Sunteți pe pagina 1din 6

1. Care este definiţia dreptului constituţional?

Dreptul constituţional reprezintă un ansamblu de norme şi principii care reglementează


organizarea relaţiilor sociale, fundamentale care apar în procesul de instaurare, menţinere şi
exercitare a puterii politice organizată statal, care consacră principiile de bază ale
organizării şi funcţionării instituţiilor administrative şi jurisdicţionale şi consfinţeşte
drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului, determinând statutul persoanei
în raport cu statul şi societatea ca întreg.

2. Care este conţinutul raporturilor juridice de drept constituţional?

Conţinutul raporturilor de drept constituţional cuprinde o mare diversitate de drepturi şi


obligaţii, cu o natură extrem de variată. Printre drepturile menţionate în literatura de
specialitate, ce aparţin dreptului public şi în consecinţă în mare măsură şi celui constituţional,
menţionăm: a) drepturile fundamentale, adică drepturi inerente fiinţei umane şi care sunt
garantate de constituţie; b) drepturile politice, care asigură participarea cetăţeanului la
conducerea treburilor publice, cum ar fi drepturile electorale, dreptul de a ocupa funcţii
publice; c) drepturile autorităţilor publice în conducerea şi organizarea societăţii 1. Lor le
corespund obligaţii împreună cu care formează conţinutul diferitelor raporturi juridice.

3. Care sunt criteriile pentru determinarea subiectelor de drept constituţional?

Într-un raport juridic de drept constituţional cel puţin unul din subiecte trebuie să fie o
autoritate publică1 sau o persoană juridică de drept public (care nu este autoritatea publică 2),
iar conduita acestora să se refere la instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat
precum şi la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului. Prin urmare, unul
din subiecte pot să fie oamenii, ca persoane fizice (fie că sunt sau nu cetăţeni), luaţi individual
sau în grup.

4. Subiectele raporturilor juridice de drept constituţional.

Sunt considerate subiecte de drept constituţional: poporul, statul, anumite organe ale statului
şi alte autorităţi, partidele, formaţiunile politice şi alte organizaţii, cetăţenii, străinii şi
apatrizii.

5. Care sunt izvoarele dreptului constituţional românesc? Daţi exemple de 3 legi


care constituie izvoare ale dreptului constituţional.

Principalele izvoare ale dreptului intern sunt actele normative: legi, ordonanţe ale guvernului,
decrete, hotărâri, regulamente şi ordine ale ministerelor şi ale altor autorităţi centrale cu
competenţă normativă, decizii ale organelor locale. Pe lângă acestea, mai sunt considerate a fi
izvoare de drept: obiceiul, cu condiţia să fie recunoscut prin legislaţie, contractul normativ,
precum şi precedentul judiciar, în circumstanţele determinate de autorităţile din fiecare ţară.
Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constituţional, recunoscute de majoritatea
specialiştilor din ţara noastră, sunt următoarele: Constituţia şi legile de modificare a
Constituţiei, legea ca act juridic al Parlamentului, regulamentele Parlamentului, ordonanţele
Guvernului, tratatele internaţionale.
TEORIA CONSTITUȚIEI

1. Explicaţi noţiunea de Constituţie!


Constituţia ca un „aşezământ politic şi juridic fundamental al unui stat

2. Care este diferenţa dintre constituţiile scrise şi constituţiile cutumiare?


Din punct de vedere al formei de exprimare, constituţiile – pot fi cutumiare şi scrise.
Constituţia cutumiară sau nescrisă este rezultatul unor practici, tradiţii, uzanţe, obiceiuri,
precedente, cu privire la transmiterea puterii, la organizarea şi exercitarea ei, la relaţiile dintre
putere şi cetăţeni. Prin urmare, cutumele pot îndeplini rolul unei constituţii, dacă
reglementează relaţii sociale esenţiale şi au conţinut constituţional, adică se referă la
transmiterea şi exercitarea puterii şi la drepturile fundamentale.
Constituţiile scrise au avantajul clarităţii şi preciziei. Ele reprezintă o garanţie în plus pentru
realizarea principiului separaţiei puterilor, în scopul îngrădirii puterii arbitrare, absolutiste şi
garantării unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

