Sunteți pe pagina 1din 9

Examen – managementul investitiilor

Conceptul de investiţii poate avea astfel două sensuri:


1. un sens larg, conform căruia investiţiile cuprind toate cheltuielile sau alocările de fonduri de la
care se aşteaptă nişte venituri viitoare.
2. un sens restrâns, conform căruia investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru
obţinerea de active fixe.
În concluzie, investiţia reprezintă o alocare permanentă de capitaluri, în achiziţia de active fixe şi
/ sau financiare, care să permită desfăşurarea unor activităţi rentabile, superioare ratei actuale de
rentabilitate a întreprinderii şi acoperitoare pentru riscurile asumate.
Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital, în speranţa obţinerii viitoare a unor
fluxuri de beneficii.

CLASIFICAREA INVESTIŢIILOR
-investiţia tehnică privind achiziţia, construcţia şi montajul unor maşini, utilaje, instalaţii, mijloace
de transport etc.
-investiţia în resurse umane în formarea, calificarea, specializarea personalului
-investiţii financiare în cumpărarea de titluri de participaţie la alte societăţi comerciale
-investiţii comerciale pentru publicitate şi reclamă etc.
Un prim criteriu la clasificarea investiţiilor este conturat de politica generală a întreprinderii.
Tipurile de investiţii rezultate în urma acestei clasificări sunt fiecare rezultatul aplicării unei
anumite strategii de dezvoltare.
Din perspectiva intrărilor şi ieşirilor de fluxuri de numerar din întreprindere,
se pot distinge patru tipuri de investiţii:
1.Unele proiecte de investiţii în agricultură, silvicultură sau de investiţii financiare se caracterizează
printr-o singură cheltuială iniţială (ieşire) şi o singură încasare (intrare) la încheierea duratei de
viaţă a investiţiei

2.Unele proiecte de echipamente industriale solicită o singură cheltuire a capitalurilor iniţiale şi


ocazionează încasări eşalonate pe întreaga durată de viaţă economică a investiţiei.

3.Sunt proiecte complexe care reclamă o cheltuială eşalonată a capitalurilor iniţiale şi degajă o
singură încasare la sfârşitul duratei investiţiei.

4.În sfârşit, majoritatea investiţiilor industriale se caracterizează prin ieşiri şi intrări eşalonate pe

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 1 din 9
întreaga durata de viaţă economică a investiţiei.

MOMENTE ŞI PERIOADE DE TIMP SPECIFICE PROCESULUI INVESTIŢIONAL


m = momentul adoptării deciziei de investiţii;
n = momentul începerii execuţiei investiţiei;
p = momentul când se pune obiectivul de investiţie în funcţiune;
v = momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului;
u = momentul când începe rambursarea creditelor.

g = durata de realizare a documentaţiilor tehnico-economice şi de obţinere a


avizelor necesare realizării investiţiei;
d = durata de execuţie;
Dc = durata de rambursare a creditelor;
D = durata de funcţionare eficientă a investiţiei;
T = durata de recuperare a investiţiei (termenul de recuperare);
f = perioada de graţie privind rambursarea creditelor.
ELEMENTELE FINANCIARE ALE UNEI INVESTIŢII
În evaluarea investiţiilor trebuie să se ţină cont de aspectele financiare ale eforturilor şi efectelor
acestora.
În timp ce efortul de investiţii este întotdeauna măsurabil, efectul investiţiilor este greu de măsurat
datorită fie caracterului unor investiţii (cele socio-umane), fie din cauza incertitudinii efectelor
viitoare.
Cu toate acestea, efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse prin următorii parametri financiari
ce caracterizează o investiţie:
A. CHELTUIELILE INIȚIALE DE INVESTIȚIE (I₀)
Cheltuiala iniţială într-un proiect de investiţii reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru
punerea în exploatare a investiţiei. Cheltuielile iniţiale ale investiţiei sunt determinate de:
1. costul achiziţiei activelor fixe, fizice sau financiare ( maşini, instalaţii, construcţii, licenţe,
titluri de participare etc.);
2. cheltuielile de instalare şi montaj a echipamentelor şi instalaţiilor noi, precum şi cheltuielile de
specializarea personalului în exploatarea noilor tehnologii;
3. necesarul de fond de rulment durabil şi permanent: sunt capitaluri investite pentru
constituirea unor stocuri minime indispensabile (de materii prime, pentru a se evita întreruperea
producţiei şi de produse finite sau pentru a evita întreruperea livrărilor către clienţi) şi pentru a
finanţa acordarea unui credit sau a unui termen de plată minim din partea clienţilor, cu deducerea
creditului obţinut prin intermediul unui termen de plată minim consimţit de furnizori.
4. plus sau minus-valoarea rezultată din vânzarea activelor dezinvestite (înlocuite)
prin noua investiţie. Costul de achiziţie a activelor fixe noi, dat de preţul de facturare al acestora,
determină şi mărimea amortizării viitoarea acestora, care, la rândul lor influenţează fluxurile
viitoare de trezorerie (cash-flow, CF).
B. DURATA DE VIAȚĂ A INVESTIȚIILOR
-durata fiscală contabilă, adică perioada de recuperare integrală a valorii iniţiale a investiţiei pe
calea amortizării
-durata tehnică de funcţionare a mijloacelor fixe rezultate prin investiţii, durată determinată de

