopice, microcelulare sau grupate în colonii cu
nucleu simplu, majoritatea făra clorofilă, heterotrofe (care sunt obligate să își preia singure
hrana sub formă de substanțe organice din mediu) îndeplinesc rolul esențial în acest tip de

13
epurare a apelor cu încărcătură de materii organice, [3].
Bacteriile aerobe sunt microorganisme care într-o proporție însemnată se pot dezvolta și
reproduce numai în mediile care conțin oxigen.Bacteriile obligat aerobe ca cele saprofite,
nitrificatoare, o parte din sulfobacterii și microbii patogeni trăiesc numai în prezența
oxigenului molecular.Bacteriile facultativ aerobe, grupează la un loc unele drojdii, bacterii
denitrificatoare s.a.
Bacteriile anaerobe sunt organisme capabile să trăiască fără prezența oxigenului
liber.Dintre acestea remarcăm infuzoriile, clostridium pasteurianum și clostridium
sporogenius, [3].
Ca urmare, în legatură cu necesarul de oxigen pentru dezvoltarea culturilor de bacterii organo-
fagiste vom întâlni două tipuri de procese tehnologice pentru epurare biologică:
-Proces aerob, utilizat cu prioritate la îndepărtarea poluanților din apele uzate;
-Proces anaerob aplicat la prelucrarea nămolurilor fermentate și la epurarea apelor uzate
foarte concentrate în poluanți.
Cercetarile au evidențiat faptul căci în strânsă asociere cu bacteriile, în procese aerobe
cohabitează protozoare (cele mai primitive forme de animale din clasele Flagellata, Sarcodia,
Sporazoa, Ameobosporidia, Ciliophora), metazoare (rotifere și nematode) și ciuperci sau chiar
fungi, alcătuind biocenoze.La fiecare proces tehnologic de epurare biologică vom întâlni
biocenoze selectate specific procesului ales, [3].
Procese de transformare bacteriana
Bacteriile folosite în procesul de epurare biologica preiau din mediul înconjurător în care sunt
cultivate, energia și materia nutritivă folosindu-le pentru:
- biosinteză și dezvoltare;
- activități fiziologice secundare ca spre exemplu mobilitatea, luminescența, și altele.
Totalitatea proceselor prin care combinațiile bacteriene sunt implicate în activitatea biologică
de eliminare a materiilor organice din apele poluante prin consumul acestora și hausformarea
lor în constituenții celulari, energie și produse de uzură alcătuiesc metabolismul bacterian
organofag, [3].
Procesele metabolice se clasifică astfel:
- consumatoare de energie;
- producătoare de energie.
Procesele de catabolism, de dezasimilație, de degradare a substanțelor din mediu sunt
exogene. Procesele în care se sintetizează componenții celulari corespund anabolismului și
sunt consumatori de energie, [3].
Ambele tipuri de procese metabolice se produc în acelasi timp astfel încât diversele reacții
biochimice care alcătuiesc metabolismul realizează urmatoarele funcții esențiale pentru viața
celulei:
- asimilarea substanțelor nutritive și producerea substanțelor folosite la construcția edificiilor
celulei;
- eliberarea de energie și stocarea acesteia;
- transmiterea energiei stocate către substanțele de constituție a edificiilor celulare;

14
- constituirea de nou material celular, prin care folosirea materiei organice poluante, [3].

Fig. 1.5. Reprezentarea metabolismului organo-fagist, [3]

Se practică trei procedee principale de epurare biologică.

a) cu nămol activ – instalaţia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc, în

care apa uzată provenită de la decantorul primar este aerată puternic cu ajutorul unor
dispozitive de insuflare a aerului şi un bazin de sedimentare- decantorul secundar. Nămolul
sedimentat în decantor este utilizat parţial pentru însămânţarea aerotancului, iar excesul este
îndepărtat sau condus în altă instalaţie a staţiei de epurare, [3].

b) cu biofiltre – instalaţia de epurare conţine biofiltru propriu-zis, care este un turn de

1-4 metri înălţime, ce conţine o umplutură de material inert, formată din piatră sau mase
plastice, şi un decantor secundar. Apa uzată provenită de la decantorul primar este introdusă
prin partea superioară a biofiltrului şi cade liber pe materialul de umplutură, contra curent cu
aerul.

În timp ce la nămolul activ biocenoza este relativ uniformă în masa aerotancului,

datorită agitării continue a apei, în biofiltru are loc o stratificare a grupelor pe înălţime, în
funcţie de gradul de epurare realizat, [3].

c) cu iazuri de oxidare – se utilizează de obicei ca un procedeu de epurare globală

pentru ape uzate cu volum relativ mic. Iazul biologic poate fi amenajat în bazine de pământ cu
adâncime mică, sub un metru şi dotat sau nu cu instalaţii de agitare şi reaerare. El poate prelua
toate operaţiile efectuate în treptele staţiei de epurare, sau poate fi utilizat în completarea
decantoarelor primare ca treaptă de epurare biologică, aşa cum se practică de obicei pentru
epurarea apelor uzate provenite de la fermele zootehnice. Populaţiile de microorganisme care
participă la epurare, în iazuri sunt aceleaşi ca şi în instalaţii şi în plus se adaugă şi algele care
prin procesul de fotosinteză aduc un aport de oxigen. În plus algele asimilează pentru hrană
proprie, ionii de amoniu şi sărurile fosfatice care rezultă din descompunerea substanţelor
organice şi de către bacterii, realizând în acest mod epurarea apelor şi sub acest aspect, [3].

15
1.4. Tipuri de staţii de epurare a apelor uzate

Staţia de epurare poate funcţiona cu una, două sau trei trepte după provenienţa şi
caracteristicile apelor uzate. Astfel, apele uzate provenind din industriile prelucrătoare ale
materiilor prime şi ale materialelor anorganice necesită, după caz, tratamente în treapta
mecanică, treapta chimică sau ambele trepte în succesiune. Apele uzate provenind din
industria prelucrătoare de materii prime organice, ca şi cele provenite din activitatea socială şi
zootehnică, necesită, după caz, tratament mecano-chimic, mecano-biologic sau mecano-
chimic-biologic, în succesiune, [4].

În instalaţia de epurare se urmăreşte, în general, epurarea sau inactivitatea tuturor

substanţelor care pot polua mediul înconjurător. Astfel, materiile organice, reţinute în
separatoarele mecanice şi în decantorul primar, împreună cu o parte din depunerile
decantorului secundar sunt trecute în instalaţia numită metatanc şi supuse unui proces de
fermentaţie anaerobă, [4].

Prin această operaţie, substanţele volatile, cu miros neplăcut, rezultate în urma hidrolizei
enzimatice a substanţelor organice, îndeosebi a lipidelor şi protidelor, sunt transformate în gaz
metan şi bioxid de carbon, [4].

În continuare, reziduul obţinut în metatanc, nămolul, este deshidratat de păturile de

uscare, de unde rezultă un produs în mare parte mineralizat şi în general inactiv. Pe de altă
parte, apa reziduuală din decantorul secundar este trecută printr-o instalaţie de dezinfecţie,
în care apa este tratată cu clor şi în acest mod cea mai mare parte a bacteriilor, în formă
vegetativă, este distrusă, râul receptor primind o apă cu potenţial infecţios mai redus, [4].

După structură, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:

- staţii de epurare într-o singură treaptă;

- staţii de epurare în două trepte;

- staţii de epurare în trei trepte, [5].

1.4.1. Staţiile de epurare într-o singură treaptă de epurare (mecanică)

Staţiile de epurare într-o singură treaptă sunt de regulă staţii de epurare în care se
prelucrează ape uzate având un conţinut redus de poluanţi organici, adică ape uzate cu încărcare
preponderent minerală (mai ales suspensii solide), în mare majoritate obiectele tehnologice ale
acestor staţii bazându-şi procesele tehnologice pe principii mecanice şi din această cauză
această categorie de staţii purtând de regulă denumirea staţii de epurare mecanice. Schema
fluxului tehnologic al unei staţii de epurare mecanice este prezentată în figura 1.6. De menţionat
că acest tip de staţii de epurare reţin din apele uzate prelucrate 40 – 60% din suspensiile solide,

16
10 – 20% din încărcarea cu nutrienţi (azot şi fosfor) şi reduc cu 20 – 40% încărcarea cu CBO5
(materie organică), [5].

INSTALAŢIE DE
Reţineri tocate
SITARE
GRĂTAR

DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
(SITĂ)
Reţineri COMPACTOR

umede Apă rezultată din

dezhidratare
Reţineri dezhidratate

DEZNISIPATOR Nisip proaspăt

şi compactate
INSTALAŢIE DE SPĂLARE A
NISIPULUI
Nisip spălat

JGHEABURI DE
DRENAJ
Apă drenată Nisip dezhidratat

DECANTOR
PRIMAR Gaz de fermentaţie
Nămol proaspăt

INSTALAŢIE DE FERMENTARE A
NĂMOLULUI (METANTANC)

Nămol fermentat

PLATFORMĂ PENTRU
USCAREA NĂMOLULUI

Ape drenate
Nămol dezhidratat
EFLUENT

EMISAR

Fig. 1.6. Schema unei staţii de epurare mecanică (într-o singură treaptă), [5]

1.4.2. Staţiile de epurare în două trepte de epurare

Staţiile de epurare în două trepte sunt staţii mai complexe care de regulă utilizează
două categorii distincte de procedee pentru realizarea procesului tehnologic de epurare a
apelor uzate. În această categorie de staţii de epurare pot fi încadrate staţiile de epurare
mecano - chimice şi staţiile de epurare mecano – biologice, [5].

Staţiile de epurare mecano-chimice sunt staţii de epurare formate din două trepte, o treaptă
mecanică, de regulă similară cu cea prezentată în cazul staţiilor de epurare mecanică, şi o
treaptă chimică, de regulă de coagulare –floculare pentru eliminarea coloizilor, dar şi pentru

17
alte tratamente chimice aplicate apelor tratate cum ar fi: neutralizare, schimb ionic, oxidare
chimică, dezinfecţie, etc, [5].

