Traficul de fiinte umane

INTRODUCERE

TRAFICUL DE FIINŢE UMANE - ASPECTE GENERALE

SECŢIUNEA I. DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Procesul de traficare

1. Recrutarea

2. Transportarea

3. Exploatarea

Obiectul juridic

1. Obiectul juridic generic

2. Obiectul juridic special

3. Obiectul material

Subiecţii infracţiunii

1. Subiectul activ

2. Subiectul pasiv

SECŢIUNEA II. BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

1. Belarus

2. Moldova

3. Romania

4. Ucraina

SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC

1. Urmărirea penală

2. Judecata

BIBLIOGRAFI
INTRODUCERE

Traficul de fiinţe umane a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai abordate subiecte atit pe
agendele politice, cit şi in mass-media internaţională. Nu există ţară care să nu fi e afectată de acest
fenomen. Se estimează că anual sunt traficate pină la patru milioane de persoane. Dintre acestea,
majoritatea sunt femei şi copii.

Cu toate acestea, numărul băieţilor şi bărbaţilor care devin victime ale traficului in scopul muncii
forţate şi a altor practici exploatatoare este in creştere.

Ultimele rapoarte ale Organizaţiei Internaţionalea Muncii cu privire la munca forţată indică o cifrăde
2,5 milioane de persoane traficate, dintre care o treime, in scopuri economice. Traficul de fiinţe
umane se situează printre infracţiunile care se extind cel mai rapid, fiind o exemplificare a
globalizării, ce reflectă schimbările economice, culturale şi sociale. Rutele de transit şi tendinţele
fenomenului respectiv sunt in permanentă schimbare.

Trafi cul de fiinţe umane, impreună cu trafficul de droguri şi de arme, reprezintă cele trei mari
activităţi criminale aducătoare de profituri enorme şi constituie totodată sursa de finanţare pentru
alte activităţi criminale.

Conform raportului Uniunii Europene cu privire la Crima Organizată, traficul este o afacere care se
cifrează la nivel global intre 8,5 şi 12 milioane de Euro anual.2 Recent, intr-un raport al Organizaţiei
Internaţionale a Muncii a fost estimat profitul global generat de exploatarea prin muncă a femeilor
traficate, a copiilor şi a bărbaţilor, indicand cifra de 32 miliarde de dolari SUA in fi ecare an.

Spre deosebire de alte tipuri de activităţi criminogene, traficul de fi inţe umane se bazează pe
practice de violenţă şi de exploatare.Victimele prinse in reţelele de trafic sunt obligate să muncească
pentru proprietarii lor, fiind private de drepturile fundamentale ale omului.

Legislaţia internaţională defineşte clar rolul organe lor de drept, precizind că acestea ar trebui să
protejeze victima, asigurind dreptul la apărare, securitate şi confi denţialitate. In vederea aplicării
unor asemenea prevederi, cooperarea, precum şi coordonarea activităţilor de către organele de
drept este necesară

SECŢIUNEA I: DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Fenomenul trafi cului de fi inţe umane nu este unul nou. Dezbateri pe marginea acestuia au apărut
incă in secolul XIX, fi ind cunoscut sub denumirea „sclavia albă”. In 1904, la Paris, douăsprezece state
au convenit asupra primei Convenţii impotriva sclaviei albe. Această Convenţieavea drept obiectiv
combaterea comerţului abuziv cu fete şi femei pentru utilizarea in scopuri imorale peste hotare.

Mai tarziu, Convenţia a inclus şi conceptul de trafi c de fi inţe umane in cadrul frontierelor
naţionale,iar mai apoi - a traficului de băieţi. In 1933, a fost elaborată o altă Convenţie numită
„Convenţia cu privire la Suprimarea Traficului de Femei majore”. In 1949, Convenţia Naţiunilor Unite
pentru Suprimarea Trafi cului de Persoane şi a exploatării prostituării altora” a inlocuit toate
convenţiile ante rioare.

