2.

SARCINA TERMICĂ A SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU

CĂLDURĂ

2.1 Condiţiile impuse de alimentarea cu căldură pentru încălzirea unei incinte,

depind de:

a. modul de realizare a încălzirii incintei: cu schimbătoare de căldură pentru

încălzire, sau cu aer cald;
b. existenţa (sau nu) şi valoarea degajărilor interioare de căldură;
c. umiditatea relativă a aerului exterior;
d. tipul sursei de căldură utilizată.

2.2 Valorile momentane ale cererii ("necesarului") de căldură pentru încălzire, ale
unui consumator dat, depind de:

a. tipul sursei de căldură utilizată;

b. tipul SAC (SAIC sau SACC) utilizat;
c. natura şi parametrii agentului termic utilizat în aparatele consumatoare de
căldură;
d. natura şi parametrii agentului termic produs de SC, care asigură alimentarea
cu căldură.

2.3 În cazul unei încălziri continue, necesarul de căldură pentru încălzire qi se

determină cu relaţia:

a. qi = qpt;
b. qi = qpt + qpvn + qpvr - qr - qd;
c. qi = qpt + qpvn - qr - qd;
d. qi = qpt + qpvn + qpvr

unde qpt sunt pierderile de căldură prin transmisie prin elementele de construcţie;
qpvn şi qpvr - pierderile de căldură corespunzătoare încălzirii aerului pătruns prin
ventilaţie naturală respectiv prin rosturi; qr şi qd aporturile de căldură prin radiaţia
solară şi prin degajările interioare de căldură.

2.4 Se dă încăperea de colţ de la ultimul etaj, cu terasă, dintr-un bloc. Ţinându-se

c
seama de elementele din figură, să se stabilească expresia reală a lui qi , ţinând
seama că:
- încăperea are ti  ti ; temperatura exterioară este t e ; în relaţiile următoare se
c c

vor lua în considerare numai fluxurile termice diferite de zero; încăperea are
degajări interioare de căldură; se neglijează efectul radiaţiei solare exterioare; U -
uşă; F - fereastră.
 Camera cu

Hol cu
q2
q1
q3 F
q F , t ec
U
qu q6 , t ec

q 4 , t ec
q5 Camera cu
a. qi  qd  qr  q1  q2  q3  q4  q5  q6  qF  qU ;
c c c c c c c c c c c

b. qi  qd  q1  q3  qU  q4  q6  q F ;
c c c c c c c c

c. qi  q1  q2  q3  qU  q4  q6  q F ;
c c c c c c c c

d. qi  q1  q3  qU  q4  q6  q F  qr ;
c c c c c c c c

în care:

q1 - flux termic prin plafon;

q4,6 - fluxuri termice prin pereţii exteriori;
q2, q3, q5 - fluxuri termice prin pereţii interiori

2.5 Să se stabilească necesarul de căldură pentru încălzirea unei incinte - văzută din
faţă - pe baza bilanţului termic de mai jos, ţinându-se seama de diferenţele de
temperatură din figură:
acoperiş de
te < ti sticlă
incinta
q1 qas
qr1 q2
FE qr2
ti ti,hol < ti
qFE qui
te < ti qst
q3 UI(hol)
qc
Subsol tehnic qs pământ
tst = ti
ts < ti

unde:
ts - temperatura solului;
tst - temperatura interioară a subsolului tehnic;
q1, q2, q3, - fluxuri termice prin elementele de construcţie masive (pereţi, plafon);
qas, qUI, qFE, - fluxuri termice prin acoperişul de sticlă, uşa interioară şi fereastra
exterioară;
qr1, qr2, - fluxuri termice de la radiaţia solară
FE, UI - fereastra exterioară şi uşă interioară;
as - acoperiş de sticlă

a. qi  qr1  qr 2  q1  q2  q3  qas  qUI  qc  qs  q st  q FE ;

b. qi  qr1  qr 2  q1  q2  q3  qas  qUI  qc  qs  qst  qFE ;
c. qi  qr1  qr 2  q1  q2  q3  qas  qUI  qc  q s  q FE ;
d. qi  qr1  qr 2  q1  q2  q3  qas  qUI  qc  qs  qst  qFE ;

2.6 Necesarul de căldură pentru încălzirea continuă a incintei din schema de mai
jos, este dat de:
t ic 2
qpt,1
1
c c
t i
t i qpv,4
incintă
qpt,2 qd = 0 3 (t )
uşe qpt,4 e

qr
t c qpv,3
2 i 2
unde:

1 - incinta în discuţie; 2 - incinte vecine; 3 - mediul exterior;

t ic  temperatura interioară de calcul;
t e  temperatura exterioară;
qi  necesarul de căldură pentru încălzirea incintei
q pt  pierderi de căldură prin ventilare;
qr  aport de căldură de la radiaţia solară.

Răspunsuri:

a. qi  q pt1  q pv , 4  qr ;
b. qi  q pt1  q pt 2  q pv3  q pv 4  qr ;
c. qi  q pt , 4  q pv , 4  qr ;
 d. qi  q pt1  q pt 2  q pt , 4  q pv ,3  q pv, 4  qr .

2.7 Necesarul de căldură pentru încălzirea discontinuă a incintei de mai jos este dat
de bilanţul termic:
perete masiv
tci
qr,1 2
2
1
tci tci
qpv,4
te
qpv,2 qr,4
qpt,4
3

te 3 qpt,3 incinta în
discuţie
qr,3 qpvn,3
unde:

1 - incinta în discuţie; 2 - incinte vecine; 3 - mediul exterior;

t ic  temperatura interioară de calcul;
t e  temperatura exterioară;
q r ,1, 3, 4  aport de căldură de la radiaţia solară;
q pv , 2 , 4  pierderi de căldură prin ventilare;
q pvn , 3  pierderi de căldură prin ventilare naturală;
q pt , 3, 4  pierderi de căldură prin transmisie prin elemente de construcţie masive.

