Sunteți pe pagina 1din 6

Curbe parametrizate

Definitie. Se numeste curba in Rn (n = 2 sau n = 3) o submultime C a lui Rn care este


imaginea unei functii continue r : [a, b] → Rn .
Functia r se numeste parametrizare a curbei C. Scriem
(
x = x(t)
C: t ∈ [a, b]
y = y(t)

daca C ⊂ R2 , r(t) = (x(t), y(t)) sau



 x = x(t)

C: y = y(t) t ∈ [a, b]

z = z(t)

daca C ⊂ R3 , c(t) = (x(t), y(t), z(t)). Punctele r(a) si r(b) se numesc capetele sau
extremitatile curbei C.
Curba C se numeste inchisa daca r(a) = r(b). O curba C cu parametrizarea r =
(x, y, z) se numeste neteda daca functiile x, y si z sunt de clasa C 1 si daca x0 (t)2 + y 0 (t)2 +
z 0 (t)2 > 0 pentru orice t ∈ [a, b]. Pentru un punct P al curbei C numarul de valori
distincte ale lui t pentru care r(t) = P se numeste multiplicitatea lui P . Spunem ca C
este o curna simpla daca simpla daca r este injectiva, adica daca toate punctele lui C au
multiplicitate 1. Spunem ca C este inchisa simpla daca toate punctele lui C cu exceptia
capetelor au multiplicitate 1.
Orice curba simpla neteda are o infinitate de parametrizari. O submultime C a lui Rn
se numeste curba neteda pe portiuni daca se obtine prin alaturarea (juxtapunerea) unui
numar finit de curbe simple netede.

Exemplu. 1) Cercul cu centru (0, 0) si raza r

x2 + y 2 = r 2

are parametrizarea (
x = r cos t
t ∈ [0, 2π]
y = r sin t
2) Cercul cu centru (a, b) si raza r

(x − a)2 + (y − b)2 = r2

are parametrizarea (
x = a + r cos t
t ∈ [0, 2π]
y = b + r sin t

1
3) elipsa
x2 y 2
+ 2 =1
a2 b
are parametrizarea (
x = a cos t
t ∈ [0, 2π]
y = b sin t
4) segmentul de dreapta din R2 cu capetele A(xA , yA ) si B(xB , yB )
(
x − xA y − yA x = xA + (xB − xA )t
= = t, t ∈ [0, 1]
xB − xA yB − yA y = yA + (yB − yA )t

5) segmentul de dreapta din R2 cu capetele A(xA , yA , zA ) si B(xB , yB , zB )



x − xA y − yA z − zA  x = xA + (xB − xA )t

= = = t, y = yA + (yB − yA )t t ∈ [0, 1]
xB − xA yB − yA zB − zA 
z = zA + (zB − zA )t

Lungimea curbelor
Fie C o curba neteda plana avand parametrizarea
(
x = x(t)
C: , t ∈ [a, b]
y = y(t)
Fie ∆ = {a = t0 < t1 < · · · tn = b} o diviziune a intervalului [a, b]. Numarul

k∆k = max |ti − ti−1 |


1≤i≤n

se numeste norma diviziunii ∆. Lungimea curbei C poate fi aproximata cu lungimea liniei


poligonale determinate de punctele (x(ti ), y(ti )), une i = 0, 1, . . . n care este egala cu
n
X n
X
p p
l∆ = 2 2
(x(ti ) − x(ti+1 ) + (y(ti ) − y(ti+1 )) = x0 (ηi )2 + y 0 (ξi )2 · ∆ti
i=1 i=1

unde ηi , ξi ∈ (ti−1 , ti ) si ∆ti = ti − ti−1


Lungimea curbei este
Z bp
l = lim l∆ = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
k∆k→0 a

In mod similar, daca C este o curba neteda in spatiu cu paramaterizarea



 x = x(t)

y = y(t) , t ∈ [a, b],

z = z(t)

2
lungimea ei este Z bp
l= x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
a
Se poate arata lungimea curebei nu depinde de parametrizare.

