Sunteți pe pagina 1din 22

Nesecret

PROTECȚIA şi PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI


și ADOPȚIE

IMPORTANT – PENTRU ORICE INTREBARE DIN DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI PROMOVĂRII


DREPTURILOR COPILULUI ŞI ADOPŢIE CARE NU SE REGĂSEŞTE IN PREZENTUL SET DE
ÎNTREBĂRI, VĂ PUTEȚI ADRESA DIRECŢIEI GENERALE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI
PROTECŢIA COPILULUI DIN JUDEŢUL/SECTORUL ÎN CARE DOMICILIAȚI

1. Întrebare: Care este definiția copilului?


Răspuns: Copilul este ,,persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a
dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii, conform art.4 din Legea
nr. 272 din 21 iunie 2004 republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului.
2. Întrebare: Cine are răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării
copilului?
Răspuns: Conform legii, părinții sunt primii responsabili pentru creșterea și
îngrijirea copiilor lor. Dacă nu își pot îndeplini pe deplin această obligație,
comunitatea trebuie să îi sprijine, în principal prin servicii. În situația în care nici
comunitatea nu reușește să sprijine părinții, atunci intervin specialiştii Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
3. Întrebare: Care este vârsta legală pentru o căsătorie între minori?
Răspuns: Conform noului Cod Civil, vârsta de căsătorie este de minim 18 ani și prin
aceasta, copilul dobândește capacitate deplină de exercițiu. Prin excepție, copilul
care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu
încuviinţarea părinţilor şi cu autorizarea instanţei de tutelă de la domiciul
copilului. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria,
instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul
superior al copilului. Totodată, copiii care se căsătoresc sub 18 ani vor beneficia de
consiliere.
4. Întrebare: Cum se declară numele de familie pentru copilul care provine
din afara căsătoriei ?
Răspuns: Conform legii, numele de familie se dobândește prin filiație. În cazul în
care copilul este recunoscut de tatăl biologic, acesta își trece numele pe
B-dul Ghe. Magheru, nr. 7, Sector 1, București
Tel.: +4 021 310 0789; Fax: +4 021 312 7474
office@anpfdc.ro
www.copii.ro
certificatul de naștere al copilului. În cazul în care copilul nu este recunoscut de
tatăl biologic, fie se trece numele mamei pe certificatul de naștere al copilului, fie
al tatălui biologic în urma deciziei instanței judecătorești, procesul fiind inițiat de
către mamă.
5. Întrebare: In situația identificării pe Youtube/alte locații online a unor
videoclipuri cu conţinut ilegal sau dăunător pentru copii, unde poate fi realizată
raportarea acestora?
Răspuns: Raportarea conținutului dăunător pentru copii de pe internet se poate
realiza utilizându-se următoarele contacte:
site: www.safernet.ro
e-mail: raportare@safernet.ro
telefon: 021/3103116
call-center: zilele lucrătoare, 8.00-22.00;
în afara zilelor lucrătoare: înregistrare vocală mesaj sau pe site şi prin e-mail
6. Întrebare: Care sunt atribuțiile Serviciilor de Evaluare Complexă din
cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului?
Răspuns: Serviciile de evaluare complexă exercită atribuţii, conform HG
1437/2004, cu privire la:
- identificarea copiilor cu dizabilităţi, dificultăţi de învăţare şi/sau adaptare socio -
şcolară care necesită încadrare într-un grad de handicap şi orientare
şcolară/profesională,
- întocmirea rapoartelor de evaluare complexă,
- întocmirea şi monitorizarea planurilor de recuperare a copilului cu dizabilităţi,
- întocmirea planurilor individualizate de protecţie pentru copilul cu dizabilităţi,
- formularea şi înaintarea propunerilor de încadrare a copilului într-o categorie de
persoane cu handicap.
7. Întrebare: Cine întocmește și monitorizează planurile de recuperare
pentru copiii cu handicap (grav)?
Răspuns: Planurile de recuperare pentru copiii cu handicap sunt întocmite și
monitorizate de specialiștii serviciului de evaluare complexă pentru copii din cadrul
direcției generale de asistență socială și protecția copilui. Planurile de recuperare
sunt întocmite cu consultarea părinților și a copilului, în funcție de gradul său de
maturitate. Monitorizarea planului de recuperare se face în baza unui contract
încheiat cu părinții copilului, prin care se stabilesc responsabilitățile părților.
Pentru copiii aflați în protecție specială, monitorizarea planurilor de recuperare
revine managerilor de caz.
8. Întrebare: Care este cadrul legal aplicabil în cazul copilului/tânărului cu
dizabilităţi mentale (inclusiv copilul cu tulburări de spectru autist)?
Răspuns: Cadrul legal actual aplicabil în cazul copilului/tânărului cu dizabilităţi
mentale (inclusiv copilul cu tulburări din spectrul autist) este reprezentat de
prevederile următoarelor acte normative:
 Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
republicata,
 Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap,
 Legea 487/2002 legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice
 Legea nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate,
educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu
tulburări de sănătate mintală asociate modificata si completata prin Legea
Nr.200 din 27.06.2013,
 Legea 292/2011 a asistentei sociale,
 Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi
9. Întrebare: Care sunt actele normative care reglementează încadrarea
copilului cu dizabilități în grad de handicap?
Răspuns: Încadrarea copilului cu dizabilități în grad de handicap este reglementată
de următoarele acte normative:
 Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
republicată
 Legea nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap,
republicată
 Hotărârea de Guvern nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de
funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului
 Ordinul ministrului sănătăţii şi secretarului de stat al Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12702/2002 privind criteriile pe
baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică
măsurile de protecţie specială a acestora modificat prin Ordinul ministrului
sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr.
762/2260/2012
 Ordinul seretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Copilului şi Adopţie, ministrului educaţiei, ministrului sănătăţii şi
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap nr.