Răspunsuri:

a. qi  q pt 3  q pt 4  q pv , 2  q pvn 3  q pv , 4   qr1  q r 3  qr 4  ;
b. qi  q pt 3  q pvn3  q pt 4  q pv 4   q r 3  qr 4   qtr ;
c. qi  q pt 4  q pv 4  qtr .

2.8 În condiţiile unei clădiri existente, valoarea necesarului de căldură pentru

încălzire se poate reduce prin:

a. îmbunătăţirea izolaţiei termice a pereţilor exteriori;

b. îmbunătăţirea izolaţiei termice a pereţilor interiori;
c. reducerea pierderilor de căldură datorate ventilării naturale, prin
îmbunătăţirea etanşării uşilor interioare.

2.9 Necesarul de căldură pentru încălzirea unei incinte se reduce când:

c
a. creşte t i ;
b. forma geometrică a incintei este cât mai paralelipipedică;
c
c. scade t e ;
d. creşte suprafaţa vitrată.

2.10 Adaosul pentru compensarea temperaturii suprafeţelor reci este introdus

pentru:

a. a ţine cont de faptul că elementele de construcţie sunt neomogene pe

suprafaţă, pierderile de căldură fiind diferite;
b. a ţine cont de faptul că temperatura interioară de calcul a fost definită în
anumite condiţii;
c. a ţine cont că senzaţia de confort termic este condiţionată atât de temperatura
interioară, cât şi de cea a pereţilor.

2.11 Adaosul de orientare ţine cont de:

a. aportul de căldură datorat radiaţiilor solare;

b. influenţa radiaţiei solare asupra umidităţii şi deci a conductivităţii termice a
elementelor de construcţie;
c. influenţa vântului predominant asupra pătrunderilor de aer în incinta
respectivă.

2.12 Necesarul de căldură de calcul pentru încălzirea unei incinte este dat de:

c c c

a. qi  ns  Ve c a  t i  t e ;
c

i 
b. q  x i Ve  t  t
c
i
c md
e ;
c c

c. q i  xi  Vi c a  t i t e ;
min

c

d. qi  xi  Ve  ti  t e
c min
.
md min
unde: t e - temperatura exterioară medie pe perioada de iarnă; t e -
temperatura exterioară cea mai coborâtă din ultimii 20 de ani, în zona respectivă;
Vi , Ve - volumul interior, respectiv exterior, al incintei.
2.13 Se cunoaşte valoarea de calcul a necesarului de căldură pentru încălzire qi ,  
c

pentru o incintă dată. Pentru a calcula valoarea lui qi a incintei respective, în

condiţiile unei temperaturi exterioare  t e  , se foloseşte relaţia:

tic  te t ic  t e 1
a. qi  q  c c ; c. qi  c c  c ;
c
i
ti  t e t i  t e qi
tic  t ec t ic  t ec 1
b. qi  qi  d. qi   .
c
;
t ic  t e t ic  t e qic

2.14 Ce relaţie de calcul se utilizează pentru dimensionarea suprafeţei de încălzire

necesară instalaţiilor interioare de încălzire ale unei incinte încălzită intermitent ?

a. qi  S  ech q o ;
c c

b. qi  q pt  q pi  qtr  qd  qr ;
c c c c c c
 
c. q  N ap.conv.q ;
c c
i io

d. qi  xi  Ve  ti t e .
c
 c c

unde: S∑ach - valoarea totală a suprafeţei echivalentă termic a corpurilor de încălzire
c
montate; q0 - fluxul termic nominal transmis prin suprafaţa echivalentă;
c
Nap.conv. - numărul de apart. convenţi; qi 0 - consumul de căldură pentru încălzirea
unui apt. convenţi.
c
2.15 Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire qi , se poate estima cu
relaţiile:

c c

a. qi  xi  Vi  ti t e ;
c

b. qi
c
 x  V  t
i i
c
i t  ;
v
e
c
c. qi  x  V  t
i e i
c
t  .
v
e

unde x i este caracteristica termică de încălzire; Vi , Ve - volumele interioare,

c
respectiv exterioare ale incintei încălzite; t i - temperatura interioară de calcul;
t ec , t ev - temperatura exterioară de calcul, respectiv de ventilare.

c
 
2.16 Reducerea valorii de calcul qi a unei incinte date (construită), caracterizată
c c
de o t i , de o t e , de un V i şi V e şi un k i se poate realiza prin:
 c
a. scăderea lui t i ;
c
b. creşterea lui t e ;
c. scăderea volumului exterior, clădit, V e ;
d. scăderea coeficientului global de transfer de căldură mediu ponderat al
incintei, k i .

2.17 În practică, valoarea de calcul a necesarului de căldură pentru încălzirea unei

incinte se stabileşte prin:

a. bilanţul termic complet al incintei încălzite, determinând prin calcule toate

aporturile sau pierderile de căldură care apar;
b. metode simplificate, care determină exact numai unii termeni ai bilanţului,
restul fiind luaţi în considerare prin unele corecţii (adaosuri);
c. metodele empirice bazate pe indicatori obţinuţi din experienţa de exploatare a
unor incinte existente similare.

2.18 Temperatura interioară de calcul este definită în funcţie de:

a. destinaţia incintei (natura activităţilor interioare);

b. modul de realizare constructivă a incintei;
c. atât de destinaţia incintei, cât şi de modul de realizare a acesteia;
d. destinaţia incintei, pentru o soluţie constructivă standard.