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 2 din 9
caracteristicile tehnice, funcţionale, specifice fiecărui mijloc fix
-durata de viaţă economică determinată de durata în care investiţia îl interesează pe investitor prin
efectele sale favorabile
-durata juridică a investiţiei, respectiv durata protecţiei juridice asupra dreptului de proprietate sau
de concesiune asupra unui anumit bun
- Evaluarea eficienţei investiţiei va ţine cont de durata de viaţă care interesează cel mai mult
gestiunea financiară a întreprinderii.
- Peste această durată, obiectivul de investiţii va genera cheltuieli şi deprecieri mai mari decât
veniturile realizate.
C. CALCULUL FLUXURILOR NETE DE TREZORERIE (CF)
Sistem de ipoteze:
1. Mediu economic cert.
2. Capitaluri proprii suficiente, ceea ce permite separarea deciziei de investiţii de cea de finanţare
şi deci, neluarea, în calculul CF, a dobânzilor la capitalurile împrumutate şi a economiilor de
impozit aferente acestora
3. Impozitul pe profit este presupus a fi plătit la sfârşitul exerciţiului financiar
4. Rata inflaţiei rămâne constantă pe toata durata de viaţă a investiţiei şi egală cu cea din primul an
de realizare a investiţiei.
5. Calculul CF porneşte de la un cont de rezultate (de profit şi pierderi) previzionat, în care vor fi
estimate vânzările, dar şi cheltuielile, ocazionate de darea în exploatare a investiţiei.
Trecerea de la această estimare contabilă a veniturilor şi cheltuielilor (ca potenţialităţi de încasări şi
plăţi) la o estimare, în termeni de trezorerie netă (încasări şi plăţi efective) se face prin estimarea
variaţiei fondului de rulment (NFR).

unde:
I -cota de impozit pe profit
CA -cifra de afaceri ΔNFR–variaţia nevoii de fond de rulment.
Amortizările sunt mai întâi scăzute din E.B.E. pentru a se deduce rezultatul impozabil, deoarece ele
sunt deductibile fiscal; ele sunt apoi adăugate la rezultatul net deoarece -faţă de celelalte cheltuieli
de exploatare – nu se plătesc, şi în consecinţă nu diminuează veniturile.
D. VALOAREA REZIDUALĂ (VR)
Valoarea reziduală exprimă valoarea posibilă de realizat după încheierea duratei de viaţă a
investiţiei (prin vânzare etc.).
Pentru durate de viaţă mai mici decât cea tehnică, valoarea reziduală poate fi mai mare decât
valoarea rămasă neamortizată şi determină un câştig de capital, un surplus de încasări peste
valoarea rămasă a mijlocului fix respectiv.
Câştigul de capital măreşte profitul impozabil, iar pentru a reduce impactul fiscal, unele legislaţii
(cum ar fi cea franceză sau cea canadiană), acorda scutiri de impozit pentru jumătate din câştigul de
capital.