Neutralizarea este colectarea ph-ului apelor uzate, [6].

Schimbul ionic este procedeul care se bazează pe însușirea unor substanțe de a schimba ionii
proprii cu ionii din soluția cu care vin în contact formând compuși care se pot elimina, [6].

Oxidarea chimică este procedeul care se aplică apelor uzate care conțin substanțe organice
greu biodegradabile sau nebiodegradabile sau substanțe anorganice diferite (nedorite), [6].

Dezinfecția este procedeul prin care se distrug microorganismele patogene cu reactivi care
difuzează în interiorul acestora, [6].

În figura 1.7. este prezentat un exemplu de structură de staţie de epurare mecano -

chimică a apelor uzate, cu treaptă chimică de coagulare – floculare, care reduce încărcările cu
suspensii solide şi coloizi, cu eficienţe de 60 – 85%, [5].

INFLUENT

TREAPTA

MECANICĂ

BAZIN DE STAŢIE DE DOZARE ŞI

AMESTEC ŞI REACŢIE PREPARARE A REACTIVILOR

EFLUENT
EMISAR

Fig. 1.7. Schema unei staţii de epurare mecanico-chimică, cu treaptă chimică de coagulare –
floculare, [5].

Staţiile de epurare mecano - biologice sunt staţii de epurare formate tot din două
trepte, o treaptă mecanică şi o treaptă biologică, această categorie de staţii de epurare
constituindu-se în structura clasică a staţiilor generale de epurare a apelor uzate urbane, cu o
foarte largă răspândire în practică. În figura 1.7. este prezentată schema structurii unei staţii
mecano-biologice, la care treapta biologică este dotată cu bazine de aerare cu nămol activ
(varianta de staţii de epurare cea mai răspândită în lume), iar în figura 1.8. este prezentată
schema structurii unei staţii mecano-biologice, la care treapta biologică este dotată cu biofiltru.
[5]

18
 INSTALAŢIE DE
Reţineri tocate
SITARE
GRĂTAR

DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
(SITĂ)
Reţineri COMPACTOR

umede Apă rezultată din

dezhidratare Reţineri dezhidratate

DEZNISIPATOR Nisip proaspăt

şi compactate
INSTALAŢIE DE SPĂLARE A
NISIPULUI
Nisip spălat

JGHEABURI DE
DRENAJ
Apă drenată Nisip dezhidratat
PRELUCRAREA
SEPARATOR DE
GRĂSIMI NĂMOLURILOR
CENTRALĂ
Grăsimi separate
Coagulanţi TERMICĂ
BAZIN DE AMESTEC CU Gaz de
COAGULANŢI fermentar
e
GAZOMETRU
CAMERA DE REACŢIE Gaz de
(FLOCULARE) fermentar
INSTALAŢIEeDE
DECANTOR EPURARE MECANICĂ FERMENTARE A
PRIMAR NĂMOLULUI
Nămol primar A APEI
Nămol
EPURARE (METANTANCURI)
Nămol
CAMERĂ DE îngroşat INSTALAŢIE DE
fermentat
BIOLOGICĂ ÎNGROSĂTOR CONDIŢIONARE A
AMESTEC ŞI
BAZIN DE AERARE CU DE NĂMOL NĂMOLULUI
● DISTRIBUŢIE A
NĂMOL ACTIV
A APEI Nămol FERMENTAT
NĂMOLULUI Nămol
amestecat
DECANTOR condiţionat
Nămol INSTALAŢIE DE
SECUNDAR
DEZHIDRATARE A
secundar NĂMOLULUI
Nămol secundar
în exces Apă drenată
recirculat
INSTALAŢIE DE BAZIN DE CONTACT Nămol dezhidratat
DEZINFECTARE A
EFLUENT
APEI EMISAR

Fig. 1.8. Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată

cu bazine de aerare cu nămol activ, [5].

19
1.4.3. Staţiile de epurare în trei trepte de epurare
Staţiile de epurare în trei trepte sunt, cel mai frecvent, staţii de epurare formate dintr-o
structură mecano-biologico clasică la care se adaugă o treaptă terţiară de epurarea avansată.
În prezent, în lume, performanţele staţiilor mecano-biologice clasice nu mai sunt suficiente şi de
aceea acestea sunt completate cu o treaptă distinctă, terţiară, care de regulă asigură prin diferite
metode şi procedee de epurare (artificiale sau naturale) atât eliminarea avansată din apele uzate
a suspensiilor solide şi a materiilor organice, cât şi eliminarea nutrienţilor, substanţelor greu
biodegradabile şi substanţelor toxice din apele uzate, realizându-se grade superioare, cu valori
înalte, de epurare ale acestora, [5].

INFLUENT

INSTALAŢIE DE
Reţineri tocate SITARE
GRĂTAR

DEZINTEGRATOR TRANSPORTOR-
(SITĂ)
Reţineri COMPACTOR

umede Apă rezultată din

dezhidratare Reţineri dezhidratate

DEZNISIPATOR Nisip proaspăt

şi compactate
INSTALAŢIE DE SPĂLARE A
NISIPULUI
Nisip spălat

JGHEABURI DE
DRENAJ
Apă drenată Nisip dezhidratat

SEPARATOR DE
GRĂSIMI
Grăsimi separate

DECANTOR
PRIMAR
Nămol EPURARE MECANICĂ

primar A APEI

EPURARE

BIOLOGICĂ Recirculare
PRELUCRAREA
A APEI apă NĂMOLURILOR
CAMERĂ DE Nămol PLATFORMĂ DE
BIOFILTRU AMESTEC ŞI amesteca DEZHIDRATARE A
● DISTRIBUŢIE A t NĂMOLULUI
NĂMOLULUI
DECANTOR
SECUNDAR Nămol
Ape drenate Nămol dezhidratat
secundar
INSTALAŢIE DE BAZIN DE CONTACT
DEZINFECTARE A Clor, ozon, EFLUENT
APEI EMISAR
raze UV
Fig. 1.9. Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată cu
biofiltru, [5].
20
După calitatea efluentului evacuat, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:

- staţii de epurare clasice, în care se obţine o calitate satisfăcătoare a efluentului evacuat,

cu valori ale gradului de epurare de 60 - 80%;

- staţii cu epurare avansată, în care se obţine o calitate superioară a efluentului evacuat,

cu valori ale gradului de epurare de 95 – 99,9%.

După configuraţia fluxului tehnologic, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:

- staţii de epurare cu flux tehnologic convenţional;

- staţii de epurare cu flux tehnologic neconvenţional.

După natura procedeelor de epurare utilizate staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:

- staţii de epurare intensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc
numai în condiţii artificiale;

- staţii de epurare extensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc
numai în condiţii naturale;

- staţii de epurare mixte, la care unele procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au
loc în condiţii artificiale, iar celelalte procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc în
condiţii natural, [7].

După modul de distribuţie a obiectelor tehnologice componente, staţiile de epurare a apelor

uzate se clasifică în:

- staţii de epurare cu structură dispersată, la care obiectele tehnologice sunt distincte şi

independente şi ocupă diferite poziţii pe suprafaţă arondată staţiei de epurare, situaţie întâlnită
în cazul staţiilor de epurare urbane de medie şi mare capacitate;

- staţii de epurare compacte, la care obiectele tehnologice sunt dispuse într-o structură
unitară de tip monobloc, situaţie întâlnită mai ales în cazul staţiilor de epurare de mică
capacitate care deservesc consumatori individuali (de exemplu, locuinţe independente sau
grupuri mici de locuinţe), [7].

1.5. Soluţii constructive de staţii de epurare din România şi din Europa

Staţia de epurare Bacău

Staţia de epurare Bacău este amplasată în albia majoră a râului Bistriţa pe malul drept în
zona de sud-est a municipiului Bacău şi a fost construită în două etape (1967 şi 1972), fiind

21
proiectată cu treapta de epurare mecanică şi treapta de epurare biologică, ulterior proiectându-
se o a doua linie, nedefinitivată în prezent în ceea ce priveşte treapta biologică, [8].

Tehnologia de epurare a apelor uzate, dotarea cu utilajele corespunzătoare, este valabilă

acelei perioade şi a rămas şi în prezent, astfel ca eficienţa de epurare a staţiei este mică şi
consumul de energie mare. Din aceast motiv R.A.G.C. Bacău are ca obiectiv investiţional
reabilitarea staţiei, [8].

Staţia de epurare este dimensionată la un debit de 1585 L/s, influentul (totalitatea apelor
uzate menajere, meteorice şi industriale) împărţindu-se pe doua linii de epurare mecanică,
respectiv 985 L/s pe treapta veche si 600 L/s pe treapta nouă, [8].

Fluxul tehnologic al apelor uzate pe cele două linii de epurare mecanică se împarte în
circuitul apei şi circuitul nămolului, [8].

Treapta biologică este de tipul bazin de aerare cu nămol activ.

Fig. 1.10. Imagini ale staţiei de epurare Bacău, [8]

Staţia de epurare Bonn - Bad Godesberg

Fig. 1.11. Staţia de epurare din oraşul Bonn, Germania, [8]

22
 Descrierea proiectului de extindere: Staţia de tratare a apelor reziduale din Bonn-
Bad Godesberg a fost extinsă pentru a putea deservi un număr de 110.000 locuitori. În cadrul
staţiei se utilizează o tehnologie de epurare într-o singură treaptă cu denitrificare suprapusă,
unităţi Bio-P şi un sistem de filtrare adecvat. Staţia realizează de asemenea deshidratarea
statică a nămolului primar şi excedentar, care este apoi trimis în unitatea centrală a staţiei de
tratare prin intermediul unei conducte hidraulice cu o lungime de 5 km. În acest caz, a fost
necesară atingerea parametrilor minimali de epurare conform cerinţelor pentru staţii din Clasa
5, precum şi mărirea gradului de reducere a emisiilor de mirosuri şi de zgomot.

CAPITOLUL 2: DETERMINAREA DEBITELOR CARACTERISTICE DE APĂ

UZATĂ ALE LOCALITĂȚII

2.1. Aspecte generale

Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate
ale unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului
de apă receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt
aduse la staţia de epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de
a colecta apele uzate de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după
localizarea lor sunt consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a
centrului populat, precum şi unităţile industriale şi agrozootehnice.

Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare
urbane nu este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în
care se consumă apa de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe
mărimi caracteristice care să definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume:

- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în

unitatea S.I. [m3/s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul
urban pe parcursul unui an;

- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor zilnice
de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;

- debitul orar maxim de ape uzate Qu orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a
debitelor orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;

- debitul orar minim de ape uzate Qu orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a
debitelor orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;

Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă

potabilă a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul
algoritm succesiv: se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de
alimentare din zonele rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se
calculează valorile caracteristice ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban,

23
apoi se calculează calculează valorile caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului
urban.

2.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului și cerinței de apă de

alimentare din zona rezidențială a localității

Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă

prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare
Qzi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Qzi max [m3/zi] şi debitul
necesarului orar maxim de apă de alimentare Qorar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale
necesarului de apă de alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu
următoarele relaţii

1
Q zi med  ( N (i ) q j (i ))  Qci (1.1.)
1000 i j

1
Q zi max  ( N(i) q j (i)  K zi (i))  Qci (1.2.)
1000 i j

1 1
Q orar max  ( ( N(i) q j (i)  K zi (i)  K o (i))  Qci ) (1.3.)
24 1000 i j

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale localităţii
după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 1.1); i are
valori între 1-5;

j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi

gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit
străzi şi spălat pieţe; j are valori între 1-4;

N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;

qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă pentru
locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: qg(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
gospodăreşti ale populaţiei (vezi tabelul 1.1); qp(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
publice (vezi tabelul 1.1); qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se
poate aprecia global ca o ploaie efectivă (25 l/m2) la două săptămâni şi 10 m2 spaţiu verde/om
conducând la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru
stropit străzi şi spălat pieţe se poate calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din
debitul zilnic mediu specific pentru nevoi publice qp(i);

Qci [m3/zi] - debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;

Kzi - coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1);

24
 Ko - coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele diferenţiate ale
localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece; când nu sunt alte
valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 2.1.

Tabelul2.1[4]

Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie qg(i) qp(i) Kzi(i)

de gradul de dotare al clădirilor cu
instalaţii de apă rece şi caldă [l/om z [l/om zi
i]
]

Zone în care apa se distribuie prin 40 25 1,3/1,45

cişmele amplasate pe străzi

Zone în care apa se distribuie prin 80 30 1,2/1,35

cişmele amplasate în curţi

Zone cu gospodării având instalaţii 140 30 1,2/1,35

interioare de apă rece şi canalizare

Zone cu gospodării având instalaţii 210 85 1,15/1,3

interioare de apă şi canalizare, cu 0
preparare locală a apei calde

Zone cu clădiri având instalaţii 280 100 1,10/1,2

interioare de apă caldă şi canalizare, cu 5
preparare centralizată a apei calde
(inclusiv cele cu clădiri racordate la

termoficare)

Tabelul 2.2, [4]

Numărul total de Ko Numărul total de Ko

locuitori ai locuitori ai

centrului populat centrului populat

(N) (N)

500 2,8 15000 1,35

1000 2,2 25000 1,30

25
 1500 2,0 50000 1,25

3000 1,75 100000 1,20

7000 1,5 200000 1,15

NOTE

- În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare

propriu, coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea
discontinuă cu apă trebuie însă considerată ca provizorie.

- Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul Ko se calculează prin

interpolare lineară.

- Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece.

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii
industriale, etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru
hidranţii interiori şi sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se
foloseşte de regulă apă potabilă din reţea, iar în cazuri speciale pentru combaterea din exterior
se poate folosi şi o altă calitate de apă prin mijloace separate (maşini cisterne proprii, rezerve
de apă, reţele separate, etc)

Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic pe
baza prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru
combaterea incendiilor.

Tabelul 2.3, [4]

Numărul Numărul Debitul qhe [l/s] al unui hidrant

ninc de exterior
locuitorilor din

localitate incendii clădiri cu clădiri cu peste 4

simultane etaje
1 – 4 etaje

26
 5

10
5.001

10.001 – 25.000 2 10 15

25.001 – 50.000 2 20 25

50.001 – 100.000 2 25 35

100.001 – 200.000 2 30 40

200.001 – 300.000 3 40 55

300.001 – 400.000 3 - 70

400.001 – 500.000 3 - 80

500.001 – 600.000 3 - 85

600.001 – 700.000 3 - 90

700.001 – 800.000 3 - 95

800.001 – 1.000.000 3 - 100

Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:

Qci  86,4  ninc  q [m3 /zi] (1.4.)

he

în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).

27
Tabelul 2.4. [19]

Lungimea Numărul Debitul

nhi
Destinaţia şi caracteristicile lj [m] qhi [l/s] al
clădirii protejate jeturilor unui
minimă a în
jetului hidrant
funcţiun interior
compact e

simultan

ă*

Blocuri de locuinţe, clădiri

pentru cazare comună, clădiri
care adăpostesc birouri,

localuri pentru alimentaţie

publică, gări, vestiare, băi şi

spălătorii publice 6 1 2,5
cu un volum mai mic de 6 2 2,5
25000 m3;

cu un volum de 25000 m3 sau

mai mare.

Clădiri care adăpostesc copii

de vârstă preşcolară, instituţii
medicale, aziluri pentru

bătrâni sau infirmi, muzee,

expoziţii, biblioteci, arhive,

clădiri de producţie, de
depozitare, industriale,

28
garaje, magazine şi depozite
anexe:

cu un volum mai mic de

6 1 2,5
3
5000 m ;
6 2 2,5
3
cu un volum de 5000 m sau
mai mare.

Cinematografe, cluburi şi case

de cultură (fără scenă

amenajată), săli de concerte şi

săli de întruniri, de

gimnastică şi sport cu o

capacitate mai mică de 600

locuri: 9 2 2,5
situate în clădiri de gradul I şi
II de rezistenţă la foc;
9 2 5
situate în clădiri de gradul III
şi IV de rezistenţă la foc.

Cinematografe, cluburi şi case

de cultură (fără scenă

amenajată), săli de concerte şi

săli de întruniri, de

gimnastică şi sport cu o 9 2 5

capacitate de 600 locuri sau

mai mult.

Teatre dramatice sau

muzicale, cluburi şi case de
cultură cu scenă amenajată

cu mai puţin de 1000 de 9 3 5

locuri; 9 4 5
cu 1000 de locuri sau mai
mult.

29
 Clădiri cu înalţimi peste 45 m
a) cu un volum pâna la 50000

m3; 9 3 5

b) cu un volum peste 50000 9 4 5

m3.

Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor în cazul se folosesc
hidranţi interiori se determină cu relaţia:

Qci = 86,4 ∙ ninc ∙ nhi ∙ qhi [m3 /zi] (1.5)

în care:ninc - numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

nhi - numărul de hidranţi interiori în funcţiune simultană

qhi [l/s] - debitul unui hidrant interior

În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă aferentă unei localităţi, se
alimentează în caz de incendiu şi unităţile industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de
incendii se poate adopta şi pe baza tabelului 1.5, dacă nu sunt justificate alte valori.

Tabelul 2.5. [19]

Numărul Suprafaţa Numărul de Modul de considerare a

de teritoriulu incendii incendiilor simultane

locuitori i simultane
din
întreprind
localitat erilor
e ninc
S [ha]
N

< 10000 < 150 1 La localitate sau la zona

industrială, luând în

considerare debitul de
incendiu cel mai mare.

30
 10.001 ÷ < 150 2 Unul în localitate şi unul
în zona industrială, sau
25.000 ambele în localitate

luând în considerare
suma valorilor maxime.

25.000 ≥ 150 2 Unul în localitate şi unul

în zona industrială,
ambele în localitate sau

ambele în zona

industrială, cores-

punzător sumei valorilor

maxime.

> 25.000 < 150 2 Unul în localitate şi unul

în zona industrială,

ambele în localitate sau

ambele în zona

industrială, cores-

punzător sumei valorilor

maxime

> 25.000 > 150 Se determină În localitate şi zona

conform industrială, numărul care
rezultă pentru fiecare.
tabelului 1.6
pentru.
localitate şi
conform

STAS 1478
ptr. zona

industrială,
însumânduse.

NOTĂ Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum
300 m, cele două unităţi (localitate şi industrie) se analizează separat.

31
 Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul
de sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor

necesarului de apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din
tabelele 1.6, 1.7, 1.8 şi 1.9.

Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului

analitic

(pe baza relaţiilor 1.1 - 1.5), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 1.3 - 1.9, pentru
estimarea debitelor necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.

Tabelul 2.6. [19]

Necesar specific
[l/om·zi]

Destinaţia clădiri Total din care apă

apă caldă

de de

60C 45C

1 2 3 4

Clădiri de locuit (pentru o persoană pe

zi)

în cazul preparării centrale a apei calde:

apartament cu closet, lavoare, cadă de baie

şi spălător; 280 110 90

apartament cu closet, lavoare, cadă de duş

şi spălător; 200 80 65

32
în cazul preparării locale a apei calde:

în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni

sau combustibil lichid;
140 55 45
în cazane funcţionând cu gaze sau în
încălzitoare electrice.
170 60 50

Clădiri pentru birouri (pentru un 5 4

funcţionar pe schimb)
20

1 2 3 4

Cluburi, case de cultură şi teatre

cu prepararea centrală a apei calde:

actori (pentru o persoană pe zi); 35 15 12

spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi); 12 - -

fără apă caldă:

actori (pentru o persoană pe zi); 25 - -

spectatori, vizitatori (pentru un loc pe

zi). 12 - -

Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 - -

Cantine, restaurante, bufete (pentru o

singură masă servită o singură dată, la
prânz):

bufete; 6 9

cantine şi restaurante; 13 10 14

cantine şi restaurante (pentru o persoană, 22

trei mese pe zi). 20 28

33
 44

Cămine (pentru un ocupant pe zi)

cu obiective sanitare în grupuri sanitare 80 40 33

comune;
90 50 40
cu lavoare în camere;
120 60 50
cu grupuri sanitare în camere.