In perioada postbelică, subiectul trafi cului de fiinţe umane a dispărut de pe agenda internaţională şi
a apărut abia in anii ‘90, cand la Conferinţa Mondialăa Drepturilor Omului de la Vienadin 1993, s-a
pus problema migraţiei din Europa de Est şi din Balcani şi, implicit, a traficului de fiinţe umane.
In 2000, prin Protocolul de la Palermo, comunitatea internaţională a cazut de acord cu privire la
definiţia traficului de fiinţe umane.

Procesul de traficare:

Trafi cul de fi inţe umane nu este o activitate spontană şi sporadică, ci una foarte bine organizată.
Deşi procesul de traffic are diferă de la caz la caz, in dependenţă de nivelul de organizare a activităţii
criminale, de permisivitatea cadrului legislativ, de premisele locale care favorizează infracţiunea,
acesta cuprinde mereu trei etape, iar cei implicaţi in realizarea acţiunilor de trafic au un rol bine
deter minat.

Cele trei etape ale traficului sunt:

1. Recrutarea potenţialelor victime

2. Transportarea victimelorla locul exploatării

3. Recepţia victimelor şi exploatarea

Fiecare etapă este insoţită de o serie de acţiuni care determină dependenţa victimei faţă de traficant
şi susţine realizarea procesului trafi cului.

Recrutarea:

Recrutarea este prima etapă a procesului de trafic, indispensabilă pentru realizarea celorlalte două.
Deseori această etapă poate fi contracarată prin campanii de informare bine dezvoltate şi accesibile
publicului larg, precum şi politici sociale şi economice care au drept scop asigurarea unor oportunităţi
pentru grupurile de risc.

Formele de recrutare pot fi clasifi cate in trei categorii, in dependenţă de modalitatea de inşelăciune
utilizată: a) recrutare prin inşelăciune totală; b) recrutare prin inşelăciune parţială; c) recrutare
forţată.

Prima formă de recrutare se referă la cazurile cind persoanei i se face o promisiune falsă de angajare
in cimpul muncii sau o promisiune falsă de căsătorie. Persoana recrutată este convinsă că va lucra
intr-un anumit domeniu, insă este plasată forţat in alt tip de activitate.

A doua formă de recrutare, de obicei, cuprinde cazurile cind persoana, deşi cunoaşte specifi cul
activităţii pe care il va indeplini, este inşelată cu privire la condiţiile in care va desfăşura activitatea
respectivă. Recrutarea forţată include cazurile de răpire, atunci cind victima nu işi poate exprima
voinţa in nici un fel.

Recrutarea poate fi realizată de indivizi necunoscuţi, fi e de persoane care sunt prieteni sau membri
ai familiei victimei, prin anunţuri publicate in mass-media, sau chiar prin intermediari legali, cum ar fi
fi rmele turistice, agenţiile private de angajare peste hotare, agenţiile de mariaj sau care oferă
oportunităţi de studii peste hotare.

Cazurile analizate de trafi c arată că procesul de recrutare poate avea loc atit in ţara de origine a
victimei, cit şi in ţarade destinaţie.
Cel mai adesea este utilizată recrutarea in statul de origine şi apoi transportarea victimei in alt stat
pentru a fi exploatată. Sunt cazuri cind victima este recrutată in statul de origine şi exploatată tot in
statul de origine, insă in altă localitate.

Există cazuri, cind migranţii care au ajuns in statul de destinaţie pe cont propriu, ajung victime ale
trafi cului din cauza vulnerabilităţii generate de statutul nereglementat.

Aceştia sunt traficaţi fi e in statul de destinaţie, fi e sunt transportaţi de către traficanţi in alte state.
Indiferent de metodele de recrutare, victimele nu ştiu căror riscuri vor fi supuse, in ce condiţii vor
lucra, salariile pe care le vor incasa, precum nici faptul că actele sau documentele lor de călătorie vor
fi confi scate de către trafi canţi, iar libertatea de circulaţie va fi limitată. Ele nu cunosc căror violenţe
vor fi supuse şi nici consecinţele unor asemenea experienţe.