18/3.989/416/142/2003 privind aprobarea ghidului metodologic pentru
evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap.
10. Întrebare: Care sunt evaluările necesare pentru încadrarea copilului cu
dizabilități în grad de handicap?
Răspuns: Încadrarea copilului cu dizabilități în grad de handicap se bazează pe
Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății adoptată de
Organizația Mondială a Sănătății în anul 2001. Începând cu anul 2012, s-au introdus
în legislație noile recomandări ale Clasificării Internaționale a Funcționării,
Dizabilității și Sănătății, versiunea pentru copii și tineri, adoptată de Organizația
Mondială a Sănătății în anul 2007. Modelul biopsihosocial promovat de CIF a fost
transpus în legislația românească prin evaluarea complexă a copilului cu
dizabilități, o abordare holistică și individuală a copilului, care se efectuează în
două faze:
 Evaluarea multidisciplinară: evaluarea socială, evaluarea medicală și, dacă
este nevoie, evaluarea psihologică.
 Aplicarea criteriilor biopsihosociale în vederea propunerii unui grad de
handicap.
11. Întrebare: Care sunt paşii ce trebuie parcurşi de familie pentru eliberarea
certificatului de încadrare în grad de handicap pentru copilul cu dizabilități?
Răspuns: Pe scurt, paşii ce trebuie parcurşi de familie pentru eliberarea
certificatului de încadrare în grad de handicap pentru copilul cu dizabilități sunt
următorii:
 Efectuarea și eliberarea unei anchete sociale de către primăria de la
domiciliul copilului.
 Efectuarea unui consult medical general și eliberarea fişei medicale
sintetice de către medicul de familie.
 Trimiterea copilului la medicul de specialitate în funcție de problemele
de sănătate identificate de către medicul de familie, în baza unui bilet de
trimitere.
 Eliberarea certificatului medical tip A5 (formular tipizat) de către
medicul de specialitate.
 Efectuarea unui consult psihologic, la recomandarea medicului de
specialitate, și eliberarea fișei psihologice de către psiholog.
 Depunerea cererii de eliberare a certificatului de încadrare în grad de
handicap la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Cererea este însoţită de următoarele documente: ancheta socială, fișa
medicală sintetică, certificatul medical tip A5, fișa psihologică (dacă a fost
necesară), copii ale actelor de identitate ale copilului și părinților/
reprezentantului legal.
 Întocmirea Raportului de evaluare complexă a copilului de către
Serviciul de Evaluare Complexă pentru copii din cadrul Direcţiei Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Raportul cuprinde în mod obligatoriu
propunerea gradului de încadrare în grad de handicap (pe baza aplicării
criteriilor biopsihosociale) şi este însoţit de un plan de recuperare.
 Hotărârea de încadrare în grad de handicap de către Comisia pentru
Protecţia Copilului – organ de specialitate, fără personalitate juridică, al
consiliului judeţean/ local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate
decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului – și
eliberarea certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap de
către comisie.
 În caz de nemulțumire față de gradul de handicap acordat, părinții/
reprezentantul legal pot ataca hotărârea comisiei la tribunalul de la domiciliul
copilului.
 Reevaluarea anuală a condiţiilor privind încadrarea copilului într-un grad
de handicap are loc la cererea părintelui/ reprezentantului legal, formulată
cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a
certificatului. Cererea de reevaluare poate fi formulată şi înainte de expirarea
acestui termen dacă s-au schimbat condiţiile pentru care s-a eliberat
certificatul de încadrare într-un grad de handicap.
12. Întrebare: Care sunt documentele necesare pentru încadrarea copilului
cu dizabilități în grad de handicap?
Răspuns: Minimul de documente necesare pentru încadrarea copilului cu
dizabilități în grad de handicap care se depun la Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului sunt:
 Cerere – completată de către părinte/ reprezentant legal al copilului;
 Certificat medical tip A5 – eliberat de către medicul de specialitate;
 Fişa medicală sintetică – eliberată de către medicul de familie;
 Fişa psihologică – eliberată de către psihologul recomandat de medicul
de specialitate (dacă este necesar);
 Ancheta socială – eliberată de primăria de la domiciliul copilului;
 Copia certificatului de naştere al copilului/ copia actului de identitate;
 Copia actelor de identitate ale părinţilor/ reprezentantului legal.
13. Întrebare: De ce nu se acordă grad de handicap permanent copiilor, așa
cum se întâmplă în cazul adulților?
Răspuns: Gradul permanent nu este prevăzut în legislația privind copiii cu
dizabilități deoarece aceștia au potențial de dezvoltare față de adulți, a căror
creștere este stagnată în mod fiziologic. Spre deosebire de adulți, indicatorii de
capacitate și performanță ai copiilor sunt supuși modificării în dinamică atât în
sensul reabilitării, cât și în sensul agravării prin complicații de ordin medical,
psihologic sau social, de unde nevoia reevaluării periodice.
14. Întrebare: De ce copiii, având același diagnostic, nu au aceeași încadrare
în grad de handicap?
Răspuns: Criteriile de încadrare în grad de handicap pentru copii nu sunt exclusiv
medicale, ci sunt biopsihosociale, având la bază Clasificarea Internațională a
Funcționării, Dizabilității și Sănătății, versiunea pentru copii și tineri, adoptată de
Organizația Mondială a Sănătății în anul 2007.
Drept urmare, copiii, având același diagnostic, pot avea încadrări diferite în grad
de handicap, datorită consecințelor pe care boala o are asupra funcționării
organismului, a condițiilor de mediu (fizic, social și de atitudine) și a factorilor
personali.
15. Întrebare: De ce se schimbă încadrarea în grad de handicap la copii, dacă
diagnosticul rămâne același?
