Sunteți pe pagina 1din 5

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași

Seminar: Teologia Vechiului Testament, Gania Toma


1. Revelația divină: teofanie și anghelofanie

Posibilitatea revelației. „Astăzi am văzut că Dumnezeu grăiește cu omul și acesta rămâne


viu" (Deut. 5, 24).
În literatura teologică, termenul Revelație (lat. revelo-are) desemnează „lucrarea prin care
Dumnezeu se descoperă pe Sine lumii”1 , "căile pe care Dumnezeu - Cuvântul Le-a ales pentru a
comunica cu oamenii”2. Sigur că, dacă prima definiție acoperă în întregime înțelesul general al
concept ului, cea de-a doua se limitează mai mult la înțelesul de Revelație supranaturală. In
realitate, literatura teologică nici nu poate risca utilizarea necontrolată a primei definiții, pentru că
„decodorul” amintit mai sus ,este tocmai mesajul Revelației supranaturale și atunci suntem forțați a
discuta în limbajul acestuia.
Piatra de temelie pe care Părintele Dumitru Stăniloae a găsit de cuviință să pornească tratatul
de Teologie Dogmatică Ortodoxă este caracterul neseparabil al celor două concepte de tip scolastic
ale Dogmaticii, anume Revelația naturală și cea supranaturală. Părintele pleacă de la o afirmație
atribuită Sfântului Maxim Mărturisitorul, după care Revelația supranaturală este doar încorporarea
Revelației naturale în persoane și acțiuni istorice3. Si dacă această exprimare radicală a Sfântului
Maxim ar putea genera îndoieli cu privire la valoarea în sine a conceptului de Revelație
supranaturală. Părintele subliniază imediat necesitatea folosirii acestuia, ca urmare a persistenței
unei înțelegeri vagi a conceptului de Revelație naturală, urmând ca în capitolul special destinat, să
arate că Revelația supranaturală aduce omului conștiința păcatului4, provocându-1 la a deschide
auzul pentru chemarea la dialog din partea lui Dumnezeu, și a da un răspuns acestei chemări.
„Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a
Celui Atotputernic? Ea este cât cerurile de înaltă, ce poți face? Mai adâncă decât infernul, ce poți
ști? întinderea ei este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea” (Iov. 11, 7-9);
„Am fost gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine; am fost gata să fiu găsit de cei ce nu
Mă căutau. Am zis; iată-mă, ială-mă" (Is. 65, 1).
Deoarece nici un om nu poate să vadă fața lui Dumnezeu fără să moară (Exod 33, 20), era
deci natural ca Dumnezeu să se facă înțeles pe căile pe care El le va găsi potrivite, după timp și
după loc.5

Vorbire și tăcere în revelație.


În viața lumii și a omului sunt momente în care Dumnezeu vorbește şi momente în care
tace . Atât omul cât şi cosmosul sunt produsul unui act de creaţie mai presus de natura lui
6

Dumnezeu7 şi sunt menținuți în existenă de Dumnezeu printr-o acțiune de conservare.


Cuvântul ”tăcere” - (dumam) este pus în legăturp, folosind sensul acestuia ca obstacol în calea
comunicării, cu strarea de moarte. Ps 93, 17 Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar
sălășlui în iad sufletul meu8. Nu voi muri, ci voi fi viu și voi povesti lucrurile Domnului9. Acest
aspect ritualic ne arată că tăcerea nu este un obstacol ci, dimpotrivă, o deschidere spre comuniunea
cu Creatorul sau, cum spune Iov, cu Izbăvitorul/Răscumpărătorul meu. (Dar eu știu
Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere acesta piele
a mmea ce se destramă. Iov 19, 25).
Jonathan Edwards spunea că aș putea evidenția faptul că tăcerea este un spațiu în care mă eliberez
de zarva lumii spre a-L reauzi pe Dumnezeu10 . Totodată învățăm că există un sabat al tăcerii, clipă
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași
Seminar: Teologia Vechiului Testament, Gania Toma
în care Dumnezeu coboară în adâncurile spre a căuta chipul, Dumnezeiecul Maxim Mărturisitorul
creionează astfel , „Cel ce s-a făcut părtaș de odihna zilei a șaptea a lui Dumnezeu, luată asupra Sa
pentru noi [prin adihna Sa în mormânt în ziua sâmbetei] se va împărtăși și de lucrarea Lui
îndumnezeitoare, înterprinsă de asemenea pentru noi, în ziua a opta, adică de învierea cea tainică”11
 Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune
cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu
se audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.(Ps 18, 1-4)
 Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad
sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.(Ps 29,2-3)
 Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde din pricina mândriei celor răi. Degeaba
strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. (Iov 35, 12-13)
 Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi. (Pov. 1,28)
 Invata-ma sa am intelegere si pricepere, caci cred in poruncile Tale.(Ps. 119, 66
 Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.(Ps 118, 26)

