Şcoala Postliceală Sanitară Carol Davila Târgovişte

LUCRARE DE LICENŢĂ

Calificarea profesională: asistent medical

generalist

Coordonator: Asistent : Matei Elena

Absolvent: Pleşa Loredana

Anul III
Îngrijirea pacientului cu
ocluzie intestinală

2
 Motto
Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nici o limita.

“Petre Tutea”

3
 Introducere

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar pentru societatea de astăzi, multe din
problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societăţii.
Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială determină această
schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii se înscriu ca
factori modelatori ai personalităţii individului. Respectarea individualităţii se conturează
tot mai mult ca şi regulă esenţială a unei societăţi civilizate.

În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic,

adaptabil la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat
obiectivul principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie,
comunitate.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a

devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind
aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul
individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială”.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput

simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o
persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale.
Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi
reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o
infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea
profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi
desfăşoară activitatea.

Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al

naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi
problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni
ale conceptului de personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte
personalitatea ca fiind "organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului,
temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei persoane; organizare ce determină
adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).

Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită

contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează

4
în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă).
Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.

Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă

şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de
sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi
se dezvoltă treptat pnn socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma
unei învăţări continue.

Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei

principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:

- individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult
decât suma părţilor sale componente;

- individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând

materie şi energie cu acesta;

- evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi

spaţiu;

- individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie,

senzaţii, emoţii.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-

a lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului
sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:

- asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;

- asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;

- activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent

accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;

- rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a

comunităţii (promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).

5
 Cuprins

Motto
Introducere
Cuprins
Capitolul I Anatomia şi fiziologia aparatului digestive Pag 7
Capitolul II Ocluzia Intestinală Pag 11
Simptome Pag 11
Tratament Pag 13
Investigaţii Pag 14
Tratament medical Pag 14
Forme de tramament nechirurgical Pag 15
Tratament chirurgical Pag 16
Tratament ambulatoriu Pag 16
Capitolul III Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu ocluzie intestinală Pag 17
Procesul de îngrijire.Noţiuni teoretice Pag 17
Asigurarea condiţiilor de mediu Pag 19
Rolul asistentei medicale în examinarea clinic a pacientului Pag 20
Supravegherea pacientului Pag 24
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie Pag 26
Pregătirea preoperatorie Pag 26
Îngrijirea postoperatorie Pag 28
Rolul asistentei medicale în alimentaţie Pag 32
Rolul asistentei medicale în educaţia pentru sănătate Pag 33
Rolul asistentei medicate în examinarea medical Pag 34
Rolul asistentei medicate în administrarea tratamentului Pag 36
Capitolul IV Prezentarea cazurilor Pag 38
Caz 1 Pag 38
Caz 2 Pag 50
Caz 3 Pag 62
Capitolul V Prezentarea tehnicilor Pag 76
Injecţia intravenoasă Pag 76
Aspiraţia gastric Pag 82
Ecografia Abdominală Pag 84
Anexe Pag 87
Bibliografie Pag 88

6
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv (canalul alimentar sau tractul gastrointestinal), reprezintă

ansamblul de organe cu rol de a transforma fizic şi chimic alimentele, în scopul asimilării
lor şi de a elimina reziduurile ce nu au putut fi
digerate.

Aparatul digestiv este alcătuit dintr-un tub

cilindric neregulat, numit tubul digestiv şi din
structuri glandulare, care se dezvoltă în jurul lui,
numite anexele tubului digestiv. Tubul digestiv este
delimitate de orificiul bucal şi anal. Este alcătuit
din: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac,
intestin subţire şi intestin gros.

