Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SEMESTRUL II
Caile de atac ordinare sunt: apelul
Caile de atac extraordinare sunt: recursul ,contestatia in anulare, revizuirea .
In cazul in care cererea este supusa timbrarii, NCPC stabileste obligatia de a se atasa cererii si
dovada achitarii taxelor datorate, netimbrarea sau timbrarea insuficienta fiind sanctionate cu
anularea cererii
2. Întâmpinarea
întâmpinare, actul procedural prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată şi graţie
căruia, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, îşi prezintă în scris apărările sale şi, totodată,
indică probele pe care îşi sprijină acele apărări. Ca regulă, depunerea î. este obligatorie. Numai în
cazurile expres prevăzute de lege, î. are caracter facultativ, cum ar fi, de exemplu, în procesele de
divorţ, în cele referitoare la posesie.
intampinarea este actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in
judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile reclamantului.
In art. 205 alin. 2 NCPC se arata ca Intampinarea trebuie sa cuprinda:
a) numele si prenumele/denumirea paratului, domiciliul sau resedinta/sediul, alte elemente de
identificare, ca si la cererea de chemare in judecata, data nu le-a mentionat reclamantul. Daca
paratul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa se faca toate
comunicarile privind procesul;
b) exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului;
c) raspunsul Ia toate pretentiile Si motivele de fapt si de drept ale cererii;
d) dovezile cu care se apara Impotriva fiecarui capat de cerere;
e) semnatura.
Ea nu este supusa taxei de timbru. In sistemul Noului Cod de procedure civila Intampinarea scrisa
este obligatorie, in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel (de ex, art. 360 alin.
3 NCPC in materie de asigurare a probelor). Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de
lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in
afara celor de ordine publica data legea nu prevede altfel (art. 208).
Întâmpinarea
Întâmpinarea este actul de procedură prin intermediul căruia pârâtul răspunde la cererea de chemare
în judecată, arătând apărările sale faţă de pretenţiile reclamantului.
întâmpinarea cuprinde:
1. Excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul poate invoca atât excepţii de procedură (excepţia de
necompetenţă, excepţia dovezii calităţii de reprezentant etc.), cât şi excepţii de fond (prescripţia
dreptului de a obţine condamnarea pârâtului, autoritatea de lucru judecat, prema-turitatea etc.).
Este evident că în faza iniţială a procesului, pârâtul invocă mai întâi excepţiile pe care le cunoaşte la
data depunerii întâmpinării; eventualele neregularităţi procedurale apărute ulterior primei zile de
înfăţişare pot fi invocate de îndată ce sunt cunoscute şi oral în faţa instanţei de judecată.
2. Răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată de către
reclamant, ceea ce constituie de fapt, apărarea de fond a pârâtului.
3. Dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovadă cu martori,
pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor.
Este necesară arătarea dovezilor pe care pârâtul îşi formulează apărarea deoarece, într-un proces
echitabil, este normal ca şi reclamantul să le cunoască.
Dovezile vor fi indicate de către pârât în întâmpinare, în condiţii asemănătoare ca şi cele prevăzute
de dispoziţiile legale pentru cererea de chemare în judecată.
4. Semnătura. Deşi nu există dispoziţie legală expresă care să prevadă sancţiunea ce intervine când
întâmpinarea nu este semnată de pârât sau de reprezentantul lui, considerăm că lipsa semnăturii
conduce la nulitatea ei.
Întâmpinarea trebuie depusă de către pârât cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru
judecată.
La întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt; de asemenea, se
vor alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult cu un
rând de copii pentru instanţ.În cazul în care mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un
reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru părţile
respective câte o singură copie.
De asemenea, când sunt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei,
printr-o singură întâmpinare.
3. Cererea reconvenţională, mijlocul procedural prin care pârâtul dintr-un proces pretinde
formulează pretenţii proprii împotriva reclamantului.
Cererea reconventionala reprezinta actul de procedura care provine de asemenea de la parat,
dar atunci cand el are pretentii in legatura cu cererea reclamantului, derivand din acelasi raport
juridic sau strans legate de acesta.