Revelația divină prin vedere și auzire: experiența patriarhului Avraam (Fac. 18);
Întelegerea dintre om şi Dumnezeu a fost închiatat în primul rând cu Avraam, el a avut un
elan spre Dumnezeu(την κατά φνσιν προς Θεόν έφεσιν). Sunt cunoscute încedinţările, făgăduinţele
făcute de Dumnezeu Patriarhului Avraam(Facere 12: 2-3, 15: 18, 17:7-9). În Vechiul Testament,
misterul Sfintei Treimi se află indicat în linii generale, prin expresii umbrite și enigmatice12 chiar,
pe care, fără lumina ce o aruncă asupra lor Noul Testament, nu le-am fi putut înțelege ca referindu-
se la Sfânta Treime. O indicație mai directă a Sfintei Treimi o avem în teofania de la stejarul
Mamvri (Fac., 18, 1-3, 6, 9, 13, 17). Avraam vede trei bărbați cărora el se închină și li se adresează
ca și cum ar fi fost unul singur. Prin aceasta el mărturisea un Dumnezeu în trei Persoane. Teofania
aceasta a intrat în iconografia bisericească (celebra Troiță a lui Rubliov).
El a crezut că Yahve (adonai) este drept (18:25), înțelept (20:6), neprihănit (18:19), bun
(19:19) și milostiv (20:6). El a acceptat judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului (18:19; 20:11),
dar cu toate acestea a mijlocit pentru Ismael (17:20) și pentru Lot (18:27-33) care au greșit. Avraam
a avut părtașie apropiată cu Dumnezeu (18:33; 24:40; 48: 15), și a primit revelații speciale de la
Dumnezeu în vedenii (15:1) și sub forma unor vizite umane (18:1) sau angelice („mesageri”)
(22:11, 15)13. Avraam s-a închinat lui Yahve, chemînd numele Lui (13:4) și zidind un altar în
scopul acesta (12:8; 13:4, 18). Monoteismul lui clar este în contrast cu politeismul strămoșilor săi
(Ios. 24:2).În Noul Testament Sf. Petru în cuvântare sa dupa Cineyecime adesat iudeilor pomeneşte
de Legământul închiat prin Avraam(Fapte 3:25), Sf. Arhid. Stefan aminteşte de acelaşi legământ
(Fapte 7:8).
 Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. (Psalmul 118, 13)

Experiența teofanică a lui Moise (Ieș. 3, 24; 33);