Aparatul digestiv este alcătuit din:

1. Tractul gastrointestinal superior este format

din:

 cavitatea bucală, aici alimentele sunt

mărunţite cu ajutorul dinţilor şi limbii şi sunt
amestecate cu salivă. Cavitatea bucală este
delimitata de 5 pereţi: unul anterior – buzele, doi
laterali – obrajii, unul inferior – planşeul bucal şi
unul superior – bolta sau valul palatin.
 esofag, parte a tractului digestiv,
esofagul este un tub musculomucos, lung de 25-30
cm cu funcţia de transport a hranei şi care leagă faringele de stomac. Pereţii săi musculari
produc contracţii ondulatorii, care ajută la transportarea alimentelor.
 stomac, aici hrana este transformată în pasta, cu ajutorul acizilor existenţi la
nivelul stomacului
2. Tractul gastrointestinal inferior este format din:

7
  intestinul subţire - reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac
şi intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor şi mineralelor din mâncare.
Prezintă o serie de inflexiuni, numite anse intestinale şi este format din 3 părţi:
 duoden - segment iniţial al intestinului subţire cu lungime de 25 – 30 de cm şi
formă de potcoavă deschisă, ce leagă stomacul de jejun. Aici începe procesul de digestie a
mâncării, rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea din hrană;
 jejun - partea centrală a intestinului subţire, fiind situat între duoden şi ileon.
Rolul lui este de a absorbi substanţele nutritive;
 ileon - ultima parte a intestinului subţire. Aici are loc absorbţia nutrienţilor
rezultaţi în urma digestiei;
 intestinul gros - parte a aparatului digestiv, cuprins între intestinul subţire şi
anus. Aici are loc absorbţia apei şi a mineralelor neabsorbite. Intestinul gros este format
din:
 cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat între ileon şi colon. De
cecum este ataşat apendicele. În cecum se află flora intestinală;
 colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) - aici
este absorbită apa rămasă în alimente;
 rect, canal cu pereţi musculoşi unde sunt depozitate materiile fecale;
 anus, partea finală a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale.
3. Organe anexe - organele anexe aparatului digestiv au rol doar în digestie. Acestea sunt
ficatul, vezica biliară şi pancreasul.

 ficat - produce bila, neutralizează toxinele din organism, prelucrează şi

depozitează numeroase vitamine şi o serie de microelemente esenţiale;
 vezica biliară (colecistul) - rezervor temporar al bilei. Este unită cu ficatul, de
unde primeşte bila, şi cu duodenul, unde eliberează bila, necesară digestiei grăsimilor;
 pancreas - organ care îndeplineşte două funcţii majore: exocrină (produce sucul
pancreatic care conţine enzime digestive) şi endocrină (produce mulţi hormoni
importanţi,incluzând şi insulina).
Deglutiţia sau înghiţirea constǎ în totalitatea actelor (contracţii musculare etc.), care
fac ca bolul alimentar sǎ treacǎ din cavitatea bucalǎ, prin faringe, în stomac.

Deglutiţia se desfǎşoarǎ în trei timpi: timpul bucal, timpul faringian şi timpul

esofagian.

Actul deglutiţiei apare la începutul declanşǎrii lui ca un act voluntar. Din momentul
în care bolul alimentar atinge mucoasa faringianǎ, acest lucru devine involuntar, reflex.

8
 Coordonarea tuturor actelor ce favorizeazǎ deglutiţia este fǎcutǎ de centrul deglutiţiei
din bulb.

Digestia alimentelor presupune:

1. Activitatea motorie a tubului digestiv realizată de fibrele musculare din pereţii tubului
digestiv;

2. Digestia mecanică, fizică şi chimică a substanţelor organice din alimente, până se obţin
substanţe cu molecule simple ce pot fi absorbite de celule.

Digestia mecanică cuprinde trei categorii de fenomene:

 Transformarea alimentelor ingerate în fragmente relativ mari şi solide, în particule

mici şi moi, uşurând digestia chimică;
 Amestecarea conţinutului tubului digestiv cu sucurile digestive, proces care
favorizează transformările chimice şi absorbţia;
 Progresia (transportul) alimentelor de-a lungul tubului digestiv şi eliminarea
resturilor nedigerate.
Digestia chimică cuprinde transformările chimice pe care le suferă substanţele
alimentare în timpul tranzitului lor prin tubul digestiv. Aceste transformări de tip hidrolitic
se datoresc acţiunii substanţelor prezente în sucurile digestive.