3. Enumeraţi modurile de adoptare a constituţiilor şi explicaţi diferenţa dintre ele.


De-a lungul istoriei s-au cunoscut mai multe moduri de elaborare şi adoptare a constituţiilor:
constituţia acordată, statutul, pactul, constituţia convenţie şi constituţia parlamentară. Din
punct de vedere al iniţiativei şi a autorităţilor chemate să elaboreze sau să aprobe constituţiile,
ele pot fi mai mult sau mai puţin democratice.
Constituţia acordată (denumită şi concedată sau octroiată).Atât iniţiativa, cât şi
competenţa de elaborare a constituţiilor aparţine monarhului.
Statutul sau constituţia plebiscitară este o variantă a constituţiei acordate. Iniţiativa aparţine
şefului statului, elaborarea şi adoptarea tot acestuia.
Pactul. Metaforic vorbind, este un fel de contract între rege şi popor, acesta din urmă fiind
reprezentat de Parlament ; constituţia este rezultatul unui compromis sau al unei tranzacţii.
Constituţia convenţie este rezultatul unui mod de adoptare democratic. Ea reprezintă un fel
de înţelegere între cetăţeni, o convenţie prin care aceştia aleg o Adunare constituantă menită
să elaboreze constituţia.
Constituţia parlamentară. O altă formă de adoptare a constituţiei este cea adoptată de
Parlament. Acesta are atât iniţiativa cât şi competenţa să o elaboreze. Aceste constituţii au
avut un conţinut democratic formal, în realitate au legitimat regimuri totalitare.

4. Care este diferenţa dintre constituţiile flexibile şi cele rigide?


Constituţiile suple sau flexibile şi constituţiile rigide. Se consideră că o constituţie este
flexibilă sau rigidă în funcţie de posibilităţile mai largi sau mai restrânse de modificare a ei.
Pentru a modifica o constituţie este necesar să se stabilească exact cine are iniţiativa revizuirii,
cine este îndreptăţit să o facă şi care este procedura.
Revizuirea constituţiilor rigide. În acest caz organul competent să decidă este o autoritate
special abilitată sau o convenţie aleasă. Totuşi, de cele mai multe ori, acesta este reprezentat
de parlamentarii celor două Camere, uneori reunite, care votează cu majoritate calificată de
2/3 sau 3/4 sau 3/5 etc.
Revizuirea constituţiilor flexibile nu se face de către organe special constituite sau cu
proceduri complicate. De obicei, se face cu majorităţi parlamentare calificate.
5. Explicaţi noţiunea de supremaţie a Constituţiei.
În primul rând supremaţia este o calitate a constituţiei care exprimă superioritatea ei în raport
cu alte legi şi alte acte normative, cu alte cuvinte, normele care fac parte din constituţie au o
valoare juridică superioară în raport cu altele. Ea rezultă din conţinutul, forma şi forţa juridică
a constituţiei.

6. Care sunt efectele juridice ale supremaţiei Constituţiei?


1.Majoritatea statelor îşi iau măsuri prin care se asigure legii fundamentale o anumită poziţie
– superioară – în sistemul de drept, precum şi o anumită stabilitate.
2. Având în vedere că supremaţia atribuie constituţiei rolul său de reper valoric pentru
celelalte ramuri de drept, ea are în principiu o durabilitate mai mare decât normele din alte
domenii, care trebuie să răspundă mai prompt transformărilor survenite şi, prin urmare, au o
mobilitate mai mare.
3. Întrucât întreaga ordine de drept se raportează, în ultimă analiză, la normele, principiile şi
valorile constituţiei, sfera relaţiilor pe care le reglementează la nivel foarte general este mai
largă decât a celorlalte ramuri de drept.
4. Supremaţia aşează constituţia pe primul loc în ierarhia izvoarelor de drept, ceea ce
presupune concordanţa tuturor actelor normative din toate ramurile de drept cu legea
fundamentală.
5. O altă consecinţă care decurge din cea menţionată mai sus constă în faptul că modificarea
unei dispoziţii constituţionale atrage după sine schimbarea unor prevederi din alte ramuri de
drept, cu care are corespondenţă.
6. Respectarea constituţiei şi a supremaţiei constituie un principiu fudamental al acesteia.
7. O altă consecinţă practică a supremaţiei constă în aceea că ea face din Constituţie un izvor
de drept direct.
8. Supremaţia constituţiei reclamă stabilirea unor garanţii care să asigure controlul sistematic
al constituţionalităţii actelor normative. Ele se realizează prn instituţii specifice fiecărei ţări.