In cazul In care pretentiile formulate prin cererea reconventionala privesc si alte persoane decat
reclamantul, acestea vor putea fi chemate In judecata ca parati (art. 209 NCPC). Paratul poate
urmari fie neutralizarea obligatiei ce i se pretinde, fie atenuarea acesteia sau chiar obligarea
reclamantului fata de el. Paratul nu este, in principiu, obligat la formularea cererii
reconventionale, deoarece unele obiective (de ex. reducerea pretentiilor formulate de reclamant) le
poate obtine pe cale de aparare, iar, pe de alta parte, el poate sa-si valorifice pretentiile printr-o
cerere separata. Dar, in lipsa cererii reconventionale, reclamantul nu poate fi obligat fata de
parat. Cererea reconventionala are acelasi continut ca si cererea de chemare In judecata, se
timbreaza la fel si trebuie depusa, sub sanctiunea decaderii, odata cu intampinarea sau, daca aceasta
nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Potrivit art. 209 alin. 7 NCPC, reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la cererea
reconventionala a paratului initial.
Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala, dar daca numai aceasta din urrna este
in stare de judecata, instanta poate dispune disjungerea si judecarea separata a cererii
reconventionale de catre aceeasi instanta in fate careia s-a formulat. Cu toate acestea, disjungerea nu
poate fi dispusa in cazurile expres prevazute de lege (de ex. art. 916 NCPC, in materia divortului)
sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului (art. 210).
disjungere, măsură dispusă de instanţă în vederea judecării separate a acţiunilor întrunite - iniţial
sau prin conexare - în cadrul aceluiaşi proces
Cererea reconvenţională
În procesul civil sunt situaţii frecvente când pârâtul renunţă la poziţia defensivă, de apărare,
adoptând o atitudine agresivă, invocând pretenţii proprii împotriva reclamantului.
Dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere
reconvenţională.
Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte
valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant.
Cererea reconvenţională este o cerere incidenţă, formulată de pârât în replică reclamantului, având
faţă de acesta pretenţii proprii. Rezultă că cererea reconvenţională nu este o simplă apărare, ci
dimpotrivă, o veritabilă acţiune.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul poate urmări:
- neutralizarea obligaţiei care va fi pronunţată împotriva sa;
- atenuarea acestei obligaţii;
- obţinerea unei obligaţii la plata reclamantului, în acest din urmă caz instanţa putând admite
atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională şi proceda la o compensare a obligaţiilor băneşti
reciproce. Astfel, în cazul în care pârâtul urmăreşte alături de respingerea cererii reclamantului şi
valorificarea unui drept propriu faţă de acesta, atunci el trebuie să introducă o cerere
reconvenţională.
Cererea reconvenţională, în principiu, are un caracter facultativ, adică pârâtul are posibilitatea fie să
valorifice un drept propriu împotriva reclamantului pe cale incidentală, fie pe calea unei cereri
principale care să declanşeze un nou proces civil.
Valorificarea pretenţiilor pârâtului pe cale incidentală prezintă anumite avantaje, şi anume: asigură
soluţionarea celor două litigii într-un singur cadru procesual; determină realizarea unei economii de
timp şi cheltuieli; asigură îndeplinirea condiţiilor pentru o judecată mai bună, deoarece instanţa
judecătorească este pusă în situaţia de a fi încunoştinţată de complexitatea raporturilor juridice
dintre părţi; elimină posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contra¬dictorii.
În anumite situaţii, pârâtul este obligat să îşi valorifice drepturile sale pe calea incidentală a cererii
reconvenţionale. Astfel, soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ cel mai târziu până la prima zi
de înfăţişare, în şedinţă publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele
petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra
fondului, în cererea reclamantului.
In cat timp pot sa declar APEL la sentinta din FOND, daca nu imi convine?
Termenul de APEL este de 15 zile de la data la care ati primit acasa Hotararea din FOND. Daca
depasiti acest termen, chiar si cu o zi, atunci hotararea din FOND devine irevocabila [prin neapelare,
practic pierdeti dreptul de a va „plange” de nelegalitatea acesteia]
Odata pierdut termenul de apel, pierdeti si termenul de RECURS, intrucat ca sa puteti ataca
recursului trebuie inainte sa fi terminat faza apelului.
Ce este RECURSUL?
Recursul este cale extraordinara de atac, prin care se analizează exclusiv NELEGALITATEA
hotărârii din APEL/FOND, în funcţie de faptul că procesul dumneavoastră a avut sau nu APEL.