Răspuns: Criteriile de încadrare în grad de handicap pentru copii nu sunt exclusiv
medicale, ci sunt biopsihosociale, având la bază Clasificarea Internațională a
Funcționării, Dizabilității și Sănătății, versiunea pentru copii și tineri, adoptată de
Organizația Mondială a Sănătății în anul 2007. Drept urmare, în cazul aceluiași
copil, evoluția favorabilă/ defavorabilă a bolii și a condițiilor sociale poate conduce
la schimbarea gradului de handicap. Totodată, acordarea gradului de handicap
conduce la obţinerea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 448/2006, inclusiv
asistentul personal de care beneficiază copiii încadraţi în gradul grav, dar şi la
obligaţia părinţilor de a respecta măsurile și serviciile cuprinse și agreate de comun
acord în planul de recuperare. Scopul final al drepturilor prevăzute de lege și
implamentarea planului de recuperare este recuperarea pe cât posibil a
handicapului copilului, care se traduce în scăderea gradului după o anume perioadă
de timp.
16. Întrebare: Care sunt drepturile copiilor încadrați în grad de handicap
grav?
Răspuns: Copiii cu handicap grav beneficiază de următoarele beneficii conform
legii:
 alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat
cu 100%;
 buget personal complementar lunar, indiferent de venituri;
 indemnizatie de însoțitor, sau asistent personal;
 gratuitatea transportului interurban, la alegere, în limita costului unui
bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 12
călătorii dus-întors pe an calendaristic;
 gratuitate transport urban cu mijloace de transport în comun de
suprafață și cu metroul;
 gratuitate pentru asistența medicală, medicamente și tratament
ambulator.
Nu pot beneficia de alocație și buget personal complementar copiii cu handicap
care se află în internate aferente unităților de învățământ special sau în protecție
specială în servicii rezidențiale.
17. Întrebare: Care sunt drepturile copiilor încadrați în grad de handicap
accentuat?
Răspuns: Copiii cu handicap accentuat beneficiază de următoarele beneficii
conform legii:
 alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat
cu 100%;
 buget personal complementar lunar, indiferent de venituri;
 gratuitatea transportului interurban, la alegere, în limita costului unui
bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 6 călătorii
dus-întors pe an calendaristic;
 gratuitate transport urban cu mijloace de transport în comun de
suprafață și cu metroul;
 gratuitate pentru asistența medicală, medicamente și tratament
ambulator.
 Nu pot beneficia de alocație și buget personal complementar copiii cu
handicap care se află în internate aferente unităților de învățământ
special sau în protecție specială în servicii rezidențiale.
18. Întrebare: Care sunt drepturile copiilor încadrați în grad de handicap
mediu?
Răspuns: Copiii cu handicap accentuat beneficiază de următoarele beneficii
conform legii:
 alocație de stat în condițiile și în cuantumul prevăzut de lege, majorat
cu 100%;
 buget personal complementar lunar, indiferent de venituri;
 gratuitate pentru asistența medicală, medicamente și tratament
ambulator.
 Nu pot beneficia de alocație și buget personal complementar copiii cu
handicap care se află în internate aferente unităților de învățământ
special sau în protecție specială în servicii rezidențiale.
19. Întrebare: Care sunt facilitățile privind transportul de care beneficiază
însoțitorii și asistenții personali ai copiilor cu handicap?
Răspuns: Însoțitorii și asistenții personali ai copiilor cu handicap beneficiază de
următoarele facilități privind transportul conform legii:
Însoțitorii copiilor cu handicap grav, în prezența acestora, și asistenții personali ai
acestora beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, în limita
costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 12
călătorii dus-întors pe an calendaristic și gratuitate transport urban cu mijloace de
transport în comun de suprafață și cu metroul;
Însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezența acestora, beneficiază de
gratuitatea transportului interurban, la alegere, în limita costului unui bilet la tren
accelerat clasa a II-a, cu autobuzele, în limita a 6 călătorii dus-întors pe an
calendaristic și gratuitate transport urban cu mijloace de transport în comun de
suprafață și cu metroul.
20. Întrebare: Ce este Comisia pentru Protecţia Copilului ?
Răspuns: Comisia pentru Protecţia Copilului este un organ de specialitate. fără
personalitate juridică al consiliilor județene/consiliilor locale a sectoarelor
municipiului Bucureşti.
21. Întrebare: Care sunt principalele responsabilități ale Comisiei pentru
protecția Copilului în domeniul încadrării copiilor în grad de handicap?
Răspuns: Responsabilitățile principale ale Comisiei pentru Protecția Copilului în
domeniul încadrării copiilor în grad de handicap sunt următoarele:
 Analiza raportului de evaluare complexă și a documentelor din dosarul
copilului;
 Audierea părinților/ reprezentantului legal;
 Audierea copilului cu dizabilități numai la solicitarea expresă a comisiei;
 În situația în care comisia nu este de acord cu propunerile serviciului de
evaluare complexă, formularea unei noi propuneri privind gradul de handicap se
face de către comisie prin supunere la vot și, dacă se aprobă, este obligatorie
utilizarea acelorași norme metodologice referitoare la aplicarea criteriilor
biopsihosociale;
 Eliberarea unei hotărâri privind încadrarea în grad de handicap având
drept anexe: certificatul de încadrare în grad de handicap și planul de recuperare.
Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor;
 Hotărârile comisiei se comunică în termen de 5 zile de la data ședinței.
22. Întrebare: Unde pot fi contestate hotărârile Comisiei pentru Protecția
Copilului?
Răspuns: Conform legislației în vigoare, , hotărârile Comisiei pentru Protecția
Copilului „pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului.”
23. Întrebare: Unde se sesizează cazurile de copii abuzați/ neglijați/
exploatați/ copiii străzii?
Răspuns: Cazurile de copii abuzați/ neglijați/ exploatați/ copiii străzii se
semnalează obligatoriu la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului. Datele de contact ale acestor instituții sunt disponibile pe site-ul
www.copii.ro, la rubrica Protecție Specială/DGASPC/harta direcțiilor generale de
asistență socială și protecția copilului.
