Sunteți pe pagina 1din 8

Alexandru Banar, Ion Bogdan

Analiza performanţelor tehnologiei MIMO


în reţele WiMax cu OFDM

Ing. Alexandru Banar*, Prof.dr.ing. Ion Bogdan*

Cuvinte cheie. MIMO, WiMax, OFDM. Keywords. MIMO, WiMax, OFDM.


Rezumat. Lucrarea analizează condiţiile în care Abstract. The paper analyzes the validity of using
teoria clasică a sistemelor MIMO poate fi aplicată the classical theory of MIMO systems for WiMax
pentru reţelele WiMax, în particular pentru cele ce networks, particularly for OFDM based implemen-
utilizează tehnica OFDM. tations.

1. Introducere − a creşte aria de acoperire;


− a micşora puterea de emisie.
Utilizarea*mai multor antene atât la emisie cât
Cu toate acestea, cele patru deziderate menţionate
şi la recepţie permite crearea mai multor canale
mai sus nu pot fi îndeplinite simultan. De exemplu, o
independente în spaţiu reprezintă unul dintre cele
creştere a ratei de transfer conduce de cele mai multe
mai interesante şi promiţătoare domenii din cadrul
ori la o creştere a ratei de eroare sau la creşterea
comunicaţiilor wireless. În plus faţă de crearea
puterii de emisie. Modul în care se construiesc
diversităţii spaţiale, şirurile de antene pot fi utilizate
sistemele MIMO depinde, astfel, de valoarea atribuită
pentru a direcţiona energia pe coordonatele dorite
de proiectant fiecăruia dintre aceste atribute, precum şi
(tehnici de formare a lobului la recepţie) sau pentru în urma analizelor de cost şi de spaţiu. Deşi fiecare
a crea canale paralele multiple pentru transmiterea antenă adiţională dintr-un sistem aduce un cost
de fluxuri de date unice (multiplexarea spaţială la suplimentar, câştigul obţinut prin folosirea de şiruri de
emisie). În cazul în care se folosesc mai multe antene este atât de mare încât nu există nici o îndoială
antene atât la emisie cât şi la recepţie sistemul de că sistemele MIMO vor juca un rol important în
comunicaţie se denumeşte sistem MIMO (Multiple comunicaţiile wireless viitoare.
Input Multiple Output). Principial, într-un sistem de comunicaţii MIMO un
Sistemele de comunicaţii de tip MIMO sunt flux de date incident de volum mare este divizat în Nt
folosite pentru: fluxuri independente (Figura 1). Presupunând că
− a creşte performanţele sistemului (scăzând fluxurile de date pot fi decodate, eficienţa spectrală
rata de eroare a biţilor/pachetelor); nominală creşte de Nt ori. Acest lucru înseamnă că
− a creşte rata de transfer pe canal şi, deci, adăugarea de antene suplimentare poate creşte

capacitatea sistemului; foarte mult viabilitatea unui trafic de date de volum


foarte mare, necesar, de exemplu, pentru accesul
* Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi. wireless la reţeaua Internet de bandă largă. În

10 TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008


Analiza performanţelor tehnologiei MIMO în reţele WiMax cu OFDM

modelul matematic standard utilizat semnalul la spaţială se bazează pe ecuaţia (1), care face
recepţie este dat de: următoarele presupuneri:
y = Hx + n (1) • deoarece elementele matricii H sunt scalare alea-

unde dimensiunea vectorului recepţionat y este Nr x 1, torii se presupune că nu există propagare multicale şi,

matricea canalului H este Nr x Nt, vectorul de la emisie deci, fadingul este plat (neselectiv în frecvenţă);

x este Nt x 1, iar zgomotul n este de dimensiune Nr x 1. • deoarece semnalelele sunt considerate varia-

În mod tipic, vectorul de la emisie este normalizat prin bile probabilistice independente identic distribuite,

Nt, astfel încât fiecare simbol din x are energia medie ele apar ca necorelate;