Dacă a avut APEL, atunci se analizează legalitatea judecăţii apelului, dacă nu, legalitatea judecăţii
fondului. Probabil, vă întrebaţi ce înseamnă faptul că procesul a avut sau nu apel. Sunt procese care
încep direct la Curtea de Apel – aceasta fiind instanţa de fond – , şi nu la Judecătorie. Drept ex,
dosarele ce ţin de insolvabilitatea întreprinderilor.
CEREREA DE RECURS
cerere de recurs, act de procedură prin intermediul căruia părţile sau procurorul sesizează
instanţa competentă pentru a exercita un control asupra legalităţii hotărârii atacate. în cuprinsul
c.r. partea interesată sau procurorul înfăţişează motivele în temeiul cărora apreciază că hotărârea
pronunţată de instanţa de fond este nelegală.
[Cererea de recurs se face de parti numai prin avocat]
(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile
legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat
sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori
rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
Efectele introducerii cererii de recurs, consecinţele pe care le produce cererea prin care a fost
exercitată calea de atac a recursului. Prin introducerea cererii de recurs la instanţa a cărei
hotărâre se atacă se produce, în principiu, doar efectul învestirii instanţei superioare.
Spre deosebire de apel, recursul nu este, de regula, suspensiv de executare, adica nu suspendă
executarea hotărârii atacate decât în mod excepţional, respectiv doar în cauzele privitoare la
strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau orice lucrări având o aşezare fixă,
precum şi în cazurile prevăzute expres de lege, de exemplu, în materia contenciosului administrativ,
în materia soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
Daca procurorul a participat la judecata procesului in care s-a pronuntat hotararea atacata cu
recurs, se va depune o copie de pe motivele de casare si pentru procuror.
Daca motivarea nu s-a facut in termenul legal sau daca motivele invocate de recurent nu se
incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488, recursul este nul. Daca legea nu dispune
altfel, motivele de casare care sunt de ordine publica pot fi ridicate din oficiu de instanta, chiar dupa
implinirea termenului de motivare a recursului, fie in procedure de filtrare, fie in sedinta publica.
Desi textul vorbeste de motive, in realitate sunt avute in vedere exceptii de ordine publica, deoarece
motivele se invoca prin cererea de recurs, iar in cursul judecatii mijlocul procesual de invocare este
exceptia.
Nerespectarea termenului pentru m.r. atrage sancţiunea decăderii recurentului din dreptul de a
invoca motivele de nulitate a hotărârii atacate.
Motivarea recursului art. 487 NCPC
(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin.
(5), aplicabile şi în recurs.
(2) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele
de casare pentru procuror.
Potrivit art.488 alin. 2, motivele de casare la care ne-am referit nu pot fi primite decat daca ele nu
au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecaril apelului ori, desi au fost invocate
in termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor. S-a dorit si in acest fel
se se sublinieze caracterul exceptional al recursului.
5. Renunţarea la judecată
Reclamantul poate renunta fie la judecata, fie Ia dreptul subiectiv pretins.
Renuntarea Ia judecata, in tot sau in parte, poate avea loc, potrivit art. 406 NCPC, oricand in
cursul procesului, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Cererea se face, dupe cum am mai
aratat, personal sau prin mandatar cu procura speciala.
Prin procura notarială puteți împuternici o altă persoană, numită mandatar, să încheie unul sau mai
multe acte juridice în numele dvs.
Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea
paratului, va obliga pe reclamant Ia cheltuielile de judecata, pe care le-a facut.
Daca reclamantul renunta la judecata Ia primul termen la care partite sunt legal citate sau ulterior
acestui moment, renuntarea nu se poate face decat cu acordul expres sau tacit al paratului, cu
exceptia situatiiior In care legea prevede expres altfel, cum este cazul divortului (art. 923).
Daca paratui nu este prezent Ia termenul la care reciamantul declara ca renunta Ia judecata, instanta
va acorda paratului un termen pana Ia care sa exprime pozitia fata de cererea de renuntare. Lipsa
unui raspuns pana la termenul acordat se considera acord tacit Ia renuntare. Pe de alta parte,
trebuie precizat ca uneori legea interzice renuntarea la judecata.
Astfel, potrivit art. 437 alin. 2 NCC, cel care introduce o actiune privitoare Ia filiatie In numele unui
copil sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, precum §i copilui minor care a
introdus singur, potrivit legli, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei. Cu referire la toate
actele procesuale de dispozitie, are prevederi similare, dar mai nuantate, si NCPC (art. 81 si 93).
