Sunteți pe pagina 1din 356

UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI

Sef.lucr.dr. Florescu Georgiana Sef.lucr.drd. Florescu Geanina Asist.univ.drd. Ion Sia

ECONOMIE AGROALIMENTARA SI AGROSILVICA

BUCURESTI

2005

I N T R O D U C E R E

Spaţiul rural românesc cu cele 2688 comune şi 12.751 sate reprezentând 90 % din teritoriul României şi are o dublă semnificaţie: deţine principalele resurse agricole şi silvice şi peste 10 milioane locuitori ceea ce atestă că de fapt evoluţia economico-socială şi înfăţişarea generală a teritoriului naţional se datorează activităţii depuse pentru valorificarea resurselor şi dezvoltarea sa complexă şi echilibrată integrată dezvoltării de ansamblu a României. Definind spaţiul rural de fapt apare pregnant că acesta integrează spaţiul urban de care este dependent în procesul dezvoltării astfel că numai într-o viziune integrată şi integrală se poate realiza o organizare teritorială şi dezvoltare armonioasă. Astfel, lucrarea noastră este sinteza unui ansamblu de informaţii, studii şi cercetări pornind de la faptul că umanitatea a cunoscut două mari revoluţii:

agricolă şi industrială a căror consecinţă în noile condiţii se impun a fi armonizate în contextul global al creşterii economice ceea ce exercită o influenţă parţială benefică asupra mediului rural. Definind spaţiul rural urmată de diagnoza spaţiului rural românesc şi condiţiile obiective care caracterizează evoluţia "mediului rural" în ideea de a depăşi tradiţionala dictonomie urban-rural în procesul de organizare teritorială şi dezvoltare, cartea noastră aprofundează teoretic şi practic diferitele concepte şi moduri de abordare a eterogenităţii spaţiului şi a noii sale semnificaţii în procesul dezvoltării. În acest cadru, punerea în valoare a mediului rural în contextul sistemului de organizare a teritoriului de la amenajarea (sistematizarea) teritoriului (naţional, zonal, comunal) la planurile de urbanism (generale, zonale, de detaliu) la organizarea teritoriului interunităţi (comasări de teren şi rectificări de hotare), la organizarea şi amenajarea teritoriului în cadrul unităţilor/exploataţiilor (agricole, silvice) şi încheind cu organizarea terenului diferitelor categorii de folosinţă

3

(arabil, plantaţii de pomi, vii şi hamei, pajişti, păduri). Imaginea este întregită de un amplu studiu al evoluţiei organizării teritoriale a spaţiului rural românesc accentuând funcţia dominantă a agricolului şi pădurii în rural. Problemele capătă o semnificaţie deosebită în noile condiţii ale trecerii la economia de piaţă şi restabilirea dreptului de proprietate ca o necesitate a coordonării proceselor de dezvoltare şi de materializare coordonată a diferitelor investiţii (căi de comunicaţii, energie, alimentare cu apă, transport, evacuarea dejecţiilor şi apelor uzate, promovarea şi diversificarea activităţilor economice, diversificarea şi creşterea eficienţei agriculturii, dezvoltarea unei silviculturi viabile, crearea unor condiţii favorabile pentru turism, dezvoltarea resurselor umane, creşterea viabilităţii localităţilor rurale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. În acest sens organizarea teritoriului creează baza pentru dezvoltarea agricolă şi rurală în conformitate cu PNADR pentru perioada 2000-2006 prin:

- dezvoltarea infrastructurii agroalimentare de prelucrare şi comercializare în zonele rurale;

- dezvoltarea infrastructurii rurale ca modalitate de ridicare a standardului de viaţă în zonele rurale;

- diversificarea activităţii economice în zonele rurale şi oportunităţi

alternative de locuri de muncă;

- îmbunătăţirea performanţelor economie ale structurilor agricole bazate pe

principiile dezvoltării durabile;

- dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătăţirea instruirii profesionale a

persoanelor ocupate în agricultură şi silvicultură. Aceasta creează baza pentru amplasare SAPARD care va finanţa proiecte individuale pentru dezvoltarea agricolă şi rurală care trebuie să se integreze armonios în planurile de organizare, dezvoltare şi amenajare a teritoriului. Dar ceea ce rămâne esenţial este proiectarea şi implementarea unor noi măsuri de realizare a noilor structuri agrare prin realizarea unor exploataţii agricole viabile — formele asociative constituind viitorul agriculturii româneşti pentru care

4

lucrarea noastră constituie un preţios îndrumător de valorificare optimă a resurselor naturale, forţei de muncă şi capitalului, pe principiul dezvoltării durabile în spaţiul natural şi rural. Aceasta asigură de fapt materializarea obiectivelor principale definite de Charta Europeană a Spaţiului Rural:

a) promovarea unui sistem de producţie agricolă are să asigure:

- cerinţele alimentare ale populaţiei;

- să ofere agricultorilor şi familiilor lor un nivel al beneficiilor comparabil

cu cel al altor profesii liberale cu nivel de responsabilitate comparabil, asigurând

astfel o sursă durabilă de beneficii pentru populaţia rurală;

- să protejeze mediul înconjurător şi să asigure regenerarea mijloacelor de

producţie, astfel încât solul sau pânza de apă freatică să ofere condiţii favorabile generaţiilor viitoare, în contextul unei dezvoltări durabile;

b) - să producă materii prime necesare economiei destinate industriei şi

producţiei de energie;

c) - să răspundă cerinţelor întreprinderilor mici şi mijlocii agricole,

industriale, artizanale sau comerciale precum şi prestărilor de servicii;

d) - să asigure baza activităţilor necesare pentru recreare şi turism;

e) - să conserve resursele genetice cu baza pentru progresul agriculturii şi

promovarea biotehnologiilor;

f) - să conserve resursele naturale de viaţă — sol, apă, aer utilizându-le

într-o manieră judicioasă şi durabilă

g) - se întreţină şi să conserve peisajul natural;

h) - spaţiul rural să asigure şi să lărgească rolul socio-cultural în viata

asociativă locală, precum şi dezvoltarea relaţiilor între populaţiile urbană şi rurală;

i) - să ia în conservare cerinţele specifice ale spaţiului naţional rural

respectând principiile complementarităţii şi solidarităţii europene. Astfel, agricultura, silvicultura şi întreţinerea naturii sunt funcţiile esenţiale ale spaţiului rural. Un sector agricol viabil organizat în funcţie de particularităţile

