SEMNE ȘI SIMPTOME ÎN PSIHIATRIE

1. Tulburări ale stării de conștiență

- Dezinteres față de lumea exterioară;
- Dezinteres față de propria persoană - față de posibile accidentări, față de
igienă;
- Confuzie;
- Somnolență;
- Obnubilare = tulburare caracterizată prin funcții psihice încetinite, pragul
percepției crescut, ducând la îngreunarea posibilităților de orientare în mediul
ambiant.
- apatie, amorțeală psihică și fizică cu încetinirea procesului de gândire
- Torpoare = stare de moleșeală extremă, de amorțire însoțită de dese ațipiri.
- Sopor = stare patologică de somnolență
- Comă

- Variază de la îngustarea câmpului conștientei până la pierderea acesteia - coma.

- Stuporul - este o stare mai accentuată de tulburare a conștienței, în care
bolnavul reacționează numai la stimuli puternici.
- Starea comatoasă corespunde suspendării totale a stării de conștiență.

2. Tulburări de percepție
- Hipoestezie, hiperestezie
- Iluzii = percepția falsă a realității, percepții false ale obiectelor și fenomenelor;
- Considerarea unor aparențe drept realitate;
- Perceperea denaturată a realității.
- Halucinații - tulburări psihice prin care o percepție senzorială are loc în absența
stimulului.
Deosebim:
- Halucinații psihosenzoriale:
- vizuale
- auditive
- olfactive
- tactile
- gustative.
- Hhalucinații psihice;
-Halucinații funcționale = când un act de percepție fiziologică determină
apariția unui act de percepție patologică.
- O tulburare psihică potrivit căreia o persoană percepe lucruri și evenimente care
nu există.
- În halucinații, experiențele senzoriale - nu sunt provocate de stimularea organelor
senzoriale.
Pot fi provocate de :
- schizofrenie, alcoolism;
- consumul de droguri: LSD, marijuana, cocaină, amfetamină;
- epilepsie;
- febră - la copii;
- afecțiuni grave: SIDA, cancerele cerebrale, IRA.
-Sunt greu de depistat deoarece, de cele mai multe ori, pacientul le ascunde, le
disimulează, nu cooperează.

Halucinoza = percepții anormale conștientizate de către pacient ca nefiind reale.

- Pacientul are o atitudine critică, verifică prezența celor spuse sau auzite dar nu
renunță la ideea că ceva se întâmplă.

Pseudohalucinațiile = percepție fără obiect, care nu trece prin căile senzoriale,

trăită în interiorul psihicului bolnavului;
- Pacientul nu le recunoaște semnificația patologică, e convins de realitatea lor;
- Pacientul afirmă că sunt provocate de cineva - apar alături de delirul de influență;
- Sunt acele halucinații „auzite” cu creierul și văzute cu ochii ”minții”.

3. Tulburări de gândire
- Idei delirante = idei fixe care sunt o reflectare greșită a realității, care domină
conștiința bolnavului.
- Sunt greu de modificat în ciuda raționamentelor logice sau a dovezilor;
- Credințele pacientului domină activitatea mintală;
Pot evolua spre manii.
- Dipsomania - dorința, nevoia necontrolată de a bea alcool.
- Delirul nu conduce neapărat către anxietate. Deosebim
- delirul cu caracter depresiv;
- delirul cu caracter expansiv.
- Pacientul este încredințat că alta este realitatea în afara celei reale. În afara
realității descrise de el nu mai există alta.