Internate şcolare (pentru un ocupant pe

zi)
70 30 25
cu obiective sanitare în grupuri sanitare
comune; 80 40 33

cu lavoare în camere.

Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager

pe zi)

cu duşuri sau căzi de baie în grupuri

sanitare comune (hoteluri categoria a II- 110 60 50

a);

cu duşuri în grupuri sanitare în camere 150 80 65

(hoteluri categoria a I B);

cu căzi de baie în grupuri sanitare în

cameră (hoteluri categoria a I A);

200 100 80

34
Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un 100 50 40
copil pe zi)

Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil

pe schimb)
20 8 6

Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru

un bolnav pe zi):

cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare;

115 95
cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru
bolnavi; 235

cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru 165 135

tratamente balneologice. 325

225 185

425

Dispensare, policlinici (pentru un bolnav 15 3 2,5

pe zi)

Băi publice (pentru o persoană):

cu duşuri; 60 30 43

cu căzi de baie. 200 100 140

1 2 3 4

Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev

pe program)
20 5 4

Terenuri de sport, stadioane (pentru o

manifestare sportivă) - pentru un spectator ;
- pentru un sportiv.
6 - -

50 20 28

Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -

35
 Spălătorii (pentru un kilogram de rufe
uscate)
35 20 28
- cu spălare manuală; - cu spălare
semimecanizată; - cu spălare mecanizată. 45 25 35

55 30 43

Secţii de spălare din garaje (pentru un

vehicul pe schimb)

autoturisme;
300 - -
autocamioane.
500 - -

Întreprinderi industriale (pentru un

muncitor pe schimb) cu procese
tehnologice din grupa

I 70 20 28

II 60 25 35

III a) 60 25 35

b) 75 30 43

IV 75 30 43

V 85 40 57

VI a) 60 25 35

b) 75 30 43

OBSERVAŢII

Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte în
funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.

Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor industriale

este de 45 minute pentru fiecare schimb.

Datele din tabelul 1.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de combustibil
pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de acumulare
(pentru apă rece şi apă caldă de consum).

4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:

36
- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar fără
degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);

- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi
mari de apă);

- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:

III a) - cu degajare medie şi mare de praf;

III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de cărbune;

- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori
care pot produce intoxicaţii acute);

- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale infectate;

- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:

VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;

VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor sanitare.

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Qs zi med
[m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Qs zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei
orare maxime de apă de alimentare Qs orar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă
de alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Q  K p  Ks  Q (2.5)
s zi med zi med

Qs zi max  K p  K s  Q zi max (2.6)

Qs orar max  K P  K s  Qorar max (2.7)

în care: Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic

maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;

Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în

37
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se
proiectează şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la
care se fac extinderi sau creşte gradul de confort;

Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de

alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de

canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile:
1,02 în cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară
şi 1,05-1,08 în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea
îmbunătăţirii, valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de
tehnologia de funcţionare a obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări
tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face pe baza următoarelor relaţii de
transformare:

Q [m3 / s]  1,157 105  Q [m3 / zi ] (2.8)

s zi med s zi med

Qs zi max [m3 / s]  1,157 105  Qs zi max [m3 / zi ] (2.9)

Qs orar max [m3 / s ]  2,778 104  Qs orar max [m3 / h] (2.10)

REZOLVARE:

1
Q zi med  ( N (i ) q j (i ))  Qci
1000 i j

În zona 2 sunt 30% din locuitori: 60000·0,3= 18000 locuitori

În zona 5 sunt : 60000-18000=42000 locuitori

Qci = 86,4 ·1·25 = 2160 m

1
( N (i ) q j (i ))  Qci =
1
Q zi med  [N(2) (qg(2) + qp(2) +
1000 i j 1000

qsv(2) +qsp(2) ) + N(5) (qg(5) + qp(5) + qsv(5) + +qsp(5) )] + Q ci =

38
 1
[18000(80 + 30 ∙ 1,05 + 17,9) + 42000(280 + 100 ∙ 1,05 +
1000
17,9)]+2160=19253,16 [m3/zi]
𝑸𝒛𝒊 𝒎𝒆𝒅=𝟏9253,16[𝒎³/𝒛]

1
Q zi max  ( N(i) q j (i)  K zi (i))  Qci = 1 [N(2) (qg(2) + qp(2) +
1000 i j 1000

qsv(2) +qsp(2) ) ∙ K zi (2) + N(5) (qg(5) + qp(5) + +qsv(5) + qsp(5) ) ∙ K zi (5) ] +

1
Q ci = (18000 ∙ 129,4 ∙ 1,2 + 42000 ∙ 1,1 ∙ 402,9) + 2160 = 21411,18
1000
[m3/zi]
𝑸𝒛𝒊𝒎𝒂𝒙=21411,18 [𝒎³/𝒛i]

Pentru calculul coeficientului K 0 se foloseşte interpolarea:

x 3000
  x  0,015  K 0( 2)  1,33
0,15 10000

x 17000
  x  0,034  K 0(5)  1,26
0,05 25000

1 1
Q orar max  ( ( N(i) q j (i)  K zi (i)  K o (i))  Qci ) = 1
{
1 qg(2)
[N(2) ( +
24 1000 i j 24 1000 2

1,05qp(2) + qsv(2) ) ∙ K zi (2) ∙ K 0 (2) + N(5) (qg(5) + 1,05qp(5) +qsv(5) )K zi (2) ∙

K 0 (2) ] + Q ci } =

1 1
[ (18000 ∙ 129,4 ∙ 1,2 ∙ 1,33 + 42000 ∙ 402,9 ∙ 1,1 ∙ 1,26) + 2160] =
24 1000
1114,10[m3/oră]
𝑸𝒐𝒓𝒂𝒓 𝒎𝒂𝒙=1114,10 [𝒎³/zi]

Consideram: 𝐾𝑝=1,1

𝐾𝑠 =1,05

Qs zi m ed  K p  K s  Q zi m ed = 1,1 ∙ 1,05 ∙ 19253,16 = 22237,39[m3/zi]

Q s zi m ax  K p  K s  Q zi m ax = 1,1 ∙ 1,05 ∙ 21411,18= 24729,91 [m3/zi]

Q s orar max  K P  K s  Q orar max = 1,1 ∙ 1,05 ∙ 1114,10= 1286,78 [m3/h]

39
în care:

- Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic
mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru
centrul populat;

- Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în

reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor
care se proiectează şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul
sistemelor existente la care se fac extinderi sau creşte gradul de confort;

- Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului

de alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie
şi a reţelei de canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea
zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02 în cazul în care întreţinerea sistemului de
alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-1,08 în cazul surselor
subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea îmbunătăţirii,
valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de
tehnologia de funcţionare a obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază
de justificări tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale

debitului cerinţei de apă de alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face
pe baza următoarelor relaţii de transformare:

Qs zi med [m3 / s]  1,157 105  Qs zi med [m3 / zi] = 0,257 [m3/s]

Qs zi max[m3 / s]  1,157  10 5  Qs zi max[m3 / zi ] = 0,286 [m3/s]

Qs orar max[m3 / s]  2,778  10 4  Qs orar max[m3 / h] = 0,309 [m3/s]

2.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă din zona
industrială a localității
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru
zona industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru
zona industrială QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare
pentru zona industrială QnI orar max [m3/h].
Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnI pentru
alimentarea unităţilor industriale este următoarea:

40
 QnI  QnIt  QnIg  QnIi  QnIn
(2.11)

în care:

QnIt [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă
apa pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide tehnologice
sau combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru spălarea materiei
prime, a subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice, prelucrarea materiei
primei, prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru transportul hidraulic al materiei
prime, al subproduselor şi produselor finite (se recomandă a se evita transportul hidraulic cu
apă de alimentare), etc.;
QnIg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare
care trebuie să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi
spaţiilor de producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile
industriale, precum şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creșelor,
punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;
QnIi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să
includă apa rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;
QnIn [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un
termen apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor
industriale, altele decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

U gm  n gm
Q nI zi m ed   U tl  n tl     24    3,6  Q inc
l mI m 1000 n inc n

K zi  U gm  n gm
Q nI zi max   U tl  n tl    24   3,6  Q inc
l mI m 1000 n inc n

U tI  ntI K o  K zi  U gm  n gm
QnI orar max       3,6  Qinc
l 24 mI m 24  1000 ninc n

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;

Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse

industriale: tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie
intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).

ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de apă

41
specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În tabelul
2.9 sunt date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din diferite unităţi
industriale;

mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează categorii

de produse;

m – indice referitor la numărul de folosinţe;

Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,

schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în

perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);

ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul

specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul
2.6);

Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 2.1),

respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 2.2);

ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;

n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;

Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din

clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de

rezistenţă la foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 2.10, 2.11, 2.12.