5

rurale, apropiat de natură, durabil şi multifuncţional poate să contribuie la prezervarea acestor funcţiuni şi în final la buna funcţionare a spaţiului rural, la o viaţă sănătoasă de ţară, atât pe plan economic cât şi social — cultural şi ecologic. Iar în ansamblu se creează cadrul de a pune în valoare potenţialul şi vocaţia fiecărei zone şi localităţi stimulând dezvoltarea în afara activităţilor tradiţionale a activităţilor prelucrării şi comercializării produselor agricole şi silvice, a serviciilor, protecţia mediului şi dezvoltarea turismului rural ceea ce contribuie la diminuarea migrării şi a scăderii populaţiei din mediul rural. Astfel, Cartea noastră dorim să exercite instruirea studenţilor dar şi educarea cititorilor pentru o acţiune integrată în dezvoltarea echilibrată şi stabilă a spaţiului rural. Desigur trebuie să admitem ca fiecare om instruit şi mai ales fiecare manager fie că se numeşte simplu inginer sau economist trebuie să posede un anume sistem de gândire profesională care să permită a abordare şi dezvoltare durabilă a agriculturii silviculturii , industriei, turismului şi serviciilor, dotării şi echipării tehnice într-un concept unitar şi mai ales prin corelarea, sinteza şi ordonarea acestora pentru proiectarea organizării şi amenajării integrate a teritoriului într-o concepţie de ansamblu interpolând diferiţi factori pozitivi şi negativi pentru a defini soluţii optime în profilul teritorial în tripla relaţie economică, socială şi fizică în procesul de ordonare, restructurare, modelare şi echipare optimă. Subliniem generalizarea conceptului de a gândi în complex şi a executa în etape ceea ce asigură dezvoltarea echilibrată a teritoriului în contextul valorificării optime a resurselor şi mai ales unitatea de concepţie şi acţiune a factorilor de decizie, proiectare, cercetare, administrare, exploatare pentru dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. Şi aceasta prin coordonarea politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice în vederea asigurării unui cadru natural şi construit armonios realizat pe baza principiului conform căruia deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi

6

dezvoltare concretizat prin prevederile cu caracter director şi reglementar al documentaţiilor tehnice de organizare şi amenajare a teritoriului. În acelaşi timp sperăm la o contribuţie directă în dezvoltarea economiei rurale respectiv a politicii rurale echilibrate definite teritorial corespunzător condiţiilor naturale, economice, sociale, culturale precum şi la realizarea unei gestiuni publice a dezvoltării rurale. În fine, sperăm ca problemele abordate în acest curs să suscite interesul studenţilor, prin actualitatea şi amplitudinea tematicii abordate în sfera comună de reevaluare a spaţiului rural şi a disciplinei de economie rurală.

7

CAPITOLUL I DEFINIREA SPAŢIULUI RURAL

În sensul cel mai larg al noţiunii, rural defineşte câmpurile ("ţara"), ţăranii şi în general toate teritoriile şi activităţile neurbane 1 . Ruralul se caracterizează prin trei elemente:

- comunităţile administrative constituite din membri relativ puţin numeroşi şi care au relaţii mutuale;

- fărâmiţarea relativă a populaţiei conducând la o relativă dispersare a serviciilor colective;

- importanţa activităţilor agricole.

Dar această noţiune descoperă realităţi atât de diferite. Dacă vorbim de spaţiul rural nu trebuie să zicem "spaţii rurale". Căci originalitatea fiecărui teritoriu rezultă dintr-un echilibru construit lent în cursul secolelor după defrişările de

păduri, cu imaginaţie şi tenacitate oamenii au fasonat peisajul; ei au folosit materialele locale pentru crearea stilurilor regionale. Considerând pământul ca un instrument de muncă, ba chiar ca pe un partener el a devenit suportul activităţilor. Urbanizat în totalitatea sa spaţiul rural a pierdut în favoarea oraşului şi s-a modificat progresiv. Oraşele create în mijlocul câmpului au devenit centre care au crescut mereu şi în care noile locuinţe se instalează la periferie. Acţiunea reciprocă a omului şi a pământului rural a condus la situaţii care se pot diferenţia între ţările europene 2 . Într-o definiţie de sinteză mai recentă se consideră că adjectivul rural este folosit pentru a defini tot ceea ce se raportează la câmpuri şi de o manieră generală la viaţa în mediu sătesc care se situează în afara aglomeraţiilor oraşelor. Termenul de rural este adesea folosit în opoziţie cu urban care desemnează tot ceea ce este

1 Le Petit Larousse. Paris, 1998

2 Henry de Farcy, L'Espace Rural, Presses Universitaire de France, Paris, 1975.

8

oraş 3 .

Sensul cuvântului rural este întotdeauna mai larg decât al celui de agricol. Spaţiul rural nu este numai sediul activităţilor agricole, dar şi al industriei, artizanatului şi comerţului rural 4 .

Diversitatea studiilor întreprinse în deceniul 7 în Franţa definesc valenţe noi ale ruralului. Astfel se consideră că spaţiul rural este definit în funcţie de noţiunile care îl

caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban

4 P.Georges. Dictionaire de ia geographie, Paris. PUF. 199Q. p.423. că de multe ori se confundă noţiunea de rural cu noţiunea de agricol, ce nu corespunde realităţii. Acest spaţiu rural care în anumite zone defavorizate este abandonat de către agricultori însuşi ar putea rămâne un fel de decor imobil în cadrul operaţiunii de amenajarea (sistematizarea) teritoriului . Este o chestiune care se pune cu necesităţi în fie care ţară pentru că obiectivele amenajării sunt la alegere: renunţă la unele, abordează altele mai urgente iar înaintea acestor decizii este hotărâtoare. Mediul rural este condamnat la declin şi la moarte mai mult sau mai puţin lentă în formele sale tradiţionale de viaţă şi organizare; Transformarea acestor metode şi a structurilor vor naşte şanse care deja se întrevăd 5 . Spaţiul rural nu este un spaţiu abstract, nici omogen, el este umano- geografic şi de două ori heterogen. O primă heterogenitate este dată de teren (subsol, topografie, sol şi microclimat). A doua heterogenitate provine din densitatea demografică puternic diferenţiată în puncte polarizatoare de la mici oraşe la oraşe cu vocaţie regională şi capitală 6 . Dacă rural şi urban nu sunt diferenţiate natural se pot utiliza termenii de

Asta şi explică faptul

3 Gerhard Ciparisse, Thesaurus multilingue du foncier FAO. Roma. 1999. p.56.

4 P. Georges. Dictionaire de la geographie, Paris. PUF.1990, p.423.

5 Oliver Guichard. La croissancc economique et l'espace rural, Collogue International Arnenagernent de l'espace rural. Maison de L'UNESCO. Paris 2, 2-4 rnars 1966. Cahrriers du Ceneca. Paris.1966, p.17. 6 G.Bordet, Courment râaliser l'amenagernent des espaces ruraux ? Collogue International Arnenagernent de l' espace rural. Cahriers du CENECA, Paris, 1966. p.461.

9

analizare a spaţiului social rural şi social urban inclusiv pentru a gândi organizarea spaţiului. În inodelele de zone rurale integrate micilor regiuni, ele însele integrate sistemului urban însuşi se poate folosi noţiunea de oraş şi sat în care activităţile agricole şi industriale se întrepătrund şi determină densitatea populaţiei. Spaţiul rural se divizează în două secţiuni care definesc pe de o parte problema pur agricolă iar pe de alta problema vieţii rurale pentru persoane care nu se ocupă de agricultură 7 . Aceste aspecte sunt integrate de sinteza realizată pentru definirea ruralului cu prilejul evitării primului tratat de sistematizare rurală, a căror actualitate se păstrează şi în prezent 8 . Semnificaţia literară a expresiei este admisă cu condiţia de a asigura cuvântului teritoriu un sens general 9 . El nu se poate confunda cu "solul" pentru că ceea ce se amenajează este de fapt structura teritoriului. A asocia termenul de rural noţiunii de organizare (sistematizare, amenajare) impune ca atare definirea sa deoarece adesea este folosit ca şi când s-ar referi la fenomene distincte, unice şi singulare. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât adesea nu este suficient de clar ce se înţelege prin termenul de "rural" care poate fi folosit pentru a indica: un aspect ecologic, o dimensiune ocupaţională şi o componentă socio-culturală. în trecut se presupunea că aceşti trei factori erau legaţi în mod empiric. Dar devine din ce în ce mai evident că relaţia clară dintre aceste elemente nu mai poate exista. De aceea, clarificarea conceptului de "rural" este necesară pentru a putea fi folosită în mod semnificativ în activitatea ştiinţifică şi în activitatea practică 10 . În limbaj curent, prin rural se înţelege: un oarecare gen de peisaj (land- schaft); o suprafaţă de teritoriu cultivat; un teritoriu pe care activitatea agrară este intensă, în general landschaftul poartă amprenta omului: câmpii arate, livezi,

7 Edgar Faure. Vers de nouvells structures, Opera citată, p.489.

8 I. Bold, M. Matei, P. Sabadeanu, Sistematizarea rurală, Editura tehnică, Bucureşti, 1974.

9 J.de Lanversin, L'amenagernent du territoire et la regionalisation. Libraire techniques, Paris. 1970. 10 Wilits K.Fern. Bealer Robert. An Evolution of Composite Definition of "ruraliti". În: Rural Sociology. nr.2.1967, p.165- 177.Trad.CIDAS-Colectivitate rurală, p. 117- 174.

10

păşuni, păduri, zone construite, totul este amenajat de om în folosul său, într-un anume sens spaţiul rural a devenit cultural 11 . În mod curent, noţiunea de rural (spaţiu rural, populaţie rurală, mediu rural) caracterizează un ansamblu care este diferenţiat de cel urban şi totodată convenţional delimitat prin unităţi statistice şi administrative. Desigur criteriile pentru definirea caracterului urban sau rural al unei colectivităţi sau spaţiu relevă diferite concepţii adoptate, care, sintetic, se pot rezuma la trei: economic, sociologic şi geografic 12 . - Economic, mediul rural se caracterizează prin predominarea activităţilor agricole şi a industriei de prelucrare, spaţiul rural având ca funcţie esenţială specifică producţia agricolă. - Sociologic, societatea rurală se caracterizează printr-un specific al modului de viaţă, comportament şi un sistem de valori distincte faţă de cel urban. - Geografic, mediul rural se diferenţiază prin modul de ocupare a spaţiului, modul de locuire, grupat sau dispersat. Literatura de specialitate din numeroase ţări atestă că această clasificare nu este pe deplin satisfăcătoare pentru toate ţările şi condiţiile, ceea ce a determinat adoptarea unor criterii suplimentare. De exemplu în S.U.A. în funcţie de procentajul populaţiei agricole, se disting categoriile de rural agricol şi rural neagricol (rural farm, rural non farm), în timp ce în Franţa delimitarea strictă a zonelor de dezvoltare industrială şi urbană a permis conturarea spaţiului rural ca teritoriu unde predomină producţia agricolă, iar elementele naturii se găsesc în stare mai pură. În acest sens, în Franţa, F. Blaizot defineşte ca rural intensitatea teritoriului de densitate slabă, cu aşezări mici şi mijlocii 13 . Asemănător, în R.F.G., ca spaţiu rural sunt considerate toate acele zone ce

11 G.Simon, Impact de l'agriculture moderne sur l'espace rural. Annales de Gembloux, nr.4-1971, p.297-308.

12 Nicole Mathieu. Leş problemes d'amenagernent des regions rurales Francaises. în: Geographie et l'amenagementdu territoire,Budapest, 1969.p.105.

13 F.Blaizot. Obiectif et financement de l'amenagement rurales. In: Geometre, nr.ll. nov. 1972. p.2.

11

se găsesc în afara zonelor de mare densitate 14 . În Belgia se consideră că spaţiul rural defineşte înainte de toate un anume gen de peisaj (landschaft), fiind vorba de un teritoriu cultivat de om. În general, în Europa peisajul poartă peste tot amprenta omului, fiind transformat de către locuitori, amenajat, astfel că natura, deşi mereu prezentă, a fost readusă la o aranjare raţională, care îi compartimentează şi îi distribuie diferitele expresii sau funcţii 15 . În Rusia zonele rurale sunt considerate cele în care funcţiile principale le constituie agricultura, silvicultura, pescuitul şi activităţile industriale de prelucrare primară a acestor ramuri. În alte ţări (Anglia, S.U.A., Brazilia) definirea se realizează în funcţie de ocupaţia preponderentă a majorităţii populaţiei active (dacă aceasta are o structură neagricolă — ocupaţii în industrie, deservire, transporturi, cultură, învăţământ — localitatea este clasificată ca urbană, iar în caz contrar ca rurală), în Italia, Franţa şi Olanda, parţial în Belgia, s-a încercat o clasificare după gradul de confort, al echipării tehnice, nivel de deservire social-culturală. Desprinzând concluzia existenţei a cel puţin trei grupe de criterii esenţiale de a clasifica zonele localităţile şi populaţia rurală (numărul de locuitori, ocupaţiile preponderente ale populaţiei active şi gradul de confort al localităţilor) la care se adaugă o serie de indici geografici, economici şi urbanistici (ca densitatea populaţiei, aria construită etc.) evidenţiem dificultatea de a face comparaţii şi a trage concluzii unitar valabile din situaţia existentă în diferite ţări 16 un anume specific naţional rămânând dominant. Într-o definiţie de sinteză a Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. spaţiul rural este considerat ca o parte a teritoriului natural situată în afara oraşului şi folosită în special pentru agricultură sau economia forestieră, cu predominarea centrelor populate care nu intră în categoria aşezărilor urbane, ai căror locuitori în

14 Grundlagen und Methoden der landwirtschaftlichen Raumplanung. în: Der Agrarplanung haufîgverwendete Begriffc und Fachandrucke.Hannovra, 1969. p.437-443.

15 G.Simon, Impact de l'agriculture moderne sur l'ecspace ntral et le peisage. Annale de Gernbloux. Belgia, nr.4, 1971. p.297-308. 16 V.Ioanid. Sistematizarea localităţilor rurale. Sinteza dopcumentară CIDAS, Bucureşti, 1969

12

marea lor majoritate sunt dependenţi de producţia agricolă şi deservirea acesteia, de creşterea şi exploatarea pădurilor 17 . Caracteristica zonelor rurale se poate exprima în forme diverse în funcţie de densitatea şi caracteristica populaţiei, factorii geografici, dezvoltarea industrială etc. 18 Criteriile care caracterizează în prezent ceea ce numim, "spaţiu rural", fiind în general definite la nivelul cunoaşterii şi dezvoltării actuale, se impune să evidenţiem că ele nu sunt complet independente unele de altele. Astfel se poate spune că spaţiul rural este concretizat prin : densitate redusă a populaţiei; o activitate umană orientată în mare parte către agricultură, silvicultură şi turism; mod de viaţă şi comportament al indivizilor specifici 19 . Deci spaţiul rural este foarte variat, cuprinzând teritoriul agricol cultivat, teritoriul ocupat de păduri şi păşuni, teritoriul rural neagricol (munţii, riviera mării etc.) şi aglomerările rurale. O definire certă a spaţiului rural apare deci ca posibilă prin luarea în considerare a următoarelor criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori, densitate, tip de mediu), structural şi funcţional (tip de activităţi şi de relaţii). Practic, spaţiul rural se caracterizează printr-o slabă densitate a populaţiei, formele de stabilire umană, satele şi comunele, caracterizându-se prin individualitatea şi discontinuitatea spaţiului construit, activitatea predominantă agricolă se suprapune cu spaţiul agricol în timp ce echiparea tehnică este elementară. Modificările structurale provocate de industrializare, de creşterea oraşelor şi a centrelor industriale, de progresul tehnic, pun în faţa multor ţări necesitatea ca în funcţie de particularităţile istorice, economice, naţionale şi de altă natură să revadă concepţiile asupra mediului rural. Astfel, I.Matei arată că este necesară reconsiderarea conceptelor clasice de "sat" şi "oraş" şi evidenţiază faptul că criteriul demografic nu mai poate fi

17 O.N.U.-C.E.E

18 O.N.U.-C.E.E., Amenagements et developpernent des aglornerations rurales. 24 rnai 1972.

19 Charles Olier ct Jean Rondepierre: Equipernent rural et araeliorations fonciers, Paris. Eyroles.1967.

Planirovanie i razvitie selskihnasetenih mest. Geneva. 1970.

13

adoptat ca definitoriu. De asemenea, "criteriul funcţionalităţii" aşezărilor, care pare a întruni din ce în ce mai mult sufragiile multor specialişti din diverse domenii nu mai apare nici el aşa de categoric. El va constitui probabil criteriul primordial, deşi parte din aşezările rurale vor căpăta funcţiuni de deservire zonale, altădată caracteristice oraşelor. Aceste noi funcţiuni se vor adăuga însă celor economice de bază, care vor rămâne încă diferenţiate, în oraşe desfaşurându-se activităţile industriale, de depozitare şi de schimb, iar la sate

— în vatră şi mai ales în teritoriul aferent- predominant cele de valorificare a

solului (agricole şi forestiere). Este vorba de dominanţă, ca valoare economică şi îndeosebi ca forţa de muncă utilizată, amplasamente de unităţi de prelucrare

— în special primară — a produselor agricole, impunându-se şi la sate 20 . Pentru că mediul rural, aşa cum scria Schmitter, nu mai este în prezent o rezervă de spaţiu pentru oraş. Oraşul şi spaţiul rural se străduiesc să transforme modul nostru de viaţă, să-1 remodeleze. în prezent transformarea structurală la ţară are loc într-un mod deosebit de dinamic, pentru că aici trebuie să se repete în puţine decenii o dezvoltare care a avut loc la oraşe într-o perioadă de timp mult mai mare. Iar scopul sistematizării constă în coordonarea tuturor măsurilor cu caracter economic, agrar, de circulaţie, financiar şi politic constructiv. Dar satul are legitimitatea sa proprie şi nu trebuie să fie nicidecum sistematizat, ordonat şi modelat după principiile de ordonare şi construcţie a oraşului 21 . Într-o primă definire, ca parte componentă a ansamblului acţiunilor de organizare complexă a teritoriului, sistematizarea rurală are ca obiect principal corelarea diferitelor funcţiuni economice şi sociale ce se manifestă pe acelaşi teritoriu, precum şi cele de producţie, de locuire, de comunicaţi, hidroaineliorative etc., vizând dezvoltarea echilibrată a teritoriului şi aşezărilor 22 . Acest fapt este şi mai evident dacă avem în vedere că sistematizarea urbană

20 I. Matei. Aspecte ale procesului de urbanizare a mediului rural, In voi: 'Sociologie generală", Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1970. pp.279-292.

21 Ernest Peter Schmitter, probleme de configurare la reînnoirea satului, în: Bauen auf dem Lande, R.F.G., nr. 12.

1967,pp.252-257.

22 I.Bold. Sistematizarea rurală - o acţiune în actualitate. Probleme agricole, nr. 10, 1972. pp.74-82.

14

se efectuează pe un spaţiu restrâns şi din punct de vedere teritorial singura problemă care se va ridica este de a şti dacă această urbanizare, în sensul strict al cuvântului, va ocupa 5 sau 10 % din teritoriu, în România, faptul că teritoriul rural ocupa 90-95 % din suprafaţa ţării (suprafaţa agricolă deţine 62,9 % 9 suprafaţa fondului forestier 26,6 %), 58,9 % din populaţia ţării se află în cadrul celor 2588 comune şi 12.751 sate, iar populaţia ocupată în agricultură reprezintă 46,4 %, este evident că înfăţişarea spaţiului va depinde, în mare măsură, de activitatea depusă în domeniul sistematizării rurale 23 . Concluzia apare şi mai pregnantă considerând că spaţiul rural este "teritoriul naţional minus ceea ce este urbanizat, ceea ce constituie localităţile şi activităţile industriale 24 . Aceasta a şi impus concepţia abordării în complex a problemelor prezente sau cu posibilităţi de dezvoltare pe teritoriul considerat, având permanentă ideea că agricultura şi urbanismul în cadrul sistematizării nu constituie proiectări distincte 25 ,iar pe diferitele trepte de sistematizare trebuie găsită o sinteză pentru a organiza şi menţine mediul rural ca loc de producţie pentru alimente şi materii prime, ca spaţiu vital pentru oamenii din acest mediu, ca spaţiu de recreare pentru oamenii din centrele aglomerate şi ca spaţiu de regenerare pentru un mediu solicitat din ce în ce mai mult. Unei asemenea concepţii subscriu specialiştii din diferitele ţări. Astfel, F.Blaizot subliniază că sistematizarea rurală nu se limitează la diferitele forme de sol agricol sau forestier; ea înglobează ansamblul acţiunilor care afectează teritoriul agricol prin diverse moduri de utilizare: locuinţe, industrie, parcuri naturale, turism etc., impunând tratarea omogenă şi globală a tuturor problemelor care concură la folosirea mai completă a dezvoltării economice şi a diferitelor funcţii şi activităţi în mediu rural 26 .

23 Arnenagement du territoire. 20 Avenir, nr. 10, Paris. sept. 1968.

24 F.Lemoine. La function muitiple de l'espace rurale dans l 'arnenagement du territoire. In: Annales de Gambloux, Belgia, nr.4.1971.p.269-280. 25 M.Matei Fieroiu. în sistematizarea teritorială, agricultura şi urbanismul nu constituie proiectări distincte, în:

Arhitectura R. S.R., nr. l, 1967, p.20-2 1.

26 F.Blaizot, Leş amenagements ruraux. Cabier des inginieurs agronomes, nr.247, iunie-iulie 1970, pp.57-62.

15

După B. Kayser, sistematizarea rurală corespunde următoarelor trei necesităţi de trasare în mediul rural a liniilor generale ale unei politici de sistematizare şi definire a opţiunilor esenţiale de dezvoltare pe termen lung; de a oferi planurilor economice un cadru mai adecvat localizării echipamentelor tehnice; a permite studierea şi trasarea unui plan de utilizare a solului după cum acesta este afectat activităţilor agricole, industriale, turistice, pentru locuit sau pentru realizarea echipament ului de infrastructură 27 . Al.Antonietti atribuie sistematizării rurale rolul valorificării maxime economice şi sociale a teritoriului, iar E. Schmitter funcţia de a asigura folosirea terenului agricol aşa cum cere natura şi nu împotriva ei, iar folosirea terenurilor pentru alte scopuri (amplasamente pentru aşezări populate, pentru industrie, transporturi, etc.) să fie coordonate şi armonizate 28 . W.Alonso consideră două aspecte esenţiale ale sistematizării: primul este producerea şi distribuirea de informaţii care pot fi folosite de către mai multe întreprinderi, iar al doilea este capacitatea de a oferi o vedere cuprinzătoare asupra structurii teritoriale, a economiei naţionale în procesul de dezvoltare 29 . M.O.Kolar şi M.F.Prikryl consideră sistematizarea ca un efort de dezvoltare planificată, care luând în considerare diferiţi factori pozitivi sau negativi stabileşte o soluţie optimă de dezvoltare ulterioară coordonată pe un ansamblu complex 30 . După R.Wurzer 31 şi sistematizarea este chemată să stabilească principiile de bază ale unei dispoziţii generale, sistematice şi de perspectivă, pentru anumite regiuni, zone, teritorii-principii corespunzătoare cerinţelor previzibile de ordin economic, social şi cultural.

27 B.Kayser, Necesidad y diftcultades de la ordenacion del espacio rural. Documentas informaţivos. Madrid nr.886,1970, pp. 3-21.

28 Alesandro Antonietti, Terra e agricultura, L' Italia agricola, martie 1970. pp.257-272.

29 W.Alonso, The Location of Industry in Developing Countries, Seminar O.N.U.-UNIDO-id/ wg, 9/2Minsk 1967.

30 Kolar, M.O., Prikryl. M.F., Zones de lioisirs dans d'autres regions, Nations Unies, France- Luxembourg, 27 aprilie- 10 mai 1969, v.II, p.273.

31 R. Wurzer, Studii asupra sistematizării teritoriale în Austria. În: Der Aufbau, nr.5, 1968, p.149-152.

16

W.Boleslaw şi J.Regulski 32 consideră sistematizarea o formă a organizării teritoriului ce se evidenţiază prin tendinţa de utilizare complexă a spaţiului şi repartizarea în cadrul acestuia a fenomenelor social-economice. După I.Brzakov, sistematizarea teritorială trebuie să rezolve organizarea

teritorială în aşa fel încât aceasta să formeze un tot organic, capabil de o dezvoltare intensă cu asigurarea coordonării tuturor elementelor teritoriale.

M. Ghendelman, D. Bogorad, G. Kuzneţov, atribuie sistematizării rolul

valorificării optime a resurselor, al dezvoltării coordonate a economiei în profil teritorial, în corelare cu planificarea economică 33 .

K. Mayer consideră oportun a atribui un conţinut lărgit noţiunii de

sistematizare pentru a înţelege prin aceasta întreaga gândire şi planificare, precum şi toate actele care conduc la folosirea şi îmbunătăţirea susţinută a potenţialului natural, ţinând seama de cerinţele tot mai mari ale omului faţă de resursele naturale, solul şi apa. 3434 Dufounet arată că de fapt organizarea spaţiului se reduce în mod schematic la centre şi zone. Iar în faptul că spaţiul rural ocupă 95 % din spaţiul naţional, un rol de seamă revine sistematizării rurale. Problemele de sistematizare rurală, datorită importanţelor repercusiunii pe care le au din punct de vedere social şi economic, au fost reconsiderate în ultimul timp, fiind incluse în programe de dezvoltare economică şi socială 35 . J. Bonarnour, sintetizează ideea că evoluţia agriculturii comandă în parte viitorul spaţiului rural; de fapt pentru a fi conservat, spaţiul rural trebuie diversificat prin industrializarea sub coordonarea sistematizării, extinderea zonelor de recreare şi dezvoltarea turismului 36 .

32 E. Boleslaw. Analiza planowania regionalnogo zacasradlo inforraacizi do planowania budocnitwa. Praga, 1966. 33 M.Ghendelman. Osnovi vaprosi raionnoi i vnutrihziaislvennoi planirovki selsco haziaistvenîh raionov,Trudi Ţelinogradscogo Selscohoziaistvennogo Instituta Ţelinograd 1963,Tom. l ,pp. 5-l 6. D. I. Bogorad. Konstructivnaia geografia raionna. Osnovî raionnoi planirovki. Moscova, 1965. G.A.Kuzneţov, Raioinnaia planirovka Moscova, 1966.

34 K.Mayer.Ober Ordnungsaufgaben und Entwikiungsprobleme im landlichen Raurn. în: Wasser und Boden Heft 11, nov. 1967.

35 Paul Dufournet, Leş plâns d'organisation de l Espace, Paris. 1970.

36 J.Bonarnour, Evolution de l'espace rural francais. în: Geographie et rAmenagement territoire (IlI-e Colloquque

17

John Weller atribuie sistematizării rurale rolul de armonizare a folosirii terenului pentru diferite activităţi şi servicii, crearea unui landschaft eficient şi atractiv 37 . Iar după Leynaud, sistematizarea rurală are ca obiectiv să ofere populaţiei rurale mijloacele de a aprecia sensurile de dezvoltare şi echipare ca şi căile cele mai oportune 38 . Sistematizarea rurală are drept scop crearea unei structuri raţionale a spaţiului natural cuprinzând două laturi esenţiale: planificarea măsurilor cu caracter social destinate îmbunătăţirii şi utilizării eficiente a resurselor şi crearea unei structuri raţionale a spaţiului natural 39 . Şi seria exemplelor poate fi continuată, confirmând într-o viziune de sinteză, că sistematizarea se impune ca o necesitate obiectivă pentru coordonarea multiplelor interese ce se interferează pe acelaşi teritoriu, constituind unica soluţie de coordonare a elementelor spaţiale cu dezvoltarea preconizată pentru îmbunătăţirea folosirii spaţiului corespunzător diferitelor scopuri care pot fi urmărite de societate 40 . Se evidenţiază pregnant că sistematizarea rurală este o amenajare a spaţiului natural care vizează să menţină echilibrul între teritoriu şi societate. Este urmarea firească a faptului că civilizaţia contemporană cere spaţiul natural funcţiunii extrem de variate şi numai un efort coordonat al diferitelor sectoare de dezvoltare poate conduce la rezultate satisfăcătoare 41 având particularităţi specifice diferitelor ţări. În Belgia, sistematizarea rurală, asigură în cadrul unui program sistematic

franco-hongrois de geographie) Budapesta, 1969, pp. 11-42.

37 John Weller, Modera Agriculture and Rural Plaiming, Londra, 1967

38 Leynaud, Le Grontec Ph, Lamenagement rural-dattes esentiellies-et problemes poses for Ies orientations econorniques. în: Agriculture, nr.328. ian. 1970.

39 D.Stephan, Landschaftsplammg als Bestandteil der langfristigen territorialen Planung. în: Landscafts-arhitectur, nr. l, 1972, pp. 14-15.

40 I.Bold., Lattd Managcnicnt — Prospects of Dvelopetnent aitd Use of Space. World Future Research Confcrcnce. Bucureşti 3-10 sept. 1972.

41 Planiftcation d'ensamble et amenagement du territoire, în: voi.: Colloque CEE sur Ies problernes de Fenvironnement. Nations Unies — New York, 1971. pp. 161-166.

18

şi raţional utilizarea solului sub toate formele 42 . În Franţa sistematizarea rurală integrează mediul rural în realizarea unei dezvoltări economice şi sociale armonioase 43 . Este urmarea directă a faptului că acordarea unei atenţii deosebite sistematizării oraşelor, a avut ca efect o delăsare în controlul evoluţiei spaţiului rural. Ca urmare a dezechilibrelor create s-a impus necesitatea unei concepţii globale care să integreze şi spaţiul rural în definirea vocaţiei sale şi rezolvarea problemelor specifice 44 . În Franţa, problemele sistematizării rurale sunt generate şi de diminuarea populaţiei active agricole, echiparea teritoriului şi serviciilor comunitare ale populaţiei rurale, problemele administrative şi de gospodărire. În R.S.S. Ucraina, problemele sistematizării rurale constau în eliminarea diferenţierilor între oraş şi sat din punct de vedere socio-economic, cultural şi ca mod de viaţă. În Cehoslovacia, sistematizarea rurală are ca obiect principal lichidarea dispersării teritoriale a aşezărilor şi în secundar crearea condiţiilor de asigurare a unui anumit nivel de confort şi de servicii pentru micile aşezări, În Finlanda, problemele sunt generate de posibilităţile de dezvoltare a industriei, dispersarea populaţiei rurale şi valorificarea resurselor funciare 45 . În Suedia se consideră sistematizarea teritorială ca una dintre metodele gospodăririi resurselor naturale într-un cadru de perspectivă, care concură la asigurarea unei dezvoltări armonioase a economiei naţionale. De fapt, studiile de sistematizare contribuie la realizarea unui echilibru în dezvoltarea diverselor regiuni ale ţării, respectând aspectele complexe ale producţiei, ale mediului înconjurător, ale mediului de viaţă în general 46 .

42 Jacqucs Hoeffter. La mutation du regime foncier, în: Cahiers d'urbanisme et d'amenagement du teritoire, nr.63/64,1969, pp.13-14.

43 O.N.U. -C .E.E, Comite de l'habitation, de la construction et de la planification, Monographies natiotinales preparees en vue de l'enquete sur la planification regionale du territoire. 1967, pp.4-8.

44 Nicolae Mathtieu, Leş problemes d 'amenagement des regions rurales Francaises. în: Geographie et 1'amenagement du territoire, Budapest, 1969,p. 105. 45 O.N.U.-C.E.E, Amenagamanet et developpement des aglomerations rurales, Rapport de la synhese, 24 mai, 1972.

46 S.Lundkţist, Sistemalizarca teritorială în Suedia, Gospodărirea resurselor naturale: solul şi apa. Bygnords industrin. nr.19,1972. p.-25-29. în: B.I.T., nr.l, 1973, pp.13-15. 47 1.Bold ş.a., Cultural Landscape-Component of

19

În Polonia sistematizarea spaţiului rural tinde să asigure dezvoltarea regiunilor ţării în conformitate cu specificului lor, pentru realizarea unei corelări. În România sistematizarea (amenajarea) rurală se integrează vastului proces de sistematizare (amenajare) a teritoriului naţional, având ca obiectiv primordial determinarea căilor principale de dezvoltare a comunelor şi localităţilor pe baza unei analize critice a situaţiei existente şi a posibilităţilor de dezvoltare a funcţiilor economice, sociale şi culturale, adecvat condiţiilor specifice ale cadrului natural, punerii în valoare a resurselor locale şi în strânsă corelare cu teritoriul înconjurător 47 48 . V.Tufescu defineşte rolul sistematizării rurale în adaptarea satului la noile condiţii social-economice care s-au creat populaţiei rurale din ţara noastră prin dezvoltarea economiei şi prin transformările atât de profunde produse în structura social-culturală a satelor în ultimele două decenii. Satul românesc îşi are tradiţiile lui milenare, de care se ţine seama, întrucât acestea oglindesc nu numai un anumit specific al poporului nostru (satul păstrător al datinelor strămoşeşti, al comorilor de artă populară şi de folclor, al portului naţional etc.) dar şi o adaptare uimitoare la condiţiile locale de mediu geografic şi la posibilităţile de valorificare a resurselor teritoriului înconjurător 49 . Aşa cum a fost sintetizat în raportul "Sistematizarea şi dezvoltarea localităţilor rurale, al Comisiei Economice Europene O.N.U.- Geneva, 1970, obiectivul principal al sistematizării rurale este crearea condiţiilor de viaţă corespunzătoare şi a unor condiţii adecvate pentru desfăşurarea activităţii umane în strânsă corelare cu elementele naturii, concomitent cu reglementarea construcţiilor în localităţile rurale, în majoritatea ţărilor sistematizarea este îndreptată spre

Land Planning and Management in the Socialist Republic of România, International Seminar on the Problems of Creative Conservation and Dynamics of Landscape Development as found in Protected Landscape. Constanţa, România, 4-9 rnai 1973.

47 I. Bold ş.a., Cultural Landscape-Component of Land Planning and Management in the Socialist Republic of Romania, International Seminar on the Problems of Creative Conservation and Dynamics of Landscape Development as found in Protected Lanscape. Constanţa, România. 4-9 mai 1973.

48 M.Cardaş. l .Baucher, Gh.Sandu, D.Defour, Lamenagernent des territoires ruraux, Seminaire ONU,Bucureşti. 22 sept-7 oct.1969.

49 V.Tufescu, Ceretarea geografică şi dezvoltarea sistematizării rurale, în: Studii şi Cercetări. Seria Geografie. Tom.

20

dezvoltarea centrelor populate de perspectivă, cu stabilirea limitelor localităţilor rurale, controlul dezvoltării lor în scopul limitării construirii anarhice şi al protejării terenurilor valoroase, pentru zonarea teritoriului şi sistematizarea reţelei de circulaţie 50 . Obiectivele, problemele şi conţinutul sistematizării rurale au o trăsătură comună-trebuie să contribuie la dezvoltarea zonelor rurale în special a producţiei agricole, şi pe această bază să favorizeze soluţionarea problemelor legate de refacerea localităţilor rurale în raport cu posibilităţile diferitelor ţări 51 . De fapt, analiza problemelor pe plan mondial atestă faptul că proiectele de sistematizare fixează cadrul repartiţiei raţionale a forţelor de producţie, schema optimă pentru amplasarea tuturor tipurilor de activităţi şi construcţii în zonele industriale, agricole şi recreative 52 . Cu toate acestea, este semnalat faptul că uneori se consideră sistematizarea ca un control negativ, de subordonare a lumii rurale necesităţilor urbane, în mod similar societatea urbană şi industrială tinde să considere sistematizarea şi dezvoltarea teritorială ca funcţiuni exclusiv urbanistice. Aceste tendinţe ignorează de fapt necesitatea unei sistematizări rurale vaste şi integrale 53 care ar facilita interacţiunea omului cu mediul înconjurător. Legislaţia din diferite ţări, deşi având particularităţi specifice, atribuie sistematizării (amenajării) rurale rolul de renovare a mediului în condiţiile unei politici bine concepute de organizare a teritoriului adecvat evoluţiei economice, sociale şi demografice. Materializarea prevederilor se realizează prin planuri la diferite nivele-naţional, regional, de sector, comunale şi chiar particulare, precizia lor fiind invers proporţională cu întinderea teritoriului 54 . Aşa cum s-a subliniat la Seminarul O.N.U. privind sistematizarea (22 sept.-

XVIII, nr. l.

50 O.N.U.-C . E. E, Planirovanie i razviste seiskih naselnîh mcst, Geneva, 1970.

51 August. R, Waicum es geht bei der Dorfplanung unser hof (R.D.G.). 1969. pp.290-295.

52 O.N.U. -C.E.E., Planiftcation regionale du territoire, Nations Unies, New York, 1966.

53 Norrnan Pearson, The Chalenge of Rural Planning, Colloque internaţional 1970, "Le monde rural gardien de la nature" New York 4-6 nov. 1970.

54 O.N.U.-C.E.E., Monographies nationales preparees en vue de l'enquete sur la planiftcation regionale du territoire

21

7 oct. 1969, Bucureşti), sistematizarea rurală trebuie să se desfăşoare la nivelul naţional, regional şi local, ţinându-se seama de aspectele caracteristice ale procesului de dezvoltare specifice fiecărei ţări. In consecinţă, sistematizarea regiunilor rurale trebuie realizată în concordanţă cu planurile de dezvoltare. Sistematizarea regiunilor rurale trebuie să reprezinte unul din instrumentele principale pentru obţinerea unei structuri integrate a tuturor activităţilor umane majore din cadrul regiunii rurale, suprafeţei sau localităţilor studiate 55 . De fapt, importanţa internaţională a sistematizării rurale este indisolubil legată de relaţia sa cu procesele naturale de dezvoltare. Landschaftul este şi va fi întotdeauna rezultanta proceselor geologice, biologice, climatice şi a altor fenomene naturale, a modelăriilor, echipărilor şi amenajărilor umane ceea ce face ca viitorul său să depindă de sistematizare. Pentru că sistematizarea, în ansamblu, este o organizare şi amenajare a spaţiului natural care vizează să menţină echilibrul între teritoriu şi societate, ştiut fiind că civilizaţia contemporană cere spaţiul natural funcţiunii extrem de variate şi numai un efort coordonat al diferitelor sectoare poate conduce la rezultate satisfăcătoare 56 . Abordate în trecut numai parţial, problemele de sistematizare rurală, datorită importantelor repercusiuni pe care le au din punct de vedere social şi economic, au fost reconsiderate în ultimul timp, fiind incluse în programul de dezvoltare economică şi socială 57 . În România sistematizarea (amenajarea) rurală se integrează unei concepţii şi unui plan unic pentru sistematizarea teritoriului întregii ţări, ce se desfăşoară la treaptă naţională, pe zone funcţionale şi în mod deosebit pe judeţe şi comune. La nivel macroteritorial sistematizarea rurală are ca obiectiv de bază

ST/ECE/HOU/26.1967. F.A.O

55 Concluzile şi recomandările Seminarului O.N.U. privind Sistematizarea (Bucureşti. 22 sept.- 7 oct. 1969) la tema V, .Sistematizarea teritoriilor rurale, BIT. nr. 11,1969. p.29.

56 Planification d'ansamle et arnenagement du territoire; Progres vers Ies maintinen des equilibres biologiques), în:

Leş aspects economiques et socio-economiques de l'environnement Colloque CEE sur Ies problemes de l'environment, Nation Unies, New-York, 1971, p.p. 161-166.

57 Paul Dufournet. Leş plâns d'organisation de l'Espace, Paris, 1969.

,Leslation

concernant, L' amenagernent de l'espace rural, Roma, 1970.

22

asigurarea dezvoltării echilibrate a diferitelor funcţii economice, formarea unui cadru favorabil individului şi societăţii, în condiţiile utilizării optime a resurselor. Se realizează folosirea completă şi redistribuirea între diferitele ramuri a fondului funciar, se stabilesc măsurile pentru conservarea şi utilizarea intensivă a fondului funciar precum şi repartiţia teritorială a producţiei agricole şi forestiere. Se asigură o rezolvare armonioasă a dezvoltării economice şi sociale a reţelei de localităţi rurale, ca parte integrantă a sistemului general de localităţi; concomitent se realizează o dotare şi echipare tehnică adecvată dezvoltării preconizate. Considerând că noul cadru de acţiune, denumit Charta europeană a spaţiului rural, defineşte principiile unei dezvoltări rurale mulţumită căreia agricultura, silvicultura, acvacultura şi pescuitul vor fi valabile, mediul înconjurător va fi sănătos şi noi activităţi economice vor putea fi atrase, astfel ca aceste principii vor permite, de asemenea, dezvoltarea resurselor umane, iar această Chartă va trebui pe de altă parte să protejeze şi să asigure dezvoltarea patrimoniului cultural al regiunilor rurale europene, care este pe cât de bogat, pe atât de variat, redăm principiile de bază stabilite 58 :

a) Spaţiul rural din Europa (inclusiv litoralul) constituie un patrimoniu peisagistic din viaţa şi de muncă valoros, fructul unei îndelungate istorii şi a cărui salvgardare constituie o vie preocupare pentru societate. Spaţiul rural exercită funcţiile sale de aprovizionare, de recreare şi de echilibru dorite de societate, numai în cazul în care este considerat ca un spaţiu atrăgător şi dotat cu:

- o bună infrastructură;

- agricultură, silvicultură, acvacultura şi pescuit viabile;

- condiţii locale favorabile activităţilor economice neagricole;

- un mediu înconjurător intact şi un peisaj îngrijit.

b) Ameninţările existente fac indispensabilă definirea unei politici în

58 Assemblee Parlarnentaire du Conseil de l'Europe-RECOMANDATION 1296 (1996) relative a uîtc Chartc europeene de l'espace rural, 23 avril,1996, p. 21.

23

favoarea spaţiului rural, în cadrul unei politici economice şi sociale globale, comportând cele două laturi: dezvoltare rurală şi dezvoltarea agricolă. Politicile evocate ar trebui să fie adoptate în aşa manieră, încât să formeze un tot unitar, armonios. Ele ar trebui să tină cont de valoarea egală şi de interdependenţă spaţiului rural cu a celui urban.

c) Principiul dezvoltării durabile se recomandă să fie reflectat în toate

politicile aplicabile spaţiului rural, iar aceste politici este necesar să fie integrate.

d) Un astfel de program de dezvoltare a spaţiului rural ar trebui, în măsura

posibilului, să pornească de la date concrete regionale, să încurajeze iniţiativele

locale şi să se fondeze pe o dezvoltare internă în următorul concept:

- să plaseze omul cu problemele sale în centrul concepţiilor şi deciziilor;

- să asigure identitatea comunităţii şi să favorizeze sensul responsabilităţii, cooperării şi creativităţii; - să conserve şi să promoveze particularităţile culturale şi istorice ale spaţiului rural;

- să încurajeze diversificarea şi relaţiile între populaţiile rurale cu restul societăţii. Pe această bază se consideră că AMENAJAREA (SISTEMATIZAREA) TERITORIULUI IN ZONELE RURALE trebuie să asigure:

a) Punerea în aplicaţie a politicilor de amenajare a teritoriului în zonele rurale trebuie să permită o dezvoltare durabilă în agricultură, silvicultură şi pescuit, a artizanatului, a industriei, a turismului şi a sectorului serviciilor, deopotrivă cu salvgardarea spaţiului natural, de viaţă şi de destindere.

b) Toate politicile de amenajare a teritoriului în spaţiul rural ar trebui să se

bazeze pe principiul umanist, după care omul se află în centrul proiectelor şi luării deciziilor, în aplicarea acestui principiu, politica de amenajare a spaţiului rural

trebuie aplicată luându-se în considerare, cu prioritate, nevoile şi interesele populaţiei în cauză şi respectarea principiului unei dezvoltări durabile. Principiul transparenţei este necesar să fie aplicat în toate proiectele de echipare sau

24

infrastructură (aeroporturi sau autostrăzi) de interes general, comunicând populaţiei în cauză, toate informaţiile utile asupra implantării proiectelor;

c) Politica de amenajare a zonelor rurale ar trebui să promoveze cooperarea

între oraşe, între regiuni şi chiar între ţări;

d) Politica de amenajare a zonelor rurale ar trebui să facă obiectul unui plan

general de amenajare care să ţină cont de toate caracteristicile unui asemenea domeniu şi de funcţiile (economice, ecologice, socio- culturale, infrastructuri, educaţie, agricultură şi politica agrară, întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ industrial şi meşteşugurile, locuinţele şi sănătatea, cultura, mediul natural şi peisajul, ş.a.). Nu trebuie minimalizat rolul agricultorilor ca principala forţă care întreţine spaţiul rural - de multe ori cu un efort prost recompensat, deşi sunt adevăraţii susţinători ai ruralului, bine diferenţiaţi de cei care folosesc satul numai ca rezidenţă de vacanţă şi odihnă. "Pas de pays sans paysans (Nu se poate ţară fără ţărani) este mai actual ca oricând. De fapt cuvântul "rural" derivă de la cuvântul latin "rus" care înseamnă "ţară" şi care evocă noţiunea şi teritoriile rurale. "Ţărani" defineşte noţiunea complexă de bun utilizator al pământului şi al naturii. Totuşi, acum, reprezentarea ruralului trebuie să ţină seama de tot mai numeroşi neagricultori din spaţiul rural. Aceasta cu atât mai mult cu cât abandonarea satelor a fost accentuată de procesul industrializării. Cu timpul locul aşezărilor dispersate şi în care prezenţa omului este continuă este luat de aşezările grupate dar în care se simte absenţa periodică a bărbaţilor, ceea ce face ca dezechilibrul natural să fie însoţit şi de dezechilibrul uman. Deci menţinerea populaţiei rurale la un nivel satisfăcător pentru întreţinerea unui mediu natural şi cu asigurarea pentru aceasta populaţia resurselor necesare. Căci altfel se produce o reacţie în lanţ, şi agenţii secundare (comercianţi, artizani, medici etc.) se retrag. Deci popularea zonei cu cât este mai bine reprezentată cu atât se realizează pragul necesar dotării şi echipării tehnice a zonei. De aici

25

necesitatea de a dezvolta în paralel cu structurile vechi structuri noi de producţie care să permită menţinerea unei populaţii rurale, cu agricultori pricepuţi (şcolarizaţi) şi cu mijloace mecanice necesare, ceea ce înseamnă o reconversie parţială a populaţiei active rurale 59 . La acest aspect de bază trebuie adăugată agricultura profesată pentru un venit suplimentar. Căci la structura de proprietate existentă, este necesar ca venitul de bază să se revină din industria minerit, industria lemnului ş.a., completând acest venit cu aceea ce-i revine din exploatarea terenului agricol, deci muncitorul agricultor îşi conserva casa, gospodăria, ambianţa şi terenurile, situaţie socială fericită.

În acelaşi timp procesul de descentralizare industrială condiţionată de resursele de forţa de muncă , de transporturi, de materiale prime etc., care influenţează favorabil zona, în special prin dezvoltarea industriei alimentare şi agricole locale. Iar pe măsura ce populaţia rurală devine mai numeroasă şi stabilă se dezvoltă şi activitatea serviciilor în sectorul privat (comerţ, artizanat, electricitate, reparaţii auto etc.). Paralel se reactivează şi dezvoltă şi serviciile colective: şcoli, colegii, unităţi de transport, comunicaţii, reţele de drumuri, aşezăminte culturale etc., ceea ce crează o nouă ambianţă rurală, o ameliorare netă a nivelului de viaţă şi o perspectivă favorabilă pentru tineri. 60 Imaginea devine mai completă dacă adăugăm şi ocuparea rezidenţială a terenurilor, în special rezidenţele secundare amplasate la cea 50 km de oraş care conduc la creşterea veniturilor populaţiei rurale. Toţi locuitorii contribuie la întreţinerea mediului rural (principalele obiecte fiind apa, aerul, solul, peisajul) îmbinând interesul material cu cel spiritual. Spaţiul rural este mediul natural în care se instalează activităţile umane cu condiţia ca acestea să nu provoace degradarea lui. Revenirea populaţiei spre satele depopulate

59 Michel Blanc, La ruralite: diversite de approches. Economie Rurale, nr.242, 1997, p.5/12.

60 P.Maury, Structures rnrales et entretien du milieu naturel, Paris.

26

constituie un factor de reechilibru biologic, în spaţiul rural lipsind ceea ce face de evitat urbanul : concentraţia de otrăvuri oxid de carbon şi anbroxidă carbonică în

aer, poluare organică şi minerală în ape)intensitatea traficului şi a zgomotului etc. 61 Charta evidenţiază principalele funcţiuni pe care trebuie să le ia în considerare în procesele dezvoltării spaţiului rural:

a) Să promoveze un sistem de producţie agricolă care să asigure : Nevoile

alimentare ale populaţiei: Să ofere agricultorilor şi familiilor lor un nivel al beneficiilor comparabil cu cel al altor profesii liberale cu nivel de responsabilitate comparabil, asigurând astfel o sursă durabilă de beneficii pentru populaţia rurală; Să protejeze mediul înconjurător şi să asigure regenerarea mijloacelor de producţie, astfel încât solul sau pânza de apă freatică să ofere condiţii favorabile generaţiilor

viitoare, în contextul unei dezvoltări durabile;

b) Să producă materiile prime necesare economiei, destinate industriei şi

producţiei de energie;

c) Să răspundă nevoilor întreprinderilor mici şi mijlocii agricole,

industriale, artizanale sau comerciale, precum şi prestărilor de servicii;

d) Să asigure baza activităţilor necesare pentru recreere şi turism;

e) Să conserve resursele genetice, ca bază pentru progresul agriculturii şi

promovarea biotehnologiilor.

- să conserve resursele naturale viaţă - sol, apă, aer — utilizându-le într-o

manieră judicioasă şi durabilă;

- să protejeze biotipurile şi "spaţiile verzi" de care se dispune şi care joacă

un rol esenţial în calitatea mediului înconjurător;

- să întreţină şi să conserve peisajul natural;

- să conserve şi să protejeze biodiversitatea şi în particular biodiversitatea genetică, diversitatea speciilor şi a peisajelor naturale;

- să asigure protecţia animalelor sălbatice, prin instrumentele juridice necesare şi în condiţiile ecologice adoptate ca atare

61 F.Blaizol, Leş amenagements ruraux. Paris.

27

- funcţia socioculturală : Spaţiul rural trebuie să asigure ş