Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE POLIȚIE “ALEXANDRU IOAN CUZA” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE POLIŢIE
MANAGEMENTUL COOPERĂRII POLIŢIENEŞTI INTERNAŢIONALE
SISTEMUL LEGISLATIV ÎN DOMENIUL COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI

Amenințarea teroristă în România

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Constantin Ciprian

Masterand: Vlad Ionuț Cătălin

București
2017
CUPRINS

1. Introducere
2. Clasificarea acțiunilor teroriste
3. Terorismul internațional
4. Amenințările teroriste în România
5. Bibliografie
„Cheia terorismului nu o reprezintă actul în sine, ci frica
de acel act”.
Keith Olbermann
Introducere

Terorismul, ca fenomen, şi grupările teroriste, alcătuite la nivel de reţea sau


acţionând ca entităţi independente, constituie una dintre cele mai grave ameninţări ale
acestui început de secol la adresa multor naţiuni ale planetei, în raport cu atât de fragila
securitate pe plan internaţional.
Terorismul nu are o definiție unanim acceptată însă eu consider că ar fi cea potrivită
ar fi cea a lui Simileanu Vasile1 care considera că terorismul, în esenţa sa, ca şi în sensul cel
mai larg ce se poate atribui acestui termen, înspăimântarea unei populaţii prin acte de
violenţă. Etimologic, terorismul îşi are rădăcina în termenul latin terror, terroris, termen ce
se traduce prin groază, frică, spaimă provocată premeditat, prin ameninţare sau intimidare.
În contexul actual, în care se pune accent deosebit pe siguranța cetăteanului,
stabilitate și respectarea drepturilor omului, măsurile înteprinse împotriva celor ce
atentează la siguranță trebuie să fie prompte, corecte și imediate.
Aparitia si proliferarea fenomenelor destabilizatoare de tip teroriste la nivel statal,
violenta de grup, crima organizata pot pune in pericol grav stabilitatea statului,
suveranitatea si independenta, valorile fundamentale ale statului de drept.
Actul terorist este îndreptat împotriva unor persoane, grupuri, categorii şi clase
sociale sau chiar a statului, precum şi împotriva reprezentanţilor intereselor acestora. De
regulă, victimele sunt alese după criteriul reprezentativităţii simbolice. Actele de terorism
au fost îndreptate atât asupra persoanelor - înalte personalităţi, diplomaţi, militari, oameni
de afaceri etc. - cât şi asupra unor instituţii de stat, obiective publice şi diplomatice,
mijloace de transport terestre sau aeriene. Continentul european continuă să rămână zona
cea mai agitată din punct de vedere al acţiunilor teroriste îndreptate asupra înaltelor
personalităţi şi a instituţiilor de stat şi publice.
Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari
care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta,
ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atit structura sociala
cit si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de
care membrii acesteia depind si in care isi pun toata increderea
Terorismul nu a afectat, până acum, în mod direct, România, deşi ţara noastră se
află pe unul dintre culoarele cele mai active ale traficanţilor de droguri şi de carne vie, ale
reţelelor mafiote şi ale crimei organizate, şi în apropierea unor zone generatoare de
conflicte şi terorism (Caucaz, Balcani, zona kurdă, Orientul Apropiat). Însă participarea
efectivă la războiul 6 antiterorist, intrarea în NATO şi, în viitorul apropiat, în UE,
proximitatea coridorului islamic, ca şi schimbarea configuraţiei economice, politice şi
sociale constituie premise ale unor posibile viitoare atacuri teroriste şi asupra României.

1
Simileanu, V. (2008) – Radiografia Terorismului, Editura Top Form, Bucureşti p:27

1
Clasificarea acțiunilor teroriste
Principalele forme de manifestare a terorismului la începutul acestui mileniu sunt:
terorismul etnic, religios, informaţional, economic, politic,psihologic, infracţional, genetic,
spaţial, de tip gherilă,ciber-terorism2.
Din analiza unor evenimente (situaţii) reale, rezultă că metodele de acţiune cele mai
des folosite în realizarea actelor teroriste sunt: acţiunea directă, acţiunea acoperită şi
acţiunea indirectă.
Utilizarea uneia sau alteia dintre cele trei metode are la bază o diversitate de factori
ce ţin de obiectivele urmărite, de capacităţile şi structura organizaţiei, de logistica avută la
dispoziţie, de mediul în care se execută acţiunea şi altele.