Cand renuntarea se face in apel sau in caile extraordinare de atac, instanta va lua act de renuntare si
va dispune anularea, in tot sau in parte, a hotararii sau, dupe caz, a hotararilor pronuntate in cauza.
Renuntarea la judecata se constata prin hotarare supusa recursului care va fi judecat de instanta
ierarhic superioara celei care a luat act de renuntare. Cand renuntarea are roc in fata unei sectii a
I.C.C.J., hotararea este definitiva.
Renuntarea Ia judecata a unuia dintre reclamanti nu este opozabila celorlalti reclamanti. Ea produce
efecte numai fata de partile in privinta carora a fost facuta si nu afecteaza cererile incidentale care au
caracter de sine statator (art.407). Daca dreptul de a obtine condamnarea paratului nu s-a prescris,
reclamantul va putea introduce o noua cerere pentru valorificarea dreptului subiectiv.
Renuntarea la judecata daca se face renuntarea dupa comunicarea cererii de chemare in judecata,
la cererea paratului, reclamantul va plati toate cheltuielile de judecata.Daca reclamanul renunta la
judecata la primul termen la care partile sunt legal citate poate renunta numai cu acordul paratului,
daca renuntare se face in apel sau in caile extraordinare de atac ,instant va lua act de renuntare si va
dispune anularea hotararii judec.in cauza.
In tot sau in parte –este doar o parte din pretentiile reclamantului pt celelalte capete de cerere.
Fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cererea scrisa –cererea se face prin mandatar cu procura
speciala ,renuntarea judecati se constata prin hotararea supusa recursului,hotararea fiind definitiva.
Efectele renuntari la judecata –renuntarea produce efecte numai fata de partile in privinta caror a
fost facuta si nu afecteaza cererile indidentalea avand caracter de sine statator .cererea de chemare in
judecata intre aceeleasi parti avand acelasi obiect si cauza .
6. Definiţia excepţiilor procesuale şi clasificarea lor
Definirea excepliilor procesuale
Strict procedural, excepţia poate fi considerată, aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, un
refuz al pârâtului de a discuta în fond pretenţia reclamantului.
Prin aparari lato sensu se intelege totalitatea mijloacelor procesuale folosite pentru respingerea
pretentiilor reclamantului. Intre acestea distingem apararile de fond si exceptifie. Primele
reprezinta raspunsul pe care paratul il ofera pretentiilor reclamantului si tind la respingerea cererii ca
neintemeiata sau nefondata.
Acestea sunt Ia randul lor impartite in aparari in fapt, atunci cand obiectiunile facute de parat sunt
cu privire la imprejurari de fapt, si aparari in drept, atunci cand paratul invoca aplicarea altor
reguli de drept decat cele indicate de reclamant sau propune o alta varianta de interpretare a
normelor incidente in cauza.
Exceptiile sunt mijloace de aparare care privesc incalcarea normelor de procedura sau de
organizare si tind la amanarea cauzei sau la respingerea pretentiilor reclamantului, fare o examinare
in fond a acestora.
Prin urmare, principala deosebire dintre apararile de fond ei exceptiile procesuale se refera la faptul
ca exceptiile procesuale — chiar atunci cand tind la respingerea sau la anularea cererii — nu pun
in discutie fondul dreptului, in timp ce apararile de fond presupun abordarea acestuia, in fapt si in
drept. In unele cazuri, deci este vorba de veritabile aparari de fond, se foloseste impropriu
denumirea de exceptie: exceptia de neexecutare a contractului (art. 1556 C. civ.), exceptia procesului
rau condus (exceptio mall processes) — art. 1705 alin. 2 C. civ., exceptia de nelegalitate a actului
administrativ (art. 4din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ).
Codul de procedure civila defineste exceptia drept mijlocul prin care, in conditille legli,
partea interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puns in discutie fondul dreptului,
neregularitati procedurale privitoare la cornpunerea completului sau constituirea instantei,
competenta instantei ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune
urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori anularea,
respingerea sau perimarea cererii (art. 245)17.
Perimare = sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a
părţilor în judecată.