εx/Nt. Matricea canalului este de forma: • de obicei, se ignoră interferenţele, iar zgomotul
termic se consideră de valoare neglijabilă.
⎡ h11 h12 L h1Nt ⎤
⎢h h22 L h2 Nt ⎥
Aceste ipoteze nu pot fi îndeplinite într-un sistem
H = ⎢ 21 ⎥ (2) MIMO celular real.
⎢ M M O M ⎥
⎢ ⎥
⎣ hNr1 hNr 2 L hNrNt ⎦
2.1. Propagarea multicale
Se presupune de obicei că elementele matricii
Deoarece sistemele WiMax au o bandă relativ
canalului şi ale vectorului de zgomot sunt variabile
mare, pe distanţe de transmisie neneglijabile, ne
gaussiene complexe, independente şi identic dis-
aşteptăm ca propagarea multicale să aibă un rol
tribuite, cu medie zero şi matrici de covarianţă ce pot
important în acest sisteme. Deci, presupunerea că
fi scrise ca σ2hI şi σ2zI. Folosind elemente de algebră
fadingul este plat este nerealistă. Numai dacă se
liniară, se demonstrează că se pot decoda Nt fluxuri
foloseşte tehnica OFDM, canalul cu fading selectiv
de date dacă există Nt valori proprii nenule în
în frecvenţă se poate transforma în L canale
matricea canalului sau rang(H) ≥ Nt.
paralele cu fading plat. Dacă se folosesc suficiente
subpurtătoare OFDM în combinaţie cu MIMO, se
2. Limitări ale teoriei clasice MIMO
obţin L sisteme MIMO în paralel, pentru care ecuaţia
Pentru a putea evalua realist avantajele aduse de (1) va fi din nou realistă. Deoarece WiMax se
MIMO în sistemele WiMax, trebuie să subliniem că bazează pe OFDM, utilizarea modelului canalului cu
cele mai cunoscute rezultate legate de multiplexarea fading plat pentru MIMO rămâne rezonabilă.

Figura 1. Sistem MIMO cu multiplexare spaţială pentru creşterea ratei de transfer.

TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008 11


Alexandru Banar, Ion Bogdan

2.2. Semnale necorelate 2.3. Sisteme MIMO limitate de interferenţe

Analiza sistemelor MIMO cu semnale corelate Cea de-a treia presupunere făcută la obţinerea
este mult mai dificilă, de aceea se utilizează ipoteza ecuaţiei (1) – zgomotul de pe canal este gaussian şi
că versiunile spaţiale sunt necorelate, deci, inde- necorelat cu datele transmise – nu este realistă într-
pendente şi distribuite identic, gaussian. Pentru un un sistem MIMO celular. Toate sistemele celulare
singur utilizator, canale identic distribuite – adică sunt, prin natura lor, limitate de interferenţe, altfel, ar
putere medie egală – reprezintă o presupunere fi posibilă creşterea eficienţei spectrale prin scă-
rezonabilă, deşi canalele vor fi, în general, corelate derea distanţei de reutilizare sau creşterea încărcării
spaţial. Pe de altă parte, dacă se consideră antenele pe celule. În cazul legăturii descendente dintr-un
staţiilor mobile, acestea vor fi cel mai probabil sistem celular, unde MIMO este tehnica cea mai
necorelate, însă puterea medie va varia foarte mult. viabilă, va exista un număr efectiv de NI+Nt inter-
Considerând cazul unui canal MIMO pentru un ferenţe. Figura 2 ilustrează impactul interferenţelor
singur utilizator, cele două cauze principale pentru intercelulare. Este extrem de dificil pentru un
corelaţie mare pe canal sunt (1) distanţa insuficientă receptor MIMO aflat la staţia mobilă să facă faţă atât
dintre antene şi (2) împrăştierea insuficientă pe celor Nt interferenţe spaţiale, cât şi celor NI
canal. Prima problemă, a distanţei dintre antene, este interferenţe intercelulare. S-a arătat că la creşterea
predominantă în cazul în care platforma de integrare numărului de antene de emisie, capacitatea sistemu-
este mică – cazul staţiilor mobile. Împrăştierea lui MIMO poate chiar scădea, dacă nu se limitează
insuficientă apare când există vizibilitate directă între interferenţa spaţială. În concluzie, majoritatea rezul-
emisie şi recepţie sau când se folosesc tehnici de tatelor teoretice MIMO au fost deduse pentru medii
formare a lobului sau antene direcţionale. Cu alte cu SNR ridicat şi decodare cu maxim de asemănare
cuvinte, necesitatea unei împrăştieri substanţiale vine idealizată, în timp ce, în practică, MIMO trebuie să
în conflict cu dezideratul de transmisie pe distanţe aibă rezultate în medii cu SINR redus şi receptori de
mari. complexitate scăzută.
Cu toate acestea, cercetările au arătat că multe Problema interferenţei dintre celulele adiacente
dintre rezultatele MIMO bazate pe semnale necore- este probabil cea mai importantă în cazul sistemelor
late sunt valabile şi pentru cazul în care corelaţia WiMax. Există diferite soluţii propuse pentru a
spaţială este mică. Datorită costurilor şi dificultăţilor combate interferenţa intercelulară, precum receptori
de implementare a mai mult de două antene la nivelul cu detecţie de interferenţe, control al puterii multi-
staţiei mobile, este firesc ca analiză sistemelor MIMO celular, antene distribuite şi coordonare multicelulară.
în general să pornească de la cazurile Nt x 2, pentru Nici una dintre aceste soluţii nu şi-a făcut loc în
legătura directă şi, respectiv, 2 x Nr, pentru legătura standardul WiMax încă. Se estimează că va fi
inversă. Apelând la diversitatea de polarizare sau nevoie de tehnici şi metode noi de tratare a acestei
alte metode inovative este posibil ca pe viitor probleme, pentru a face multiplexarea spaţială viabi-
existenţa a mai multor antene necorelate la nivelul lă pentru alţi utilizatori decât cei aflaţi în vecinătatea
staţie mobile să fie fezabilă. În prezent, în standardul staţiei de bază, într-un mediu cu interferenţe reduse.
WiMax staţiile mobile au 2 antene, iar prezenţa a De asemenea, trebuie menţionat că metodele de
mai mult de două nu este considerată încă practică. sectorizare pentru creşterea SINR în apropierea