O altă clasificare:
1. Actiunile teroriste calificate dupa modalitatile de executare:
-terorismul direct care vizeaza un scop diversionist imediat, acesta constituind
insusi obiectivul actiunii propriu-zise;
-terorismul indirect in care se incadreaza toate actele distructive care vin in sprijinul
infaptuirii actului principal caci actul terorist nu este pregatit la intâmplare.

2. Actiunile teroriste clasificate dupa mobilul care sta la baza actului terorist:
-terorismul de drept comun caracterizat printr-o violenta de amploare folosita pe
timpul realizarii scopului propus. Este de fapt terorismul folosit in scopuri
personale;
-terorismul social folosit la schimbarea ordinii de drept intr-o tara. Se caracterizeaza
prin faptul ca nu depaseste granita unui stat;
-terorismul politic este dirijat impotriva statului si a organelor sale democratice.
Vizeaza ruperea relatiilor dintre state, agresarea acestora, influentarea politicii
interne sau externe;
-terorismul de stat reprezinta forma cea mai grava si cea mai distrugatoare, mai este
numit si terorism politico-guvernamental armat. Terorismul de stat a aparut odata cu
statul. Manifestarea lui consta in: sabotaj, diversiuni, influenta psihologica etc.

3. Actiunile teroriste clasificate dupa spatiul in care se practica:


-terorism national sau intern, când toate elementele constitutive ale acestuia, se desfasoara
pe teritoriul unui stat;

2
Mircea Mureşan, Gheorghe Văduva, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004, pp. 453-454

2
-terorism international când fortele angajate sau implicate precum si efectele actelor
teroriste se prelungesc pe teritoriul mai multor state.

4. Actiunile teroriste clasificate dupa tipologia formelor de manifestare:


-terorismul organizational specific gruparilor mici care nu dispun de sprijin
popular;
-terorismul practicat in contextul insurgentelor, menit sa erodeze credibilitatea
guvernului, legitimitatea politica prin terorizarea civililor;
-terorismul sponsorizat, care implica sprijinirea unor grupari teroriste de catre state
suverane.
De exemplu, după clasificarea lui Onişoru Constantin3, formele terorismului
politic se încadrează în câteva categorii relevante:
1. terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu regimuri
totalitare;
2. terorismul exercitat de organizaţiile politice extremiste ( majoritatea
organizaţiilor teroriste din Europa şi America Latină, spre exemplu, au la bază,
ideologii de natură comunistă, unele de natură neo-nazistă sau din sfera a ceea ce am putea
numi exclusivismul sau fundamentalismul) 306 ;
3. terorismul practicat de persoane influente, grupuri de interese, grupuri de
presiune, lobby, etc.
4. terorismul puterii discreţionare, cunoscut ca terorism împotriva
intelectualităţii şi a gândirii libere, identificat astăzi în Coreea de Nord, Nigeria, etc.
Cu certitudine, măsurile de natură politică, economică, social-culturală, informaţională şi de
altă natură sunt deosebit de importante şi necesită implicarea tuturor organismelor şi
organizaţiilor internaţionale şi regionale cu vocaţie în materie de securitate: ONU, UE,
OSCE, NATO etc. Cu toate acestea, un rol important revine componentei militare care, prin
strategii şi capacităţi adecvate, devine în contextul actual indispensabilă combaterii acestui
pericol la adresa umanităţii şi civilizaţiei globale.

