Sunteți pe pagina 1din 1

¹ S.

Brănză, Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei, Chişinău,


1999, p.8.
² E. Stancu, Tratat de criminalistică,Bucureşti, 2001, p.541.
³ Gh. Gladechi, Determinantele victimologice şi mecanismul infracţiunilor de mare violenţă,
Chişinău, 2000, p.75.
⁴ Omor intenţionat simplu, omor intenţionat cu circumstanţe agravante, omor intenţionat cu
circumstanţe atenuante, omorul pruncului de către mamă şi omorul din imprudenţă.

Tendinţa spre agravare a situaţiei privind descoperirea infracţiunilor de omor,


dificultăţile cu care se confruntă organele de urmărire penală în procesul de cercetare a
acestei categorii de infracţiuni, reclamă confruntarea unor principii metodice cu modalităţile
de ucidere aplicate mai frecvent de asasini, cu alte date ce caracterizează, sub aspect
criminalistic, omuciderea.
Specialiştii în materie susţin unanim că, după pericolul pe care îl reprezintă, raportul la
forma vinovăţiei, motivul şi scopul urmărit, legiuitorul clasifică infracţiunile de omor în cinci
mari categorii⁴. Din perspectivă metodică, în funcţie de modul în care acestea au fost
concepute, actele de omor se clasifică în două categorii. Din prima categorie fac parte
omorurile aşa-zise evidente, care sunt comise în mod spontan, ca urmare a unui conflict
între persoane, mai mult ori mai puţin apropiate (vecini, prieteni, rude), sau a neînţelegerilor
provocate de eventualele comportări inadecvate în stradă, locuri de odihnă sau distracţie.