12 TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008


Analiza performanţelor tehnologiei MIMO în reţele WiMax cu OFDM

marginilor celulelor duc la scăderea diversităţii multi- bogate în sistemele MIMO vine în contrast cu
cale, şi deci, la crearea unui canal puternic corelat utilizarea antenelor direcţionale/sectorizate pentru
spaţial. Astfel, necesitatea existenţei împrăştierii reducerea interferenţei intercelulare.

Fig. 2. Interferenţa intercelulară în sistemele MIMO celulare.

orb”, receptorul trebuie să determine CSI fără


3. Estimarea parametrilor canalului ajutorul unor simboluri cunoscute. Deşi se obţine o
în MIMO-OFDM eficienţă mai mare de bandă în cazul tehnicilor “în
orb” – deoarece nu este necesară alocarea de
Când se utilizează OFDM într-un sistem MIMO,
lăţime de bandă simbolurilor de antrenare – viteza
este necesară cunoaşterea informaţiilor despre
de convergenţă şi acurateţea sunt semnificativ mai
starea canalului (CSI) la recepţie pentru detecţia
mici. Din acest motiv, tehnicile de antrenare sunt mai
coerentă a semnalelor recepţionate şi pentru com-
fiabile, mai des întâlnite şi suportate de standardul
binarea cu diversitate sau suprimarea interferenţei
WiMax. Secţiunea următoare tratează tehnicile de
spaţiale. De asemenea, cunoaşterea CSI la emisie
antrenare pentru sistemele MIMO-OFDM.
este importantă în cazul transmisiei MIMO în buclă
închisă. Estimarea canalului se poate face în două
3.1. Simboluri preambul şi pilot
moduri: prin antrenare şi “în orb”. În cazul estimării
prin antrenare, se transmit simboluri cunoscute Există două modalităţi de a transmite simboluri
pentru a facilita estimarea parametrilor canalului pe de antrenare: tonuri preambul sau tonuri pilot.
baza unor algoritmi la recepţie. În cazul tehnicilor “în Tehnica preambului presupune trimiterea de sim-

TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008 13


Alexandru Banar, Ion Bogdan

boluri de antrenare înainte de trimiterea semnalului pilot ale fiecărei antene pe o altă subpurtătoare, în
propriu-zis. În cazul OFDM, se folosesc tipic unul timp ce celelalte antene nu transmit pe acea
sau două simboluri OFDM preambul. Tehnica frecvenţă. În sfârşit, schema ortogonală presupune
tonurilor pilot presupune inserarea unor simboluri transmiterea de semnale ortogonale din punct de
cunoscute – simboluri pilot – între subpurtătoare. vedere matematic, similar cu CDMA. Schema cu
Estimarea canalului în sistemele MIMO-OFDM se simboluri independente este cea mai des utilizată
face prin tehnica preambulului pentru sincronizare şi pentru MIMO-OFDM, deoarece preambulul este de
estimare iniţială şi prin tonuri pilot pentru urmărire pe obicei generat în domeniul timp. Pentru transmiterea
canalul variabil în timp şi pentru menţinerea cu tonurilor pilot, se poate folosi oricare dintre aceste
acurateţe a estimărilor. metode sau chiar o combinaţie între acestea.
În cazul MIMO-OFDM, semnalul recepţionat la În cazul MIMO-OFDM, informaţiile despre canal
fiecare antenă este o suprapunere de semnale din domeniul frecvenţă sunt necesare pentru a
transmise de la cele Nt antene. Astfel, pentru o detecta simbolurile de date de pe fiecare sub-
estimare corectă, simbolurile de antrenare pentru purtătoare. Deoarece preambulul este alcătuit din
fiecare antenă de emisie trebuie transmise fără simboluri pilot pe mai multe subpurtătoare, răs-
interferenţe mutuale. Figura 3 prezintă trei scheme punsul în frecvenţă al canalului poate fi estimat cu
tipice MIMO-OFDM ce evită interferenţele mutuale: cu tehnici simple de interpolare. În simbolurile de date
simboluri independente, cu împrăştiere şi ortogonală. normale OFDM, există un număr mic de tonuri pilot,
Schema cu simboluri independente presupune fiind, deci, necesară interpolarea între estimările
transmiterea unui simbol de antrenare de câte o canalului. Structura simbolurilor de antrenare pentru
antenă, în timp ce celelalte antene nu emit, tonuri preambul şi pilot este prezentată în Figura 4,
garantând astfel ortogonalitatea dintre simbolurile de cu interpolare pentru simbolurile pilot. Interpolarea
antrenare în domeniul timp. Un canal Nt x Nr poate unidimensională în timp sau în frecvenţă, sau bi-
fi astfel estimat după Nt simboluri de antrenare. dimensională în frecvenţă şi timp se poate realiza cu
Schema cu împrăştiere previne suprapunerea sim- algoritmi de interpolare bine cunoscuţi, liniari sau
bolurilor de antrenare prin transmiterea simbolurilor FFT.

Fig. 3. Scheme tipice pentru transmiterea simbolurilor de antrenare în MIMO-OFDM.

14 TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008


Analiza performanţelor tehnologiei MIMO în reţele WiMax cu OFDM

3.2. Comparaţie între estimarea canalului în prefix ciclic, simbolul OFDM recepţionat pentru un
domeniul timp şi în domeniul frecvenţă simbol de antrenare poate fi exprimat cu ajutorul
unei matrici circulante:
Canalele MIMO-OFDM pot fi estimate fie în
domeniul timp, fie în frecvenţă. Semnalul recepţionat ⎡ h(0) ... h (ν ) 0 ... 0 ⎤
⎢ 0 ⎡ x ( L − 1) ⎤
h(0) ... h(ν ) ... 0 ⎥⎢
în domeniul timp poate fi utilizat direct pentru a y=⎢ ⎥ M ⎥+n=
⎢ M M M M M M ⎥⎢ ⎥
estima răspunsul la impuls al canalului; estimarea în ⎢ ⎥ ⎣⎢ x (0) ⎦⎥
⎣ h(1) ... h (ν ) 0 ... h(0) ⎦
domeniul frecvenţă se face utilizând semnalul (3)
recepţionat după procesarea acestuia cu FFT. Vom
⎡ x (0) x ( L) x ( L − 1) ... x ( L − ν − 1) ⎤
studia în continuare cele două metode de estimare, ⎢ x (1) ⎡ h(0) ⎤
x (0) x ( L) ... x ( L − ν − 2) ⎥ ⎢
presupunând fiecare canal fără interferenţe datorate =⎢ ⎥ M ⎥+n=
⎢ M M M M M ⎥⎢ ⎥
altor antene de emisie, lucru realizabil dacă se ⎢ ⎥ ⎢⎣ h(ν ) ⎥⎦
⎣ x ( L) x ( L − 1) ... ... x( L − ν ) ⎦
utilizează schemele pilot prezentate anterior. Astfel,
indicii i şi j ai antenelor sunt ignoraţi, iar aceste = Xh + n
metode sunt aplicabile şi la sisteme OFDM cu o unde y şi n sunt cele L eşantioane ale simbolului
singură antenă la emisie şi recepţie. OFDM recepţionat şi, respectiv, ale zgomotului de
tip AWGN, x(l) este eşantionul l al simbolului OFDM
3.2.1. Estimarea canalului în domeniul timp transmis, iar h(i) este eşantionul i al răspunsului