7. Enumeraţi atribuţiile Curţii Constituţionale


Atribuții: Controlul constituţionalităţii legilor, al tratatelor sau a altor acorduri intenationale, a
regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, Verificarea respectării procedurii
pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmarea rezultatelor sufragiului, Judecarea
contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic, Soluţionarea
conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, Emiterea avizului
pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, Constatarea împrejurărilor care
justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României etc.

8. Cum se efectuează controlul constituţionalităţii legilor prin obiecţia de


neconstituţionalitate ?
Controlul prealabil sau anterior promulgării legilor
Acesta se realizează în intervalul dintre adoptarea legilor de către Parlament şi promulgarea
lor de către Preşedintele, care validează astfel intrarea lor în vigoare. Controlul are loc prin
obiecţia de neconstituţionalităţii. După unii autori, acesta este un control obiectiv, în sensul că
nu are în vedere o situaţie concretă. Iniţiativa sesizării Curţii Constituţionale o pot avea
Preşedintele României, Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului, un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25
de senatori. Sesizarea se face în scris şi motivat. Dezbaterea constituţionalităţii unor legi sau a
unor prevederi legale, înainte de promulgare, are loc în plenul Curţii pe baza sesizării, a
documentelor şi a punctelor de vedere primite de la autorităţile prevăzute de lege. În urma
deliberării se adoptă o decizie, cu votul majorităţii judecătorilor, care se publică în Monitorul
Oficial al României. În cazurile de necostituţionalitate care privesc legile înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispoziţiile respective pentru
punera lor de acord cu decizia Curţii Costituţionale.

9. Cum se efectuează controlul constituţionalităţii legilor prin excepţia de


neconstituţionalitate ?
Controlul posterior promulgării legilor
Aceasta are loc după ce legea sau ordonanţa a intrat în vigoare, a fost publicată în Monitorul
Oficial al României. Excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial în contextul unui proces declanşat pentru soluţionarea
unei cauze. Ele pot fi ridicate la cererea unei părţi sau de către instanţă din oficiu. În urma
revizuirii Constituţiei, se dispune, că excepţia de de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi
direct de Avocatul Poporului în faţa Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională decide
asupra unor legi sau asupra dispoziţiei dintr-o lege, de care depinde rezolvarea cauzei.

10. Care sunt tipurile de acte adoptate de Curtea Constituţională şi pentru ce


se emit, fiecare din aceste acte?
Curtea Constituţională emite trei feluri de acte: decizii, hotărâri şi avize.
1. Curtea emite decizii în următoarele situaţii:
a) atunci când se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea lor; şi tot
prin decizii, din oficiu, cu privire la iniţiativele de revizuire a Constituţiei.
b) atunci când se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului;
c ) în cazul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, privind
neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;
d) în cazul în care hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui
partid.
2. Curtea Constituţională emite hotărâri:
a) în cazurile în care se urmăreşte respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui
României şi confirmă rezultatele sufragiului;
b) atunci când constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea
funcţiei de Preşedinte al României;
c) atunci când veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
d) atunci când verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către
cetăţeni, când aceştia fac propuneri legislative de legi organice sau ordinare.
3. Curtea Constituţională emite avize consultative pentru propunerea de suspendare din
funcţie a Preşedintelui României.