24. Întrebare: Ce trebuie făcut în situaţia în care părintelui cu care copilul nu
locuieşte în mod obişnuit nu i se permite menţinerea relaţiilor personale cu
acesta?
Răspuns: Părintele, căruia îi este încălcat dreptul de a menţine relaţii personale cu
copilul său, se poate adresa Serviciului public de asistență socială (SPAS) de la
domiciliul copilului pentru furnizarea de servicii de consiliere atât pentru copil, cât
şi pentru ambii părinţi, în vederea restabilirii relaţiilor personale cu copilul,
precum şi a conştientizării obligaţiilor pe care părinţii le au cu privire la copil şi
drepturile acestuia.
De asemenea, păritele interesat poate solicita SPAS monitorizarea relaţiilor
personale cu copilul pe o perioadă de până la 6 luni cu posibilitatea prelungirii
acestei perioade cu încă cel mult 6 luni. Raportul de monitorizare elaborat de SPAS
se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.
De asemenea, apreciem că prin adoptarea unei atitudini conciliante de către toate
părţile implicate în rezolvarea acestei situaţii, se poate ajunge la eliminarea
tuturor stărilor conflictuale existente în prezent, înţelegând astfel, că toate
acestea se răsfrâng în primul rând asupra copilului.
25. Întrebare: Unde trebuie să mă adresez pentru a deveni asistent maternal
profesionist?
Răspuns: Conform legislației în vigoare, în vederea obţinerii atestatului de asistent
maternal profesionist este necesar să vă adresaţi Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului din judeţul/sectorul Municipiului Bucureşti unde aveţi
domiciliul. Datele de contact ale acestei instituţii le puteţi găsi pe site-ul
www.copii.ro la rubrica Activitate/Instituții la nivel local/Contacte DGASPC.
26. Întrebare: Unde trebuie să mă adresez în situaţia în care mama/tata
copilului refuză să se mai implice în creşterea şi educarea acestuia?
Răspuns: Având în vedere specificul situaţiei, vă recomandăm să vă adresaţi
reprezentanţilor Serviciului Public de Asistenţă Socială (SPAS) aflat în cadrul
primăriei oraşului/comunei din localitatea de domiciliu, care poate asigura servicii
de consiliere de specialitate, în situaţia în care consideraţi că acestea sunt
necesare.
27. Întrebare: Unde trebuie să se adreseze un tânăr care a părăsit sistemul de
protecţie specială pentru a obţine o locuinţă şi un loc de muncă?
Răspuns: Problematica acordării unei locuinţe şi găsirea unui loc de muncă este de
competenţa autorităţilor locale din judeţul/sectorul de domiciliu al solicitantului,
respectiv a primăriei pentru obţinerea unei locuinţe sociale şi respectiv Agenţiei
Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
28. Întrebare: Ce trebuie făcut în situaţia în care imaginea publică a unui
copil este afectată?
Răspuns: În cazul în care consideraţi că imaginea publică a copilului sau dreptul
acestuia la viaţă intimă, privată şi familială sunt afectate vă puteţi adresa atât
organelor de poliţie, cât şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului de la domiciliul copilului.
29. Întrebare: Cum ar putea să procedeze o persoană în situaţia în care
doreşte să boteze un copil abandonat aflat în sistemul de protecţie specială?
Răspuns: Pentru a putea boteza un copil aflat în sistemul de protecţie specială
trebuie să adresaţi o solicitare în acest sens Direcţiei Generale de Asistenţă Socială
şi Protecţia Copilului (DGASPC) de la domiciliul dumneavoastră. Datele de contact
ale DGASPC-urilor le puteţi găsi pe site-ul www.copii.ro, la rubrica
Activitate/Instituții la nivel local/Contacte DGASPC.
30. Întrebare: Cui trebuie să se adreseze un părinte care constată că
drepturile copilului său sunt încălcate de către un cadru didactic prin
discriminare?
Răspuns: Conform legii, Inspectoratul Şcolar Judeţean de la domiciliul copilului
este abilitat să dispună verificarea oricăror încălcări ale drepturilor copilului şi
sancţionarea profesorilor incriminaţi, în contextul respectării şi promovării cu
prioritate a interesului superior al copilului şi a dreptului copilului de a primi o
educaţie care să-i permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor
şi personalităţii sale. Totodată, vă puteți adresa Consiliului Național pentru
Combaterea Discriminării.
31. Întrebare: Ce reprezintă protecţia socială a copilului?
Răspuns: Protecţia socială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi
serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu
poate fi lăsat în grija acestora.
32. Întrebare: Cine stabileşte măsura plasamentului pentru un copil?
Răspuns: Măsura plasamentului se stabileşte de către Comisia pentru Protecţia
Copilului în situaţia în care există acordul părinţilor, iar în lipsa acordului se
stabileşte de către instanţa de judecată la cererea Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului. Totodată, este necesar acordul copilului cu vârsta
pentru 14 ani în cazul în care plasamentul este decis de către Comisia pentru
Protecția Copilului.
33. ÎÎntrebare: Cine monitorizează aplicarea măsurilor de protecţie specială?
Răspuns: Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie
specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa
judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului.
34. Întrebare: Ce măsuri se pot dispune pentru copilul care a săvârşit o faptă
prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal?
Răspuns: La propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, în a cărei unitate administrativ teritorială se află copilul, se va dispune
măsura plasamentului sau supravegherea specializată, în condiţiile legii.
35. Întrebare: Ce se înţelege prin abuz asupra copilului?
Răspuns: Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei
persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă
de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi
se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.
Abuzul fizic constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii,
singulară sau repetată, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în
relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care
produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.
Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror
impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul
emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere,
răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale
şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de
acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini
ostile sau de respingere faţă de copil. Copilul care este martor al violenţei în
familie suferă indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic.
Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor
dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi
sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru
vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activităţi sexuale pe care le
suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile
sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact
fizic, cu sau fără penetrare sexuală.
În această categorie pot intra:
1 molestarea sexuală, expunerea copilului la injurii sau limbaj cu conotaţie
sexuală, precum şi atingerea copilului în zonele erogene cu mâna sau prin sărut,
indiferent de vârsta copilului;
2 situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult sau ale unui alt
copil care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere ori în relaţie de
încredere cu copilul victimă;
3 atragerea sau obligarea copilului la acţiuni obscene;
4 expunerea copilului la materiale obscene sau furnizarea de astfel de materiale
acestuia etc.;
5 căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale (mai ales în
comunităţile de romi);
6 mutilarea genitală;
7 hărţuirea sexuală
36. Întrebare: Ce se înţelege prin neglijarea copilului ?
Răspuns: Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară,
a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului
de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi,
care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului..
Neglijarea se poate prezenta sub mai multe forme:
 neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor alimente
esenţiale pentru creştere, mese neregulate, alimente nepotrivite sau
administrate necorespunzător vârstei copilului;
 neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici,
haine murdare, lipsa hainelor;
 neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
 neglijarea medicală - absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a
vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise de medic,
neprezentarea la programe de recuperare;
 neglijarea educaţională - substimulare, instabilitatea sistemului de pedepse
şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
 neglijarea emoţională - lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de
afecţiune, a cuvintelor de apreciere.
 părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă
formă de neglijare.
37. Întrebare: Ce se înțelege prin exploatarea copilului?
Răspuns: Prin exploatarea unei persoane se înţelege:
a)executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea
normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b)ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate
ori de aservire;
c)obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în
vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de
exploatare sexuală;
d)prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea
dispoziţiilor legale;
e)efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului.
Exploatarea sexuală a copiilor reprezintă o practică prin intermediul căreia o
persoană, de regulă un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar sau o
avansare, abuzând de/exploatând sexualitatea unui copil, încălcând drepturile
acestuia la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi psihică; exemple:
prostituţia, turismul sexual, comerţul cu căsătorii (inclusiv prin poştă), pornografia,
striptease-ul.
Exploatarea copilului prin muncă/ munca copilului/ muncile intolerabile pentru
copii reprezintă în fapt infracţiuni prevăzute de lege:
a) sclavia ca atare este o infracţiune care, în mod obişnuit, nu se mai întâlneşte în
România, însă există forme "moderne" de sclavie care trebuie avute în vedere, mai
ales în cazul traficului transfrontalier pentru muncă sau exploatare sexual;
b) servitutea pentru datorii şi munca de servitor, de exemplu, copiii daţi/vânduţi
ca servitori la persoane străine de regulă pentru munci domestice în contul unor
datorii ale părinţilor, copiii daţi/vânduţi la stână;
c) munca forţată sau obligatorie;
d) prostituţia şi pornografia infantile;
e) situaţiile de cerşetorie în care sunt implicaţi copiii, de regulă copiii străzii, dar şi
copiii care ajung să muncească în stradă şi se întorc seara în familie;
f) alte activităţi ilicite în care sunt implicaţi copiii se referă la infracţiuni mărunte,
precum furtul;
g) munca fără o formă contractuală reglementată de lege se referă la munca în
sectorul formal după cum urmează: munca la negru a copiilor cu vârsta peste 15 ani
(fără contract de muncă) sau a copiilor sub vârsta minimă de angajare (interzisă
prin lege);
h) situaţiile privind producţia şi traficul de stupefiante sunt identificate în sectorul
informai de către poliţie.
38. Întrebare: Ce se înțelege prin violența prin internet?
Răspuns: Violenţa prin internet se produce prin intermediul calculatorului sau al
telefonului mobil şi cuprinde următoarele categorii:
- conţinut ilegal şi/sau ofensator (pornografie, pornografie infantilă, imagini erotice
tip fotografii sau desene cu copii - de exemplu, fenomenul Lolita, desene animate
erotice şi/sau pornografice -, rasism şi xenofobie, discriminare, intimidare);
- contacte on-line şi în lumea reală (prin chat şi e-mail, agresorul câştigă
încrederea copilului, care furnizează informaţii ce pot duce la identificarea
copilului şi/sau a adresei unde locuieşte, cu comiterea ulterioară de abuzuri şi
infracţiuni, prin întâlnirea faţă în faţă cu copilul sau nu);
- dependenţa de jocuri şi internet (utilizarea excesivă a calculatorului şi navigarea
pe internet mai mult de 4 ore pe zi au efecte devastatoare asupra sănătăţii fizice,
a performanţelor şcolare, capacităţii de socializare a copilului şi relaţiilor cu
părinţii);
- comerţ şi publicitate (comerţul electronic fără supravegherea părinţilor poate
conduce la utilizarea frauduloasă a datelor personale, de exemplu, utilizarea
ilegală a cărţilor de credit, furtul de identitate).
39. Întrebare: Cine realizează activitatea de prevenire a separării copilului
de familia sa ?
Răspuns: Serviciul Public de Asistenţă Socială organizat la nivelul municipiilor şi
oraşelor îndeplineste în domeniul protecţiei copilului o serie de atribuţii, stabilite
prin lege, printre care și aceea de a realiza activităţile de prevenire a separării
copilului de familie, identificareaşi evaluearea situaţiilor care impun acordarea de
servicii şi/sau prestaţii în astfel de cazuri.
40. Întrebare: Cum se pot realiza relaţiile personale cu copilul ?
Răspuns: Conform legii, relaţiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit
prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către
altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;
d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane
care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii
referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către
părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu
copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a
dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără
supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de
interesul superior al copilului.
41. Întrebare: Care este instituţia competentă să intervină în cazul în care
există neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părinteşti?
Răspuns: În astfel de cazuri, instanţa de judecată, după ascultarea ambilor părinţi,
hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.