3
Onişoru Constantin, Terorismul politic. Teorie, tactici, contramăsuri. Revista Impact Strategic, Nr.1-
2/2003.

3
Terorismul internațional
Terorismul internaţional a crescut rapid între anii 1960-1971. După o scurtă
perioadă de linişte violenţele teroriste marchează începutul şi sfărşitul anilor 80. Anii 1990-
2005 au fost marcaţi de evenimente teroriste dar calamităţile naturale şi amploarea acestora
sunt incomparabile cu cele din anii precedenţi. Experţii speculează că teroriştii vor continua
să-şi aleagă ţinte vulnerabile şi că atacurile lor vor deveni mai nediscriminate.
Terorismul va deveni o metodă obişnuită de conflictarmat iar marele public va fi,
mai mult ca niciodată, un martor neputincios în faţa acestor acte teroriste. Măsurile de
securitate luate pentru prevenirea actelor teroriste riscă să devină un element permanent şi
cotidian al vieţii ca şi terorismul care se va înscrie într-o "rutină" aproape "tolerabilă".
Acest fapt este demonstrat de atacurile teroriste împotriva teritoriului american‫ ׃‬bomba de
la World Trade Center din 1993,bomba de la Oklahoma în 1995, bomba asupra unei baze
americane în Arabia Saudită în 1996, bomba din parcul olimpic din Atlanta in 1996, bomba
asupra aeroportului internaţional O-Hare Chicago din 19964.
Momentul in care conducatorii marilor state din lume au realizat ca trebuie luate
urgent masuri sporite de securitate coincide cu 11 septembrie 2001.
Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de
Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineața
acelei zile, 19 teroristi Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri.Teroriștii
au preluat controlul avioanelor, prabusind doua dintre ele în Turnurile Gemene ale World
Trade Center din New York, omorand toate persoanele de la bord și multi alti oameni care
lucrau în cladiri. Ambele cladiri s-au prabusit in decurs de doua ore, distrugand și avariind
și alte cladiri din jur.
În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriști. Statele Unite
au răspuns la aceste atacuri lansând un „Razboi impotriva terorismului ”, invadand
Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adapostea
teroristi Al-Qaeda.
Totodată momentul 11 septembrie 2001 poate fi considerat un punct de cotitura in
evolutia societatilor democratice pentru că a demonstrat ca şi cele mai bine dezvoltate şi
aparate state pot fi vulnerabile. Acest aspect a fost întărit de evenimentele ulterioare din
Spania (2004 ) şi Marea Britanie (2005).Amenintarile globale s-au modificat şi nu s-au
diminuat în noul context global. Procesul de globalizare pe de o parte amplifica mobilitatea
şi posibilitatile de manifestare a terorismului, pe de altă parte, acest fenomen creează o
motivatie nouă a solidarizarii la scara mondiala a statelor democratice în procesul de
combatere a acestuia.
Evenimentele care au avut loc atunci au fost extreme de mediatizate.Din acest punct
de vedere,autorii crimelor au obtinut cel mai mare succes din istoria
terorismului.Declararea lui Bin Laden ca teroristul numarul 1 al lumii si publicitatea care i

4
Unele consideraţii privind impactul terorismului asupra turismului mondial, Prof.univ.dr. Filimon
Stremţan, Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia

4
s-a facut l-au transformat intr-un personaj negativ pentru lumea occidentala si in idol pentru
majoritatea lumii musulmane.Tendinta mass-media de a difuza stiri cu caracter inedit,
neobisnuit, a generat formarea unui curent de opinie,in lumea musulmana,favorabil Al-
Queda, care tinde sa devina mai puternica in plan ideologic dacat insasi reteaua terorista.
Ziua acestui mare atentat comporta semnificatia unei confruntari intre doua sisteme
mondiale care s-au privit de la distanta,s-au luptat intre ele si au profitat pe rand unul de
altul,pana s-a ajuns la aceasta confruntare directa.Nu este vorba doar de lumea occidentala
pe de o parte si de Islam pe de alta parte ci si de lumea bogatiei, a unei culturi infloritoare,a
individualsimului,al progresului si a eficientei pe de o parte si de lumea saraciei,a
marginalizarii, a dependentei de alte forte,pe de alta parte.Operatiunea Turnurile Gemene a
fost probabil planuita cu cativa ani inainte si a aratat realitatea razboiului global.
Ca daune provocate, actiunile Al-Qaida vizeaza in principal pierderi de vieti
omenesti, si in special americane,mai degraba decat distrugeri materiale.Cu siguranta
numarul victimelor din 11 septembrie 2001 arata caracterul sau unic,comparativ cu alte
atentate comise de diverse organizatii.
Putem spune ca problema terorismului a devenit o tema cu adevarat globala odata
cu evenimentele de la 11 septembrie 2001.
În perioada ce a urmat atacurile teroriste au crescut și au vizat în special tările
dezvolate social printre cele mai importante fiind cele din :
- 11 martie 2004 — Spania: Zece bombe au explodat la Madrid și în suburbiile
sale la bordul a patru trenuri, provocând moartea a 191 de persoane și rănirea
peste 2.000. Atentatul a fost revendicat în numele Al-Qaida de o celulă islamistă
radicală.
- 7 iulie 2005 — Marea Britanie: Patru atentate sinucigașe comise simultan în
trei rame de metrou și într-un autobuz din Londra s-au soldat cu 56 de morți și
700 de răniți. Atacurile au fost revendicate de o grupare care a susținut că se
numește Al-Qaida.
- 7 ianuarie 2015 — Franța: Un atac terorist a avut loc la sediul publicației
franceze de satiră Charlie Hebdo din Paris, Franța, fiind cel mai sângeros din
Franța din ultimii peste 40 de ani. Douăsprezece persoane au murit și alte zece
au fost rănite. Cei trei autori ai atentatului au fost identificați. Doi dintre ei sunt
frații franco-algerieni Said Kouachi (34 de ani) și Cherif Kouachi (32 de ani)
recent întorși din Siria, iar al treilea, Hebdo Hamyd Mourad (18 ani), s-a predat
poliției. De asemenea, au fost reținute șapte persoane din anturajul atacatorilor.
- 13 noiembrie 2015 — Franța: Bărbați înarmați și atacatori sinucigași au comis
un val de atentate la Paris, care au vizat restaurante, o sală de concerte și zona
adiacentă Stade de France, atacurile, soldate cu 130 de morți și sute de răniți,
fiind revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic.
- 22 martie 2016 — Belgia: 35 persoane au murit și 340 au fost rănite în
atentatele teroriste care au avut loc la Bruxelles, în Belgia, pe aeroportul
internațional Zaventem și în stația de metrou Malbeek aflată la câțiva zeci de
metri de instituțiile europene.
- 10 decembrie 2016 — Turcia: Un dublul atentat cu bombă, de la Istanbul, s-a
soldat cu cel puțin 29 de morți, majoritatea polițiști, și 166 de răniți. Cele două
explozii s-au produs în fața stadionului echipei de fotbal Beșiktaș și într-un parc
vecin, în partea europeană a Istanbului.