Este vorba despre cea dintâi suire a lui Moisi14 în Muntele Sinai -desigur, nu până în vârful acestuia
- și cea dintâi împărtășire a Prorocului de Dumnezeu, precum și prima sa pogorâre la poporul lui
lsrail. Acestea sunt, în fapt, începutul celor ce vor urma. Moisi s-a suit apoi iarăși în Muntele Sinai.
Pe când se afla în munte, Dumnezeu i-a zis: „Pogoară-te de grăiește poporului să se fină curat astăzi
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași
Seminar: Teologia Vechiului Testament, Gania Toma
și mâine, și să-și spele hainele". I-a dat, firește, porunci lămurite despre cum va trebui să șadă
poporul în jurul muntelui când El Se va pogorî.
Sunt înfățișate în acest loc cea de a doua suire și pogorâre a lui Moisi în Munte. În chip lămurit, nu
este vorba despre o suire și o pogorâre din vârful muntelui, care se va petrece mai apoi, ci despre
urcarea în munte până la un loc cu puțin mai înalt decât cel unde „tabărâseră" israeliții15. Primind de
la Dumnezeu o poruncă nouă, Prorocul s-a pogorât „din munte la popor, (...) a sfințit poporul și,
spălându-și ei hainele, le-a zis [Moisi]: «Să fiți gata pentru poimâine și de femei să nu vă atingeți!»"
(Ieșire 19:10-15). A treia zi, după ce poporul a făcut după cuvântul lui Moisi, Muntele Sinai a fost
cuprins de tunete și de fulgere, s-a arătat un „ nor des " și s-a auzit „sunet de trâmbițe foarte
puternic". Muntele „fumega tot, că Se pogoorâse Dumnezeu pe el în foc". In acele momente
înfricoșătoare, când poporul „s-a cutremurat tot", „Moisi grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas".
Domnul S-a pogorât, „a chemat (...) pe Moisi în vârful muntelui și s-a suit Moisi acolo" (Ieșire
19:16-20). Acum Moisi urcă în vârful Muntelui Sinai.16 Aceasta înseamnă că a urcat, înaintând
treptat către vederea-lui-Dumnezeu, din slavă în slavă.
 Dar Domnul este în templul Său cel sfânt; pământule întreg, taci înaintea Lui!(Avacum 2,
20)
Revelația de pe muntele Sinai (Ex. 20);
În capitolul 20 găsim relatat episodul în are Dumnezeu i-a dat Legea lui Moise. Glasul lui
Dumnezeu care rostea poruncile a fost auzit de tot poporul : "Şi tot poporul a auzit fulgerele şi
tunetele şi sunetul trânbeţelor, si au văzut mutele fumegând(Iesire 20:18)
Odată cu această nouă suire în munte și cu pătrunderea in întuneric, Dumnezeu îi dă lui Moisi
„cartea legământului , care este al doilea stadiu al descoperirii Sale către el. Prima Revelație lusese
Decalogul, iar cea de-a doua privește poruncile despre slujirea închinată Domnului, rânduielile
pentru casnici, pentru stăpânirea bunurilor, precum și felurite alte legi sau făgăduințe făcute de
Dumnezeu poporului israelit.17 (v. Ieșire 20:22-26; 21; 23).
 Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. (Psalmul 118, 8)
 Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. (Psalmul 118,
10)
 În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. (Psalmul 118, 11)

Experiența proorocului Ilie (I Regi 17-22; II Regi 1-2).

Poruncile Tale ma fac mai intelept decat vrajmasii mei, caci totdeauna le am cu mine.(Ps,
118,98)
 Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor. (Psalmul 118, 2)

 Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea Îţi cinstim şi Patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai mântuit.(Canonul Sfantului Andrei Criteanul, Starea I)

 Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. (Psalmul 118, 4)


Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași
Seminar: Teologia Vechiului Testament, Gania Toma

Bibliografie

1. Conf. dr. pr. Ilie Melniciuc-Puică, Lect. dr. diac. Cătălin Vatamanu, Asist. dr. pr. Cezar-Paul
Hârlăoanu, Vorbirea și tăcerea în revelație. Festschrift la cea de-a 65-a aniversare a Pr. prof. dr.
Petre Semen, Editura Doxologia, Iași, 2014,
2. Curs de Teologie Dogmatica si Ecumenica, Editura Universității ” Lucian Blaga” Sibiu 1997, p.73
3. Dicționar Biblic, Societatea misionară română. Editura „Cartea creștină”,Oradea 1995, vol I,
4. Mitropolitul Ierótheos Vlachos, Isihie şi Teologie. Calea tămăduirii omului în Bisrica Ortodoxă,
traducere: Protosinghel Teofan Munteanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2016.
5. Pr. Dumitru Radu, Indrumari misionare, EIBMBOR, 1986,
6. Pr. Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti. Ieşiea. Editura Christiana,
Bucureşti, 2002.
7. Pr. Prof. Athanase Negoiță, Teologia biblică a Vechiului Testament, ediția a II-a, Editura Sophia.
București, 2014
8. Pr. Prof. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 1996,
Pr. Prof.. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 1996,
9. Pr. Prof.. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 1996, vol.I,
10. Pr.Prof.Dr. Ion Bria, Dicționar de Teologie Ortodoxă, ediția a Il-a, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București 1994.
11. Psaltirea prorocului și împăratului David, Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte
Mitropolie Iosif, al Europei Occidentale și Meridionale, Editura Sfâtul Ioan Casian, Paris, 2017, p.
336.
12. Sf. Maxim Mărturisitorul. Cele patru sute de capete despre dragoste, în Filocalia sfintelor
nevoințe ale desăvârșirii, voi.II, trad. și note de Pr.Prof.Dr. D. Stăniloae, ediția a II-a Editura
Humanitas, București 2004, p.146.