2.19 Temperatura interioară de calcul este temperatura interioară care:

a. asigură confortul termic într-o incintă cu o destinaţie dată;

b. asigură confortul termic într-o incintă cu o destinaţie dată şi care are un
anumit mod (standardizat) de realizare;
c. asigură confortul termic indiferent de incintă (destinaţie şi mod de realizare).

2.20 Temperatura exterioară de calcul este:

a. cea mai coborâtă temperatură exterioară din cursul perioadei de încălzire,

pentru o durată mare de ani;
b. cea mai coborâtă temperatură exterioară, cu o anumită probabilitate
(frecvenţă) de apariţie în cursul perioadei de încălzire, stabilită pentru un număr
mare de ani;
c. cea mai coborâtă temperatură exterioară, la care instalaţia de încălzire mai
asigură totuşi condiţiile de confort termic;
d. temperatura exterioară la care se proiectează sistemele de încălzire.

2.21 Caracteristica termică de încălzire depinde de:

 a. forma şi dimensiunile clădirii;
b. diferenţa între temperatura interioară şi temperatura exterioară;
c. materialele din care a fost construită clădirea.

2.22 Numărul de grade zile permite determinarea:

a. numărul de zile ale perioadei de încălzire;

b. necesarul anual de căldură pentru încălzire;
c. estimarea temperaturii exterioare medii pe perioada de încălzire.

2.23 Coeficientul de masivitate termică "m" intervine:

a. numai la stabilirea valorii de calcul a necesarului de căldură pentru încălzire

qic , pentru a putea folosi temperatura standardizată de calcul t ec , valabilă la toate
tipurile de construcţii;
c
b. atât în calculul lui qi cât şi al pierderilor de căldură prin elementele de
construcţie exterioară;
c. numai la determinarea pierderilor de căldură prin elementele exterioare de
construcţie;

c
unde: qi reprezintă valoarea de calcul a necesarului de căldură pentru încălzire;
t ec - temperatura exterioară de calcul.

2.24 Valoarea minimă qi   este:

m

a. qi  0 ;
m

b. q m
i  
 f t xe , tic  0 ;

c. qi  f t e , t e ;
m c x

d. qi
m
 f t m
e , t   0 , unde: t
c
i
m
e  t ec .
x
unde: t e este temperatura exterioară la care începe şi se termină perioada de
încălzire.

2.25 Pentru un SAC existent, valoarea medie anuală a consumului de căldură pentru
încălzire, realizată în funcţionare, în ipoteza asigurării lui ti  ti , este dată de:
md c

a. qi  Qi /  i ;
md an an
 tic  t emd
b. qi  qi 
md M
;
tic  t ec
c. qi   xi  Ve   t i  t e ;
md c md
 
t t
c md
d. qi
md
 qi  i
,
e
tic t e

unde: Qi ,  i , qi ,t e ,  xi  Ve  , qi , t e - sunt valorile reale, înregistrate în cursul

an an M md

aceleiaşi perioade de încălzire avută în vedere în funcţionare (în care qi  f  t e  )

c
la un anumit moment dat; t e - temperatura exterioară minimă convenţională
pentru încălzire, aferentă zonei climatice avută în vedere, conform SR - 1907.

2.26 Pentru preliminarea valorii medii anuale a consumului de căldură pentru

încălzire, în cazul proiectării unui nou SAC, se foloseşte relaţia:

a. qi  Qi /  i ;
md an an

tic  t emd
b. q i
md
q  c c ;
i
M

ti  t e
c. qi
md

  xi  Ve   t ic  t emd ; 
t ic  t emd
d. qi
md
 qic  ;
tic  t emin

unde: Qi ,  i ,t e , t e ,  xi  Ve  , qi - sunt valorile de referinţă avute în

an an c md

vedere/calculate, conform SR - 1907, pentru condiţiile climaterice specifice

M min
oraşului unde se va realiza SAC considerat; qi , t e - valori reale în cursul unei
funcţionări a SAC avut în vedere.

2.27 Din cele două diagrame de mai jos, analizate corelat, să se spună care răspuns
este cel corect ?

ta. curbele 1 şi 4, pentru incinte încălzite;

(°C)
b. curbele 3 şi 5, pentru ventilarea incintelor fără degajări nocive;
i

c. curbele 2 şi 4, pentru ventilarea incintelor cumax

d. curbele 1 şi 5, pentru incinte încălzite. i
degajări nocive;
2 t
c
ti  ti 1
3

timin
0 te (°C)
ns c
4
ns

0 te (°C)
c
t e  tic
v
t e
t e
2.28 Variaţia în timpul perioadei de încălzire a necesarului de căldură pentru
încălzire, în funcţie de temperatura exterioară:

a. rezultă din compunerea variaţiilor termenilor bilanţului termic;

b. este o sinusoidă, având amplitudinea şi valoarea medie de oscilaţie în funcţie
de anotimp;
c. poate fi considerată liniară, fără a introduce erori mari.

2.29 Curbele clasate anual ale necesarului de căldură pentru încălzire pot fi
construite:

a. numai prin prelucrarea statistică a valorilor măsurate;

b. pe baza curbei clasate a temperaturii exterioare şi a variaţiei funcţie de
aceasta a necesarului de încălzire;
c. pe baza cunoaşterii numărului de grade zile.