Metodele de estimare a canalului bazate pe canalului la impuls. Folosind această descriere

tonuri preambul sau pilot sunt diferite prin numărul matricială, estimatul canalului ĥ poate fi obţinut cu
de simboluri cunoscute folosite. Pentru o estimare ajutorul metodei celor mai mici pătrate sau prin
bazată pe tonuri preambul, în domeniul timp, cu un minimizarea erorii pătratice medii.

Fig. 4. Structura simbolurilor de antrenare în metodele de estimare a canalului


bazate pe tonuri preambul şi pilot.

TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008 15


Alexandru Banar, Ion Bogdan

De exemplu, estimatul bazat pe metoda celor mai Estimarea bazată pe metoda celor mai mici pătrate
mici pătrate poate fi calculat după expresia: nu este eficientă în medii zgomotoase, cu interferenţe

hˆ = ( X *X ) −1 X * y (4) mari, deoarece ignoră efectele acestora. Se poate


îmbunătăţi estimarea fie mediind estimatele obţinute cu
deoarece X este determinist şi, deci, cunoscut a priori
la recepţie. Dacă se utilizează tonuri pilot pentru metoda celor mai mici pătrate pe mai multe simboluri,

estimare, semnalul recepţionat poate fi descris de: fie apelând la estimarea bazată pe minimizarea erorii
* pătratice medii (MMSE). MMSE este o estimare mai
y = F X p Fh + n (5)
precisă deoarece realizează o estimare conservatoare
unde XP este o matrice diagonală a cărei elemente bazată pe intensitatea zgomotului şi statistica matricii
diagonale sunt simbolurile pilot în domeniul frecvenţă, de covarianţă a canalului. Estimatul prin metoda
F este matricea DFT (de dimensiune P × v ) generată MMSE în domeniul frecvenţă este:
prin selectarea a L linii şi v coloane din matricea Ĥ = AY (10)
DFT(F) conform indicilor subpurtătoarelor pilot, iar
unde Ĥ şi Y sunt DFT în L puncte ale lui H şi,
1
[F]ij = exp( − j 2π (i − 1)( j − 1) / L) (6) respectiv, a semnalului recepţionat pe fiecare sub-
L
purtătoare; matricea de estimare A se calculează
Atunci, estimatul canalului în domeniul timp pe
după formula:
baza metodei celor mai mici pătrate la utilizarea
tonurilor pilot este:
A = R H (R H + σ 2 ( X * X)-1 )-1 X -1 (11)

hˆ = (F X *p X p F)-1 F X *p Fy
* *
(7) unde R H = E (HH* ) este matricea de covarianţă a
canalului, cu presupunerea că rapoartele zgomot/in-
terferenţă de pe fiecare subpurtătoare sunt mărimi