Transportarea:

Transportarea este a doua fază a procesului trafi cului şi se produce pe rute, determinate de factorul
cerere-ofertă. Victimele vor fi direcţionate spre state unde există cerere pentru serviciile lor şi unde
preţul acestora este inalt.

Astfel, circulaţia se va realiza pe vectorul state mai puţin dezvoltate - state inalt dezvoltate. Intrarea
victimelor in statul de exploatare poate fi legală sau ilegală.

Adeseori, acestora li se inminează de către traficanţi documente şi vize false. Sunt multiple cazurile
cind victimele intră in statul de destinaţie cu acte in regulă.

Victimele pot călători impreună cu alte victime sau pot face parte din grupuri de migranţi
nereglementaţi. Documentele victime lor sunt deţinute de traficant, cu excepţia momentului cind
sunt verificate de poliţia de frontieră.

Exploatarea:

Exploatarea este elementul de bază al trafi cului. Trafi canţii recrutează şi transportă victimele in
scopul exploatării şi obţinerii de profi turi. Exploatarea victimei incepe fi e in statul de tranzit, fi e in
scurt timp de la sosirea acesteia in statul de destinaţie.

Una dintre cele mai cunoscute forme de exploatare este exploatarea in scopuri sexuale. Cu toate
acestea, există date recente care ne vorbesc despre cazuri de exploatare a muncii forţate in diverse
sectoare ale economiei: sex comercial (servicii de escortă şi companie, bordeluri, apartamente etc.),

Studiile realizate demonstrează că, in afara industriei sexului, domeniile in care exploatareamuncii
este cel mai des utilizată sunt construcţiile şi agricultura.

Un studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra migranţilor reintorşi, realizat in patru state
ale Europei de Sud-Est, relevă următoarele date. Din 300 de victime exploatate, 23%au fost trafi cate
in industria sexului, 21%- in industria construcţiilor şi 13%- in agricultură. Celelalte 43% dintre victime
au fost exploatate in astfel de domenii ca procesarea alimentelor, restaurante şi catering,
manufactură, menaj etc.
Obiectul juridic

1. Obiectul juridic generic reprezintă totalitatea re la ţii lor sociale care se fundamentează pe valori
ca viaţa, libertatea, onoarea şi demnitatea persoanei, sănătatea şi integritatea socială.

2. Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale a căror bună desfăşurare
depinde de respectarea unor valori ca libertatea de exprimare, libertatea de circulaţie,
inviolabilitatea sexuală, integritatea corporală, viaţa şi demnitatea.

3. Obiectul material al infracţiunii de trafi c il constituie corpul victimei asupra căruia au fost săvirşite
acte de violenţă sau de constringere şi care au avut consecinţe asupra sănătăţii şi integrităţii
corporale a persoanei trafi cate

Subiecţii infracţiunii

1. Subiect activ al infracţiunii este persoana fi zică, cu virsta cerută de lege, capabilă şi liberă de a
acţiona şi de a hotări in momentul săvirşirii faptei. In cazul infracţiunii de trafic de fiinţe umane,
subiectul activ este traficantul. Din definiţie este clar că traficant nu este doar persoana care a
exploatat victima, ci şi cel care a recrutat-o şi/sau a transportat-o.

2. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana impotriva căreia a fost indreptată infracţiunea de
trafic şi care poate fi minoră, majoră, femeie sau bărbat. Astfel, este vorba despre victima infracţiunii
de trafic de fiinţe umane.