Integrala curbilinie de prima speta


Fie C curba neteda cu ecuatiile parametrice
(
x = x(t)
C: , t ∈ [a, b]
y = y(t)

si fie f : D → R o functie continua unde V este un domeniu din R3 care include suportul
curbei C.
Alegeme un sistem de puncte Ai (xi , yi ), i = 0, 1, . . . , n care determina o diviziune P
a curbei C in arce (Ai−1 Ai ) de lungime ∆si . Consideram puncte arbitrare (x∗i , yi∗ ) ∈
(Ai−1 Ai ) si definim suma
n
X
f (x∗i , yi∗ )∆si .
i=1

Fie
kP k = max ∆si .
1≤i≤n

norma diviziunii P . Integrala curbilinie de prima speta (sau de tipul I) este prin definitie
Z n
X
f (x, y)ds = lim f (x∗i , yi∗ )∆si .
C kP k→0
i=1

Teorema. Cu notatiile anterioare


Z Z b p
f (x, y)ds = f (x(t), y(t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
C a

In cazul in care C este o curba neteda in spatiu cu ecuatiile parametrice



 x = x(t)

C: y = y(t) , t ∈ [a, b] (1)

z = z(t)

integrala curbulinie de primul tip se definieste similar si avem


Z Z b p
f (x, y, z)ds = f (x(t), y(t), z(t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
C a

3
In cazul in care curba C este obtinuta prin alaturarea unor curbe netede

C = C1 ∪ C2 ∪ · · · ∪ Cn

prin definitie Z Z Z
f ds = f ds + · · · + f ds.
C C1 Cn

Se observa ca integrala curbilinie nu depinde de parametrizare.

Integrala curbilinie de speta a doua


Fie C o curba cu parametrizarea

 x = x(t)

C: y = y(t) , t ∈ [a, b] (2)

z = z(t)

Fie M (x(t), y(t), z(t)) punctul de pe curba C corespunzator lui t ∈ [a, b]. Fie A punctul
corespunzator lui t = a si B punctul corespunzator lui t = b. Cand t parcurge intervalul
[a, b] de la a la b punctul corespunzatot lui t parcurge curba C de la A la B.
Cand t parcurge intervalul [a, b] de la b la a, punctul corespunzator parcurge curba C
de la B la A.
O curba impreuna cu unul din sensurile de parcurgere a ei se numeste curba orientata.
Vom nota cu (A, B) curba C cu sensul de parcurgere de la A la B si cu (B, A) curba C
parcursa de la B la A.
In cele ce urmeaza sensul de parcurgere al curbei C avand ecuatiile parametrice (2)
este de la A la B.
Fie F = (P, Q, R) : V → R3 un camp vectorial continuu definit pe o multime V care
contine suportul curbei C. In punctul (x(t), y(t), z(t)) versorul tangentei la curba C este
1
τ (t) = 0 (x(t)i + y(t)j + z(t)k).
kr (t)k

Integrala Z
F · τ ds
C
se numeste integrala curbilinie de speta a doua. Se folosesc si notatiile
Z Z
F · τ ds = P (x, y, x)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz
C C

4
sau Z Z
F · τ ds = F · dr.
C C
Atunci
Z
P (x, y, x)dx+Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz
C
Z b
= [P (x(t), y(t)), z(t)x0 (t) + Q(x(t), y(t), z(t))y 0 (t) + R(x(t), y(t), z(t))z 0 (t)] dt.
a

Pentru a pune inevidemta sensul de parcurgere al curbei vom scrie


Z
P (x, y, x)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
(A,B)

Daca se considera cealalalta orientare atunci vom folosi notatia.


Z
P (x, y, x)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
(B,A)

Fie ϕ : [a, b] → [a, b],


ϕ(t) = a + b − t
Consideram paramaterizarea

ξ(t) = x(a + b − t), η(t) = y(a + b − t), ζ(t) = z(a + b − t)

Versorul tangentei la curba C in punctul (x(t), y(t), z(t)) devine −τ (t) si atunci
Z Z
P (x, y, x)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz = F · (−τ )ds =
(B,A) C
Z
− P (x, y, x)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
(A,B)

Asadar in cazul integralelor curbilinii de speta a doua, schimbarea sensului de par-


curgere a curbei atrage dupa sine schimbarea semnului integralei.
In cazul in care curba C este formata din alaturarea unor curbe netede

C = C1 ∪ C2 ∪ · · · ∪ Cn

prin definitie Z Z Z
F · dr = F · dr + · · · + F · dr.
C C1 Cn

Observatie. Daca F : D ⊂ R3 → R3 este un camp de forte si C este o curba parametrizata


R
cu suportul inclus in D atunci C F · dr reprezinta lucrul mecanic efectuat de forta F de-a
lungul curbei C.

5
Exemplu. Calculati lucrul mecanic al fortei F (x, y, x) = xi − zj + yk al carei punct de
aplicatie descrie curba 
 x=t
 h πi
C: y = cos t , t ∈ 0, .
 3
z = sin t

π π
π2 π
Z Z Z
3 3
L= F ·dr = (t+sin t(− sin t)+cos t cos t)dt = (t+sin2 t+cos2 t)dt = +
C 0 0 18 3