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR


A. SURSE DE FINANŢARE
Investiţiile presupun: o imobilizare însemnată de capital, ceea ce ridică cu acuitate necesitatea
procurării sau asigurării acestora astfel încât să se evite apariţia unor investiţii începute şi
neterminate din lipsă de resurse. Investitorii nu trebuie să dispună neapărat, încă de la început, de
întreaga sumă ce urmează să acopere cheltuielile de investiţii.
Este oportun ca resursele financiare să se formeze paralel şi corelat cu procesul efectuării
cheltuielilor. Orice întârziere a formării resurselor în raport cu apariţia obligaţiilor de plată conduce
la:
• întreruperea realizării investiţiilor,
• prelungirea termenului de dare în folosinţă,
• pierderi efective concretizate în imobilizări de capital
în investiţii începute şi neterminate.

B. TIPURI DE FINANŢARE
1. Finanţarea internă (autofinanţare)
2. Finanţare externă
În general, finanţarea externă se poate face prin următoarele modalităţi:

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 3 din 9
C. POLITICA DE AUTOFINANŢARE
CONCEPTUL DE AUTOFINANŢARE
Autofinanţarea este mijlocul prin care întreprinderea îşi asigură dezvoltarea prin forţe proprii,
folosind drept surse de finanţare o parte a profitului obţinut în exerciţiile anterioare şi fondul de
amortizare.
Capacitatea de autofinanțare reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor
operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere
şi incidenţa fiscală.
Determinarea capacităţii de autofinanţare:
Variabilele economice pornesc de la:
- previziunile de vânzări (cantităţi x preţuri)
- previziunile asupra costurilor (materii prime, materiale, combustibili, salarii etc.)
Variabilele financiare au în vedere:
- politica de împrumut promovată de întreprindere care ocazionează cheltuieli financiare
- politica de amortizare care poate încărca diferit costurile pentru anumiţi ani
- politica de repartizare a profiturilor care dimensionează politica dividendelor distribuite
acţionarilor
Capacitatea de autofinanţare
Caf= (V-Ce-Cf)·(1–I)+A
V-venituri totale;
Ce -cheltuieli de exploatare;
Cf -cheltuieli financiare;
A -cheltuieli de amortizare a activelor imobilizate;
I -rata de impozit pe profit;

Sursele de autofinanţare sunt:


a) fondul de amortizare;
b) profitul;
c) sume rezultate din valorificarea unor active fixe sau circulante;
d) mobilizări din resurse interne.
Fondul de amortizare
-este menit înlocuirii activelor imobilizate, formând principala resursă proprie de finanţare a
obiectivelor de investiţii.
Profitul.
-reprezintă o resursă importantă de finanţare a investiţiilor, atât în cazul înlocuirii, dar mai ales
pentru:
-dezvoltarea şi lărgirea activelor imobilizate existente
-pentru obiective noi

Alte resurse
În această categorie intră:
-sumele utilizate din lichidarea activelor imobilizate
-din valorificarea unor materiale ce rezultă din pregătirea terenului pentru construcţii
-din lichidarea construcţiilor provizorii de pe şantier etc.

ÎMPRUMUTUL OBLIGATAR
Împrumutul obligator este un contract de credit, o modalitate de procurare a resurselor financiare

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 4 din 9
necesare asigurării creşterii economice şi respectării unor obligaţii de plăţi asumate. El este
accesibil numai marilor societăţi pe acţiuni sau statului.
Pentru a emite un împrumut obligatar societăţile pe acţiuni trebuie să aibă cel puţin doi ani de
existenţă şi două bilanţuri legal aprobate de organele fiscale, să ofere garanţii obligatarilor fie direct
prin patrimoniul propriu, fie indirect prin mijlocirea unor terţi, precum bănci, consorţii bancare etc.
!! la împrumuturi obligatare remuneraţia (cupoanele) se deduce din profitul impozabil!!
OBLIGAŢIUNEA este un titlu de credit pe termen lung emis de către o societate pe acţiuni sau o
instituţie guvernamentală, a cărei rambursareeste în mod obişnuit garantată prin bunuri patrimoniale
sau ipoteci.
Pentru emitent obligaţiunile reprezintă datorii care generează plăţi periodice sub formă de
dobânzi.
Pentru subscriitori ele reprezintă drepturi de creanţă.
Spre deosebire de acţiuni, care conferă dreptul de coproprietate şi de participare la repartizarea
beneficiilor în condiţiile riscului asumat, cumpărarea obligaţiunilor reprezintă un credit acordat
emitentului, care trebuie rambursat în cursul unei perioade de timp conform contractului şi care
generează remuneraţii sigure la nivelul pieţii, fără asumarea de riscuri din partea creditorilor

