PREAMBUL

Prezentul standard a fost elaborat în cadrul Comitetului Tehnic de standardizare CT 40 Examinări nedistructive aie
materialelor metalice cu scopul unificării limbajului utilizat în domeniul examinărilor nedistructive prin termografie
în infraroşu.

Termenii, în limba română, sunt prezentaţi în ordine alfabetică şi sunt însoţiţi de definiţii. Terminologia din
prezentul standard nu este limitativă. Se recomandă, de asemenea, consultarea următoarelor standarde naţionale
din domeniul conex:

STAS 2849/1-86 Iluminat. Radiaţie optică. Emisie, propagare şi mărimi caracteristice generale. Terminologie

STAS 2849/6-86 Iluminat. Mărimi energetice, fotometrice şi fotonice. Terminologie Pentru

elaborarea prezentului standard au fost consultate următoarele standarde străine:

ASTM E 1149-87 Standard Definitions of Terms Relating to NDT by Infrared Thermography / Definiţiile
standardizate ale termenilor referitori la examinarea nedistructivă prin termografie în
infraroşu /

NF A 09-400(1991) Essais non destructifs. Thermographie infrarouge. Vocabulaire relatif â la caractârisation de

l'appareillage / Examinări nedistructive. Termografie în infraro lografie m infraroş

l\)C
Vocabular referitor la caracterizarea echipamentului /

OC
pO I N’re

plJG
 SR 13340

1 OBIECT Şl DOMENIU DE APLICARE

Prezentul standard stabileşte principalii termeni şi definiţiile acestora utilizate în domeniul examinărilor
nedistructive prin termografie în infraroşu.

2 VOCABULAR
2.1 aparatură pentru termografie în infraroşu: Ansamblu de aparate care permit obţinerea şi
prelucrarea unei imagini termice. Aceste aparate pot asigura, în particular, analiza unei scene termice, prelucrarea
semnalelor corespunzătoare, vizualizarea şi înregistrarea pe un suport a datelor astfel obţinute.
NOTĂ - în funcţie de configuraţia aparaturii şi de funcţiile disponibile ale aparatelor utilizate, se poate proceda, plecând de la imaginea
termică, la măsurarea luminanţelor şi/sau la calcularea temperaturilor.

2.2 baleiaj de analiză: Explorare secvenţială a unei scene termice la frecvenţa de analiză.
2.3 bandă spectrală de n%: Interval spectral în care răspunsul spectral relativ al aparaturii este superior
lui n%.

2.4 cadru: Ansamblu de linii analizate sau sintetizate secvenţial. .

2.5 corp termoradiant: Sursă a cărei luminanţă se determină plecând de la o măsurare de temperatură,
de la cunoşterea caracteristicilor sale geometrice şi a proprietăţilor sale radiante în funcţie de
lungimea de undă. .
NOTĂ - Această luminanţă se obţine prin comparare cu luminanţa radiatorului integral descris de legea kii Planck.

2.6 curbă de etalonare: Curbă care redă corespondenţa dintre valorile unei mărimi reprezentative a
radiaţiei infraroşii provenind de la o scenă termică observată şi amplitudinea semnalelor corespunzătoare obţinute.
Mări
2.7 derivă: Variaţie lentă în timp a uneia dintre caracteristicile aparaturii de termografie în infraroş mea
repr
ezen
tativă este fie o temperatură, fie o luminanţă.

condiţii exterioare specificate menţinute constante.

2.8 diferenţă minimă de temperatură detectabilă: Diferenţă de temperatură pe care trebuie să o

prezinte două plaje întinse, izoterme şi cu emisivitatea apropiată de unitate, pentru a se putea distinge vizual pe
harta de luminanţă sau pe termograma observată. ^ P*
NOTĂ - Diferenţa minimă de temperatură detectabilă corespunde diferenţei de temperatură minimă de rezoluţie, atunci când se observă o
miră termică periodică, cu frecvenţa spaţială apropiată de zero.

2.9 diferenţa minimă de temperatură de rezoluţie: Diferenţă de temperatură pe care trebuie să o

prezinte plajele unei mire periodice cu emisivitatea uniformă apropiată de unitate, pentru ca periodicitatea acestei
mire să se distingă vizual pe o hartă de luminanţă sau pe termograma observată.
NOTĂ - Diferenţa minimă de temperatură de rezoluţie este funcţie de frecvenţa spaţială a mirei termice observate.

2.10 dinamica termosemnalului: Raportul dintre amplitudinea maximă a termosemnalului şi valoarea

eficace a zgomotului. .

2.11 examinare termografică: Observare, măsurare şi interpretare a caracteristicilor unei scene termice,
cu ajutorul unei aparaturi pentru termografie în infraroşu.

2.12 fantă termică: Miră termică care prezintă trei plaje succesive de luminanţe uniforme. Plajele extreme
sunt întinse şi de luminanţă identică; plaja centrală, în formă de dreptunghi alungit, este de luminanţă diferită.

2.13 frecvenţă de analiză: Numărul imaginilor termice independente produse într-o secundă.