7.2.2. Estimarea canalului în domeniul necorelate şi au varianţa σ2. Dacă presupunem σ2 = 0,

frecvenţă estimatele prin metoda celor mai mici pătrate şi prin


MMSE sunt egale.
Estimarea canalului în domeniul frecvenţă se Unul dintre dezavantajele estimării liniare MMSE
face mai simplu decât în domeniul timp. Pentru
în domeniul frecvenţă este că necesită cunoaşterea
estimarea bazată pe preambul, simbolul recepţionat
matricii de covarianţă a canalului atât în domeniul
pe subpurtătoare l este:
frecvenţă, cât şi în domeniul timp. Deoarece recept-
Y ( l ) = H( l ) X ( l ) + N( l ) (8)
orul nu posedă această informaţie a priori, aceasta
Deoarece X(l) este cunoscut a priori la recepţie, trebuie de asemenea estimată, proces ce se poate
răspunsul în frecvenţă al fiecărei subpurtătoare efectua pe baza unor estimări anterioare ale canalul-
poate fi estimat uşor. De exemplu, estimatul în ui. Totuşi, în aplicaţiile mobile, caracteristicile canalului
frecvenţă al canalului, utilizând metoda celor mai variază rapid, fiind astfel greu de menţinut o estimare
mici pătrate, este
precisă a matricii de covarianţă. În asemenea cazuri,
ˆ ( l ) = X ( l ) −1 Y ( l )
H (9) pot fi disponibile doar informaţii parţiale despre
Similar, pentru metodele bazate pe simboluri caracteristicile canalului. De exemplu, dacă se cunosc
pilot, simbolurile recepţionate sunt identice cu doar întârzierea maximă şi împrăştierea Doppler, se
expresia din formula (8). pot obţine limitele între care variază matricea de

16 TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008


Analiza performanţelor tehnologiei MIMO în reţele WiMax cu OFDM

covarianţă. În mod surprinzător, estimatorul liniar un număr moderat de antene, iar multiplexarea
MMSE bazat doar pe aceste informaţii parţiale are de spaţială nu este indicată pentru mai puţin de două
multe ori performanţe similare cu estimatorul MMSE antene nici la emisie şi nici la recepţie.
convenţional, cu informaţii complete.
5. Concluzii
4. Compromisul diversitate/câştig
Analiza prezentată în lucrare a arătat că:
Pentru a atinge fiabilitatea diversităţii şi rata ridicată • Diversitatea spaţială oferă o creştere remar-
de transfer a multiplexării spaţiale, aceste două tehnici cabilă a fiabilităţii, comparabilă cu creşterea puterii
MIMO pot fi utilizate simultan sau alternativ, în funcţie de emisie de 10-100 de ori.
de condiţiile oferite de canalul de comunicaţii. Există un • Câştigurile de diversitate se pot obţine folosind
compromis fundamental între diversitate şi multi- şiruri de antene la emisie, la recepţie sau în ambele
plexare: nu se poate atinge câştigul maxim de locaţii.
diversitate folosind multiplexarea spaţială. Practic, • Spre deosebire de diversitate şi de tehnicile de
alegerea se face între un canal fiabil, dar îngust şi unul formare a lobului, multiplexarea spaţială permite
larg, dar mai puţin fiabil. Natural, valoarea compro- transmiterea simultană a mai multor fluxuri de date
misului depinde de situaţia fizică existentă. utilizând procesare de semnal.
• Deoarece tehnicile cu antene multiple necesită
cunoaşterea CSI, canalul MIMO-OFDM poate fi
estimat la recepţie, iar această informaţie poate fi
transmisă înapoi la emisie pentru a creşte şi mai
mult performanţele.

Bibliografie

1. S. M. Alamouti. A simple transmit diversity technique for


wireless communications. IEEE Journal on Selected Are-
as in Communications, 16(8):1451–1458, October 1998.
2. G. Foschini and M. Gans. On limits of wireless
communications in a fading environment when using
multiple antennas. Wireless Personal Communications,
6:311–335, March 1998.
Fig. 5. BER în funcţie de SNR pentru o configuraţie MIMO
2 x 2. 3. G. J. Foschini. Layered space-time architecture for
wireless communication in a fading environment when
În practică, noţiunea de comutare dintre diver-
using multiple antennas. Bell Labs Technical Journal,
sitate şi multiplexare reprezintă alternarea codării
1(2):41–59, 1996.
pentru corecţia erorilor cu întreţeserea în frecvenţă 4. S. Diggavi, N. Al-Dhahir, A. Stamoulis, and A. Calderbank.
şi/sau modularea adaptivă pentru a asigura di- Great expectations: The value of spatial diversity in
versitatea. După cum se vede şi în Figura 5, wireless networks. Proceedings of the IEEE, pp. 219–
diversitatea simplă oferă rezultate mai bune pentru 270, February 2004.

TELECOMUNICAŢII ● Anul LI, nr. 1/2008 17