Tahipsia = accelerarea anormală a proceselor de gândire și a asocierilor de idei

- Accelerarea ritmului gândirii - „ fuga de idei”.
Aceasta gândire este superficială, instabilă și poate da concluzii eronate. Uneori,
excitația fiind excesivă, rapiditatea asociațiilor este așa de crescută, încât se
deslușesc doar cuvinte izolate, fără legătura între ele
 Bradipsia = diminuarea ritmului gândirii se caracterizează printr-o încetinire a
procesului de gândire.
- Exista tulburări de coeziune ale gândirii de diferite grade:
- de la incoerență - bolnavii vorbesc absurdități, exprimându-se corect
- la verbigeratie - un debit verbal mărit, ritm ideator accelerat, dar fără
legătură între noțiuni
- "salata de cuvinte" în care destrămarea gândirii este avansată, cuvintele
nemaiavând nici un sens.
Alogie = absența ideilor, a discursului
- sărăcia marcată a vorbirii, a conținutului gândirii.
- Idei obsesive - gânduri, idei, imagini necontrolate care apar împotriva voinței
individului.
- Sunt neplăcute și crează anxietate, sunt simțite de către pacient ca o sursă
de stres. Exemple: ideile suicidare
- Pacientul recunpoasște caracterul patologic al acestora și luptă împotriva
lor pentru a le înlătura

Dupa conținutul lor, stările obsesive se pot împărți în câteva grupe, ce se combină
între ele: amintirile obsedante, acțiunile obsedante, ideile obsesive și fobiile.

Fobiile = teamă persistentă și irațională de un obiect, de o situație, de un fenomen,

care de fapt este neamenințătoare.
- Teama este însoțită de dorința de a evita cu orice preț situația respectivă. Astfel se
ajunge la imposibilitatea funcționării normale.
- Face parte din tulburările de anxietate care pot fi:
- post-traumatice;
- post-stres;
- tulburări obsesiv-compulsive.
Exemple: arhnofobia, claustrofobie, acrofobia, agorafobia, tanatofobia, ofidiofobia
(șerpi), cinofobia (câini), astrafobia, sociofobia, misofobia (germeni patogeni),
necrofobia, pteromeranofobia (zbor).

Ideile prevalente apar aparent logic la o situație reală și ulterior printr-un exagerat
potențial afectiv, ocupă o poziție dominantă, intensă și de durată, în gândirea
bolnavului, deși nu mai sunt conforme cu tăirile corespunzătoare momentului.
- Ele se întâlnesc la nevrotici, psihopați, encefalopați, post traumatici și epileptici.

Agnozie - tulburarea, pierderea funcției intelectuale de recunoaștere a celor văzute,

auzite, și pipăite;
- incapacitatea de recunoaștere
4. Tulburări de memorie
Memoria este un proces de întipărire, păstrare, recunoaștere și reproducere a ceea
ce omul a perceput, a trăit, a făcut sau a gândit în trecut.
Amnezia poate fi:
- anterogradă = incapacitatea de a înregistra informații noi după un
traumatism cerebral, o leziune pe creier;
- retrogradă = e afectată memoria de dinainte de eveniment.
Hipermnezia = excitație excesivă a memoriei
- Apare în manii, stări de excitații induse de psiho-stimulente, sub hipnoză.
Paramnezia = falsificări retrospective ale memoriei - false recunoașteri
- apare în confabulație = când pacientul umple golurile de memoriei cu informații
nereale referitoare le evenimentele trecute sau inventate în întregime.

Agnozie - tulburarea, pierderea funcției intelectuale de recunoaștere a celor văzute,

auzite, și pipăite;
- incapacitatea de recunoaștere

5. Tulburarile de activitate.
Hiperbulia este o activitate multiplă, neconcordantă, nedusă la bun sfărșit, fără
randament. Se întâlnește în excitația maniacală.

Abulia este lipsa oricarei activități - ca în melancolia stuporoasă, demență, oligo-

freniile grave.

Catatonia - constă în păstrarea îndelungata a unei poziții incomode sau repetarea

a unor gesturi, cuvinte, reprezentând stereotipiile.

Catalepsia - constă în posibilitatea de a păstra o atitudine a corpului, a membrelor,

impusă. Se întâlnește tot în schizofrenia catatonică.

Negativismul este refuzul de a îndeplini solicitări impuse. Negativismul motor,

alimentar, verbal sau sfincterian se întâlnește în schizofrenie.

Impulsiunile - ieșite de sub controlul voinței

- piromania - necesitatea imperioasă de a da foc - întâlnită în psihastenie -
cleptomania - necesitatea de a-și însuși lucruri străine
- mitomania - necesitatea imperioasă de a spune minciuni
6. Tulburările de comunicare
Logoreea - desemnează un flux de cuvinte rapid și incoerent - se observă în stările
maniacale.

Mutismul - suspendarea comunicării verbale:

- prin inhibiție - ca în stările de stupoare melancolică;
- mutismul catatonic - din schizofrenie;
- mutismul protestatar - al deliranților persecutați sau revendicativi.

Alterarea sensului cuvintelor - întâlnim la schizofreni: neologisme, metafore

ermetice.
Glosolalie - crearea unei veritabile vorbiri personale.
Dilalie
Disartrie
Tulburările de scris
- se întâlnesc frecvent în schizofrenie sau la deliranții cronici, exprimate prin
alterări ale grafismului, manierism sau sterotipii.
- Refuzul scrisului
- Graforee
- Utilizarea unor semne personale necunoscute

7. Tulburări de afectivitate
-Afectivitatea cuprinde totalitatea trăirilor noastre, plăcute sau neplăcute, mai
intense sau mai puțin intense, fugitive sau durabile.
Formele afective sunt: dispozitia, emoțiile, sentimentele și pasiunile.
- Dispozitia (tonusul afectiv) - poate fi bună, scăzută sau crescută: calm,
tristețe sau veselie.
- Emotiile sunt stări afective scurte, ocazionate de excitanți diversi, care
influentează toată viața psihică și se însotțesc de reacții vegetative: frica, panica,
bucuria.
- Sentimentele sunt stări afective de lungă durataă, mai complexe, la care
contribuie și gândirea și judecata: prietenie, dragoste.
- Tulburările acestor stări:
- furia
- agresivitatea
-violența
- apatia
- dezinteresul
- labilitate emoțională.
Sugestibilitatea este o slăbire a proceselor voliționale, sub influența altor per-
soane. Se întâlnește în schizofrenie, oligofrenie, demență.

8. Tulburarile dispoziției pot fi negative

- Depresiunea psihică întâlnită în melancolie, unde are intensitatea unei dureri
morale;
- Dispoziția poate fi exagerat crescută - euforia, o stare de dispoziție pozitivă, care
apare în excitația maniacală.
- Emoțiile puternice se reflectă patologic prin: panică, extaz.
- Labilitatea emotională - cu treceri repezi de la râs la plâns sau râsul și plânsul fără
motiv.
Sentimentele se pot modifica în bolile psihice, mai ales în
schizofrenie, unde se întâlnesc:
- inversiunea sentimentelor - ura pentru părinți, copiii, frați, surori
- dragoste pentru persoane necunoscute sau fictive;
- ambivalența afectivă - care cuprinde în același timp sentimente de
dragoste și ură pentru aceeași persoană;
- indiferentismul - care include lipsa oricărui sentiment.
Tot în schizofrenie se întâlnește:
- afectivitatea paradoxală manifestându-se prin:
- răspunsuri emoționale pozitive de veselie, plăcere la traume psihice
negative (moarte, boală) și
- emoții negative (plâns) la auzul unei veți pozitive.

9. Tulburări de atenție
Aprosexia - abolirea atenției - apare în demențe , psihoze severe, oligofrenii.
Hiposexia - scăderea globală a atenției - în oboseală, surmenaj, demență,
schizofrenie.
Hipersexie - creșterea atenției și localizarea ei pe un obiect.
Exagerarea atenției apare în:
- crizele de excitație maniacală;
- delir, schizofrenie;
- stări ipohondriace;
- intoxicații cu cofeină și alcool.
 TIPURI DE PERSONALITATE

Tip de personalitate anancast

Structura anormală a personalității e caracterizată prin:

- meticulozitate;
- nehotărâre;
- lipsă de hotărâre în acțiunile sale;
- îndoieli;
- oscilații permanente;
- personalitate generatoare de anxietate.
Acest tip de personalitate o întâlnim în nevroza obsesiv-fobică și psihastenie.

Tip de personalitate schizoidă

- Evită interacțiunile sociale și socializarea, sunt niște singuratici;

- Se îndepărtează de intercațiunea cu ceilalți constant;
- Sunt distanți, plictisitori, lipsiți de umor;
- Sunt des ignorați în diferite situații sociale;
- Au interes foarte mic pentru experiențele sexuale;
- Nu sunt lideri de grup;
- Sunt incapabili de a lega și a menține prietenii;
- Se retrag des în lumea lor interioară;
- Refuză ajutorul prietenilor și a celor din jur.

Acest tip de personalitate se caracterizează prin:

- răceală emoțională;
- indiferență la critici sau la laude;
- emoții aplatizate sau lipsiți de răspuns;
- anhedonie = inabilitatea de a simți plăcere;
- disforie = senzație generală de disconfort și neliniște;
- aboliție = lipsa voinței, perseverențeiși motivației;
- vorbire laconică;
- performanțe scăzute pe orice plan.

Tip de personalitate paranoidă

Este un tip de personalitate caracterizată prin:

- Suspiciozitateși neîncredereîn ceilalți;
- Sensibilitate la jigniri;
- Hipersensibilitate pe orice plan;
- În permanență caută semne care să le confirme temerile;
- Sunt foarte supărăcioși, răzbunători și poartă pică multă vreme;
- Simț al îndreptățirii foarte bine dezvoltat;
- În greutăți acuză forțe externe lor responsabile cu e[ecurile;
- Îi învinovățește mereu pe ceilalți;
Gelozii nefondate; deși suspiciunile lor nu sunt fondate, au tendința de a-și verifica
constant partenerul de viață în căutare de semne care să le confirme că sunt în
relați.

Există cinci tipuri principale de personalitate paranoidă:

1. Tipul încăpățânat – implacabil, centrat pe sine, veșnic nemulțumit, ostil;

2. Tipul fanatic – pretențios, arogant, manierist, cu iluzii de grandoare;
3. Tipul neliniștit – certăreț, ursuz, plin de resentimente, gelos, coleric,
plângăreț;
4. Tipul izolat – hipervigilent, retras, defensiv, se apără de pericole
omniprezente;
5. Tipul malign – tiranic, nemilos, răzbunător.

Tip de personalitate anxioasă

- Își face griji intense și frecvente pentru sinecși pentru cei apropiați;
- Vigilență sporită, atenție deosebită la riscuri cu tendința de a exagera;
- Nevoia și încercarea de a controla situația prin informări și planificări
anterioare;
- Verifică de zece ori și face o singură dată;
- Se agită și se frământă în orice situație;
- Este stăpânit de teama de a nu fi ridiculizat și respins;
- Subestimarea însușirilor și disponibilităților personale;
- Este dominat de dorința de a fi acceptatși de a se afla în securitate;
- Dificultate în decizii datorată temerii de a nu greși.

Tip de personalitate histrionică

- Dominat de o căutare disperată de a atrage atenția celorlalți;

- E dramatică, flirtează mult, e provocatoare, dar inadecvată și excesivă;
- E ușor impresionată și influențată de alții;
- Caracteristica principală : nevoia de a fi în centrul atenției, de a fi admirat,
cu un comportament teatral;
- Nu reușește să privească situația din punct de vedere realist și tinde să
dramatizeze și să exagereze;
- Responsabilitatea eșecului e atribuită altora;
- Are probleme în gestionarea frustrării;
- Nu de puține ori, când situația îi scapă de sub control, devine isterică.