- În caz de faliment al societăţii, obligatarii au dreptul de acţiune în justiţie pentru recuperarea


drepturilor lor (împrumutul plus dobânda)

- Remuneraţia investitorului se materializează în dobânzi care se plătesc periodic sub formă de


cupoane

PRINCIPALELE ELEMENTE ale unui împrumut obligatar sunt:


Suma împrumutului nu este limitată juridic, societatea comercială stabilind-o în funcţie de nevoile
de fonduri şi capacitatea de rambursare. În practică suma împrumutului obligatar este condiţionată
de situaţia de pe piaţa financiară, adică de posibilităţile de absorbţie ale acesteia.
Durata împrumutului se stabileşte în funcţie de nevoile de acoperit şi persistenţa în timp a
acestora, dar şi de condiţiile pieţii: dacă rata dobânzii pe piaţa financiară este scăzută, este firesc să
se prefere împrumuturi pe termen lung şi dimpotrivă când rata dobânzii este ridicată, împrumuturile
se contractează pe termene mai scurte pentru a nu ocaziona costuri prea ridicate.
Rata dobânzii se stabileşte în funcţie de randamentul cerut de investitori, de rata dobânzii pe piaţa
financiară, de riscul estimat în activitatea societăţii comerciale şi de durata împrumutului. După
estimare, rata dobânzii se înscrie pe faţa obligaţiunii, servind drept bază de calcul pentru
remuneraţie. Nivelul ratei dobânzii trebuie bine fundamentat pentru ca obligaţiunile să se vândă
într-un termen rezonabil.

Valoarea nominalã a obligaţiunilor este cea înscrisă pe titlu şi la care se calculează dobânda, anual
sau semestrial, sub formă de cupoane.
- Preţul de emisiune reprezintă suma plătită de cel ce cumpără o obligaţiune.
Pentru societatea comercială suma împrumutului obligatar este egală cu preţul de emisiune înmulţit
cu numărul obligaţiunilor puse în vânzare.
- Preţul de emisiune poate fi mai mare (cu prima de emisiune), egal sau mai mic decât valoarea
nominală a obligaţiunilor.
Altfel spus, emisiunea de obligaţiuni se poate face la valoarea nominală sau la altă valoare.
Diferenţa dintre valoarea nominală şi preţul de emisiune formează prima de emisiune
Preţul de rambursare sau valoarea de rambursare este suma pe care o plăteşte societatea
deţinătorului de obligaţiuni la scadenţa împrumutului. Preţul de rambursare poate fi egal sau mai
mare decât valoarea nominală a obligaţiunilor. Rambursarea obligaţiunilor la un preţ mai mare

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 5 din 9
decât valoarea lor nominală aduce un beneficiu deţinătorului, care se numeşte primă de rambursare.
Rambursarea (amortizarea) unui împrumut obligatar se poate face în mai multe modalităţi, în
funcţie de prevederile contractului de emisiune:
- prin anuităţi constante şi amortizări variabile;
- prin amortizări constante şi anuităţi variabile;
- integral la scadenţă;
- prin răscumpărări la bursă;
AVANTAJE / DEZAVANTAJE
➢ împrumutul obligator societatea trebuie să plătească dobânzi periodice cu caracter
obligatoriu
➢ plata dividendelor nu este obligatorie în fiecare an
➢ societatea ESTE OBLIGATĂ să ramburseze împrumuturile obligatare, ceea ce conduce la
micşorarea lichidităţilor, în timp ce finanţarea prin acţiuni nu trebuie restituită
LEASING-UL
Leasing-ul este o formă de a efectua o investiţie de către un agent economic (denumit mai jos
beneficiar), fără ca el să recurgă, în mod explicit, la credite
Privită prin prisma societăţii de leasing, operaţiunea reprezintă o cumpărare a unui bun cu scopul
închirierii urmată de o închiriere în scopul vânzării
➢ din punctul de vedere al beneficiarului, leasing-ul constituie o formă de creditare în cadrul
căruia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar
rambursarea lui se face eşalonat sub forma ratelor de leasing şi în final, a preţului rezidual ;
➢ creditul obţinut este însă sub formă de echipamente şi nu bănească;
➢ o afacere pe banii societăţii de finanţare, beneficiarulasigurând managementul afacerii.