42. Întrebare: Unde se pot accesa datele de contact ale Direcţiilor Generale
de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului ?
Răspuns: Datele de contact ale tuturor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului sunt disponibile pe site-ul www.copii.ro, rubrica
Activitate/Instituții la nivel local/contacte DGASPC.
43. Întrebare: Ce instituţie acordă plata alocaţiei de stat, indemnizaţia
pentru creşterea copilului?
Răspuns: Instituţia cu atribuţii în domeniu este Agenţia Judeţeană de Plăţi şi
Inspecţie Socială. Datele de contact ale acestor instituții pot fi găsite pe site-ul
www.prestatiisociale.ro.
44. Întrebare: Sunt martorul unui caz de cerşetorie. Ce pot să fac?
Răspuns: Sesizați acest caz la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului de la nivelul sectorului municipiului București/județului în care se petrece
fapta.
45. Întrebare: Părinţii minorului mama/tatăl sunt plecaţi la muncă în
străinătate, iar minorul este neglijat de rudele cărora le-a fost încredinţat?
Răspuns: Informaţi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului/Serviciul Public de Asistență Socială de la domiciliul copilului şi solicitaţi
să se verifice condiţiile în care trăieşte minorul.
46. Întrebare: Vreau să plec la muncă în străinătate fără copil. Acesta rămâne
în ţară la o rudă. Ce am de făcut?
Răspuns: Conform legii, trebuie notificat serviciul de asistenţă socială de la
domiciliul copilului cu minim 40 de zile înainte de plecare. Notificarea trebuie
neapărat să cuprindă numele persoanei desemnate. Confirmarea persoanei se face
de către instanţa de tutelă.
47. Întrebare: Tatăl natural al copilului adoptat poate fi obligat la plata unei
pensii de întreținere în favoarea copilului ?
Răspuns: În urma adopției, raporturile de rudenie încetează între adoptat și
părinții firești, tatăl natural al copilului adoptat nemaiavând niciun drept și nicio
obligație față de acesta, prin urmare, neputând fi obligat la plata unei pensii de
întreținere.
48. Întrebare: Dacă un copil încadrat în grad de handicap, care frecventează
în regim intern o școală specială mai beneficiază de buget personal
complementar ?
Răspuns: Conform legii, bugetul personal complementar se acordă familiei sau
reprezentantului legal al copilului cu handicap grav, accentuat sau mediu pe
perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere. În situația copilului
cu handicap ce frecventează în regim intern o școală specială se acordă doar în
perioada vacanței.
49. Întrebare: Cum se acordă alocația de stat pentru copiii cetățenilor români
care lucrează în Malta sau alt stat membru UE?
Răspuns: Instituţia competentă la nivel naţional pentru administrarea şi
gestionarea prestaţiilor familiale este Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie
Socială (ANPIS), cu sediul în Şoseaua Panduri nr. 22, sector 5, Bucureşti, Tel : 021-
313.60.47, Fax: 021-313.60.98, adresă e-mail: anps@prestatiisociale.ro , adresă
site: www.prestatiisociale.ro
50. Întrebare: Care este procedura de repatriere a copiilor români aflaţi
neînsoţiţi de părinţi ori alt reprezentant legal pe teritoriul altor state?
Răspuns: Procedura repatrierii copiilor români aflaţi neînsoţiţi de părinţi ori alt
reprezentant legal pe teritoriul altor state este iniţiată, de obicei, urmare
notificării transmise ANPDCA de către Ambasada/Consulatul României pe teritoriul
statului în care au fost identificaţi, prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe
(MAE). Sunt însă şi cazuri în care membrii familiei sesizează astfel de situaţii, direct
instituţiei noastre ori prin intermediul Direcției Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului (DGASPC) de domiciliu
După primirea acestei notificări, instituţia noastră solicită DGASPC-ului de domiciliu
al copilului şi/sau al membrilor familiei identificaţi, efectuarea unei anchete
sociale, precum şi evaluarea disponibilităţii acestora de a se ocupa de creşterea şi
îngrijirea copilului după repatriere.
În situaţia în care niciun membru al familiei nu doreşte ori nu are posibilitatea
materială şi financiară să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului după
repatriere, DGASPC-ul de la domiciliul copilului transmite acordul în vederea
repatrierii, urmând a se institui o măsură de protecţie specială pentru acesta.
Documentaţia este transmisă la Ambasada/Consulatul României pe teritoriul
statului în care au fost identificaţi, prin intermediul MAE, în vederea repatrierii
minorului.
După transmiterea documentaţiei mai sus menţionate, misiunea diplomatică a
României transmite la rândul său, autorităţilor străine abilitate, solicitarea de
repatriere a copilului român aflat neînsoţit de părinţi ori alt reprezentant legal pe
teritoriul altor state, urmând ca în cel mai scurt timp posibil să se emită o decizie
privind oportunitatea repatrierii acestuia ori nu.
De menţionat este faptul că procedura repatrierii poate fi oricând întreruptă de
către autorităţile străine, dacă se constată că unul dintre părinţi ori alt
reprezentant legal îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul statului respectiv,
adoptându-se măsurile de protecţie care reprezintă interesul superior al copilului.
51. Întrebare: Care sunt paşii ce trebuie parcurşi de familie pentru
repatrierea unui minor român aflat neînsoţit de părinţi ori alt reprezentant legal
pe teritoriul altui stat?
Răspuns: Pe scurt, paşii ce trebuie parcurşi de familie pentru repatriere sunt
următorii:
Transmiterea unei notificări la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului (DGASPC) de domiciliu, la Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție, ori, daca se află pe teritoriul altui stat, la
Ambasada/Consulatul României de pe teritoriul statului respectiv.
