Sunteți pe pagina 1din 1

Filosofia

Lucian Blaga reprezintă o fericită întrupare a poetului de geniu cât şi a filosofului format la
şcoala filosofică germană postkantiană, deşi Blaga susţinea că „ar fi greşit să mi se spună poet filosof,
precum şi filosof poet”. În anii debutului, 1919, Blaga se afirmă ca filosof cu volumul de eseuri Pietre
pentru templul meu, dar şi ca poet, prin vol. Poemele luminii, la a cărui apariţie, Tudor Vianu scria:
„Bucuria Unirii nu putea veni singură. Iată că a venit şi Blaga”.În primul volum în Pietre pentru templul
meu, Blaga apreciază că „veşnicia s-a născut la sat”, ceea ce ilustrează ideea că opera sa poetică şi
teatrală îşi trage seva din viaţa spirituală, din mitologia satului românesc, sat căruia îi va închina un
elogiu cu prilejul primirii sale la Academie; discursul său de recepţie se numeşte Laudă satului
românesc.Acest elogiu îl regăsim şi în poezia 9 mai 1895, data naşterii poetului.Datorită ancorării
poetului în mitologia românească, atât Lovinescu, cât şi Călinescu l-au situat fie în capitolul poeţilor
tradiţionalişti, fie în cadrul poeţilor ortodocşi. Mai mult, Crohmălniceanu, în studiul Lucian Blaga,
observa că „este imposibil de analizat poezia şi teatrul lui Blaga fără a cunoaşte, cât de sumar, sistemul
său filosofic” expus în Trilogia cunoaşterii, sau concepţia lui despre cultură din Trilogia culturii.

Trilogia cunoaşterii cuprinde trei lucrări:

Eonul Dogmatic (Marele Anonim);

Censura transcendentală;

Cunoaşterea luciferică.

Blaga aprecia că universul a fost creat de Marele Anonim, iar omul, care este creaţia centrală a
universului, trăieşte într-un spaţiu plin de mistere pe care nu le poate descifra pe cale raţională din
cauza censurii transcendentale instituite de Marele Anonim. În locul cunoaşterii paradisiace ‚crede şi nu
cerceta’, Blaga propune cunoaşterea luciferică (poetică). Acest tip de cunoaştere cuprinde trei
modalităţi:

Plus cunoaşterea, adică atenuarea misterului;

Zero cunoaştere, adică permanentizarea misterului;

Minus cunoaşterea, adică adâncirea misterului prin intuiţia bergsoniană.

Adevăratul obiect al cunoaşterii este misterul, cheia de boltă a întregii opere a lui Blaga, după
afirmaţia Melaniei Livadă din lucrarea Iniţiere în poezia lui Blaga. De altfel, în Filosofia stilului, atunci
când vorbeşte de expresionism, Blaga menţionează că „datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu
este să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”.