Sunteți pe pagina 1din 3

Florea Alexandra-Andreea

Grupa 4, Anul III, LLR-LLS

Referat

1. Explicaţi de ce “Cântăreaţa cheală” de Eugen Ionescu este antipiesă.

Antipiesa s-a născut din dorinţa de a se renunţa la tematica, ideologie. Prin piesă să, Ionescu
inventează literatura absolută prin renunţarea la prejudecăţi şi reguli. Mare său talent constă în faptul
că îi permite actorului o libertate deplină în improvizaţie.

Surprinde în operă câteva din trăsături fundamentale ale existenţei cotidiene, reuşind să le redea
într-o formă inedită. Acesta vede în lipsa de comunicare şi în imposibilitatea de a relaţiona principalele
cauza pentru care oamenii trăiesc unul alături de altul fără ca să se poată auzi sau vedea. Tragedia
limbajului, îi face pe eroii din piesă să monologheze, dând impresia că poartă un dialog. Cei din
familia Smith şi Martin nu ai ştiu să valoreze, pentru că nu mai ştiu să gândească, pentru că nu mai ştiu
să se emoţioneze, nu mai au pasiuni, nu mai ştiu să existe, pot deveni oricine, orice, deoarece, nefiind,
ei nu sunt decât ceilalţi, pot fi schimbaţi între ei putem să îl aşezăm pe Martin în ocul lui Smith şi nu se
baga se seama.

O altă caracteristică a anti - piesei este absenţa semnificaţiei dialogurilor purtate de personaje, o
alienare a limbajului şi o descompunere progresivă accentuată spre final. Proverbe inversate caraghios
de pildă: “ Cel care vinde azu un bou, mâine va avea un ou. ”, nonsensuri:” Painea este un arbore, în
timp ce pâinea e tot un arbore, iar din stejar se naşte un stejar, în fiecare dimineaţă în zori. ”, adevăruri
fundamentale: “Fiecare cu soarta lui! ”, banalităţi şi absurdităţi: “Te poţi aşeza pe un scaun, când
scaunul nu are perspectivă. ”. Dialogul se dezintegrează, replică ajungând să fie golită de semnificaţie
“Doamna Marin: Bazar, Balzac, Baziane! Domnul Martin: Bizar, berar, budoar! ”.

2. Care este personajul principal din “Menajera de sticlă” de Tennessee Williams?

Din punctual meu de vedere, Laura ar trebui să primească titlul de personaj principal. Chiar dacă
nu este vizibilă ca ceilalţi Laura din punct de vedere fizic şi emoţional a fost singurul personaj din
piesă care nu are vreo intenţie să rănească pe cineva. În ciuda greutăţilor pe care le are, ea arată o
compasiune pură faţă de ceilalţi, de pildă plânge când vede cât de nefericit este Tom şi intră în contrast
cu egoismul care caracterizează gospodăria Wingfield. Deşi are cele mai puţin replici în piesa asta
contribuie la aura ei de altruism. Cu toate acestea, ea este axa în jurul căreia se întoarce complotul, iar
cele mai proeminente simboluri: trandafiri albaştri, unicornul de sticlă, întreaga menajerie de sticlă -
reprezintă într-un anumit sens ea. Laura este la fel de rară şi ciudată ca un trandafir albastru sau un
unicorn şi este la fel de delicată că o figurină de sticlă. Celelalte personaje par să creadă că Laura e ca
o bucată de sticlă transparentă, care este incolora până când lumina străluceşte peste ea.

Astfel, Amanda foloseşte contrastul dintre ea şi Laura pentru a sublinia glamourul ei şi tinereţea şi
de a recrea acea tânără prin Laura. Prin ochii lui Tom şi a lui Jim, Laura este o creatură exotică,
completă şi ciudată, străină de restul lumii. Prin tot ce se întâmplă, Laura afişează în mod repetat o
voinţă proprie care sfidează percepţiile celorlalţi despre ea, iar acest lucru se întâmpla repetat.

3. Comentaţi:
Florea Alexandra-Andreea
Grupa 4, Anul III, LLR-LLS

A) “ Nina: Nu mi-e teamă de mama dumitale, dar ştiu că e şi Trigorin de faţă... Mi-e frică şi ruşine să joc în faţa
lui... Un scriitor celebru... E tânăr.
Treplev: Da!
Nina: Ce povesti minunate scrie!
Treplev: (rece): Nu ştiu. Nu le-am citit.
Nina: Piesa dumitale e greu de jucat. Nu are personaje.”

