Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 8 12.04.

2016

Valorile mobiliare – instrumente ale pieței financiare


Reprezintă instrumente financiare negociaile sub formă de titluri de
proprietate sau creanțe care conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului. Sunt
emise în principal de către întreprinderi, colectivități publice sau de către stat sub
formă materială (ca hârtii de valoare) sau nematerială (înscrisuri în conturi), fiind
reprezentate de acțiuni, obligațiuni, precum și alte instrumente financiare derivate,
de exemplu contracte la termen sau de obțiuni.

Emisiunea de valori mobiliare reprezintă o modalitate de procurare a


resurselor bănești necesare. Prin aceasta se asigură o parte importantă a necesităților
de finanțare.

Plasamentul în valori mobiliare răspunde mai multor mobiluri esențiale ale


celor care economisesc și sunt dispuși să investească. În principal aceste mobiluri se
referă la securitatea, respectiv garanția recuperării investiției. Se are în vedere
lichidarea care presupune posibilitatea de a obține resursele bănești la nevoie. Este
vorba de protecția împotriva deprecierii monetare , rentabilitate, respectiv
remunerarea capitalurilor investite sub formă de dobânzi, dividende.

Valorile mobiliare sunt titluri negociabile care aduc venituri deținătorilor lor,
în timp ce obligațiunile sunt titluri de credit/împrumut, acțiunile reprezintă titluri de
proprietate asupra capitalului unei firme. Fiecare acțiune reprezintă o fracțiune a
capitalului social. Proprietarii de acțiuni devin acționari ai întreprinderii. În această
calitate ei beneficiază de anumite drepturi, de asemenea participă la gestionarea
societății respective, precum și la repartizarea unei părți din profitul anual, parte
care se numește dividend. Acest dividend se calculează procentual față de capitalul
subscris, respectiv față de valoarea nominală a acțiunilor. Deoarece mărimea
acestuia, respectiv a dividendului variază de la o perioadă la alta, acțiunile sunt
considerate valori cu venit variabil.

În conformitate cu reglementările existente, acțiunile se particularizează prin


anumite trăsături: ele reprezintă fracțiuni ale capitalului social, având o anumită
valoare nominală; sunt fracțiuni egale ale capitalului social; sunt indivizibile; ele
reprezintă instrumente negociabile, putând fi transmise altor persoane.

Există mai multe criterii de clasificare ale acțiunilor.

I. După forma de prezentare:


 Nominative
 La purtător

Acțiunile nominative au înscris numele deținătorului și pot fi transmise unei alte


persoane prin transcrierea tranzacției într-un registru la societatea emitentă.
În cazul acțiunilor la purtător NU se specifică numele deținătorului, ele
putând fi înstrăinate fără nicio condiție, posesorul lor devenind și acționar.

II. După drepturile pe care le generează:


 Ordinare sau comune
 Preferențiale sau privilegiate

În principiu, toate acțiunile sunt purtătoare ale acelorași drepturi. Uneori însă,
prin reglementări juridice, pot fi emise acțiuni care să beneficieze de câștiguri
suplimentare referitoare la prioritatea în repartizarea profitului sau în ceea ce
privește dreptul la vot.

În timp ce acțiunile ordinare sau comune conferă drepturi egale deținătorilor


lor, în cazul acțiunilor preferențiale sau privilegiate, dividendele se plătesc anterior
celor cuvenite deținătorilor de acțiuni comune. Totodată, acțiunile preferențiale
asigură un venit cert pe baza unui dividend fix.

Obligațiunile
Acestea sunt titluri negociabile care reprezintă o creanță pe termen
lung asupra unei societăți comerciale, asupra statului sau asupra unei alte persoane
juridice de drept public.

Pe piața obligațiunilor principalii emitenți sunt statul, colectivitățile locale,


precum și agenții economici care înregistrează un deficit de resurse. În consecință,
titularii de obligațiuni poartă denumirea de obligatari și sunt recompensați conform
modalităților prevăzute în contractul de emisiune. Ei primesc o dobândă simplă
denumită cupon care se determină prin înmulțirea ratei dobânzii cu valoare
nominală a obligațiunii.

În principiu, obligațiunile sunt considerate valori cu venit fix, în realitate însă,


aceste venituri pot varia în timp în funcție de clauzele de împrumut: prime de
rambursare mărite în timp; rată a dobânzii variabilă; indexarea dobânzilor.