Conţinutul infracţiunii

Latura obiectivă

Trafi cul de fi inţe umane este un proces complex, care se desfăşoară in timp şi parcurge mai multe
etape. Elementul material al infracţiunii se reali zează prin următoarele acţiuni: recrutarea,
transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Aceste acţiuni au ca scop
exploatarea şi obţinerea in cele din urmă a profitului material. Comiterea oricărei din aceste acţiuni
este sufi cientă pentru ca fapta să fi e considerată infracţiune. In cazul in care aceeaşi persoană
săvirşeşte două sau mai multe acţiuni, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune.

Pentru existenţa infracţiunii de trafi c este, de asemenea, important ca faptele mai sus menţionate să
fi e săvirşite prin următoarele mijloa ce: ameninţare cu violenţa, violenţă, răpire, fraudă, inşelăciune,
abuz de autoritate sau a poziţiei

de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani sau benefi cii de alt gen pentru a obţine
consimţămintul persoanei care deţine controlul asupra victimei sau alte metode de constringere.

Latura subiectivă

Infracţiunea de trafi c de persoane este săvirşită doar cu intenţie. Acţiunea are ca fi nalitate scopul
exploatării persoanei şi obţinerea de profi t, scop care trebuie să existe in momentul săvirşirii faptei,
dar nu neapărat şi realizat. Trafi cantul este conştient de ilegalitatea acţiunilor sale, prevede
consecinţele pe care le poate produce fapta şi doreşte producerea acestora.

Dacă se reţine şi intenţia trafi cantului de a provoca moartea sau sinuciderea victimei, acesta va fi
tras la răspundere pentru săvirşirea infracţiunii de trafi c in concurs cu cea de omor sau determinarea
sinuciderii.

SECŢIUNEA II : BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Belarusia:

Măsurile de prevenire şi combatere a trafi cului de fi inţe umane la nivel statal se referă la
perfecţionarea legislaţiei penale naţionale şi a bazei de date informaţionale, la consolidarea
capacităţilor organelor de drept, la dezvoltarea instituţională a sistemului care acordă asistenţă
socială victimelor trafi cului de fi inţe umane, la campanii informaţionale şi de conştientizare, precum
şi la sporirea cooperării internaţionale in vederea combaterii trafi cului de fi inţe umane.

Alte măsuri de combatere a trafi cului include sporirea oportunităţilor de angajarea in cimpul muncii
pentru femei, sporirea protecţiei sociale a familiei şi a copiilor instituţionalizaţi.

Baza naţională legislativă se perfecţionează in continuu in conformitate cu standardele

internaţionale. In anul 2001, in Codul de procedură penală au fost introduse o serie de articole, care
incriminau trafi cul de persoane şi care stabileau răspunderea penală pentru infracţiunile legate de
trafi c de persoane, răpirea şi recrutarea persoanelor in scopul exploatării, in special al exploatării
sexuale.

Un pas important in ajustarea eforturilor naţionale de combatere a traficului la cele internaţionale a

fost ratificarea Protocolului de la Palermoal Convenţiei ONU impotriva criminalităţii transfrontaliere.

In iunie 2000, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituită o structură cu atribuţii in domeniul
combaterii trafi cului de persoane in scopul exploatării sexuale şi de alt tip.

In anul 2004, in cadrul proiectului Uniunii Europene „Lupta impotriva traficului de persoane in
Republica Belarus”, in oraşul Minska fost deschis un centru

specializat pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane.

Ţinind cont de faptul că traficul de persoane este un fenomen complex, combaterea acestuia se
realizează in baza unui Plan bazat pe o abordare multidisciplinară.

In anul 2001, Consiliul de Miniştri al Republicii Belarus a aprobat Planul de stat al măsurilor complexe
de combatere a traficului de persoane şi a prostituţiei pentru anii 2002-2007.

Moldova:

Pină in 2001, infracţiunea de trafi c de fi inţe umane nu a fost refl ectată in nici un act legislativ. Prin
legea 450-XV privind completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură penală a fost introdus
articolul 1131 „traficul ilicit de fiinţe umane”.