Discuţia este purtată de Nina şi Treplev. Aceasta este cuprinsă de emoţii înainte de marea
reprezentaţie pentru că în public e şi Trigorin care are o anumita experienta si poate sa isi de-a avizul
daca Nina e o actrita buna sau nu. Nina şi Treplev se contrazic pentru că Treplev e de părere că nu
trebuie să prezinte viaţa aşa cum era, ci cum şi-o închipuie.

Însă Nina este mult mai sentimentală şi consideră că o piesă trebuie să aibă personaje vii, trebuie
să aiba acţiune şi să aibă şi puţină dragoste.

B) “ Nora: Nu îmi pasă de ce va zice lumea. Ştiu doar că e spre binele meu.
Helmar: O, asta e revoltător, trădezi îndatoririle cele mai sfinte.
Nora: Ce înţelegi prin îndatoririle cele mai sfinte?
Helmar: E trist că trebuie să ţi le spun eu. Nu sunt acelea faţă de soţ şi de copii?
Nora: Mai am şi altele, tot atât de sfinte.
Helmar: Nu mai ai. Care altele ar mai putea fi?
Nora: Îndatoririle faţă de mine însămi.”

Fragmentul prezintă o discuţie avută intre Nora şi Helmer. Cei doi sunt personajele principale
din piesă cu numele “O casă de păpuşi”. Această discuţie este şi ideea esenţială a piesei care urmăreşte
“trezirea” Norei de la viaţa pe care o ducea, o viaţă în care a lăsat pe toată lumea să o conducă, fără ca
ea să aibă vreo părere proprie. Discuţia este mai mult o ceartă: în timp ce Nora considera că nu
contează ce părere îşi face lumea despre ea şi că e mai importantă fericirea ei, soţul ei consideră că e o
gândire revoltătoare şi că prin asta trădează îndatoririle cele mai importante şi sfinte. Aici cei doi au
păreri diferite. Helmer crede că o femeie are ca scop în viaţă doar îngrijirea copiilor şi a soţului. Nora
se gândeşte la nevoile ei, la îndatoririle pe care le are pentru propria persoană.

C) “ B: Nu vreau plânsete. Moartea trebuie privită fata în faţă. Tăcere, am spus!


(Către una dintre fete): Lacrimile, când vei fi singură! Ne vom cufunda într-o mare de doliu. E mezina,
Alba a murit fecioară! M-aţi înţeles? Tăcere, am spus! Tăcere! Tăcere! ”

Scena este una de tip dramatică. Moartea mezinei trebuie tratată cu un aer solemn, fără plânsete
care arata de multe ori ca şi oamenii au slăbiciuni. În schimb, în semn de respect se păstrează liniştea
pentru a simţi mai bine durerea.

4. Asociati-l pe Pozzo cu unul dintre personajele din bibliografie.

Personajul Pozzo este tiranic, crud, se concentrează numai pe el însuși și pare să posede un fel de
ceas mistic. Când mă gândeam cu ce persona ar putea fi el asociat, m-am gândit că primul lucru care se
întâmplă atunci când Pozzo vine pe scenă în piesa este că Estragon îl confundă cu Godot.

În piesă, Godot este o divinitate absentă. Pozzo, de asemenea, pare un fel de Dumnezeu: are
control total asupra lui Lucky, le spune oamenilor că pământul este al lui, râde de gândul că sunt
aceleași specii ca el și chiar spune în mod categoric că nu este " uman."
Florea Alexandra-Andreea
Grupa 4, Anul III, LLR-LLS

Acesta este un tip foarte diferit de Dumnezeu dacă este să continuăm cu asocierea lui cu Godot. O
interpretare a ceea ce simbolizează personajul Godot este că reprezintă Dumnezeul creștin - el este
omniscient și fără formă și caracteristici umane. Pozzo, pe de altă parte, face parte mai mult din
mitologia greacă. El este supus acelorași emoții ca și oamenii, are aceleași defecte de caracter și este
motivat de preocupări egoiste. Singura diferență dintre el și un simplu muritor este puterea lui.

Dar dacă Pozzo are putere divină, este cu siguranță limitată. Memoria lui nu este atât de bună, este
neajutorat, trebuie să i se ceară să se așeze, nu poate să se ridice în picioare fără ajutor și depinde de
prezența altora. Pozzo poate fi un zeu, dar dacă este așa, el este cu siguranță unul imperfect.