5
Amenințările teroriste în România
Terorismul a devenit un fenomen de mare amploare,o fabrică a terorii şi violenţei.
Combaterea şi prevenirea terorismului nu se poaterealiza prin acţiuni izolate, ci prin
cooperareaşi colaborarea dintre toate statele lumii. În acest sens, instituţiile şi structurile
naţionale care au atribuţii în activităţile de prevenire şi combatere a terorismului s-au
remarcat pe plan intern şi internaţional prin activitatea desfăşurată.
România poate fi supusă ameninţărilor teroriste din cel puţin trei perspective:
-ca stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene,deci ca parte a
civilizaţiei de tip occidental împotriva căreia sunt orientate o serie de acţiuni teroriste;
-ca ţară situată în vecinătatea faliei strategice musulmane, în
zona Mării Negre şi zona Balcanilor, nu departe de zona caucaziană şi de cea a Orientului
Apropiat;
-ca stat participant direct la războiul declanşat împotriva terorismului, după
septembrie 2001, în cadrul coaliţiei antiteroriste condusă de SUA.
Pentru prevenirea şicombaterea terorismului, statul român prin strategiile şi
programele guvernamentale elaborate are în vedere următoarele obiective: previziunea,
prevenirea, descurajarea şi reacţia.
Prevenirea şi combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile
convenţiilor internaţionale privind reprimarea terorismului,la care România este parte, şi cu
respectarea legislaţiei internaţionale şi a legislaţiei interne cu privire la drepturile omului.
Prin Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României,actele teroriste5,
precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie
săvârşirea de asemenea fapte (art.3 alin.i) constituie ameninţări la adresa siguranţei
naţionale a României.
Legea nr.14 din 24 februarie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului
Român de Informaţii6 stabileşte că prevenirea şi combaterea terorismului devin o
responsabilitate expresă a acestui serviciu.Prevenirea şi combaterea terorismului, cu
deosebire după atentatele din septembrie 2001, a impus actualizarea cadrului legal şi
perfecţionarea mecanismului operaţional în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului
pe plan naţional. În acest sens: În anul 2001, Serviciul Român de Informaţii (SRI) a fost
desemnat, prin hotărâre a Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT),autoritate naţională
în domeniul antiterorism.Prin hotărârea CSAT din anul 2002 a fost aprobată Strategia
Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, document doctrinar care stabileşte
priorităţile strategice ale României în domeniu.Pe baza acestei strategii s-a constituit
Sistemul N aţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), care include
autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniu. SNPCT s-a constituit

5
Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României,actele teroriste
6
Legea nr.14 din 24 februarie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de
Informaţii