-1-
SR 13340
NOT A Această frecvenţă nu trebuie să fie confundată cu frecvenţa de reconstituire.

2.14 frecvenţă de ediţie: Frecvenţa la care o hartă de luminanţă sau o termogramă este editată de un
echipament periferic oarecare.

2.15 frecvenţă de reconstituire: Numărul de hărţi de luminanţă sau de termograme independente produse
pe secundă, într-un punct dat al aparaturii.

NOTĂ - Această frecvenţă nu trebuie să fie confundată cu frecvenţa de ediţie.

2.16 frecvenţă spaţială: Numărul variaţiilor periodice ale luminanţei pe unitatea de unghi.
2.17 funcţie de etalare a liniei: Funcţie care constituie răspunsul în impulsuri monodirecţionale al unei
aparaturi de termografie în infraroşu, adică răspunsul său la o excitaţie produsă de o fantă termică foarte îngustă.

2.18 funcţie de etalare a unui punct: Funcţie care constituie răspunsul în impulsuri al unei aparaturi de
termografie în infraroşu, adică răspunsul său la o excitaţie produsă de o sursă cvasipunctuală.
NOTĂ - Se disting astfel puterea de rezoluţie spaţială limită, puterea de rezoluţie spaţială de măsurare şi puterea de rezoluţie spaţială de
observare la n%.

2.19 funcţie de răspuns la o fantă: Funcţie care dă amplitudinea termosemnalului pentru o lăţime
unghiulară variabilă a fantei termice.

2.20 funcţie de transfer a contrastului: Funcţie de una sau două variabile care reprezintă valorile normate
ale contrastului obţinute cu o aparatură de termografie în infraroşu, în funcţie de frecvenţa spaţială a mirei termice
aţiaia
observate.

2.21 hartă de luminanţă: Repartiţia luminanţelor relevate pe o scenă termică. O hartă c de Iuţeli
obţine plecând de la una sau mai multe imagini termice.

2.22 IFOV (Instantaneous Field of View): Raportul dintre

distanţa focală echivalentă a sistemului optic.
-r 00
Î
liniară a detectorului şi
dimensiunea liniar
NOTĂ - Acest termen nu trebuie să fie confundat cu puterea de rezoluţie spaţială.

2.23 imagine termică: Repartiţie structurată a datelor reprezentative ale radiaţiei infraroşii provenind de la o
scenă termică.
j«A
la o see
NOTĂ - 0 imagine termică se poate obţine plecând de la un baleiaj de analiză într-unul sau mai multe cadre decalate spaţial.
NOTĂ - <
2.24 lungime de undă de vârf: Lungimea de undă a radiaţiei electromagnetice corespunzătoare valorii
maxime a răspunsului spectral.

«9rt0
2.25 miră termică: Corpuri termoradiante care prezintă o repartiţie convenţională a luminanţei.
i termică periodică: Miră termică prezentând o repartiţie periodică a luminanţei după una sau mai
multe direcţii.

2.27 profil termic: Repartiţie structurată, monodimensională, a datelor reprezentative ale radiaţiei infraroşii
provenind de la o scenă termică.
2.28 putere de rezoluţie spaţială: Raportul dintre unghiul de observare al unei aparaturi de termografie
în infraroşu şi un unghi elementar dat. ‘
2.29 răspuns spectral: Răspunsul unei aparaturi de termografie în infraroşu la o excitaţie produsă de
o’radiaţie electromagnetică de luminanţă constantă, pentru diverse lungimi de undă ale acestei radiaţii.

- 2-
 SR 13340

2.30 răspuns spectral relativ: Răspuns spectral normat în raport cu valoarea maximă a răspunsului
spectral obţinut.

2.31 rezoluţie termică: Diferenţă de luminanţă sau de temperatură, echilaventă valorii eficace a zgomotului
măsurat pe semnalul produs într-un loc al aparaturii, pentru un punct de funcţionare şi o frecvenţă de reconstituire
date.

2.32 scenă termică: Parte a spaţiului-obiect care se observă cu o aparatură de termografie în infraroşu.
2.33 spaţiu—obiect: Parte a spaţiului constituită din diferite scene termice observate succesiv prin
deplasarea relativă a obiectului observat şi a aparaturii. *

2.34 termografie în infraroşu: Tehnică ce permite obţinerea, cu ajutorul unei aparaturi adecvate, a
imaginii termice a unei scene termice observate într-un domeniu spectral din infraroşu.

2.35 termogramă: Rezultat al transcrierii în temperatură a uneia sau mai multor hărţi de luminanţă.
2.36 termosemnal: Semnal electric produs de aparatul de termografie în infraroşu ale cărui variaţii în
timp constituie profilurile şi imaginile termice.

2.37 transcriere în temperatură: Operaţie care constă în calcularea cu ajutorul unei modelări a bilanţului
radiativ, a valorilor temperaturii corespunzătoare valorilor măsurate ale luminanţei.

2.38 unqhi elementar de măsurare: Unghi pentru care valoarea funcţiei de răspuns la o fantă este

-3-