Bolul alimentar îmbibat cu salivǎ este supus transformǎrilor chimice ale fermenţilor
polivari pânǎ ce este desfǎcut şi pǎtruns în sucul gastric acid, moment când înceteazǎ
activitatea amilazei salivare din cauza mediului acid inhibitor.

3. Metabolizarea în ficat a nutrimentelor: glucoză,aminoacizii, acizi graşi şi glicerina.

Totalitatea transformărilor mecanice şi chimice pe care le suferă alimntele în

cavitatea bucală poartă denumirea de digestie bucală. Transformările mecanice sunt
realizate prin actul masticaţie, iar cele chimice prin acţiunea enzimelor existente în saliva.

Digestia bucală se caracterizează indeseobi prin procese mecanice, datorită căror

alimentele sunt fărâmiţate şi amestecate cu salivă. Saliva uşurează actul masticaţiei şi
formarea bolului alimentar, contribuind astfel, prin enzimele care le conţine, la
transformările chimice ale alimentelor.

Aparatul digestiv are ca funcţie principală digestia şi absortia substanţelor

alimentare, deci joacă un rol esenţial în nutriţia organismului. Prin digestie înţelegem
totalitatea transformărilor mecanice, fizice şi chimice pe care le suferă alimentele în diferite
segmente ale tubului digestiv.
9
 Ca urmare a acestor transformări, moleculele complexe, insolubile ale alimentelor
(glucide, lipide, proteine) sunt descompuse în molecule simple, solubile, care pot trece din
tubul digestiv (mediul extern) în sânge sau limfa (mediul intern).

În procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului

digestiv şi glandele anexe ale acestuia. Digestia se produce numai în acele segmente ale
tubului digestiv în care se secretă enzime specifice şi anume în cavitatea bucală (digestia
bucală), în stomac (digestia gastrică) şi în intestinul subţire (digestia intestinală).

Prin absorţie se înţelege trecerea substanţelor nutritive din lumenul intestinal în

sânge şi limfa. Procesul de absorţie are loc pe toată întinderea tubului digestiv, dar organul
principal specializat pentru această funcţie este intestinul subţire.

Alături de aparatul circulator şi respirator, aparatul digestiv asigura organismului

materialul necesar funcţiilor vitale, acoperă pierderile energetice, înlocuieşte materialul uzat
şi produce elementele necesare dezvoltării organismului.

Bătăile inimii, digestia, urcatul unei scări, scrisul unei scrisori, menţinerea constantă
a temperaturii corpului şi orice activitate se desfăşoară cu un consum de energie. Această
energie provine din alimente şi este valorificata şi transformată în organism potrivit
necesitaţilor. Sub marea lor diversitate, alimentele sunt combinaţii a trei substanţe nutritive
complexe, numite substanţe nutritive sau nutrimente: glucidele (zaharurile), protidele
(albuminele) şi lipidele (grăsimile).

Acestea, la rândul lor, sunt compuse din combinaţii chimice mai simple ca: glucoză,
zahăr cu 6 atomi de carbon, acizi amânaţi, constituenţi de bază ai protidelor şi, în sfârşit,
acizi graşi şi glicerina, care intra în compoziţia lipidelor.

Rolul nutrimentelor în organism este diferit. Glucidele şi lipidele sunt folosite ca

sursa de energie propriu-zisă, fiind deci substanţe cu rol energetic. Spre deosebire de
acestea, protidele au rolul de a repara uzura continuă a ţesuturilor care compun organismul,
adică au un rol plastic.