Note

Pr.Prof.Dr. Ion Bria, Dicționar de Teologie Ortodoxă, ediția a Il-a, Editura Institutului Biblic si de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române. București 1994. p.336
2
Idem, Curs de Teologie Dogmatica si Ecumenica, Editura Universității ” Lucian Blaga” Sibiu 1997, p.73
3
Pr. Prof.. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 1996, vol.I, p.13
4
Pr. Prof. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 1996, vol.I, p.21
5
Pr. Prof. Athanase Negoiță, Teologia biblică a Vechiului Testament, ediția a II-a, Editura Sophia.
București, 2014, p 79.
6
Conf. dr. pr. Ilie Melniciuc-Puică, Lect. dr. diac. Cătălin Vatamanu, Asist. dr. pr. Cezar-Paul Hârlăoanu,
Vorbirea și tăcerea în revelație. Festschrift la cea de-a 65-a aniversare a Pr. prof. dr. Petre Semen, Editura
Doxologia, Iași, 2014, p. 7.
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași
Seminar: Teologia Vechiului Testament, Gania Toma
7
Pr. Prof.. D. Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. București, 199G, vol.I, p. 10.
8
Psaltirea prorocului și împăratului David, Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolie
Iosif, al Europei Occidentale și Meridionale, Editura Sfâtul Ioan Casian, Paris, 2017, p. 336.
9
Ibidem, p. 415.
10
Conf. dr. pr. Ilie Melniciuc-Puică, Lect. dr. diac. Cătălin Vatamanu, Asist. dr. pr. Cezar-Paul Hârlăoanu,
Vorbirea și tăcerea în revelație. Festschrift la cea de-a 65-a aniversare a Pr. prof. dr. Petre Semen, Editura
Doxologia, Iași, 2014, p. 20.
11
Sf. Maxim Mărturisitorul. Cele patru sute de capete despre dragoste, în Filocalia sfintelor nevoințe ale
desăvârșirii, voi.II, trad. și note de Pr.Prof.Dr. D. Stăniloae, ediția a II-a Editura Humanitas, București 2004,
p.146.
12
Pr. Dumitru Radu, Indrumari misionare, EIBMBOR, 1986, p. 108.
13
Dicționar Biblic, Societatea misionară română. Editura „Cartea creștină”,Oradea 1995, vol I,
14
În cântările pe care Biserica i le închină în ziua prăznuirii sale (4 septembrie), este numit în repetate
rânduri „vfizator-de-Dumnezeu cel care s-a umplut de „cunoștința cea negrăită", care a supus dorirea după
cele pământești „dragostei celei dumnezeiești", făcându-se „iubitor nl Preadumnezeieștii Treimi", cel „mai
întâi decât toți prorocii", „puitor de Lege învățăturilor lui Dumnezeu cele preamărite și cu anevoie a se
pricepe", „dumnezeiesc zugrav în vedenii de taină dumnezeiești", „tainic al lui Dumnezeu și slujitor și
împărat lui Israel"
15
Mitropolitul Ierótheos Vlachos, Isihie şi Teologie. Calea tămăduirii omului în Bisrica Ortodoxă,
traducere: Protosinghel Teofan Munteanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2016.
16
Pr. Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti. Ieşiea. Editura Christiana,
Bucureşti, 2002.
17
Mitropolitul Ierótheos Vlachos, Isihie şi Teologie. Calea tămăduirii omului în Bisrica Ortodoxă,
traducere: Protosinghel Teofan Munteanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2016.