Colaborarea cu DGASPC-ul de domiciliu în vederea furnizării tuturor informaţiilor
necesare întocmirii documentaţiei pentru repatriere în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
52. Întrebare: Care sunt documentele necesare pentru repatrierea copilului
român, aflat neînsoţit de părinţi ori alt reprezentant legal pe teritoriul altui
stat?
Răspuns: Minimul de documente necesare pentru repatrierea copilului român aflat
neînsoţit de părinţi ori alt reprezentant legal pe teritoriul altui stat sunt:
Ancheta socială efectuată de către Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului (DGASPC) de domiciliu după modelul stabilit în Ordinul Ordinul
secretarului de stat al Autorității Naționale petnru Protecția Copilului și Adopție
107/2005;
Planul referitor la pregătirea reintegrării sociale a copilului care se află neînsoţit pe
teritoriul altui stat şi care urmează a fi repatriat, realizat de către DGASPC-ul de
domiciliu după modelul stabilit în Ordinul 107/2005;
Declaraţii ale membrilor familiei privind repatrierea minorului şi disponibilitatea de
a se ocupa de creşterea şi îngrijirea acestuia după repatriere;
53. Întrebare: De ce nu se repatriază toţi copiii români aflaţi în situaţie de
dificultate pe teritoriul altor state?
Răspuns: Conform legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu, statul român
poate solicita numai repatrierea minorilor români aflaţi neînsoţiţi de părinţi ori alt
reprezentant legal pe teritoriul altui stat.
Pentru minorii români ai căror părinţi ori reprezentanţi legali îşi au domiciliul ori
reşedinţa pe teritoriul aceluiaşi stat ca şi copiii, autorităţile străine străine pot
adopta măsurile de protecţie specială în conformitate cu propria legislaţie internă.
Pentru aceste din urmă situaţii, dacă sunt totuşi anunţate autorităţile române,
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție solicită
Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de domiciliu
efectuarea unei anchete sociale pentru identificarea membrilor familiei extinse şi
evaluarea disponibilităţii acestora de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea copilului
în eventualitatea unei repatrieri.
Cu toate acestea, în situaţia în care copilul locuieşte în mod obişnuit pe teritoriul
altui stat, solicitarea de repatriere formulată de autorităţile române nu are un
caracter de obligativitate în raport cu autorităţile străine.
Legislaţia internaţională şi europeană permite acestora să instrumenteze un astfel
de caz prin prisma legislaţiei proprii, fiind astfel posibilă şi luarea unei decizii de
protejare a intereselor minorului în conformitate cu prevederile legale proprii
acelui stat.
54. Întrebare: Care sunt drepturile copiilor repatriaţi?
Răspuns: Pe lângă drepturile de care se bucură orice copil român în conformitate
cu prevederile Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
republicată, copiii repatriaţi sunt sprijiniţi de către Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului (DGASPC) şi Serviciul Public de Asistență Socială în
vederea reintegrării lor sociale, conform unui plan întocmit în acest sens înainte de
repatrierea sa, iar situaţia sa este monitorizată de către DGASPC-ul de domiciliu
timp de cel puţin 6 luni de la revenirea în ţară.
55. Întrebare: Unde pot fi contestate de către părinţi ori alt reprezentant
legal hotărârile autorităţilor străine privind refuzul acceptării repatrierii
copilului în România sau menţinerea copilului pe teritoriul statului străin?
Răspuns: Contestarea hotărârilor autorităţilor străine competente privind
repatrierea sau menţinerea unui copil, cetăţean român, pe teritoriul statului
respectiv, se poate face numai în conformitate cu legislaţia proprie statului
respectiv, putând fi utilizate căile de atac prevăzute de legislaţia statului pe al
cărui teritoriu se află copilul.

ADOPŢIE

56. Întrebare: Unde aflu informaţii despre adopţie?


Răspuns: Informaţiile şi procedurile privind adopţia se regăsesc la Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de la domiciliul adoptatorului.
Datele de contact ale acestor instituții sunt disponibile pe site-ul www.copii.ro, la
rubrica Activitate/Instituții la nivel local/Contacte DGASPC
57. Întrebare: Cine poate adopta?
Răspuns: Pot adopta atât familiile (persoane căsătorite intre ele - soţ şi soţie), cât
și unul dintre soți sau persoana singură (necăsătorită), care obţin atestatul de
familie/persoană aptă să adopte sau cazul adopţiei copilului de către soţul
părintelui firesc sau adoptiv, ori de către concubin - în cazul copilului deja adoptat.
58. Întrebare: Cine nu poate adopta?
Răspuns: Nu pot adopta:
 Persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele
cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.
 Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra
persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru
infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu
poate adopta.
 Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie
specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.
Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt
bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la
alin. (1) şi (2).
59. Întrebare: Cât costă procedura de adopţie?
Răspuns: Potrivit legii române nu sunt prevăzute nici un fel de taxe pentru a urma
procedura de adopţie internă şi nici pentru cea internaţională.
60. Întrebare: Cine are prioritate la adopţie?
Răspuns: Au prioritate la adopţia copilului:
a) rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
b) persoana/familia alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie o
perioadă de minim 6 luni;
c) persoanele/familiile care au adoptat fraţi ai copilului;
În accepţiunea legii adopţiei prin noţiunea de „persoane alături de care copilul s-a
bucurat de viaţă de familie” se înţelege- tutorele, asistentul maternal profesionist,
persoana/familia de plasament sau, după caz, alte persoane care au
convieţuit/convieţuiesc împreună cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi
nemijlocit în ingrijirea şi educarea lui iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament
faţă de ei;
61. Întrebare: Care este procedura adopţiei interne?
Răspuns:
 Obţinerea atestatului de familie/persoană aptă să adopte;
 Potrivirea între adoptator şi copilul adoptabil;
 Încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
 Încuviinţarea adopţiei;
 Monitorizarea postadopţie;
62. Întrebare: Cum se realizează adopţia copilului de către soţul părintelui
firesc sau adoptiv?