Tabelul 2.9

Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi industriale

Necesarul de apă specific corespunzător

unităţilor de capacitate a categoriei de produse
Tipul unităţii industriale industriale

[m3/unitatea categoriei de produse]

42
Industria alimentară:

Abatoare 1,2 – 1,65 m3/t

Fabrici de mezeluri 6 – 10 m3/t

Fabrici de conserve 8 – 22 m3/t

Fabrici de amidon 75 – 110 m3/t

Fabrici de spirt 15 – 25 m3/t

Fabrici de bere 5 – 13 m3/m3

Fabrici de băuturi nespirtoase 3,8 – 5 m3/m3

Fabrici de drojdie 42 – 121 m3/t

Fabrici de melasă 31 – 60 m3/t

Fabrici de zahăr:

- producţia de zahăr din sfeclă 85 m3/t

- rafinarea zahărului 5 m3/t

Fabrici de lapte şi brânzeturi 15 – 20 m3/t

Fabrici de morărit 2 m3/t

Fabrici de pâine 1 – 1,5 m3/t

Industria uşoară:

Fabrici de prelucrare primară a lânii 130 – 143 m3/t

Fabrici de filatură de mătase 1140 m3/t

Fabrici de prelucrare a bumbacului 400 – 600 m3/t

Fabrici de fibre sintetice 100 – 130 m3/t

Fabrici de ţesut 0,5 – 0,8 m3/t

Fabrici de vopsit – imprimat ţesături 250 – 350 m3/t

Fabrici de stofă 280 – 360 m3/t

Blănării 120 m3/t

Fabrici de piele 83 – 87,5 m3/t

Fabrici de încălţăminte 32,4 m3/1000 perechi

43
Industria celulozei şi hârtiei:

Fabrici de pastă de lemn 90 – 100 m3/t

Fabrici de celuloză 75 – 650 m3/t

Fabrici de hârtie 100 – 300 m3/t

Fabrici de carton 50 – 250 m3/t

Industria chimică:

Fabrici de cauciuc natural 285 – 855 m3/t

Fabrici de cauciuc sintetic 60 m3/t

Fabrici de azbest 100 m3/t

Fabrici cocso – chimice 2,8 – 3,5 m3/t

Fabrici de sodă 110 m3/t

Fabrici de sulfat de fier 45 – 70 m3/t

Fabrici de amoniac 550 – 1150 m3/t

Fabrici de acid azotic 200 – 300 m3/t

Fabrici de acid sulfuric 10 – 80 m3/t

Fabrici de azotat de sodiu 20 – 75 m3/t

Fabrici de azotat de potasiu 2 – 5 m3/t

Industria petrolieră şi gazelor:

Combinate de prelucrare a ţiţeiului 10 – 18 m3/t

Fabrici de gaze pe bază de cărbune 1,3 – 1,5 m3/t

Industria de prelucrare a minereuri-lor şi

siderurgică:

Fabrici de prelucrare a minereurilor

feroase

Fabrici de prelucrare a minereurilor 15 – 30 m3/t

neferoase:

aluminiu;

cupru;

44
plumb; 145 – 215 m3/t

zinc; 79 – 140 m3/t

nichel; 116,5 – 139,5 m3/t

aur. 190 – 325 m3/t

Uzine siderurgice 800 – 850 m3/t

17 – 18 m3/t

25 – 50 m3/t

Industria constructoare de maşini:

Uzine constructoare de automobile şi

tractoare:

autoturisme;
100 m3/buc
autocamioane;
85 m3/buc
tractoare.
45 m3/buc
Uzine pentru construcţii de maşini
şi ateliere mecanice:

secţii de turnare;

secţii de prelucrare. 4,5 – 5 m3/t

3 – 3,5 m3/t

Industria energetică:

Uzine termoelectrice:

răcirea condensatorilor turbinelor; 280 – 450 m3/MWh

răcitoare pentru ulei şi aer; 12 – 35 m3/MWh

alimentarea cazanelor; 4,5 – 8 m3/MWh

îndepărtarea hidraulică a cenuşii. 10 – 15 m3/t

La modul general, valorile debitului cerinţei de apă de alimentare pentru unităţile industriale
[6] se determină cu următoarele tipuri de relaţii, pentru cazurile sistemelor fără recirculare sau
reutilizare a apei, şi anume QsI [m3/s], respectiv a sistemelor cu recirculare sau reutilizare a
apei , şi anume QsI rec [m3/s]:

45
 K sI  K pI  Q nI
Q sI 
D

K sI  K pI  Q nI  r  Q nI   r  K r  Q nI
Q sI rec 
D

în care:

KsI – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de alimentare cu
apă şi canalizare (spălarea aducţiunii, a reţelelor de distribuţie, pentru staţiile de tratare şi
epurare, evacuarea zăpezii, etc.) care ia valori în funcţie de tipul sursei şi mărimea staţiei de
tratare, astfel: 1,07 atunci când staţiile de tratare au capacităţi peste 0,5 m3/s; 1,10 atunci când
staţiile de tratare au capacitatea mai mică sau egală cu 0,5 m3/s şi 1,02 pentru sursele de apă
subterană fără staţie de tratare;

KpI – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele de

distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

QnI [m3/zi, m3/h sau m3/lună] – debitul necesarului de apă de alimentare pentru
unităţile industriale;

D [s/zi, s/h sau s/lună] – perioada pentru care a fost calculat necesarul de apă, care are
valorile 3.600 s/h, 86.400 s/zi şi 2.592.000 s/lună;

r – gradul de recirculare a apei cu valori între 0 şi 1 în funcţie de condiţiile tehnologice

şi constructive;

Kr – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale instalaţiilor de recirculare şi

reutilizare a apei care are valoare maximă 0,05 pentru debite recirculate mai mici sau egale cu
1 m3/s, respctiv 0,03 pentru debite recirculate mai mari de 1 m3/s.

Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin

considerarea debitelor zilnice QnI [m3/zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin
considerarea debitelor lunare medii QnI [m3/lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de
regularizare a debitelor, cu evidenţierea variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date
concrete despre variaţia acestor debite în timpul anului, în continuare în lucrare se vor lua în
considerare valorile caracteristice ale debitului zilnic al necesarului de apă pentru alimentarea
unităţilor industriale.

Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în

cazul sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai
frecvent întâlnite de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei
de alimentare. În acest caz mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru
zona industrială a centrului populat: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru
zona industrială QsI zi med [m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare pentru

46
zona industrială, QsI zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare pentru
zona industrială QsI orar max [m3/h] se determină cu următoarele relaţii:

QsI zi med  K sI  K pI  QnI zi med

QsI zi max  K sI  K pI  QnI zi max

QsI orar max  K sI  K pI  QnI orar max

Exprimarea debitelor caracteristice QsI zi med [m3 /zi], QsI zi max [m3 /zi] şi QsI orar max
[m3 /h] ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială în [m 3 /s] se poate face prin
transformare utilizând relaţiile similare 1.9, 1.10, şi 1.11.

REZOLVARE:

U gm  n gm
Q nI zi m ed   U tl  n tl     24    3,6  Q inc =7 ∙ 1 + 5 ∙ 100 +
l mI m 1000 n inc n

10∙20+60∙50+60∙60+60∙60 20∙20+70∙50+60∙60+80∙75
+ + + 24 ∙ 3,6 ∙ 1 ∙ 15 = 𝟏𝟕𝟑𝟕𝟖, 𝟗[m3/zi]
1000 1000

K zi  U gm  n gm
Q nI zi max   U tl  n tl    24   3,6  Q inc =507 + 1,15 ∙ 10,4 + 1,15 ∙
l mI m 1000 n inc n

13,5 + 16848 = 𝟏𝟕𝟑𝟖𝟐, 𝟒𝟖 [m3/zi]

U tI  ntI K o  K zi  U gm  n gm
QnI orar max       3,6  Qinc =
507 1,15∙13,5∙2,8
+ +
l 24 mI m 24  1000 ninc n
24 24

1,15∙2,8∙10,4 16848
+ = 𝟕𝟓𝟑, 𝟐𝟗[m3/h]
24 24

QsI zi med  K sI  K pI  QnI zi med = 1,1∙1,05∙17378,9=19377,47 [m3/zi]

QsI zi max  K sI  K pI  QnI zi max =1,1∙1,05∙17382,48=19381,46 [m3/zi]

QsI orar max  K sI  K pI  QnI orar max = 1,1∙1,05∙753,29= 839,91 [m3/h]

47
Consideram: 𝐾𝑝=1,1

𝐾𝑠 =1,05

Q [m3 / s]  1,157 105  Q [m3 / zi ] = 1,157  10 5  19377,47  0,224 m3/s

sI zi med sI zi med

QsI zi max[m3 / s]  1,157 105  QsI zi max[m3 / zi ] = 1,157  10 5  19381,46 =0,224 m3/s

QsI orar max[m3 / s]  2,778 104  QsI orar max[m3 / h] = 2,778  10 4  839,91 =0,231 m3/s

2.4. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de

alimentare din zona agrozootehnică a localității

Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se exprimă

prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare
pentru zona agrozootehnică QnZ zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de
alimentare pentru zona agrozootehnică QnZ zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de
apă de alimentare pentru zona agrozootehnică QnZ orar max [m3/h].

Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă QnZ pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

Q nZ  Q nZa  Q nZg  Q nZi

în care:

QnZa [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor trebuie să
includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic de apă
pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei, întreţinerea
instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a animalelor;

QnZg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care trebuie
să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor

48
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi
pentru funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;

QnZi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să includă apa
rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

K piZo  q Zo  N Zo Ugp  n gp
QnZ zi med      24   3,6  Qinc [m3/zi] (1.22)
o 1000 pZ p 1000 rinc r

K ziZo  K piZ o  q Zo  N Zo K zi  Ugp  n gp

QnZ zi max      24   3,6  Qinc [m3/zi] (1.23)
o 1000 pZ p 1000 rinc r

K oZo  K ziZo  K piZo  q Zo  N Zo K o  K zi  U gp  n gp

Q nZ orar max       3,6  Q inc
o 24 1000 pZ p 24 1000 rinc r
[m3/h] (1.24)

în care:

o – indice referitor la categoriile de animale;

qZo [m3/1000∙animale∙zi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie de

categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 1.10);

NZo – numărul de animale din categoria o;

KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în incinta
unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 1.9);

KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de categoria o

de animale (vezi tabelul 1.9);

KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în funcţie de

categoria o de animale (vezi tabelul 1.9);

pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona agrozootehnică ;

p – indice referitor la numărul de folosinţe;

49
 Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,
schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoane-schimburi, vehicule-schimburi, etc. în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);

ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul specific de
apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 1.4);

Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1), respectiv

coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 1.2);

rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;

r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de incendiu;

Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din clădiri,
ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la
foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 1.6, 1.7, 1.8.