INDICATORI DE BAZĂ
indicatorii de bază sunt proprii analizei eficienţei economice a investiţiilor și constituie cea mai
importantă grupă de indicatori, fără de care este de neconceput adaptarea unei judicioase decizii de
a investi.
- Volumul capitalului investit
- Durata de realizare a lucrărilor de investiţii
- Durata de funcţionare a obiectivului
- Investiţia specifică
- Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei

A. Volumul capitalului investit

It-volumul total al capitalului investit


Id-volumul capitalului destinat investitiilor directe
Ic-volumul capitalului destinat investitiilor colaterale
M₀-necesarul iniţial de mijloace circulante
Cs-cheltuieli suplimentare
B. Durata de realizare a lucrărilor de investiții
În cadrul acestei perioade de timp are loc materializarea eforturilor investiţionale în capital fix.
- fonduri de valori însemnate sunt dislocate din circuitul valoric fără ca acestea să producă ceva
până la finalizarea obiectivului. Iată de ce atât constructorul cât şi beneficiarul trebuie să
colaboreze în această perioadă şi să identifice toate căile posibile ce au ca numitor comun
reducerea duratei de execuţie a obiectivului (d).
- modul de eşalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an în parte, din cadrul duratei de
realizare. În acest context se va urmări ca partea cea mai mare a fondurilor să fie alocate
către sfârşitul duratei de execuţie.
- eventualitatea punerii în funcţiune a unor capacităţi parţiale de producţie. În situaţia în care
acest lucru este posibil, se va urmări o asemenea eşalonare a fondurilor de investiţii încât
unele capacităţi de producţie să poată produce chiar în decursul duratei de realizare a

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 6 din 9
obiectivului.
- durata de realizare va trebui să fie cât mai mică, atât pentru a atenua efectul imobilizării
capitalului în această perioadă, cât şi pentru a evita risipa şi degradările pe şantierele de
construcţii şi de a evita demodarea produselor.
C. Durata de funcționare a obiectivului
Durata de funcţionare a obiectivului începe în momentul punerii în funcţiune a acestuia şi se
sfârşeşte odată cu scoaterea sa din funcţiune (dezafectarea acestuia).
În cadrul duratei de funcţionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai
importante:
d -durata de realizare a investiţiei
Da -durata de atingere a parametrilor proiectaţi
Dn -durata de funcţionare normală
Dd -durata de declin
D -durata eficientă de funcţionare
Df -durata fizică de funcţionare
Q -valoarea producţiei
C -costul producţiei

Perioade de timp ale procesului investiţional

Perioada de atingere a parametrilor proiectaţi (Da) trebuie redusă, dacă există posibilitatea,
având în vedere că pe această perioadă de timp, profitul va fi mai mic decât cel proiectat
Perioada normală de funcţionare (Dn) să fie prelungită cât mai mult cu putinţă, efectele nete de
profit vor fi mai mari. Se impune: asigurarea funcţionării în bune condiţii a utilajelor, efectuarea la
timp a reviziilor periodice şi reparaţi curente, astfel încât această durată să fie prelungită pe cât
posibil în detrimentul perioadei de declin, când profiturile încep să scadă.
D. Investiția specifică
Sintetizează corelaţia dintre efortul investiţional şi efectul obţinut sub forma capacităţii de producţie
a. În cazul obiectivelor noi:

s -investiţia specifică
It -volumul investiţiei
qh-capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice
Qh-capacitatea de producţie exprimată valoric
b. În cazul modernizării, dezvoltării sau retehnologizării unor obiective existente

sm-investiţia specifică pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări;


qmi-capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice după modernizare,dezvoltare,
retehnologizare;
q₀-capacitatea de producţie existentă înainte de modernizare, dezvoltare, retehnologizare
Reflectă câte U.M. de capital investit revin pe unitate fizică rezultată în urma modernizării,
dezvoltării, retehnologizării.
E. Termenul de recuperare al investiţiei
a. Pentru construcţia unor obiective noi