8. Ordonanţa preşedinţială
Sediul materiel. Condifii de admisibilitate
Din definirea ei regulile privind solutionarea exceptiilor procesuale, am desprins cu mai multi ani in
urrna18 cateva caracteristici ale acestora, care au fost acceptate §i preluate in doctrin5:
a) exceptia procesuala, ca una din formele de manifestare a actiunii civile, presupune existenta unui
proces civil In curs;
b) exceptia procesuala este, prin nature sa, un mijloc de ap5rare, astfel
incat, de regula, se folose§te de catre parat. Exceptiile absolute pot fi insa
invocate §i de catre reclamant, intervenientii din proces (cu rezerva necesara
ce rezulta din cod in cazul intervenientului accesoriu), procuror instanta din
oficiu;
c) exceptia procesuala este un mijloc tehnic prin care se invoca, dupa caz, incalcari ale normelor de
drept procesual sau de drept material,
substantial. Esential este c5 ele nu pun in discutie fondui dreptului §i, de regula, trebuie valorificate
ei rezolvate mai inainte de dezbaterea fondului. Faptui ca art. 248 elin. 4 NCPC permite unirea
exceptiei cu fondul in conditiile aratate de text ei ca exceptiile absolute pot fi invocate in once etapa
a proce-
sului, daca legea nu prevede expres alffel, nu schimba situatia, deoarece chiar daca exceptia se
invoca dupa ce s-a intrat in dezbaterea fondului, nici in acest moment ea nu pune in discutie acest
aspect;
d) admiterea exceptiei procesuale constituie, in cazul exceptiilor dila-
torii, un obstacol temporar in solutionarea cererii principale, ducand la schim-
barea competentei, la refacerea unor acte sau la amanarea judecaffi, iar in cazul exceptiilor
peremptorii, un obstacol dirimant, determinand stingerea pro-
cesului, respingerea sau anularea cererir9. in acest caz, cererea nu se respin-
ge ca nefondata, ci ca inadmisibila, premature, prescrisa etc. tocmai pentru c5 in rezolvarea
exceptiei nu se examineaza fondul dreptului;
e) admiterea exceptiei procesuale nu afecteaza, In principiu, dreptul reclamantulul, ler hotararea
pronuntata ca urmare a admiterii unei exceptii nu are autoritate de lucru judecat cat priveete fondul
dreptului.
11. Situaţiile în care se poate sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Situatii In care se poate face
Inspirandu-se si din atte legislatii, Nout Cod de procedura civila a regte-
mentat in art. 519-521 acest mijloc procesual care este de nature sa asigure
o practica judiciary unitary.
Potrivit art. 519, daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al
I.C.C.J., at curtii de apel sau at tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in
ultim5 instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lannurire
depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua sj asupra aces-
teia I.C.C.J. nu a statuat si nici nu face obiectut unui recurs in interesul legii
in curs de solutionare va putea sesiza I.C.C.J, sa pronunte o hotarare prin
care sa se dea rezolvarea de principiu chestiunii de drept care a fost sesizata.
Deci, calitatea procesuala active apartine exclusiv completului de judecata
de la instantele judecatoresti mentionate. Faptul ca in art. 520 alin. 9 se
vorbeste de Imprejurarea ca o chestiune de drept nu a Post dezlegata unitar
in practica instantelor nu schimba conditiile de sesizare stabilite de art. 519,
referirea interesand exclusiv formarea completului de judecata.
Procedure prezinta urmatoarele particularit5fil
— sesizarea I.C.C.J. o face completul de judecata dupe dezbateri con-
tradictorii, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519, prin Incheiere
care nu este supusa niciunei cal de atac. Incheierea, in cazul in care se
depune sesizarea, va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii, punctul de vedere al
completului ai al partilor. Prin aceeaai incheiere, cauza va fi suspendata pans la pronuntarea hotararii
prealabile de catre
Incheierea, dupe" Inregistrarea la inalta Curie, se publics pe pagina de intemet a acestei instante, iar
cauzele similare, gate pe rolul instantelor judecatoreati, pot fi ele suspendate;
— repartizarea sesizarii este facuta de preaedinteleivicepreaedintele
I.C.C.J. sau de o persoana desemnati de aceatia al se judeca de un complet
format din preaedintele sectiei corespunzatoare a I.C.C.J., care este
preaedintele completului, ai 12 judecatori din cadrul sectiei respective,
desemnati aleatoriu. Aceste dispozitii prevazute de art. 520 alin. 6 se aplica
ins& potrivit art. XIX din Legea nr. 2/2013, numai sesizarilor formulate in pro-
cesele pornite incepand cu data de 1 ianuarie 2016. Pena atunci, completul
va fi format din preaedintele sectiei/un judecator care este Preaedinte,