Articolul, deşi nu in conformitate cu standardele internaţionale, cuprindea unele aspecte cu privire la

traficul de fi inţeumane. Conştientizind gravitatea problemei şi a consecinţelor acesteia, precum şi
necesitatea intreprinderii unor măsuri de combatere a traficului de fiinţe umane, Guvernul Republicii
Moldova a decis in 2001, infiinţarea unui Comitet Naţional pentru Prevenirea şi combaterea Traficului
de fi inţe umane. Comitetul avea in sarcină elaborarea şi implementarea unui plan de acţiuni in acest
domeniu.

In 2005, Republica Moldovaa ratificat cele două Protocoale le Convenţiei Naţiunilor Unite impotriva
crimei transfrontaliere, a adoptat legea cu privire la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, ajustindu-le pe deplin normelor şi standardelor internaţionale de combatere a fenomenului.

Planul de acţiuni care cuprindea activităţi de prevenire, de tragere la răspundere a făptuitorilor şi

măsuri de reintegrare a victi melor trafi cului a fost prelungit pe o durată de incă 2 ani, implicind
actori statali şi organizaţii neguvernamentale in implementarea acţiunilor programate. Din punct de
vedere instituţional in cadrul comisariatelor de poliţie a fost desemnat un ofiţer responsabil pe cazuri
de trafic, iar in cadrul procuraturilor – un procuror specializat.

In cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat un organ specializat in combaterea traficului de
fiinţe umane, numit Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane, responsabil pentru
investigarea cazurilor de trafic.

Romania:

Prin adoptarea legii nr. 678/2001, legiuitorul roman a urmărit să reglementeze prevenireaşi
combaterea trafi cului de fiinţe umane, care constituie o violare a drepturilor persoanei şi o lezare a
demnităţii şi integrităţii acesteia, precum şi protecţia şi asistenţa socială a victimelor unui astfel de
trafic.

Pe de altă parte, şi necesitatea armonizării legislaţiei penale naţionale cu cea internaţională a

determinat elaborarea unor reglementări juridice care să corespundă cerinţelor la care Romania este
parte, de exemplu Convenţia Consiliului Europei privind lupta impotriva trafi cului de fi inţe umane,
Convenţia Naţiunilor Unite impotriva crimei organizate transfrontaliere şi Protocolul său adiţional de
prevenire, eliminare şi sancţionare a trafi cului de persoane, in special de femei şi copii, acte care sint
instrumente internaţionale, standarde, principii, proceduri şi modalităţi de

cooperare in materia trafi cului de persoane, pe care Romania le-a ratifi cat.
Adoptarea in ultimii ani a unor instrumente internaţionale de către guverne reprezintă un indicator
al creşterii gradului de conştientizare a faptului că trafi cul de fi inţe umane reprezintă o ameninţare
gravă şi este nevoie ca reacţiile să fi e intărite şi coordonate.

Ucraina:

In 1998, Ucraina a recunoscut faptul că trafi cul de fi inţe umane este una dintre cele mai
graveinfracţiuni impotriva persoanei, introducind pentru prima dată in Codul Penal art. 124-1, care
incrimina aceste acţiuni antisociale. Ulterior, articolul a suferit o serie de modifi cări pentru a fi
ajustat la standardele internaţionale. Incriminarea traficului de fiinţe umane şi stabilirea unei
sancţiuni serioase pentru comiterea acestei fapte a constituit un pas important in combaterea
fenomenului.

Mai mult decit atit, Ucraina a fost primul stat post sovietic care a inclus in legislaţia sa naţională toate
aspectele traficului de fiinţe umane.

In 2001, legislatorul ucrainean a adoptat un nou cod penal, care a intrat in vigoare in acelaşi an şi
care a modificat articolul cu privire la traficul de fiinţe umane.