6
într-un mecanism de asigurare, organizare şi desfăşurare într-o viziune unitară a cooperării
inter instituţionale, trans-sectoriale, destinat îndeplinirii sarcinilor subsumate acţiunii
naţionale în materie antiteroristă.
Contraterorismul include măsurile ofensive luate în vederea prevenirii, descurajării
şi ripostei la acte de terorism, precum şi acţiuni ofensive asupra elementelor de
infrastructură ale teroriştilor. Intervenţia contrateroristă este acţiunea cea mai dinamică şi
plină de neprevăzut. Misiunile sunt, de regulă, încredinţate unor forţe pentru operaţii
speciale în lupta împotriva terorismului, dar şi unor structuri militare cu atribuţii în acest
sens. Aceste forţe pot desfăşura acţiuni teroriste, atât în interiorul ţării, dar şi în afara
graniţelor în cadrul unor alianţe sau coaliţii constituite în acest sens.
În prezent, cele mai eficiente mijloace de combatere a terorismului
sunt de natură militară şi juridică.
Până acum, România nu s-a confruntat cu manifestări teroriste de amploare pe
teritoriul naţional, însă în condiţiile angajării depline alături de comunitatea statelor
democratice în războiul internaţional împotriva terorismului, această eventualitate nu poate
fi ignorată avându-se în vedere tendinţele manifestate pe plan mondial.
Statul român în ansamblu şi instituţiile (structurile) care au atribuţii în activitatea de
prevenire şi combatere a terorismului au obţinut rezultate importante şi au acumulat deja o
experienţă valoroasă, fapt recunoscut ca atare pe plan intern şi internaţional.
Interesele fundamentale ale României au impus în prezent configurarea şi
operaţionalizarea unui mecanism inter-instituţional de prevenire şi combatere a terorismului
în toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, financiar, militar etc.).
Perspectiva evoluţiei fenomenului terorist în spaţiul de interes pentru România
trebuie să facă obiectul unor evaluări strategice pe măsură, cu implicaţii în constituirea şi
modernizarea forţei şi în colaborarea dintre toate structurile, în consonanţă cu cele ale
Alianţei Nord-Atlantice şi cu cele ale UE, astfel încât să fie găsite şi aplicate la timp cele
mai potrivite formule pentru descoperirea şi combaterea reţelelor teroriste şi prevenirea
unor atacuri din partea acestora.
Ameninţările epocii informaţionale vor fi cu siguranţă mai difuze, dispersate,
multidimensionale şi mai ambigue comparativ cu ameninţările tradi- ţionale, clasice, iar
pentru a anihila inamicul în acest război – războiul împotriva terorismului, împotriva răului
– este nevoie de înfiinţarea unor noi instituţii, organisme şi structuri care la rândul lor să
acţioneze tot asimetric la scara întregii societăţi pe trei planuri: elaborarea unui mediu
legislativ adecvat care să permită autorităţilor să lupte eficient pentru reducerea acţiunilor
teroriste, criminale şi extremiste, cooperarea internaţională extinsă, ne- întreruptă şi,
respectiv, descoperirea şi folosirea unor arme, mijloace, tactici şi strategii eficiente în
combaterea fenomenului terorist7.
În aceste condiţii, contracararea terorismului trebuie să se bazeze pe efortul
conjugat al întregii comunităţi internaţionale, a tuturor structurilor cu responsabilităţi pe
plan naţional, regional şi mondial în scopul însuşirii şi aplicării celor mai potrivite metode
şi mijloace pentru a contracara această escaladare a violenţei la adresa civilizaţiei şi
valorilor universale.

7
TERORISMUL ― RĂUL DIN UMBRĂ AL ÎNCEPUTULUI DE SECOL, Mirela ATANASIU Lucian
STĂNCILĂ Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2014

7
BIBLIOGRAFIE

1. Simileanu, V. (2008) – Radiografia Terorismului, Editura Top Form, Bucureşti


2. Mircea Mureşan, Gheorghe Văduva, Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare
3. Onişoru Onişoru Constantin, Terorismul politic. Teorie, tactici, contramăsuri.
Revista Impact Strategic, Nr.1-2/2003
4. Unele consideraţii privind impactul terorismului asupra turismului mondial,
Prof.univ.dr. Filimon Stremţan, Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
5. Serviciul Roman de Informatii, Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate,
„Terorismul in lume”, Bucuresti 2004
6. Legea 535 din 2004 privind prevenirea si combaterea terorismului
7. Organizaţiile teroriste chestor general, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU
Comisar-şef dr.Nicolae RADU, editura MAI
8. http://www.arduph.ro
9. Terorismul ― răul din umbră al începutului de secol, Mirela Atanasiu, Lucian
Stăncilă, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2014