PARTEA a-III-a
Consideraţii generale privind puterea politică, statul şi forma de stat.
Caracteristicile principale ale Statului Român.

1. Definiţia formei de guvernământ


Forma de guvernământ se referă la natura organului care îndeplineşte funcţia de şef al statului,
modul în care este desemnat şi felul în care este distribuită puterea între organele centrale.
2. Cum se clasifică forma de guvernământ în funcţie de modul de constituire a
instituţiei şefului statului şi gradul de concentrare a puterii în mâinile acestuia?
1) Modul de constituire a instituţiei şefului statului şi gradul de concentrare a puterii în
mâinile acestuia.
a) Monarhia
Monarhia absolută
Monarhia limitată (sau constituţională)
Republica

3. Cum se clasifică forma de guvernământ în funcţie de principiul separaţiei


puterilor în stat?
In literatura de specialitate s-au sintetizat principalele caracteristici ale fomelor de
guvernământ în funcţie de principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
a)Regimul parlamentar
b)Regimul prezidenţial
c)Regimul semiprezidenţial

4. Care sunt caracteristicile statului unitar?


Caracteristicile statului român de a fi unitar şi indivizibil, naţional, suveran şi independent
sunt expresia părţilor constitutive ale statului în accepţiunea sa extinsă (teritoriu, populaţie,
naţiune, putere politică, suveranitate).

5. Care sunt caracteristicile statului federativ?


Într-o apreciere generală, România este un stat de drept, democratic şi social. Toate aceste
trăsături reclamă să fie realizate în aşa fel încât să se respecte şi să se garanteze, potrivit
prevederilor Constituţiei noastre valori supreme, cum ar fi: demnitatea omului, dreptatea,
libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, pluralismul politic
care sunt garantate.

6. Cum definim cetăţenia?


Cetăţenia este un raport juridic complex şi permanent între un stat şi o persoană fizică. Acest
raport cuprinde drepturi şi obligaţii specifice dreptului constituţional, prevăzute în Constituţie
şi legi.

7. Care sunt modurile de dobândire a cetăţeniei române?


Cetăţenia română se dobândeşte prin:
naştere; b) adopţie; c) acordarea la cerere.

8. Care este procedura dobândirii cetăţeniei române la cerere?


Acordarea cetăţeniei române la cerere
Cetăţenia română se poate acorda la cerere pentru două categorii de persoane: celor fără
cetăţenie şi cetăţenilor străini. Aceştia trebuie să îndeplinească o serie de condiţii prevăzute în
lege.
a)In primul rând, dacă s-au născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau
dacă, deşi nu s-au născut pe acest teritoriu , domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului
român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care sunt căsătoriţi şi convieţuiesc cu un cetăţean
român, termenul este de cel puţin 5 ani.
b) Cei care solicită cererea trebuie să dovedească prin comportament, acţiuni şi atitudine
loialitate faţă de statul român şi declară că nu întreprind sau sprijină şi nici în trecut nu au
sprijinit sau întreprins acţiuni împotriva ordinii de drept şi a siguranţei naţionale.
c) O altă cerinţă este împlinirea vârstei de 18 ani.
d) De asemenea, o condiţie, pe care o reclamă şi alte state este asigurarea unor mijloace legale
de existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor.
e) Cei care aspiră pentru dobândirea cetăţeniei române, trebuie să fie cunoscuţi că au o bună
comportare şi nu au fost condamnaţi în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îi fac
nedemni de a fi cetăţeni români.
f) O cerinţă importantă, este aceea de a cunoaşte limba română şi noţiuni elementare de limbă
şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială.
g) Cunoaşterea prevederilor Constituţiei României şi a Imnului naţional este o condiţie a
dobândirii cetăţeniei române.

9. Care sunt modurile de pierdere a cetăţeniei române?


Cetăţenia română se pierde prin: 1) retragerea cetăţeniei române; 2) aprobarea renunţării la
cetăţenia română; 3) în alte cazuri prevăzute de lege.