2.30 Variaţia zilnică qi  f   24h / zi  este caracterizată de:

a. dacă t e   24 scade  qi   24 scade simultan pentru toate tipurile de

incinte încălzite;
b. dacă t e   24  scade  qi   24  creşte simultan şi invers proporţional;
c. qi    24  f  t e    24  , direct proporţional şi nesimultan (în urma
variaţiei t e );
d. qi    24   f  t e    24   , invers proporţional şi cu o amplitudine mai mică
decât variaţia lui t e .
2.31 Variaţia diurnă a necesarului de căldură pentru încălzire depinde de:

a. variaţia diurnă a temperaturii exterioare;

b. inerţia termică a incintei încălzite;
c. variaţia diurnă a numărului de schimburi de aer cu exteriorul.

2.32 Inerţia termică a unei incinte încălzite:

a. nu are nici un efect asupra variaţiei zilnice a necesarului de căldură pentru

încălzire şi a temperaturii interioare;
b. amortizează variaţia zilnică a necesarului de căldură pentru încălzire, în
condiţiile menţinerii constante a temperaturii interioare ;
c. amortizează variaţia zilnică a temperaturii interioare, dacă necesarul de
căldură pentru încălzire se livrează constant la valoarea medie zilnică;
d. conduce la un decalaj în timp între variaţia temperaturii exterioare şi variaţia
necesarului de căldură pentru încălzire.

2.33 Curbele clasate anuale ale necesarului de căldură pentru încălzire pot fi
construite:

a. numai prin prelucrarea statistică a valorilor măsurate;

b. pe baza curbei clasate a temperaturii exterioare şi a variaţiei funcţie de
aceasta a necesarului de căldură;
c. pe baza cunoaşterii numărului de grade zile.

2.34 Necesarul de căldură pentru ventilare reprezintă căldura utilizată pentru

încălzirea aerului:

a. pătruns din exterior prin deschiderea necontrolată a uşilor şi ferestrelor;

b. pătruns din exterior prin rosturile şi neetanşeităţile elementelor de
construcţie;
c. introdus din exterior de către instalaţiile specializate, cum ar fi aerotermele
sau centralele de ventilare

2.35 În cursul ventilării unei incinte cu degajări nocive, valoarea numărului de

schimburi de aer :

c
a. poate lua valori de la "0" până la valoarea de calcul ns ;
m
b. poate lua valori de la o valoare minimă ns , până la valoarea de calcul;
c
c. rămâne întotdeauna acelaşi, corespunzător valorii de calcul ns .
2.36 În cazul ventilării unei incinte fără degajări nenocive, numărul de schimburi
de aer:

c
a. poate lua valori de la "0" până la valoarea de calcul ns ;
m
b. poate lua valori de la o valoare minimă ns , până la valoarea de calcul;
c
c. rămâne întotdeauna acelaşi, corespunzător valorii de calcul ns .

2.37 Variaţia zilnică a necesarului de căldură pentru ventilarea incintelor este

influenţată de:

a. inerţia termică a elementelor de construcţie înconjurătoare ale incintei;

b. existenţa şi mărimea degajărilor interioare de căldură;
v
c. variaţia temperaturii exterioare şi mărimea momentană a acesteia faţă de t e ,
pentru cazul incintelor fără degajări nocive;
d. în cazul incintelor cu degajări nocive, este determinată numai de variaţia
temperaturii exterioare.

2.38 Necesarul de căldură de calcul pentru ventilarea incintelor cu degajări nocive

se determină cu relaţia:

c

a. qv  Vi  ca  ns ti  t e ;
c c v

b. q
c
v  V  c  n t
i a
c
s
c
i t  ;
c
e

c. q
c
v  V  c  n t
e a
c
s
c
i t  ;
v
e
c
d. qv  V  c  n t
e a
c
s
c
i t  ;
c
e

unde: Vi , Ve sunt volumele interioare, respectiv exterioare ale incintei ventilate;

c
ca - căldura specifică volumică medie a aerului; t i - temperatura interioară de
c v
calcul; t e , t e - temperatura exterioară de calcul, de încălzire respectiv de
ventilare;
ns - valoarea de calcul a numărului de schimburi de aer.

2.39 Necesarul de căldură de calcul pentru ventilarea incintelor fără degajări

nenocive se determină cu relaţia:

c

a. qv  Vi  ca  ns ti  t e ;
c c v

c
b. qv  V  c  n t
i a
c
s
c
i t  ;
c
e

c. qv
c
 V  c  n t
e a
c
s
c
i t  ;
v
e
 d. qv  Ve  ca  ns t i  t e ;
c c
 c c

unde Vi , Ve sunt volumele interioare, respectiv exterioare ale incintei ventilate;
c
ca - căldura specifică volumică medie a aerului; t i - temperatura interioară de
c v
calcul; t e , t e - temperatura exterioară de calcul, de încălzire respectiv de
ventilare;
ns - valoarea de calcul a numărului de schimburi de aer.

2.40 Inerţia termică a incintei ventilate:

a. nu are nici un efect asupra variaţiei temperaturii interioare şi a necesarului de

căldură pentru ventilare;
b. aplatisează curba de variaţie a temperaturi interioare;
c. aplatisează curba de variaţie a necesarului de căldură pentru ventilare.

2.41 Variaţia diurnă a necesarului de căldură pentru ventilare depinde de:

a. variaţia diurnă a temperaturii exterioare;
b. inerţia termică a incintei ventilate;
c. variaţia diurnă a numărului de schimburi de aer cu exteriorul.

2.42 Care din situaţiile următoare reprezintă procesul de ventilare al unei incinte, în
cursul iernii ?

incinta

filtru aer
ti VA
a. te aer
te

radiator în atmosferă

schimbător de căldură apă caldă/aer

pompă circulaţie
aer apă caldă
cald tur/retur
b. te
instalaţie locală
ti te
filtru aer
VA incinta
 aer cald

apă caldă
în atmosferă ti
aer cald
ti
ventilator aer viciat ventilator
aer proaspăt
incint
a te
c.

incintă

aer

ti
d. te te
aer VA

2.43 Ce diferenţe sunt între procesele de încălzire şi ventilare ale unei incinte,
c c
caracterizată de t i , Vi , Ve , t e :

a. încălzirea presupune încălzirea aerului rece introdus din exterior;

b. încălzirea presupune utilizarea ventilatoarelor de aer viciat pentru evacuarea
sa în atmosferă;
c. ventilarea foloseşte schimbătoare de căldură statice - tip radiatoare, sau
încălzirea prin podea;
d. ambele pot folosi acelaşi tip de aparat interior de schimb de căldură.

c
2.44 Pentru o incintă cu un volum Ve , fără degajări interioare de căldură, qi şi
q cv sunt:
 c c c c c c
a. qi > q v ; b. qi = q v ; c. qi < q v ;

2.45 Cărui tip de necesar de căldură corespund curbele de variaţie q  f  t e  , de

mai jos:

q [kWt]

2
0 te [°C]
te =tci txe tve tce

a. curba 1: pentru qv  f  t e  în cazul incintelor fără degajări nocive;

b. curba 2: pentru qi  f  te  în cazul incintelor încălzite, conform bilanţului
termic al acestora;
c. curba 3: pentru qi  f  t e  , în cazul incintelor încălzite, conform relaţiei

simplificate: qi  xi  Ve  ti  t e .
c

2.46 Cărei cereri de căldură corespund curbele de variaţie din figura de mai jos?


a. curba 1: qi  f  te  , pe baza relaţiei qi  xi  Ve  ti  t e ;
c

b. curba 2: qv  f  t e  , pentru incinte cu degajări nocive interioare;
c. curba 3: qi  f  te  , pe baza bilanţului termic al incintei încălzite;
d. curba 1: qv  f  t e  , pentru incinte fără degajări nocive interioare.

q [%]

100
1

0 te [°C]
te =tci txe tve tce
2.47 Cărui tip de necesar de căldură îi corespund curbele de variaţie diurnă
q  f   24ore / zi  , de mai jos:
1
te [°C]
t emd
 zi  24
2

zi [h/zi]
0 4 8 12 16 20 24
q [kWt]
4
q md
 zi  24

zi [h/zi]
0 4 8 12 16 20 24

a. curba 4 - variaţia lui qi  f    24  pentru o incintă fără inerţie termică

(complet vitrată);
b. curba 4 - variaţia lui qv  f    24 pentru o incintă cu degajări nocive;
c. curba 3 - variaţia lui qv  f    24  pentru o incintă cu degajări nocive;
d. curba 5 - variaţia lui qv  f    24 pentru o incintă fără degajări nocive,
pentru o zi în care tot timpul zilei t e  t e ;
v
2.48 Cărui tip de necesar de căldură îi corespund curbele clasate de mai jos ?

q [%]
100

3
0  [h/an]
3 1 2
a. curba 1: lui qi ;
b. curba 2: lui qv , pentru incinte cu degajări nocive;
c. curba 3: lui qv , pentru incinte fără degajări nocive;

2.49 Necesarul de căldură de calcul pentru prepararea apei calde consumată în

scopuri sanitare şi menajere, depinde de:

a. gradul de dotare şi capacitatea instalaţiilor sanitare;

b. durata zilnică de alimentare cu apă caldă;
c. temperatura exterioară.

2.50 Necesarul de căldură de calcul pentru prepararea apei calde se determină pe

baza:

a. bilanţului termic exact;

b. unor indicatori de exploatare şi a unor relaţii generale;
c. unui bilanţ termic simplificat.

c
2.51 Necesarul de căldură de calcul pentru alimentarea cu apă caldă q a se
determină cu relaţia:

c c
 
a. qa  Ga  ca  t i t ar ;
c c

b. q  G  ca
c
a
c
a   t t  ;
c
i
c
e

c. q a  Ga  ca
c c
  t t  ;
c
ac
c
ar

d. qa  Ga  ca
c c
  t t  ;
c
ac
c
e
 c
unde: Ga este debitul de calcul de apă caldă; ca - căldura specifică medie a apei;
tic , t ec - temperatura interioara de calcul, respectiv exterioară; t ac
c c
, t ar -
temperatura apei calde, respectiv a apei reci în condiţiile de calcul.

2.52 Variaţia diurnă a necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de

consum pentru consumatorii urbani se caracterizează prin:

a. prezintă un maxim în jurul prânzului;

b. prezintă un maxim de dimineaţă şi unul după-amiază;
c. depinde de ziua din săptămână.

2.53 La stabilirea necesarului tehnologic de căldură de calcul, pentru mai mulţi

consumatori, se ţine seama de:

a. coeficienţii de aplatisare ai curbelor de consum ale consumatorilor;

b. coeficienţii de simultaneitate ai curbelor de consum ale consumatorilor;
c. coeficientul de termoficare.

2.54 La stabilirea necesarului tehnologic momentan de căldură se ţine cont de:

a. coeficientul de aplatisare;
b. coeficientul de neuniformitate;
c. coeficientul de simultaneitate;
d. nu se ţine cont de nici un coeficient.

2.55 Cererea nominală de căldură a unui SAC a consumatorilor urbani este:

a. qSAC  qi  qv  qcl  q s  qacc  qt , (MWt);

n n n n n n n

b. q SAC  qi  qv  q s  qacc  qt ,
n n n n n n
(MWt);
c. q
n
SAC q q q q
n
i
n
v
n
cl
n
acc , (MWt);
d. q
n
SAC q q q q ,
n
i
n
t
n
v
n
s (MWt).

2.56 Structura generală a sarcinii termice de vară a unui consumator industrial de

căldură este:

a. qind  qi  qcl  qt ;
v

b. qind  qt  qcl  qs ;
v

c. qind  qt  qacc  qcl ;

v

d. qind  qt  qi  q s ,
v
unde: qi , qcl , qt , q s , qacc reprezintă respectiv cererea de căldură pentru încălzire,
climatizare, în scopuri tehnologice, sere, apă caldă de consum.

2.57 Structura generală a sarcinii termice de iarnă a unui sistem urban de

i
 
alimentare cu căldură q SAC este dată de:

a. q SAC  qi  qv  q s  qcl  qacc ;

i

b. q SAC  qv  qcl  qacc ;

i

c. q SAC  qi  q s  qcl ;
i

d. qSAC  qi  qacc  qcl ;

i

unde: q s - cererea de căldură a serelor legumicole.

2.58 Valoarea minimă a cererii de căldură a unui SAC, pentru alimentarea unui
consumator industrial în scopuri tehnologice, este dată de:

a. qSAC ,ind  qi  qv  qacc ,

m m m m
(MWt);
b. q
m
SAC ,ind  Minimul între q m ,i
SAC ,ind şi q
m ,v
SAC ,ind , (MWt);
c. q
m
q ,
SAC ,ind
m
t (MWt);
d. q SAC ,ind  QSAC ,ind /  SAC ,ind ,
m an
(MWt).

m m, m m
unde: qi , qv q acc - valorile minime ale lui qi, pv respectiv qacc; qt - valoarea
m ,i m .v
minima a lui qt; q SAC ,ind , q SAC ,ind - valorile minime de iarnă, respectiv de vară ale
an
qSAC,ind; QSAC .ind - valoarea anuală a lui qSAC,ind; SAC,ind - durata anuală a lui qSAC,ind.

2.59 Alura curbei clasate anuale a sarcinii termice a unui sistem urban de
alimentare cu căldură este influenţată de:

a. tipul sursei utilizată pentru alimentarea cu căldură;

b. ponderea consumului q acc în consumul urban total;
c. existenţa sau nu a lui qv ;
d. natura şi parametrii agentului termic utilizat pentru alimentarea cu căldură a
consumatorilor.
2.60 Mai jos se dau curbele de variaţie zilnică ale cererilor de căldură a doi
consumatori (C1 şi C2). În ipoteza că în cele 365 de zile/an toate curbele zilnice ale
celor 2 consumatori rămân identice cu cele prezentate, să se spună în ce caz curba
clasată anuală totală a celor două consumuri se va aplatisa ?

q1(%)

100
C1
50
0
q2(%) 0 6 12 18 24
100
C2
50

0 6 12 18 24

a. când creşte ponderea în consumul total, al lui q 2 ;

b. când creşte ponderea în consumul total, al lui q1 ;
c. gradul de aplatisare a curbei clasate anuale pentru q1 2 nu este influenţat de
ponderile relative ale celor două consumuri.

2.61 Se dau mai jos curbele anuale de variaţie a cererilor de căldură pentru
încălzire  qi  , prepararea apei calde  q acc  şi climatizare  qcl  , pentru acelaşi
consumator (pe baza valorilor medii pentru sezoanele caracteristice). Să se spună
care din curbele clasate anuale propuse este aceea corectă ?
unde:
- diagramele 1...3 - reprezintă variaţiile anuale ale mediilor lunare, pentru
qi , qacc şi qcl ;
- diagrama 4 - reprezintă variaţia anuală a consumului total, pe baza valorilor
medii lunare simultane: qtot  qi  q acc  qcl ;
- diagramele 1'...3' - reprezintă curbele clasate anuale individuale ale lui
qi , qacc şi qcl pe baza diagramelor 1...3;
- diagrama 4' - reprezintă curba clasată anuală a curbei de variaţie din diagrama
4;
- diagrama 4" - reprezintă curba clasată anuală a consumului total, rezultată prin
însumarea curbelor clasate anuale individuale 1'...3'.

a. diagrama 1' este corectă;

b. diagrama 3' nu este corectă;
c. diagrama 4' nu este corectă;
 d. diagrama 4" este corectă.

qi
qi
(kWt)
(kWt)
qiMax qiMax
1 1’
1 1’

qimin
o n d i f m a M iu il ag s 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 nr.
qacc luni/an
qacc
(kWt) 2 (kWt) 2’
Max
2 qaccMax qacc 2’
min
qacc

qcl qcl
3 qclMax qclMax 3’
(kWt) (kWt) 3’
3
qclmin qclmin
qtot qtot
q Max qtotMax
(kWt) tot 4 (kWt)
4’
qtot
4’
4
qi

qcl

qacc qtotmin qtotmin

qacc
o n d i f m a M iu il ag s 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 nr.
luni/an
lunile anului
qtot(kWt) qiMax+qaccMax+qclMax=qtotMax

qiMax
4”
4”

qclMax

qtotmin=qaccmin
qaccMax
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 nr.luni/an
2.62 Curba clasată anuală a sarcinii termice a unui sistem urban de alimentare cu
căldură şi frig se aplatisează când:

a. creşte ponderea cererii de căldură pentru încălzire;

b. scade ponderea cererii de căldură pentru ventilare;
c. creşte ponderea cererii de căldură sub formă de a.c.c.;
d. creşte ponderea cererii de căldură, sub formă de frig, pentru climatizare.

2.63 Se dau curbele clasate anuale ale consumatorilor de căldură de mai jos. Să se
spună în ce condiţii curba clasată anuală totală a celor 3 consumatori se va aplatisa?
qi (%) qcl (%) qacc (%)

qci
100
qccl

qcacc

i  cl  acc 
(h/an) (h/an (h/an)
)
unde:  i = 4000 h/an;  cl = 2000 h/an;  acc = 8400 h/an.

c
a. scade qi ;
c
b. scade qcl ;
c
c. creşte qacc ;
c
d. creşte qcl .

2.64 Curba clasată anuală a sarcinii termice a unui sistem industrial de alimentare
cu căldură se aplatisează când:

a. creşte ponderea cererii de căldură qt , cu durata anuală de 8700 h/an;

b. scade ponderea cererii de căldură q acc ;
 c. creşte ponderea cererii de căldură qi ;
d. scade ponderea cererii de căldură qcl .

2.65 Valoarea maximă a cererii totale de căldură q 

M
tot a 3 consumatori
M M M
tehnologici având consumurile maxime q1 , q 2 , q3 este dată de:

a. q tot  1  q1   2  q2   3  q3 , unde  1 ,  2 ,  3 sunt coeficienţii de

M M M M M M M M M M

M M M
simultaneitate ai consumurilor maxime respective, q1 , q 2 , q3 , fiind daţi de
qiM,tot
 M
i 1..3  M
, în care qi ,tot reprezintă ponderea momentană a consumului
qiM1...3
M
i = 1...3 în consumul maxim total qtot ;
3
b. qtot 
M
q
i 1
i
M M
, numai dacă valorile qi 1...3 sunt simultane;
3
c. qtot 
M
q
i 1
M
i 1...3 , întotdeauna;

 3 M 
   qi   i  
3


M
d. qtot  i 1  1 3  , unde  sunt duratele anuale ale consumurilor, i =
i

 i i 1
1...3.

2.66 Valoarea de calcul a sarcinii termice a unui sistem de alimentare cu căldură a

c
consumatorilor industriali qind este dată de:

a. qind  qt  qic  qacc  qvc  qrtc ,iarna ;

c md md
t i

b. qind  qt  qi  qacc  qvmd  qrtc ,iarna ;

c M md M ,iarna
i v

c. qind  qt  qi  q acc  qvc  q rtc ,iarna ;

c M c md
i

d. qind  qt  qic  qacc  qvc  qrtc ,iarna ,

c md md
t i

în care se consideră un consumator tehnologic pentru care qt  f ( t ext şi de

sezonul din cursul anului).
 q 
2.67 Se dau curbele de variaţie zilnică ale cererilor simultane de căldură pentru 3

consumatori. Să se stabilească valoarea maximă a cererii totale

M :

q1(%) 100% q2(%) 100% q3(%) 100%

80

60

40

20
0 0 0
12 24 (h/zi) 12 12
24(h/zi) 24(h/zi)

a. qM  q1M  q2M  q3M ;

b. qM  0,2  q1M  0,4  q2M  q3M ;

c. qM  0,4  q1M  q2M  0,6  q3M

d. qM  0,6  q1M  q2M  0,2  q3M .

2.68 Se dau 3 consumatori de căldură caracterizaţi de:

consumatorul: durata zilnică a valoarea medie zilnică a consumului,

consumului raportată la durata zilnică efectivă a
(în ore/zi)
 md
fiecărui consumator qi 1 i 1 3 
C1 1 q1md 1
2
C2 3 q2md 2

q3md 3
C3

unde: 1   2   3 (  3 = 24 ore/zi).
md
Consumul total mediu zilnic (raportat la 24 ore) al celor 3 consumatori ( q s   24 ),
este dat de:

md
a. qs   24  q1md 1
md
+ q2 2 + q3
md
3

b. q
md
s   24 q md
1 1 +q
md
2 1 +q
md
3 1
md
c. qs   24  q1md 3 + q2
md
3 + q3
md
3
md md
d. q
md
s   24 q md
1  md +q 2  md +q 3  md

unde:  md   1   2   3  /3.

2.69 Se dau 3 consumatori de căldură caracterizaţi de:

valoarea medie zilnică a

durata zilnică a
consumatorul consumului pe durata zilnică
consumului (în h/zi)
efectivă a sa
C1 q1md 1 1
C2 q 2md 2 2
C3 q3md 3 3

q 
unde: 1 >  2 >  3 , 1 = 24 h/zi

Să se stabilească consumul total mediu zilnic

md al celor 3 consumatori:


a. qmd   24 h / zi  q1md 1  q2md  q3md ;

2 3
 qmd   24 h / zi   q1  q2md  q3md ;
md
b. 3 3 3

q md

q md
1 1    
1  q2md 2  2  q3md 3  3 ;
c.   24 h / zi
24

d. q  24 h / zi   q1  q2md 1  q3md

md md
1 1 .

 q 
2.70 Se dau curbele zilnice de variaţie simultană a 3 consumatori q1 , q2 , q3 ,

prezentate mai jos şi curba de variaţie a sumei acestora . Să se stabilească

coeficienţii de simultaneitate a consumurilor minime ale celor 3 consumatori:

a. 
im  qm / q1m  q2m  q3m ; 
b. im  qim / qm , unde i = 1...3;
c. im   q m
i
  24 q m
 
, unde i = 1...3;

d. im  qm / qim , unde i = 1...3;

q1 [kWt]

10
8
6
4
2
q1m 0 6 12 18 24 h/zi

q2 [kWt]
10
8
6
4
2
q2m 0 h/zi
6 12 18 24
 q3 [kWt]
10
8
6
4
2
q3m 0 6 12 18 24 h/zi

q [kWt]
10
8
m 6
q  4
2
0 6 h/zi
12 18 24

q 
2.71 Se dau curbele clasate anuale ale consumurilor de mai jos. Să se stabilească

md
consumul mediu anual total .
 an
qi qv
M
q i qvM

Qian
Qvan
i  (h/an) v  (h/an)
 qacc

M
q acc
Qaccan
i acc  (h/an)

Qian Qvan Qacc

an
a. q
md
    ;
an i v  acc
Qian Qvan Qaccan
b. q  M M M ;
md

an  i  v  acc
c. qmd an  qimd i  qvmd v  qaccmd acc ;
Qian  Qvan  Qaccan
d. q
md
  .
an  acc
2.72 Valoarea maximă a cererii de căldură a unui SAC este necesară la:

a. stabilirea încărcării minime a sursei de căldură;

b. stabilirea gradului de simultaneitate a valorilor maxime ale cererilor de
căldură componente;
c. încărcarea medie anuală a sursei de căldură;
d. determinarea capacităţii de livrare a căldurii pentru sursa de căldură.

2.73 Valoarea minimă a cererii de căldură a unui consumator urban este:

m m m
a. qurb = Minimul între qurb iarna şi qurb var a ;
= q q q
m m m m
b. q urb i v acc ;
m m ,i
c. q urb = q acc ;
 m m ,v
d. qurb = qacc

2.74 Cererea maximă de căldură a unui consumator industrial este:

a. qind  qi (ind ) + qcl ( ind ) + qacc ( ind ) + qt ,

M M M M
(MWt);
M M
b. q
M
ind q t
M
+ q v ( ind ) + q
M
s + q acc ( ind ) , (MWt);
M M M
c. q
M
ind q t
M
+ q i ( ind ) + q acc ( ind ) + q v ( ind ) , (MWt);
M M
d. qind  qt + q
M M
acc ( ind ) + q cl ( ind ) , (MWt).

2.75 Cererea de căldură pe perioada de vară a unui consumator urban este:

v v v v
a. Qurb = Qv ,urb + Qcl ,urb + Qacc ,urb , (MWt/vară);
v v v v
b. Qurb = Qi ,urb + Qcl ,urb + Qs ,urb , (MWt/vară);
v v v
c. Qurb = Qcl ,urb + Qacc ,urb , (MWt/vară);
v v v
d. Q urb = Q i ,urb + Q acc ,urb (MWt/vară).

2.76 Valoarea medie anuală a debitului de căldură livrată de o CCG pentru un

consumator urban, este dată de:
md
a. qurb an  Qurb
an
/  urb
an
, (MWt);
md
b. qurb an Q an
urb /q M
urb , (MWt);
c. q
md
urb an q M
urb / an
urb , (MWt);
md
d. qurb an q M
urb  an
urb , (MWt).

2.77 Valoarea minimă totală a trei cereri de căldură nesimultane este dată de:

a. q m = ( Q 1
an
+ Q2an + Q3 )/(minimul între 1an ,  an
an
2 ,
 3an );

b. q m = q m
1
m
+ q2m + q3 ;

c. q m = ( Q 1
an
/ 1an ) + ( Q2an /  an
2 )+(
Q3 /  3 ); an an

d. q m = m  (q1m q m2 q3m ) , unde m


este coeficientul de
m
simultaneitate al valorilor minime q1m , q2m , q3 , cu valoarea minimă totală.
2.78 Durata anuală de utilizare a cererii maxime totale de căldură pentru doi
consumatori este dată de:

a.   ,u = ( Q1an + Q2an )/(valoarea minimă între q1M şi q2M );

M

b.   ,u = ( Q1an / q1M ) + ( Q2an / q2M );

M

c.   ,u = ( Q1an /  1an ) + ( Q2an /  an

M
2 ), unde 1 ,  2
an an
sunt duratele anuale
ale consumatorilor;
d.   ,u = ( Q1an + Q2an )/ q1
M M M
2 , unde q1 2 este valoarea maximă a sumei (

q1M + q2M ), ţinând seama de simultaneitatea lor.

2.79 Gradul mediu anual de încărcare a unei CCG creşte pe măsură ce:

M
a. creşte cererea maximă de căldură ( qCCG ), pentru aceeaşi durată anuală de
utilizare a cererii maxime,  u ,CCG ;
M

b. creşte gradul de aplatisare medie anuală a cererii totale de căldură la nivelul

CCG;
c. scade gradul anual de simultaneitate al consumurilor componente;
M m
d. scade raportul între debitul maxim şi cel minim ( qCCG / qCCG ).

2.80 Durata anuală de utilizare a capacităţii nominale a unei surse de căldură

 un,SC , creşte pe măsură ce:

a. curba clasată anuală a cererii de căldură este mai neuniformă;

b. curba clasată anuală a cererii de căldură este mai aplatisată;
c. curbele de variaţie anuală ale consumurilor componente sunt mai
nesimultane;
d. cu cât creşte gradul anual de simultaneitate al consumurilor componente.

2.81 Cantitatea anuală de căldură livrată de o sursă de căldură, pentru un

consumator urban, este dată de:

an an
a. Q an = Qcons + Qrt , (MWt/an);
an an an
b. Q an
=Q i +Q t +Q rt , (MWt/an);
an
c. Q an
= Qcons , (MWt/an);
an an
d. Q an
= Q
cons -Q rt , (MWt/an).
 an an
unde : Qcons - necesarul anual de căldură la consumator: Qrt - pierderile anuale
an
de căldură ale reţelei termice; Qi - necesarul anual de căldură pentru încălzire;
Qtan - necesarul anual de căldură în scopuri tehnologice.