Noul articol 149 cu privire la trafic a apărut intr-o nouă abordare de „trafic de persoane şi alte
tranzacţii ilegale cu privire la trasferul unei persoane”, fiind mutat din secţiunea infracţiunilor
impotriva vieţii şi sănătăţii persoanei in secţiunea infracţiunilor impotriva voinţei, onoarei şi
demnităţii persoanei.
SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC

Instrumentarea cazurilor de trafic

Cele două faze ale procedurii judiciare de instrumentare a cazurilor de trafi c sunt urmărirea penală şi
judecata. Fiecare fază implică participanţi cu diverse atribuţii, drepturi şi obligaţii, prevăzute de
legislaţia naţională procesuală a fi ecărui stat.

Urmărirea penală

Faza de urmărire penală se realizează, de obicei, de organul de urmărire penală şi de procuror, care
efectuează orice acţiune in numele statului.

Organul de urmărire penală va incepe urmărirea penală, dacă sesizarea oferă informaţii sigure cu
privire la comiterea infracţiunii sau pregătirea comiterii infracţiunii.

Scopul urmăririi penale este de a colecta probele necesare pentru a dovedi existenţa infracţiunii, a
descoperirii făptuitorilor şi, in final, de a trimite dosarul in instanţa de judecată, dacă este cazul.
Probele colectate ar trebui să reflecte componentul geografic, structural şi comercial al infracţiunii de
trafic.

Componentul geografic şi structural se referă la recrutare, care are loc in statul de origine,
transportarea care are loc in statul de destinaţie şi exploatarea care are loc in statul de destinaţie.

Componentul comercial implică acţiuni de publicitate atit in procesul de recrutare, cit şi exploatare,
acţiuni de inchiriere, de tranzacţii financiare, comunicare şi transportare.

Astfel, aceste acţiuni pe care le intreprinde traficantul pentru a obţine in cele din urmă profi t
reprezintă punctul slab pe care organul de urmărire penală ar trebui

să-l exploreze in procesul de investigare şi de colectare a probelor.

Investigaţia poate fi de doua feluri:

1. Investigarea proactivă

2. Investigarea reactivă

De asemenea, există o serie de tehnici care, utilizate in cadrul procedurii de urmărire penală, pot
contribui la rezultate pozitive. Este vorba despre investigările financiare şi cele realizate de echipe
formate din reprezentanţi ai organelor de drept din statul de origine şi de destinaţie. In cadrul
procesului de urmărire penală de o importanţă crucială sunt informaţiile operative, mărturiile
martorilor, dar şi convingerea făptuitorilor de a colabora cu organele de drept. Toate acestea, insă,
trebuie să se realizaze cu stricta respectare a drepturilor victimei traficate.

Investigarea reactivă

Investigarea reactivă incepe de la plingerea/ interpelarea făcută de victimă. In cazul acestuitip de

investigare, acţiunile organului de urmărire penală sunt direcţionate spre salvarea şi protecţia
persoanei.

Dacă riscurile pentru viaţa şi integritatea victimei persistă sau există pericolul ca probele să fi e
distruse, atunci se impune măsura arestului. In cazul arestării făptuitorului se aplică următoarele
principii:

1. Dacă există probe sufi ciente impotriva unui suspect, indiferent de măsura implicării acestuia in
săvirşirea infracţiunii, el va trebui arestat.

2. Arestul suspectului va trebui pus in aplicare rapid, ca să nu pună in pericol viaţa victimei sau a
investigatorilor sub acoperire. De aceea este foarte important ca, inainte de arest, să se elaboreze un
plan de acţiuni care să prevadă toate detaliile operative şi riscurile pe care le implică această
procedură.

3. Procedura arestului trebuie bine pregătită şi coor do nată, astfel ca prin intermediul unei sin gure
măsuri operative să fi e arestaţi cit mai mulţi suspecţi şi să fi e eliberate cit mai multe victime.

