Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Factori sociali
Deteriorarea interacțiunilor sociale este o caracteristică definitorie a autismului. Deși, de-a
lungul timpului s-a observat faptul că elevii autiști integrați în școlile de masă, întâmpină
dificultăți în interacțiunea cu colegii lor, susținătorii incluziunii mizează pe modelarea
comportamentală a elevilor tipici ca fiind un factor benefic. Programe precum "cercul de
prieteni" (Whitaker, Barratt, Joy, Potter & Thomas, 1998) valorifică dinamica modelării
comportamentale de la egal la egal și permite copilului autist să învețe de la colegii tipici,
mult mai bine adaptați social. Strain (1983; 1984) a raportat faptul că elevii cu autism au putut
generaliza abilitățile învățate în interacțiunile sociale, mult mai eficient în mediile integrate,
decât în cele segregate. În ceea ce privește dubiul referitor la nivelul de acceptare pe care îl
primesc copii autiști de la colegii lor tipici, Robertson, Chamberlain și Kasari (2003) nu au
găsit nici o diferență semnificativă între elevii cu autism din învățământul de masă și ceilalți
colegi tipici, din clasă în ceea ce privește aspectul incluziunii sociale (percepută de colegii de
clasă). Ochs, Kremer-Sadlik, Solomon și Gainer Sirota (2001) au constatat că acei elevi tipici
care au fost conștienți de faptul că au un coleg diagnosticat ca autism au tendința de a fi mai
suportivi. Cu toate acestea, au observat faptul că, atunci când există reacții negative din partea
unor elevi tipici și avem de-a face cu copii diagnosticați cu autism înalt funcțional, cei din
urmă pot observa aceste reacții negative în ciuda faptului că au dificultăți în interpretarea
intențiilor și sentimentelor altora.
Factori comportamentali
Factorii multiculturali
Wilder, Dyches, Obiakor și Algozzine (2004) au constatat că, atunci când profesorii se ocupă
de elevi autiști din culturi diferite, pot interpreta unele comportamente mai degrabă
simptomatic, decât cultural. Este recomandat ca aceste cadre didactice să aibă un cadru
cultural pentru a se ocupa de acești copii și să fie conștienți de normele și așteptările familiei.
În proiectarea unui curriculum pentru acești elevi, profesori ar trebui să includă elemente ale
diferitelor grupuri culturale, să identifice stilurile cognitive influențate de cultura dominantă,
să folosească limba maternă a elevului și să facă uz de materialele adecvate din punct de
vedere cultural.
Sprijinul familiei, al altor profesioniștii și al comunității
Coffey & Obringer, 2004; Bennet & Rowe, 1996; Simpson, de Boer-Ott &
Smith-Myles, , au subliniat în anul 2003, importanța utilizării unui model de colaborare și
comunicare între școli, familii și comunități.”
Julie-Anne Samantha Roberts enumeră în lucrarea sa “Autism and inclusion:
teachers’ perspectives on the mainstreaming of autistic students” (2007, pp.16-18) și
principiile pe care ar trebui să se bazeze o educație incluzivă de succes, care presupune
colaborarea tuturor actorilor sociali implicați:
• “Recunoașterea faptului că toți copiii și tinerii pot învăța și că au nevoie de susținere.
• Acceptarea și respectarea faptului că toți elevii sunt unici și au nevoi de învățare diferite care
sunt la fel de valoroase și reprezintă o parte obișnuită a experienței noastre umane.
• Adaptarea structurilor, sistemelor și metodologiilor de învățare pentru a răspunde nevoilor
tuturor elevi.
• Recunoașterea și respectarea diferențelor dintre elevi, indiferent de vârstă, sex, etnie,
limba, clasa, dizabilitatea sau statut.
• Învățarea presupune mai mult decât latura formală din școală și se petrece și la domiciliu și
în comunitate atât în cadrul structurilor formale cât și informale.
• Punerea accentului pe schimbarea atitudinilor, a comportamentului, a metodologiilor de
predare, a curriculumurilor și a mediului pentru a satisface nevoile tuturor elevilor.
• Maximizarea participării tuturor elevilor la programele educaționale și culturale ale
instituțiilor, pentru a descoperi și a reduce barierele din calea învățării.
• Susținerea elevilor pentru a-și dezvolta punctele forte și oferirea posibilității de a participa
activ în procesul de învățare”.