Răspuns: Condiţii privind admisibilitatea cererii de încuviinţare a adopţiei copilului
de către soţul părintelui său:
-existenţa consimţământului la adopţie al părinţilor biologici (indifierent dacă sunt
căsătoriţi sau dacă copilul provine din căsătorie sau din afara căsătoriei); se aplică
şi aici dispoziţiile privind situaţiile legale când este suficient consimţământul unui
singur părinte, precum şi cele referitoare la refuzul abuziv de a consimţi;
-existenţa raportului de consiliere a părinţilor biologici în vederea exprimării
consimţământului la adopţie, întocmit de direcţie, document care însoţeşte
cererea de încuviinţare a adopţiei;
-adoptatorul să aibă calitatea de soţ al unuia dintre părinţii biologici ai copilului;
- pentru adopţia copilului născut în afara căsătoriei, de către soţia tatălui său,
filiaţia trebuie să fie confirmată prin rezultatul expertizei realizată prin metoda
serologică ADN, costurile fiind suportate de familia adoptivă.
63. Întrebare: Poate o mama să-și dea spre adopție copilul unei familii pe
care o cunoaște ?
Răspuns: Adopția se ia în considerare doar pentru copiii aflați în sistemul de
protecție specială sau pentru cei care s-a instituit tutela și nu pentru copiii aflați în
grija mamelor lor.
Dacă mama, din diverse motive, nu se poate ocupa de creșterea și îngrijirea
copilului este necesar să se adreseze serviciului public de asistență
socială/persoanei cu atribuții de asistență socială (de la primaria localității în care
domiciliază) sau direcției generale de asistență socială din județul în care
locuiește.
64. Întrebare: Cum procedează familiile din străinătate care vor să adopte un
copil?
Răspuns: Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe
teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil
din România sunt transmise ANPDCA prin intermediul autorităţii centrale
competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate și autorizate de
către ANPDCA.
In situatia in care adoptatorul/familia adoptatoare are resedinta obisnuita intr-un
stat care nu este parte a Conventiei de la Haga, cerera de adoptie este luata in
evidenta Registrului National pentru Adoptii numai daca ANPDCA a incheiat
conventie de colaborare cu autoritatea desemnata cu atributii in domeniul adoptiei
internationale din statul de primire si cererea a fost transmisa potrivit procedurii
stabilite in conventie.
65. Întrebare: Cât dureaza o adopție?
Răspuns: În ceea ce privește durata procesului de adopție naţională sau
internaţională, nu există un termen prevăzut de lege, acesta depinzând de
informațiile existente în documentele de evaluare privind sexul, vârsta, starea de
sănătate și nevoile speciale ale copilului pe care familia/persoana dorește să îl
adopte. Vârsta cea mai mică la care un copil ar putea fi adoptat internațional este
de aproximativ 3 - 4 ani, deoarece, în primul rând se va încerca adopția sa la nivel
național, timp de 2 ani, de la momentul deschiderii procedurii de adopție și doar
ulterior la nivel internațional
La această perioadă se adaugă perioada în care se incuviinţează adopţia de către
tribunalul de la domiciliul copilului, durata de redactare şi legalizare a sentinţei de
adopţie de către tribunal, precum si durata de eliberare a altor acte
administrative. Această durată nu poate fi precizată exact deoarece aceasta
depinde și de alte instituții implicate (tribunal, starea civilă, etc).
Cum pot afla persoanele adoptate informații legate de situația de dinaintea
adopției (unde a fost crescut copilul; dacă a fost dat spre adopție direct din familie
sau a fost mai înainte ocrotit într-o instituție, precum și dacă există documente
privind istoricul medical).
Este necesar ca persoana care solicită aceste informații să se adreseze ANPDCA și
să furnizeze acestei instituții o copie a actului de identitate actual precum și
certificatul de naștere (în măsura în care îl deține și decizia de adopție). ANPDCA
întreprinde demersuri la primaria care a emis dupa adoptie certificatul de nastere
pentru a obtine informatii vizand adoptia (inclusiv data, nr., emitentul
deciziei/sentintei de incuviintare), ulterior la autoritatea care a emis decizia de
adopție precum și, dupa caz, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului care a preluat instituția de ocrotire sau la alte institutii/autoritati,
urmând ca la momentul obținerii dosarului instituțional să furnizeze persoanei
informațiile și documentele obținute, respectand dispozitiile legale vizand
dezvaluirea identitatii parintilor biologici.
66. Întrebare: Se poate afla dacă o persoană este sau nu adoptată?
Răspuns: Aceasta informație poate fi furnizată persoanei în cauză, care trebuie să
adreseze o solicitare în acest sens ANPDCA însoțită de copia actului de identitate și
a certificatului de naștere. Dacă persoana decide să imputernicească pe altcineva
să se ocupe de acest demers, persoana împuternicită trebuie să prezinte și o
procură specială autentică (notarială).
67. Întrebare: Poate un părinte biologic să afle dacă copilul său pe care l-a
lăsat în grija statului a fost adoptat? Poate să ia legătura cu el?
Răspuns: Părintele sau alti membri ai familiei biologice se pot adresa ANPDCA, care
întreprinde demersuri și ulterior vor fi informaţi dacă respectivul copil a fost
adoptat, in temeiul art.67 alin.(2) din legea nr.273/2004 privind procedura adoptiei
(rII).
Părintele sau alti membri ai familiei biologice nu vor primi informatii de nici un fel
depre familia sau persoana care a adoptat copilul, si nici despre noua identitate a
copilului ca efect al adoptiei, întrucât aceste informații sunt confidențiale. (va fi
precizat doar anul în care a fost adoptat și dacă a fost adoptat național sau
internațional). Solicitarea rămâne înregistrată în baza de date a ANPDCA și dacă
fiul/fiica biologică va solicita la rândul său, sprijin pentru găsirea
părintelui/fratelui biologic, ANPDCA îi va pune în legătură.