Obligațiunile sunt emise la valoarea nominală care reprezintă valoarea


împrumutului pe care emitentul lor se obligă să o restituie la scadență. Aceasta
(valoarea nominală) se determina ca raport între împrumutul lansat pe piață
și nr. obligațiunilor emise.

Cursul unei obligațiuni reprezintă prețul de piață al acesteia și se determină ca


raport procentual între valoarea de tranzacționare pe piață a obligațiunii și valoarea
sa nominală. Cursul se exprimă în procente și evident poate fi mai mare, egal sau mai
mic decât valoarea nominală.

Cursul unei obligațiuni poate fi influențat de acțiunea mai multor factori


printre care: nivelul general al dobânzilor pe piață, situația economico-financiară a
firmei debitoare, conjunctura valutar-financiară.
Piața obligațiunilor a devenit foarte activă în ultimele decenii ca urmare a mai
multor situații: noul mod de gestiune a datoriei publice, creșterea nevoilor de
finanțare a întreprinderilor publice, împrumuturile instituțiilor de credit încurajate
de autoritățile monetare să-și sporească resursele pe termen lung.

Categoria obligațiunilor s-a extins permanent, oferind produse adaptate


acoperirii unor riscuri. Din categoria inovațiilor în acest domeniu, pot fi menționate:

 obligațiuni cu rată variabilă, și anume rata și cuponul anual specifice


acestui tip de obligațiuni variază în funcție de rata stabilită ca referință
 obligațiunile indexate: obligațiunile clasice în perioadele de inflație își
diminuează puterea de cumpărare. Un asemenea risc poate fi diminuat prin
introducerea unei clauze de indexare.
 obligațiunile convertibile în acțiuni. Aceste produse financiare au
cunoscut o largă extindere ca urmare a avantajelor oferite atât subscriitorilor
cât și emitenților. Pentru cei din prima categorie denumiți subscriitori, ele
asigură obținerea unei venit fix cu scopul de a conserva puterea lor de
cumpărare și de protejare în caz de scădere a cursului acțiunilor.

O categorie distinctă a valorilor mobiliare o reprezintă titlurile emise de stat. Din


această categorie fac parte printre altele:

 bietele de tezaur prin care guvernul realizează împrumuturi pe termen


scurt. Aceste bilete sunt achiziționare de către bănci și instituții financiare și
pot fi vândute sub valoarea lor nominală, respectiv cu discount.
 bonurile de tezaur care se emit pentru acoperirea deficitului bugetar și prin
care sunt mobilizate resursele bănești necesare acoperirii unor cheltuieli
generale ale bugetului de stat. Aceste bonuri pot fi achiziționate atât de
instituții, cât și de personae fizice.
 obligațiunile de stat emise de trezorerie
 obligațiunile municipal emise de câtre unitățile administrative-teritoriale
în scopul asigurării resurselor necesare dezvoltării.

Pentru acoperirea unei părți a deficitului bugetar , uneori se recurge la un alt


instrument denumit împrumuturi de stat lansate către populație sub forma
certificatelor de trezorerie.

Bursele de valori
Un rol important în apariția burselor de valori l-a avut constituirea și extinderea
societăților pe acțiuni. Pe măsura dezvoltării comerțului și a băncilor au apărut și s-
adezvoltat centrele de afaceri. Astfel, în anul 1531 a apărut la Anvers prima piață
financiară cunoscută ca bursa de valori. Ulterior, au apărut bursele de la Londra la
1554, apoi la 1608 Bursa de la Amsterdam și la 1639 cea de la Paris. În anul 1881 a
fost înființată Bursa de valori de la București.
Actualmente, cele mai importante burse de valori sunt la New York, Londra,
Paris, Frankfurt și Tokyo.

Bursele de valori îndeplinesc funcții importante:

o plasarea economiilor, întreprinderilor și populației în hârtii de valoare


o finanțarea trezoreriei publice prin titluri de credit
o asigurarea mobilității capitalurilor și a posibilității schimbării
plasamentelor acționarilor prin transformarea în bani a valorilor
mobiliare deținute și achiziționarea altora în funcție de obiectivele
urmărite de fiecare acționar