desemnat de preaedinte, ai 8 judecatori din cadrul sectiei desemnati aleatoriu,
Preaedintele va desemna dupa aceea un raportor, care nu devine incompa-
tibil. Dada problema prezinta interes pentru mai multe sectii sau nu exists o
sectie anume pentru problema de drept respective, completul se stabileate
potrivit dispozitlilor art. 520 alin. 8 ai 9;
raportul va fi comunicat paqilor, care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, in
scris, prin avocaticonsilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa
judecatii;
— dispozitiile art. 516 alin. 6-9, de la recursul in interesul legii, privind Intocmirea raportului ai
aedinta, se aplica in mod corespunzator;
— sesizarea se judeca fare citarea parplor in col mult 3 luni de la data investirii, iar solutia se adopta
cu cel putin doua treimi din numarul
judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot;
— aceasta procedure este scuffle" de taxa judiciary ai de timbru judiciar;
asupra sesizarii, completul se pronunta prin decizie, numai cu privire
la chestiunea de drept supusa dezlegarii. Ea se motiveaza ai se publics la fel
ca decizia data in recursul in interesul legii (art 517 alin. 3). Dezlegarea data chestiunilor de
drept este obligatorie pentru instanta care a facut sesi-
zarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii deciziilor in
Monitorul Oficial al Romaniei, partea I;
decizia pronuntata in aceste conditii iii Inceteaza aplicabilitatea la fel ca in cazul recursului in
interesul legii (art. 521 alin. 4 ai art. 518).
Achiesarea
5i acest act de dispozitie se prezinta sub doua forme: achiesarea Ora-
tului la pretentiile reclamantului gi achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea pronuntate.
32. Divorţul prin acordul părţilor pe cale administrativă sau prin procedura materială
in lumina noului Cod civil, modalitatile de desfacere a casatoriei au fost
diversificate, oferindu-se posibilitatea sotilor ca, in anumite conditii, se poata
obtine divortul, pe cale administrative', extrajudiciare. Si aceasta modalitate
de divort pe cale administrative/notariala este tot o modalitate legala, art. 259
alin. 6 NCC trasand un principiu clar: casatoria se desface prin divort, in
conditiile iegii.
Analizand aceasta modalitate de desfacere a casatoriei, se poate con-
cluziona ca, in realitate, ne aflarn in prezenta unui divort, prin acordul sotilor,
modalitate aratata expres in art. 373 lit. a) NCC.
In ceea ce priveete aceasta modalitate de desfacerea a casatoriei,
sediul materiei se regaseete in dispozitiile art. 375-378 NCC.
Acest tip de divort implica pe de o parte ofiterul de stare civila (divort
pe cale administrative), respectiv notarul public (divort prin procedure
notariala).
CondiOle unui asemenea divort sunt prevazute in art. 375 alin. 1 NCC:
sotii sunt de acord cu divortul (o modalitate extrajudiciara a divortului
prin acord);
— nu au copii minori din casatorie, d in afara acesteia sau adoptati.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie (inexistenta copiilor minori),
aceasta este absolute in cazul divortului in fate ofiterului de stare civila,
spectiv relative. in cazul divortului in fata notarului public. Astfel, art.
alin. 2 NCC permite notarului pub lic se pronunte divortul, chiar dace' exists
copii minori, cu conditia ca sotii sa se inleleaga asupra tuturor aspectelor
referitoare la: numele de familie dupe divort, exercitarea autoritalii parinteeti
iilor dupe divort, legaturile personale a le
de catre ambii parinti, locuinta cop
parintilor cu copii, contributia parintilor la cheltuielile de creetere, educare,
invatatura cu privire la copii. Once neintelegere cu privire la aceste aspecte
atrage imposibilitatea pronuntaril divortului de catre notarul public. In acest
sens, art. 376 alin, 5 NCC prevede ca notarul public emite o dispozitie de
respingere a cererii de divort ei Indruma sotii se se adreseze instantei
judecatoreeti. Conform art. 277 din regulament, notarul va emite, in concret,
o incheiere de respingere a cererii de divort. Aceasta incheiere de respingere
a notarului public mai poate fi data pentru urmatoarele ipoteze: notarul nu are
competenta teritoriala; unul dintre soli este pus sub interdictie; nu exists un
consimtamant liber ei neviciat al sotilor; nu sunt prezenti ambii soti; sotii refuza
se semneze sau sa dea declaralille cerute de lege; nu se inteleg cu privire la
nume; nu prezinta actul original de casatorie; lipsa de staruinta a sotilor;
casatoria a fost desfacuta de o a lts autoritate competenta; sotii nu se inleleg
cu privire la capetele accesorii in cazul existentei copiilor minori; unul din soli
a decedat.