Tabelul 2.13

Categorii de Coeficienţi
animale KpiZ KziZ KoZ

Porcine 1 1 2 – 2,5

Gâşte 1,1 1,1 2

Raţe şi
1 2 2
boboci

Celelalte
1,1 1,1 2 – 2,5
categorii

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică a
centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:

QsZ zi med  KsZ  K pZ  QnZ zi med [m3/zi]

QsZ zi max  KsZ  K pZ  QnZ zi max [m3/zi]

QsZ orar max  K sZ  K pZ  QnZ orar max [m3/h]

în care:

50
QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale debitului
necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;

KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă şi
canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor staţiei de tratare,
spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;

KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele de

distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare.

Exprimarea debitelor caracteristice QsZ zi med [m3/zi], QsZ zi max [m3/zi] şi QsZ orar max [m3/h] ale
cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m3/s] se poate face prin
transformare utilizând relaţiile similare 2.8, 2.9, şi 2.10.

Tabelul2.14

Necesar de apă specific

qZ o [ m3/1000animalezi]
Categorii de animale
Evacuarea dejecţiilor

hidraulică mecanică

- vieri pentru reproducţie 36 -

- scroafe de montă şi
36 -
gestaţie

- scroafe lactante 100 -

Porcine
- tineret porcin pentru
31 -
reproducţie

- porci la îngrăşat 31 -

- tineret porcin în creştere 13 -

- vaci cu lapte 120 100

- junici 18 – 27 luni 90 70

Taurine - viţei 0 – 6 luni 25 20

- tineret bovin 6 – 18 luni 60 40

- tineret bovin la îngrăşat 6 70 50

51
 – 24 luni

- oi şi berbeci - 10

Ovine - tineret ovin şi caprin - 5

- capre adulte - 13

- cabaline adulte - 50
Cabaline
- tineret cabalin - 30

- femele gestante şi iepuri

- 0,7
pentru carne

- femele lactante şi iepuri

Iepuri - 1,5
pentru reproducţie

- tineret 28 – 80 zile şi
- 1,0
broiler

- nutrii adulte - 25
Animale - tineret nutrii - 7
pentru
blană - vulpi - 7

- nurci - 3

- găini adulte rase uşoare - 0,35

- tineret înlocuire rase

- 0,26
uşoare

- găini adulte rase grele - 0,46

- tineret înlocuire rase grele - 0,46

- pui (broiler) de găină - 0,29

Păsări
- curci adulte - 0,90

- tineret înlocuire curci - 0,50

- pui (broiler) de curci - 0,96

- gâşte - 1,50

- raţe - 1,50

- boboci - 0,80

52
REZOLVARE:

K piZo  qZo  N Zo U gp  n gp
QnZ zi med      24   3,6  Qinc =1,1·
o 1000 pZ p 1000 rinc r

250 120  50  90  50  25  75  60  75  70 18000  1,50  21000  0,80

 1 
1000 1000
5  20  30  50  40  60 10  20  30  50  50  60
  0  106,93 [m3/zi]
1000 1000

K ziZo  K piZ o  q Zo  N Zo K zi  U gp  n gp
QnZ zi max      24   3,6  Qinc =
o 1000 pZ p 1000 rinc r

1,1∙1,1∙50,05+1,1∙1,1∙48,18+1,15∙4,1+1,15∙4,7+0=128,86 [m3/zi]

K oZo  K ziZo  K piZo  q Zo  N Zo K o  K zi  U gp  n gp

Q nZ orar max       3,6  Q inc =
o 24 1000 pZ p 24 1000 rinc r

1,1∙1,1∙2∙ 50,05  1,11,1 2  48,18  1,15 ∙2,8∙ 4  1,15  2,8  4,7 =11,05 [m3/zi]
24 24 24 24

Q  K sZ  K pZ  Q  1,1  1,05  106,93 = 123,50[m3/zi]

sZ zi med nZ zi med

QsZ zi max  K sZ  K pZ  QnZ zi max  1,1  1,05  128,86 = 148,83[m3/zi]

QsZ orar max  K sZ  K pZ  QnZ orar max  1,1 1,05 11,05 = 12,76[m3/zi]

Q [m3 / s]  1,157 105  Q [m3 / zi ] = 1,157 10 5 123,50

sZ zi med sZ zi med
=0,00142[m3/zi]

QsZ zi max[m3 / s]  1,157 105  Q [m3 / zi ] = 1,157 10 5 148,83

sZ zi med
=0,00172[m3/zi]

2,778 10 4 12,43

QsZ orar max[m3 / s]  2,778 104  QsZ orar max[m3 / h] =

=0,00345 [m3/zi]

53
 2.5. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a
localității
Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului
populat, respectiv debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total zilnic
maxim Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s], se
determină cu următoarele relaţii:
Q Q Q Q
s tot zi med s zi med sI zi med sZ zi med
Qs tot zi max  Qs zi max  QsI zi max  QsZ zi max

Qs tot orar max  Qs orar max  QsI orar max  QsZ orar max

în care:
Qs zi med [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
rezidenţială a centrului populat;
QsI zi med [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
industrială a centrului populat;
QsZ zi med [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.

REZOLVARE:
Q Q Q Q
s tot zi med s zi med sI zi med sZ zi med
=19253,16+19377,47+123,50=38754,13 [m3/zi]
Q  Qs zi max  QsI zi max  QsZ zi max
s tot zi max

=21441,18+19381,46+148,83=40941,47 [m3/zi]

Qs tot orar max  Qs orar max  QsI orar max  QsZ orar max

=1114,10+839,91+12,76=1966,7 [m3/h]

Q [m3 / s]  1,157 105  38754,13  0,448 [m3/sec]

sZ zi med
QsZ zi max [m3 / s]  1,157 105  40941,47  0,473 [m3/sec]

QsZ orar max [m3 / s]  2,778 104 1966,7  0,546 [m3/sec]

2.6. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate produse și evacuate din

localitate

54
 Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban,
respectiv debitul de ape uzate zilnic mediu Qu zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape
uzate zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate orar maxim Qu orar
max [m /h, m /s] şi debitul de ape uzate orar minim Qu orar min [m /h, m /s] se
3 3 3 3

stabilesc în funcţie de valorile caracteris-tice similare ale cerinţei totale de apă

de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii [2, 3]:

Q u zi med  0,8  Qs tot zi med

Q u zi max  0,8  Qs tot zi max

Q u orar max  0,8  Q s tot orar max

1
Qu orar min   p  Qu zi max
24
în care:

Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max
[m3/h, m3/s] sunt valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice
medii, zilnice maxime, respectiv orare maxime de apă de alimentare ale
centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice aferente;

p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului

populat (vezi tabelul 1.16).

Tabelul 1.10

Număr
>
ul de < 1001 - 10001- 50001 –
10000
locuitor 1000 10000 50000 100000
0
i

p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75

REZOLVARE:

p=0,35

55
Q u zi med  0,8  Qs tot zi med = 0,8∙38754,13=31003,3 [m3/zi]

Q u zi max  0,8  Qs tot zi max = 0,8∙40941,47=34753,1 [m3/zi]

Q u orar max  0,8  Q s tot orar max = 0,8∙1966,7=1573,3 [m3/zi]

1
Qu orar min   p  Qu zi max = 1
 0,60  40941,47  1023 [m3/h]
24 24

Q [m3 / s]  1,157 105  31003,3  0,358 [m3/s]

u zi med

Qu zi max [m3 / s]  1,157 105  3275301  0,378 [m3/s]

Qu orar max [m3 / s ]  2,788  104  1573,3  0,437 [m /s]

3

Q [m3 / s]  2,788 104 1023  0,284 [m3/s]

u orar min

CAPITOLUL 3: DETERMINAREA PARAMETRILOR PRINCIPALI

DIMENSIONALI ȘI FUNCȚIONALI AI OBIECTELOR TEHNOLOGICE DE PE
LINIA APEI DIN STAȚIA DE EPURARE

Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai obiectelor

tehnologice de pe linia apei ale stației de epurare.

Obiecte tehnologice:

Instalație de sitare cu grătar plan.

Deznisipator cu secțiune dreptnghiulară cuplat cu deversor proporțional.

Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune.

Decantor primar radial.

Bazin cu nămol activ cu aerare pneumatică.

56
Decantor secundar longitudinal.

3.1. Determinarea parametrilor dimensionali și funcționali ai instalației de sitare cu

grătar plan

57
Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai instalației de sitare cu
gratar plan se face utilizând un soft specializat din care rezultă urmatoarele valori ale
parametrilor:
Parametrii funcționali:
Qc [m3/h] - debitul de calcul de apã uzatã care pãtrunde în instalatiile de sitare ale stației de
epurare
Qc=3147 m³/h
Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în instalațiile de sitare ale stației
de epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta.

Qv=818,95 m³/h
Qvrzi [m3/zi] - debitul volumic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalațiilor de sitare

Qvrzi=18,751 m /zi
Qmrzi [kg/zi] - debitul masic zilnic de rețineri pe suprafețele active ale instalațiilor de sitare

Qmrzi = 15940 kg/zi

Vruzi [m3/zi] - volumul zilnic de substanta uscatã (cu umiditate 0 ) din retinerile de pe
suprafetele active ale instalatiilor de sitare→număr de instalație

Vruzi =1,771 m³/zi

mruzi [kg/zi]- masa zilnică de substanță uscată

mruzi =3188 [kg/zi]

B [mm] - lãțimea canalului în care se montează grãtarul plan

B=1200 [mm]

Dimensiunile barelor gratarului:

𝑠𝑏 [mm] = grosimea profilului barelor gratarului plan
𝑠𝑏= 6 mm
lb [mm] = lãtimea profilului barelor grãtarului plan
𝑙𝑏=6 mm
𝐿b [mm]= lungimea barelor gratarului plan
𝐿𝑔=2509 mm
eb [mm] - distanta dintre barele grãtarului plan
𝑒𝑏=6 mm
nb - numãrul de bare ale grãtarului plan
𝑛𝑏=67
Bg [mm] – latimea gratarului
Bg = 800 mm

58
Ltot [mm]- lungimea totală a gratarelor
Ltot = 3632 mm
ig - numãrul de grãtare active necesare în statia de epurare
𝑖𝑔=1 (se prevede inca o instalatie de sitare de rezerva)
hc [mm] - înălțimea curentului de apă din canalul în care se montează grătarul
hc = 1,673mm
Hc [mm]- înălțimea canalului în care este montat grătarul
Hc = 2173 mm

3.2. Determinarea parametrilor principali ai deznisipatorului cu secțiune

dreptunghiulara
Secţiunea A - A
L
7 6 3
B

hc H hr

hav

2 5 4 III 8 1 I II

A A
9

12

IV 7 10 11 V

Fig. 3.2.1. Deznisipator longitudinal cu secţiune dreptunghiulara, [6]

Determinarea parametrilor principali dimensionali si functionali ai deznisipatorului cu

sectiune dreptunghiulara se face utilizand un soft specializat din care rezulta urmatoarele
valori ale parametrilor:
Qc [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul din
cadrul statiei de epurare
Qc =3147 m³/h
Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul din cadrul
statiei de epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta
Qv = 1023m³/h
Cniszi [m3/zi] - cantitatea zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator
𝑪𝒏𝒊𝒔 𝒛𝒊= 3,275 m³/zi
mniszi [kg/zi] - masa zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator
𝒎𝒏𝒊𝒔 𝒛𝒊= 8168 kg/zi
L[m] - lungimea deznisipatorului
L= 15 m

59
 B[m]= latimea deznisipatorului
B=2,6 m
idez - numãrul de compartimente active necesare în deznisipator
𝒊𝒅𝒆𝒛 =1 (se prevede unul de rezerva)
hc [m] - înãltimea apei în compartimentele active ale deznisipatorului
𝒉𝒄=1,121 m

Dimensiunile rigolei de pe radierul bazinului :

hnis [mm] - înãltimea nisipului sedimentat între douã evacuãri consecutive în rigolele
compartimentelor active ale deznisipatorului
ℎ𝑛𝑖𝑠 =13,997 mm
H[m] - înalțimea totală a bazinului
H=1,7 m
tmdez [s] - timpul mediu de trecere a apei prin deznisipator
𝑡𝑚𝑑𝑒𝑧 = 45 s
Determinarea parametrilor principali ai jgheaburilor de dezhidratarea a nisipului evacuate
din deznisipator:

𝑖𝑐𝑗𝑑𝑛 -=numãrul de compartimente în lungul jgeaburilor de dezhidratarea nisipului

𝒊𝒄𝒋𝒅𝒏 =4
𝐿𝑐𝑗𝑑𝑛 [m] - lungimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului
𝑳𝒄𝒋𝒅𝒏 =3,625 m
𝑙𝑐𝑗𝑑𝑛 [m]= latimea compartimentelor jgheabului de deznisipare
𝒍𝒄𝒋𝒅𝒏 =0,43 m
𝐻𝑡𝑜𝑡𝑐𝑑𝑛 = înãltimea totalã a compartimentelor jgheabului de dezhidratare a nisipului
𝑯𝒕𝒐𝒕𝒄𝒅𝒏 =1,158m
𝑑𝑐𝑑𝑗𝑑𝑛 [m] - distanta recomandatã dintre compartimentele de deznisipare si
jgheaburile de dezhidratare a nisipului
𝒅𝒄𝒅𝒋𝒅𝒏 = 0,95 m

Determinarea parametrilor principali ai jgheaburilor de deshidratarea a nisipului evacuate din

deznisipator:
𝑉𝑑𝑒𝑝 [m3] - volumul de nisip extras din deznisipator si depus în jgheabul de dezhidratare
𝑉𝑑𝑒𝑝 = 0,51 m³
𝐿𝑗𝑑𝑛 [m]= lungimea deznisipatorului
𝐿𝑗𝑑𝑛 =3,25 m
𝑖𝑐𝑗𝑑𝑛 - numãrul de compartimente în lungul jgeaburilor de deshidratarea nisipului
𝑖𝑐𝑗𝑑𝑛 =4
𝐿𝑐𝑗𝑑𝑛 [m] - lungimea compartimentelor jgheaburilor de deshidratarea a nisipului
𝐿𝑐𝑗𝑑𝑛 =3,25m
𝑠𝑗𝑑𝑛 [m] - grosimea peretilor dintre compartimente
𝑠𝑗𝑑𝑛 =0,1 m

60
𝑙𝑐𝑗𝑑𝑛 [m] - lățimea compartimentelor jgheabului de deznisipare
𝑙𝑐𝑗𝑑𝑛 =0,45 m
𝐻𝑐𝑑𝑛 - înãlțimea utilã a compartimentelor jgheabului de deshidratarea a nisipului
𝐻𝑐𝑑𝑛 =0,146
𝐻𝑡𝑜𝑡𝑐𝑑𝑛 = înãltimea totalã a compartimentelor jgheabului de deshidratarea a nisipului
𝐻𝑡𝑜𝑡𝑐𝑑𝑛 =1,007
𝑑𝑐𝑑𝑗𝑑𝑛 [m] - distanta recomandatã dintre compartimentele de deznisipare si jgheaburile de
deshidratarea a nisipului
𝑑𝑐𝑑𝑗𝑑𝑛 = 0,95 m

3.3. Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai separatorului de

grăsimi cu insuflare de aer de joasă presiune

61
Fig. 3.3.1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea
grăsimilor prin remuu pozitiv, [6]

62
 Fig. 3.3.2. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu evacuarea
grăsimilor cu pod raclor (secţiune transversală), [6]

Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai separatorului de grăsimi cu

insuflare cu aer de joasă presiune se face cu un soft specializat din care rezultă urmatoarele
valori:
Qc [m3/zi]- debitul de calcul de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de grãsimi
𝑸𝒄 = 3275 m³/zi
Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de grãsimi din
cadrul statiei de epurare
𝑸𝒗= 3147 m³/h
Qaer [m3/h] - debitul de aer care trebuie insuflat în bazinul separatorului de grãsimi
𝑸𝒂𝒆𝒓= 409,414m³/h
𝑣𝑟 [m/h] - viteza de ridicare a particulelor de grasime
𝒗𝒓=13 m/h
Qvsp [m3/zi] - debitul volumic zilnic de substante plutitoare din apa uzatã
𝑸𝒗𝒔𝒑=0,6575 m³/zi

Dimensiunile caracteristice ale compartimentelor separatorului de grasimi:

b [m] - lãtimea compartimentului la partea inferioarã
b= 1 m
H [m] - adâncimea apei în compartimentele separatorului de grãsimi
H= 2 m
𝐵1 [m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi
𝐵1=3 m
𝐿𝑠𝑔 [m] - lungimea utilã a separatorului de grãsimi
𝐿𝑠𝑔= 34,993 m

63
 𝑖𝑐𝑠𝑔 - numãrul de compartimente active ale separatorului de grãsimi
𝑖𝑐𝑠𝑔 =3 (se mai prevăd încă 3 compartimente de rezervă)
𝐿1𝑠𝑔 [m] - lungimea utilã a unui compartiment activ al separatorului de grãsimi
𝐿1𝑠𝑔= 11,664 m
𝑉𝑠𝑔 [m3] - volumul separatorului de grãsimi
𝑉𝑠𝑔= 139,971 m³
t [h] - timpul mediu de trecere a apei prin separatorul de grãsimi
t= 0,103 h
𝑣𝐿 [m/s] - viteza longitudinalã de curgere a apei prin separatorul de grãsimi
𝑣𝐿=0,032m/s
ℎ𝑣 [m] - supraînãlțarea peretilor jgheaburilor de colectare a grãsimilor peste nivelul aferent
debitului de calcul
ℎ𝑣= 0,915 m

Dimensiunile platformei podului rulant:

𝐿𝑝𝑟 [mm] - lungimea platformei podului rulant
𝐿𝑝𝑟 = 4300 mm
𝐵𝑝𝑟 [mm] - lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900 - 1500 mm
𝐵𝑝𝑟 = 1500 mm

3.4. Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai decantorului

primar longitudinal

64
 Fig. 3.4.2. Componentele şi parametrii dimensionali caracteristici ai decantoarelor
primare longitudinale

1 – sistem de distribuţie a apei;2 – jgheab pentru colectarea materiilor plutitoare;

3 – rigolă pentru colectarea apei decantate cu deversor triunghiular;4 – pod raclor;
5 – tampon amonte pod raclor;6 – tampon aval pod raclor;7 – pâlnie colectoare pentru nămol.

Fig. 3.4.3 Decantor primar longitudinal

Determinarea parametrilor principali dimensionali și functionali ai decantorului primar

longitudinal se face cu un soft specializat din care rezultă urmatoarele valori:
Parametri funcţionali:

Qc [m3/zi] – debitul de calcul (dimensionare) de apă uzată care pătrunde în decantorul primar
din cadrul stației de epurare
Qc = 32750 m3/ zi
Qv [m3/h] – debitul de verificare de apă uzată care pătrunde în decantorul primar din cadrul
stației de epurare
Qv = 3147 m3/h
Qch [m3/h] – debitul de calcul (dimensionare) de apă uzată care pătrunde în decantorul primar
din cadrul stației de epurare
Qch = 1365 m3/h
u [m/h] - viteza de sedimentare în decantor
u=1,1 m/h
icd - numãrul de compartimente active necesare în decantor:
icd = 2 (+2 de rezerva)
Vnp [m3/ zi] - volumul de nãmol primar retinut zilnic în decantor
Vnp = 127,609m3/ zi
Vu [m³] - volumul util al compartimentelor decantorului
Vu = 1830 m³
hnamcomp [m] - înãltimea nãmolului din compartimentele decantorului între douã evacuãri
consecutive
hnamcomp = 0,017 m

65
Vev [m³]- volumul de nãmol primar depus în decantor între douã evacuãri successive
Vev = 21,268 m³

Parametri dimensionali:

d1 [m] - Diametrul gurii de distribuție a apei uzate în decantor

d1 = 6 m
d2 [m] - Diametrul coloanei centrale de susținere a podului raclor radial
d2 = 5,6 m
hu [m] - Înălțimea utilă a compartimentului decantorului
hu =2,95 m
hs [m] - Înălțimea de siguranță a compartimentelor
hs = 0,4 m
hd [m] - Diferența de înălțime dată de înclinarea radierului compartimentului decantorului
hd = 0,45 m
H = 4 m inaltimea compartimentului
L=68.925 lungimea compartimentului
Lb=2
Hbmin=1.54

Dimensiunile platformei podului raclor pivotant

Bprr [m] - lãtimea platformei podului radial raclor, cu valori uzuale între 0.8 - 1.5 m
Bprr = 1,5 m
Lprr [m] - lungimea platformei podului rulant
Lprr = 9,3m.

3.5. Determinarea parametrilor principali dimensionali si functionali ai bazinului cu

namol activ cu aerare pneumatică

Bazinele cu nămol activ sunt construcţii în care epurarea biologică aerobă a apei are
loc în prezenţa unui amestec de nămol şi apa uzată, agitat în permanenţă şi aerat. Influentul cu
conţinut de impurităţi organice este pus în contact într-un bazin cu namol activ cu cultură de
microorganisme care consumă impurităţile degradabile biologic din apa uzată.
Apa epurată se separă apoi gravitaţional de namol activ în decantorul secundar. O
parte din nămolul activ, separat în decantorul secundar este recirculată în bazinul de aerare,
iar alta parte este evacuată ca nămol în exces în decantorul primar în aşa fel încât în bazinele
de aerare se menţine o
concentraţie relativ constantă de nămol activ; în bazinul de aerare cultura de microorganisme
este menţinută în condiţii de aerare printr-un aport permanent de aer sau oxigen.

66
 Determinarea parametrilor principali, dimensionali si functionali ai bazinului de namol
activ cu aerare pneumatică se face utilizând un software specializat rezultând următoarele
valori:
Parametri funcţionali:
CBO5 - consumul biochimic de oxigen al apei uzate a localitãtii deservite de statia de epurare,
cu valori orientative pentru apele uzate urbane brute între 100 - 400 mg/dm3
CBO5= 340 mg/dm3
CN [kg/m3] - concentratia nãmolului activat din bazinul de aerare, cu valori recomandate de
2,5 - 4 kg/m3
CN = 2,5 kg/m3
CB [mg/dm3] - concentratia efectivã a oxigenului în amestecul apã - nãmol din bazinul de
aerare, la temperatura de lucru cu valori recomandate de 1 - 2 mg/dm3
CB = 1,4 mg/dm3
Qc [m3/zi] - debitul de calcul de apã uzatã
Qc = 32750 m3/ zi
Qch [m3/h] - debitul de calcul de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol activ
din cadrul statiei de epurare
Qch = 1365 m3/h
QRmax [m3/h] - debitul maxim admis în exploatare de recirculare a nãmolului activat
preluat din decantorul secundar si reintrodus în bazinul de aerare
QR max =812,074 m3/h
Qv [m3/h] - debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol
activ din cadrul statiei de epurare
Qv= 2320 m3/h
L5 [kg/zi] - cantitatea de substantã organicã (exprimatã în CBO5) care intrã în statia de
epurare într-o zi
L5=11410 kg/zi
L5B [kg/zi] - cantitatea de substantã organicã (exprimatã în CBO5) care intrã în treapta
biologicã a statiei de epurare într-o zi prin apa uzatã influentã
L5B=7808 kg/zi

67
QR [m3/zi] - debitul de nãmol activat recirculat
QR = 19650 m3/zi
Nex [kg/zi] - cantitatea de nãmol biologic activat în exces
Nex= 8120 kg/zi
t [h] - timpul de aerare corespunzãtor debitului de calcul
t = 3,016 h
tr =1,648 h
GN [kg] – cantitatea totală de nămol activ (exprimată în materii totale în suspensie) care se
găsește în bazinul de aerare
GN = 10029 [kg]

Caracteristicile dimensionale ale bazinului de aerare:

Bp [m] - lăţimea bazinului

Bp =7 m
Lp [m] - lungimea bazinului
Lp = 117,604 m
Lj [m] - lungimea a jheaburilor de distributie fractionatã a apei uzate si nãmolului recirculat
Lj = 78 m
Hptot [m] - înãlimea totalã a bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu siteme de
aerare pneumaticã

Hp tot = 5,5 m

Hp [m] – adâncimea utilă a bazinelor cu aerare pneumatică, cu valori recomandate între 3-5 m
Hp= 5 m
Qaer [m3/h]- cantitatea necesarã de aer în cazul sistemelor de aerare pneumaticã

Qaer = 10400 m3/h

2 = tip bazin = bazin cu nămol activ neomogen

3.6. Determinarea parametrilor funcţionali si dimensionali ai decantorului secundar

longitudinal

În cazul decantoarelor secundare longitudinale (vezi figura 3.25) ramura superioară a

lanţurilor este plasată în interiorul bazinului decantorului astfel încât să se asigure un traseu
cât mai convenabil al lanţurilor [13].
Pentru realizarea conturului longitudinal de deplasare al lanţurilor cu racleţi sunt
folosite axele de întoarcere 5 prevăzute cu roţile de lanţ 6 plasate corespunzător, în număr de
3 la decantoarele primare, respectiv de 2 la decantoarele secundare, dintre care una cu rol de
întindere.

68
 Fig. 3.6.1. Decantor longitudinal secundar cu colectarea nămolului cu racloare pe
lanţuri [6]

Dd lanţ
H+hla- 2
-hrac
Dd lanţ
-hrac

hla
Dd lanţ
2
H+hla-

Dd lanţ

H
Dd lanţ
hrac

0,5 + a 2

2,0
L

Fig. 3.6.2. Schema de determinare a lungimii lanţurilor de transport de la decantoarele

secundare longitudinale [6]

Determinarea parametrilor principali, dimensionali si funcţionali ai decantorului

secundar longitudinal se face utilizând un software specializat, rezultând următoarele valori:

Parametri funcţionali:

Qc [m³/zi] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul

secundar din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc = 30620 m³/zi
Qch [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul
secundar din cadrul statiei de epurare
Qch = 1276 m3/h
QR [m³/h] - debitul maxim de recirculare care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul
statiei de epurare:
QR = 893,074 m³/h

69
Qv [m³/h]- debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar
din cadrul statiei de epurare:
Qv=2320 m³/h
icd - numãrul de compartimente active necesare în decantor
icd = 3(impunem două compartimente de rezervă)
Csds [kg/zi]- cantitatea zilnicã de materii în suspensie din decantorul secundar:
Csds=130100 kg/zi
Vns [m³/zi] - volumul de nãmol secundar retinut zilnic în decantor:
Vns=67570m³/zi
Vev [m³] - volumul de nãmol secundar depus în decantor între douã evacuãri successive:
Vev = 140,777 m³
hnamcomp [m] - înãlțimea nãmolului din compartimentel decantorului între douã evacuãri
consecutive:
hnamcomp= 0,074 m
tdc [h] - timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul:
tdc = 4,583 h
Parametri dimensionali:

B [m] - latimea compartimentelor decantorului

B=9m
B1 [m] - latimea compartimentelor decantorului la partea superioarã, în zona rigolelor laterale
de evacuare a apei limpezite
B1 = 8,2 m
B2 [m] - latimea compartimentelor decantorului în zona radierului
B2 = 8,3 m
B3 [m] - latimea rigolelor laterale de evacuare a apei limpezite
B3 = 0,4 m
Lu [m] - lungimea utilã a compartimentelor decantorului, calculatã în cazul uzual în care
rigolele laterale de evacuare a apei limpezite sunt plasate pe jumãtate din lungimea utilã Lu;
în general se recomandã ca rigolele laterale de evacuare a apei limpezite se plaseazã pe
(0,5...0,67)
Lu = 60,408 m
L [m] - lungimea compartimentelor decantorului, calculatã în cazul uzual în care rigolele laterale de
evacuare a apei limpezite sunt plasate pe jumãtate din lungimea utilã Lu, care trebuie sã aibã valori
cuprinse între Lmin si Lmax
L = 61,408 m
hs [m] - înãltimea de sigurantã a compartimentelor decantorului
hs =0,3 m
H [m] - înãltimea totalã a compartimentelor
H=4m
hu [m] - înãltimea utila a compartimentelor
hu = 3,3 m
hd [m] - înãltimea stratului de decantare din compartimentele decantorului
hd = 0,4 m

70
E [m] - ecartamentul cãilor de rulare ale podurilor rulante de evacuare a nãmolului ale
compartimentelor decantorului
E = 9,9 m
Vu [m³] - volumul util al compartimentelor decantorului
Vu = 1914 m³
Lprr [mm] - lungimea platformei podului radial
Lprr = 10300 mm
Bprr [mm] -lãtimea platformei podului radial, cu valori uzuale între 0.8 - 1.5 m
Bprr = 1500 mm

BIBLIOGRAFIE

[1] Oprean Letiția. Apa-resursa fundamentală a dezvoltării durabile. Metode și tehnici

neconvenționale de epurare și tratare a apei. Editura Academiei Române.

[2] Safta Victor Viorel, Toma Magdalena-Laura. Elemente de proiectare a echipamentelor şi

instalaţiilor din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate. Editura Printech.
Bucureşti. 2003

[3] http://ro.scribd.com/doc/76641962/Metode-Avansate-de-Epurare-a-Apelor-Uzate

[4] http://cristysorin.blogspot.ro/2012/09/epurarea-apelor-uzate.html

[5] https://www.scribd.com/doc/202520153/CURS-2-Epurarea-Si-Autoepurarea-Apelor-
Uzate-Metode-Si-Instalatii-de-Epurare-a-Apelor-Uzate

[6] Safta Victor Viorel, Sisteme pentru depoluare-Note de curs si Indrumar, Universitatea
Politehnica București, Facultatea Ingineria Sistemelor Biotehnice, an universitar 2015-2016.

[7] 1. Pîslăraşu I., Rotaru N., Tigoianu V. – Canalizări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965

[8] Rojanschi V., Ognean Th. - Cartea operatorului din staţiile de epurare a apelor uzate,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1997

71
CAPITOLUL 4: PROIECȚIA ÎN PLAN ORIZONTAL A STAȚIEI DE EPURARE (material grafic)

72