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 7 din 9
T - termenul de recuperare a capitalului investiției
It - valoarea capitalului investit
Ph - profitul anual reflectă care este perioada de timp în care se va recupera capitalul investit din
profitul anual obţinut

termenul de recuperare al capitalului investit


S₁ - efortul de capital cheltuit în decursul perioadei de realizare;
Q - reprezintă valoarea producţiei obţinute,
C - costul producţiei obţinute,
S₂- (este egală cu suprafaţa S₁) este diferenţa dintre valoarea producţiei şi costul producţiei pe o
anumită perioadă de timp.

It-valoarea capitalului investit


Ph -profitul anual
T - termenul de recuperare;
ΔP - diferenţa dintre profitul proiectat şi cel realizat în cadrul perioadei de atingere a
parametrilor proiectaţi;
P' - profitul suplimentar realizat în cadrul punerii în funcţiune a unor capacităţi parţiale de
producţie în cadrul duratei de realizare a obiectivului.

Schema detaliată a procesului investiţional


-din suprafaţa S2, care ar fi trebuit să fie egală cu S1, lipsesc porţiunile haşurate - o anumită
pierdere de profit datorită neatingerii parametrilor proiectaţi chiar din momentul punerii în
funcţiune a obiectivului.
- În aceste condiţii, termenul de recuperare (T) se deplasează în (Tᴵ) astfel încât pe distanţa T-Tᴵ va
trebui să se obţină un profit suplimentar care să permită egalizarea efortului de capital antrenat cu
realizarea investiţiei respective, (recuperarea investiţiei).
b. Pentru modernizarea, dezvoltarea sau retehnologizarea unor obiective existente
Sintetizează corelaţia dintre efortul de capital investit şi efectul obţinut sub forma sporului de profit
anual, ca urmare a modernizării, dezvoltării sau retehnologizării propuse.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 8 din 9
T -termenul de recuperare a capitalului
investit în cazul unor modernizări,dezvoltări, retehnologizări de capacităţi de producţie
Im-valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea sau retehnologizarea unui
obiectiv investit.
Phmi-profitul anual obţinut în urma modernizării, dezvoltării, retehnologizării obiectivului existent
Pho-profitul anual obţinut de obiectivul existent înainte de modernizare,dezvoltare, retehnologizare

Cho-costurile de fabricaţie (mai mari)


înaintede modernizare,retehnologizare
Chm-costurile de fabricaţie (mai mici) după modernizare, retehnologizare

A -amortizarea nerecuperată
V -veniturile obţinute din valorificarea unor utilaje
Pp-pierderea de profit pe timpul realizării investiţiei
F. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor
sintetizează corelaţia dintre profitul anual obţinut în urma realizării investiţiei şi efortul de capital
investit
a. Pentru obiective noi:

e-coeficientul eficienţei economice a investiţiilor


Ph-profitul anual obţinut ca urmare a realizării investiţiei
It-valoarea capitalului antrenat pentru realizarea obiectivului
b. Pentru modernizări, dezvoltări sau retehnologizări ale unor obiective existente

e -coeficientul eficienţei economice a investiţiilor


Phm− Phₒ-sporul de profit obţinut în urma modernizării, dezvoltării, retehnologizării
Im-valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea, retehnologizarea unui obiectiv

Chₒ− Chm-economiile obţinute la costurile de producţie după modernizare, dezvoltare,


retehnologizare faţă de situaţia existentă
11

https://lookaside.fbsbx.com/file/Examen%20MI.docx?token=A…dzk02dOelLGGLaBYQl1ykqmw5SC1sQyKZqzz-jzPSk33HXveiw 03.02.2018, 09Z16


Pagina 9 din 9