Pe lenge' cele doue conditii consecrate de art. 375 NCC, mai exists o
conditie generals pentru divortul prin acord, apiicabila ei prezentului tip de
divort: divortul prin acord nu este admis dace unul din soli este pus sub
interdictie (art. 374 alin. 2 NCC).
Neindeplinirea conditiilor de divort pe cale administrative' atrage respin-
gerea acesteia (art. 378 alin. 1 NCC). Impotriva acestei respingeri nu exists
nicio cafe de atac, sotii putandu-se adresa instanter de judecata pentru a
pronunta divortul. In mod separat, potrivit art. 378 alin. 3 NCC, pentru un
eventual prejudiciu produs partilor de catre notarul public, prin refuzul des-
facerii casatoriei, partea interesata se poate adresa instanter de judecata
competente. Desigur, aceasta raspundere patrimoniala a notarului public se completeaza cu regulile
in materie de raspundere civila.
Relativ la competenta teritoriala a ofiterului de stare civila on a notarului
public, in art. 375 alin. 1 NCC se instituie criteriul locului casatoriei, respectiv
locul ultimei locuinte comune a sotilor. Se poate observa ea cele doua criterii
din redactarea textului ar fi aplicabile atat notarului public, cat ofiterului de
stare civila. In completare, art. 377 NCC prevede expres ca cererea se
depune fa ofiterul de stare civila de la primaria unde s-a incheiat casatoria
(alin. 1) sau de la primaria unde sotii au avut ultima locuinta comuna (2). In
privinta notarului public, avand in vedere dispozitile art. 267 alin. 1 din regu-
lamentul privind activitatea notariala, competent teritorial este notarul public
cu sediul biroului in circumscrisptia judecatoriei sau a Tribunelulu' Bucuresti
in a carui raza teritoriala s-a incheiat casatoria sau se afla ultima locuinta a
sotilor. Tot in art. 268 din acest regulament se prevede ca prin locuinta
comuna se intelege ultima locuinta in care au convietuit sotii, dovada
facandu-se cu actele de identitate on declaratie autentica pe propria raspundere.
Procedure de divert pe cale administrative on notariala este simplificata:
— cererea de divort se depune de sot impreuna (regula find depunerea
personals). Aceasta poate fi depusa numai la notarul public, prin mandatar,
cu procure" autentica. Se poate observa ea textul (art. 376 alin. 2 NCC) nu
distinge intre mandatar avocet sau neavocat, sens in care se va aplica pentru
ambele categorii;
— dupe' depunerea cererii se va acorda un termen de reflectie de 30 de
zile;
— du pa expirarea acestui termen, se va verifica staruinta sotilor in des-
facerea casatoriei, consimtamantul trebuind sa fie liber si neviciat;
dace sot' staruie in desfacerea casatoriei, se va elibera de catre
ofiterul de stare civila sau de catre notar certificatul de divert, fare a face
mentiune cu privire la culpa sotilor.
In ceea priveste activitatea notarului public in aceasta procedure,
art. 270 din regulament dispune ca:
cererea se face in scris, se semneaza in fate notarului public;
cererea va cuprinde declaratie sotilor privitoare la existen-
ta/inexistenta copiilor minori;
— se anexeaza originalul certificatului de casatorie;
— la dosarul cauzei, dace. este cazul, se depune raportul de ancheta
social& in cazul existentei copiilor minori, iar sotii se inteleg pe capetele acce-
sorii divortului mai sus-mentionate (art. 375 stn. 2 NCC raportat la art 272
din regulament).
Dupe pronuntarea divortului pe tale administrative, se va face mentiune
in actul de casetorie, dupe" caz, de ofiterul de stare civil& respectiv de notarul
public (art. 377 NCC):
ofiterul de stare civila de la primaria unde s-a incheiat casatoria;
— ofiterul de stare civila de la primaria unde a fost ultima locuinta comuna; — notarul public
competent care a desfacut casatoria.
Bilet nr. 6
1. cererea reconventionala
2. felurile apelului
3. situatiile in care se poate sesiza ICCJ in vederea pronuntarii
unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept