Antohie Mihail

Memoria

Memoria este un proces psihic ce definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice și
integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal: trecut, prezent și viitor. Memoria constă în
intipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, cunoștințelor, mișcărilor etc. din trecut.
Memoria reflecta trecutul ca trecut, astfel încât în momentul în care subiectul reactualizează o informație,
este conștient că acea experiență s-a petrecut cândva în trecut.
După durata de memorare a informațiilor, memoria se împarte in trei tipuri: memoria de foarte scurtă
durată, numita si memoria senzorială, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată.
Memoria de foarte scurtă durată
Memoria de foarte scurtă durată este de fapt, stocajul senzorial. Datorită acestei memorii se face posibilă
distingerea unor excitantți care apar un timp foarte scurt îin câmpul perceptiv, făcându-i să dureze pana la 0,25
– 0,50 secunde. Tot datorita ei, la cinematograf, imaginile statice expuse sub 0,10 secunde se contopesc dându-
ne iluzia mișcării.
Memoria de scurtă durată
Memoria de scurtă durată are o capacitate limitată care intermediază informația între memoria senzorială
(sau memoria de foarte scurtă durată) și memoria de lungă durată. Aici se formează „campul atenției”.
Conform unor experimente, memoria de scurtă durată are o capacitate foarte mică. Poate reține aproximativ
7 elemente ,nu mai mult de 20 – 30 de secunde.
„Transferul” de informatii din memoria de scurta durata in memoria de lunga durata
Informațiile importante sunt „transferate” gradual din memoria de scurtă durată țn memoria de lungă
durată.
Spre deosebire de memoria de scurtă durată, memoria de lungă durată are o capacitate imensă de stocare.
Oamenii rețin mai ușor dacă știu ceva despre acel lucru. Informația are astfel un ințeles și poate fi conectată
mental la alte date referitoare, care se află deja in memoria pe termen lung. Din acest motiv persoanele cu o
memorie bogată retin mai repede.
Timpul joacă un rol important in procesul memoriei. Engramele care nu le mai folosim se slăbesc si se
incetosează. Unele se slăbesc extrem de mult, altele rămân si cu căt sunt mai folosite, sunt „imprimate” mai
bine în memorie „Datele” nu se sterg complet. Multe lucruri sunt „uitate”, dar atunci cănd suntem pusi in fata
aceluiasi stimul care a dus la encodarea memoriei respective, ne vom aminti.
Este normal să nu ne amintim toate detaliile, sau să pierdem anumite notiuni. Uitarea, desi un lucru frustrant,
este importantă. Engramele pe care nu le folosim niciodată sunt primele care se uită. Uitarea este un răspuns
economic al memoriei, influentat de mediul inconjurător in care trăim.
Procesele memoriei de lungă durată
Memoria de lungă durată implică câteva procese necesare prelucrării informațiilor: codarea, stocarea și
decodarea – înapoierea.
Codarea
In prima parte conceptele se impart in părtile lor componente, pentru a stabili ințelesul.
Apoi, includem contextul din jurul nostru pentru a invăta un nou concept, o experientă, sau un episod din viața
noastră.De exemplu, putem encoda fraza: „mar delicios” cu ideile descriptive: culoare roșie, gust dulce, formă

1
Antohie Mihail

rotundă și apoi ii adaugăm contextul: „Mă simt bine pentru că este o zi frumoasă și eu culeg mere.” Nu se
cunosc exact mecanismele codarii informatiei in memorie.
Stocarea
Când reținem informația, o atașăm la alte informații asemănătoare, precum: „sunt asemenea merelor bunicii,
dar mai dulci”, și consolidăm conceptul nou cu alte informații mai vechi. Acest aspect este interesant, memoria
creierului este relațională si este diferita de memoria unui calculator.
Decodarea
Decodarea sau înapoierea informației nu este inteleasă foarte bine. Datele adeseori nu mai sunt accesibile in
modul cum au fost stocate deoarece ele au fost compresate și degradate. Nu se cunoaste exact mecanismul, insă
cel puțin anumite părti ale informației se pierd cu timpul. Teoretic, decodarea reprezintă inversul codării.
Urmând unii pointeri care urmăresc ințelesul codurilor și decodând informația stocată pentru a recapata
intțelesul. Luând exemplul de mai sus, dacă nu ne aducem aminte ce este un „mar delicios”, putem activa alte
pointere-tintă, precum „roșu” sau „culegând mere.” Pointerele se conectează cu alte pointere până ce un indiciu
ne va permite să recuperam întregul ințeles. In creier, nu este vorba de pointere sau adrese de intrare, ci de
neuroni și legaturile intre acestia. Astfel imensa retea de neuroni comunica pana ce datele dorite sunt gasite.
Consolidarea informatiilor
Insă cum reuseste creierul să consolideze informatiile pentru a fi stocate pe o durată nelimitată de timp?
Folosind hipocampusul, o parte din cortex. Un eveniment crează legături temporare între neuroni. De exemplu,
„roșu” este stocat în zona vizuală a cortexului, iar sunetul scos atunci când mușcăm din măr este stocat in zona
auditivă. Când ne aducem aminte despre un lucru, „măr delicios”, memoria trimite mai multe semnale pentru a
intari legaturile.
Informația urmărește o cale (numita circuitul Papez), pornind in hipocampus și circulând spre sistemul limbic
(pentru a culege asociații emotionale precum „o zi frumoasă” și asociații spațiale precum „livadă de mere”),
apoi se mută din nou in hipocampus. Făcând informația să curgă in acest circuit de mai multe ori, până
legăturile se intăresc și se stabilizează și nu mai este nevoie ca hipocampusul să aducă datele impreună. Căile
intarite de memorie, impreună cu conecțiunile din mediul inconjurător, devin parte a „memoriei pe termen
lung”.
Memoria nu se imparte doar după durată de memorare a informațiilor, ci și după tipul ei. Se pare că există
mai multe tipuri de memorie: memoria declarativă, imparțită in memoria semantică și memoria episodică, și
memoria procedurală.
Memoria Declarativă
Memoria declarativă stochează intamplari. Este numită așa deoarece se referă la memoriile care pot fi
discutate, sau declarate. Memoria declarativă este impartită in memorie semantică și episodică.
Memoria semantică este reprezentată de cunoștintele teoretice independente de timp și de loc; o piesa de
informație (ex: stim că mărul este un „fruct”). Memoria semantică se referă la memoria „intelesurilor.
Memoria episodică este diferită față de cea semantică. Aici, cunoțintele persoanel sunt dobândite prin
experiență intr-un timp și spatiu precis. Aici unitatea de timp este esentială, ca mai apoi, această memorie, să
ne dea simtul trecerii timpului.
Memoria episodică este un mecanism de invățare prin cadre. Ai nevoie de doar o expunere a unui episod
pentru a-l aminti. Memoria semantică diferă, ea este actualizată după fiecare expunere.
Memoria episodică este ca o hartă care ține legate impreună elementele in memoria semantică. De exemplu,

2
Antohie Mihail

memoria semantică ne spune cum arata un „câine” și ce sunete scoate acesta. Toate memorile episodice ce
conțin „câine” vor face referire la reprezentarea semantică a „câinelui” și toate experiențele noi cu „câinele”
vor modifica reprezentarea Semantica a „cainelui”.
Memoria Procedurala
Memoria Procedurală este o memorie de lungă durată și dă răspunsurile la „cum să” (cunostinte
procedurale).
Memoria procedurală nu este intodeauna ușor verbalizată, insă poate fi folosită fără a o conștientiza.
Memoria procedurală poate reflecta sisteme simple: Stimul – Răspuns bazându-se pe modelele invătate de-a
lungul timpului. In contrast, memoria declarativă poate fi transformată in cuvinte. Exemple de invătare
procedurală sunt: invățarea mersului pe bicicletă, a cânta la un instrument, sau innotul. Memoria procedurală
este foarte durabilă in timp.
Memoria Declarativa si Memoria Procedurala
In psihologia cognitivă, termenii „cunoștinte procedurale” denotă cunoștinta despre cum să ducă bun sfârșit
o sarcină. Majoritatea oamenilor pot recunoaste cu usurinta o fata ca fiind „atractiva” sau „amuzanta” insa nu
isi pot explica cum a ajuns la concluzia aceasta si nu pot da o definitie a „atractivitatii sau a cuvântului
amuzantă. Studiile au demonstrat ca aceste cunostinte procedurale pot fi acompaniate de procesarea
inconstienta a informatiei.
Studiile asupra oamenilor cu hipocampusul afectat au arătat că memoria procedurală și memoria episodică
folosesc părti diferite din creier și pot lucra independent. De exemplu, câtiva pacienti sunt antrenați să repete o
sarcină si să o țină minte pe cea de dinainte, insa sa nu aduca imbunatatiri (memoria declarativa functionala,
memoria procedurala afectata). Alti pacienti au fost supusi aceluiasi test insa nu-si aminteau ca au trecut prin
experiment, insa performanta lor a crescut cu fiecare repetare (memorie procedurala functionala, memorie
declarativa afectata). Afectarea cerebelului pare a avea efect asupra invatarii procedurale.
Bolile de memorie constituie o gama de afectiuni cu cauze multiple, caracterizate de deteriorarea cognitiva
a pacientului, in special declinul memoriei, dar si al capacitatii de judecata, al atentiei, orientarii.
Sunt afectiuni cu incidenta in crestere, deseori diagnosticate tardiv tinand cont de faptul ca pana nu demult
declinul cognitiv, odata cu inaintarea in varsta, era considerat normal si de neinfluentat.
In prezent, este stiut ca varsta de debut real al acestor boli este in jur de 40 ani. Aceasta si ca urmare a cresterii
incidentei patologiei ce favorizeaza aparitia bolii de memorie, precum: afectiuni cardiovasculare (fibrilatia
atriala, alte aritmii, tulburarile de conducere, accidentele vasculare cerebrale), boli metabolice (diabetul
zaharat, hipercolesterolemia etc.), afectiuni psihice (depresie, anxietate, psihoze), boli neurodegenerative, etc.
Un factor de risc important il constituie antecedentele heredocolaterale – existenta bolii de memorie la rude.
Tipuri de demență:

 Boala Alzheimer - boala neurodegenerativă ce afectează progresiv memoria, orientarea, atenția,

capacitatea de judecare, comunicarea și efectuarea activitătilor
 Demența vasculară – cauzată de afectarea vascularizației cerebrale prin accidente vasculare cerebrale;
simptomatologia poate debuta brusc după un accident vascular cerebral sau se poate instala insidios
dupa o serie de accidente vasculare cerebrale mai mici
 Demența din cadrul bolii Parkinson

3
Antohie Mihail

 Demența fronto - temporală (inclusiv boala Pick) – afectarea cerebrală este localizată inițial la nivelul
lobului frontal și la debutul bolii sunt mai evidente tulburările de comportament și de personalitate
decât cele ale memoriei
 Dementa cu corpi Lewy – caracterizata prin prezenta corpilor Lewy; sunt afectate memoria,
concentrarea si limbajul
 Dementa mixta (dementa Alzheimer asociata cu boala cerebrovasculara sau afectiuni metabolice sau
sistemice)
 Alte demente secundare (metabolice – diabet zaharat, traumatisme craniocerebrale, vasculite,
encefalite, meningite, psihoze, neoplazii etc.)
 Demente secundare mai rare – Paralizia supranucleara progresiva, sindromul Korsakoff, boala
Biswanger, HIV, boala Jacobs – Creutzfeldt