Investigarea proactvă

In cazul investigării proactive sesizarea are loc din ofi ciu. In acest caz organul de urmărirepenală
desfăşoară operaţiunile, fără participarea victimei.

Adesea, investigarea proactivă a fost declarată ca fi ind cea mai efi cientă opţiune de a investiga nu
numai trafi cul de persoane in scopul exploatării sexuale, dar şi in alte scopuri.
Acest tip de investigare nu subminează importanţa mărturiei victimei, insă adesea un caz construit
doar pe declaraţiile victimei are şanse mai mari să eşueze.

Din păcate, acest tip de investigare nu poate fi utilizat de toate statele pentru că in unele cazuri
procedura de urmărire penală se poate declanşa doar la plingerea victimei. Această formă de
investigare poate fi scumpă şi solicita atit resurse financiare, cit şi umane bine pregătite. Ţinind cont
de dimensiunea traficului, de efectele negative asupra individului, cit şi a societăţii, in general, toate
aceste eforturi sunt justificate.

Judecata

Examinarea cauzei de trafi c in instanţa de judecată reprezintă a doua fază a procesului penal situat
intre urmărirea penală şi punerea in executare a hotăririi penale. In cadrul judecăţii se vor administra
probele şi se vor desfăşura dezbaterile judiciare pentru a stabili adevărul cu privire la infracţiunea
săvirşită şi pedepsirea inculpatului, prin aplicarea pedepsei prevăzute de legea penală sau achitarea
acestuia in condiţiile prevăzute de lege.

Cercetarea sub toate aspectele a probelor prezentate de părţi sau administrate la cererea acestora,
inclusiv audierea inculpaţilor, a părţilor vătămate, a martorilor, cercetarea corpurilor delicte, a
rapoartelor de expertiză, a proceselor verbale şi a altor documente, precum şi examinarea altor probe
prevăzute de prezentul cod constă in cercetareaacestor probe nemijlocit in şedinţa de judecată, cu
participarea părţilor, astfel incit atit completul de judecată, cit şi părţile să poată pune intrebări şi să
primească răspuns in cadrul examinării probelor, dind o apreciere cuvenită fi ecărei probe cercetate.
In acest scop, instanţa de judecată are obligaţia de a crea părţii acuzării şi părţii apărării condiţii
necesare pentru cercetarea deplină a

circumstanţelor cauzei.

Sentinţa dată de instanţă poate fi atacată pe căileordinare (apel, recurs) sau pe căile extraordinare.
Ţinind cont de specifi cul cazurilor de trafi c, legislaţiile penale ale unor state au declarat că şedinţele
de judecată nu sunt publice, ceea ce constituie o excepţie pentru şedinţele de judecată.

In alte legislaţii, judecătorul decide, la cererea victimei sau a procurorului, cu privire la publicitatea
şedinţelor. In cazul şedinţelor, in cadrul cărora se judecă cazurile de trafic de minori, acestea sunt
mereu inchise.
BIBLIOGRAFIE:

1. UNODC (2006), Toolkit to Combat Traffi cking in Persons. Global

Programme against Traffi cking inHuman Beings, Viena.

2. EU/IOM (2003), A Guide foe Members of Law Enforcement, Jdiciarz and

NGOs/Ios on Best Practices in Combating Traffi cking in Persons, Trainer Manual

3. MOM (2005), Plany identifi katsiy izajhity jertv torgovly lyudmy v Evrope, Sposobz i luchjsie
prakticheskie narabotky, Brussels.

4. ICMPD, UNDP, Romania (),Law enforcement manual for Combating traffi cking in Human Beings,
Romania.

5. CPTF (2006), Prevederi legislative privind combaterea trafi cului de fi inţe umane, Chişinău.

6. CPTF (2006), Drepturile victimei trafi cului de fi inţe umane

7. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova

8. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria Şterbeţ, Vasile Rotaru, Raisa
Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecaterina Erjiu (2005), Codul de Procedură Penală.