Este de la sine înţeles că hrana trebuie să aducă organismului tot atâta energie, cât
consuma acesta. Când hrana este sub necesităţi, organismul, spre deosebire de o maşină în
criză de combustibil, nu se opreşte.

În aceste condiţii, organismul îşi menţine numeroasele funcţii, suplinind hrană cu

propriile lui rezerve de combustibil, care sunt grăsimile acumulate în corpul nostru.

10
 Capitolul II

Ocluzia intestinală

Ocluzia intestinală este blocarea parţială sau completă a intestinului care împiedică
propulsarea conţinutului acestuia. Blocarea poate avea loc în intestinul subţire.
În cazurile severe, obstrucţia poate întrerupe alimentarea cu sânge a intestinului, acest
proces fiind numit intestin ischemic sau strangulaţie intestinală şi necesită tratament de
urgenţă.

Ocluzia intestinală poate fi determinată de tumori, torsiuni sau îngustări la nivelul

intestinului şi de formarea de ţesut cicatricial (adeziuni), acestea sunt numite obstrucţii
mecanice.
Ocluziile intestinale pot avea loc atunci când peristaltica intestinală (mişcările
tubului digestiv provocate de musculatura acestuia, facilitând propulsarea conţinutului de
la acel nivel) se opreşte din cauza inflamaţiei sau infecţiei sau ca urmare aunui efect
advers la anumite medicamente.
Obstrucţiile mecanice de la nivelul intestinului subţire sunt cel mai frecvent
cauzate de formarea unui ţesut cicatricial (adeziuni). Alte cauze includ herniile, boala
Crohn şi cancerul.
În intestinul gros, ocluziile mecanice sunt determinate cel mai frecvent de cancer.
Alte cauze sunt torsiunea intestinală, îngustarea lumenului datorită diverticulitei sau
bolilor intestinale inflamatorii, constipaţia severă determinată de materii fecale întărite şi
de telescopare, o porţiune a intestinului fiind cutata ca un telescop.

Simptome

Ocluzia intestinului subţire poate determina:

-crampe abdominale, care pot fi severe dacă alimentarea cu sânge este întreruptă
(strangulaţie)
-voma
-distensie abdominală.

Simptomele ocluziei intestinului gros includ:

-durere abdominală, care poate fi severă dacă alimentarea cu sânge este întreruptă

11
(strangulaţie)
-distensie abdominală.

O obstrucţie parţială la orice nivel în intestine poate determina ocazional diaree. O

obstrucţie completă produce constipaţie şi o lipsă notabilă de gaze eliminate.

Simptomele ocluziei intestinale depind de localizarea acesteia.

Ocluzia intestinului subţire are următoarele simptome:

- durere abdominală. Majoritatea obstrucţiilor de la nivelul intestinului subţire produc

crampe abdominale localizate în jurul ombilicului. Dacă obstrucţia se menţine o anumită
perioadă de timp, durerea se poate ameliora din cauza faptului că intestinul nu se mai
contractă. Durere severă continua în zona respectivă poate indica întreruperea fluxului
sagvin la nivel intestinal. Acest proces este numit strangulaţie şi necesită tratament de
urgenţă
- vomă. Ocluzia intestinului subţire determina de obicei vomă. Culoarea vomei
este verde dacă obstrucţia este în porţiunea superioară a intestinului subţire şi maro dacă
obstrucţia este în porţiunea inferioară
- tulburări de tranzit intestinal. Constipaţia şi inabilitatea eliminării gazelor sunt
semne obişnuite de obstrucţie intestinală. Totuşi, în obstrucţia parţială, pot fi prezente
diareea şi tranzitul unor mici cantităţi de gaze. În cazul ocluziei complete, tranzitul
intestinal poate fi prezent dacă există materii fecale în aval de obstrucţie
- distensie abdominală. Obstrucţiile pot determina distensie abdominală în
abdomenul inferior. În obstrucţia completă, medicul poate să audă cu stetoscopul
zgomote de tonalitate înaltă, ascuţite. Zgomotul scade în intensitate odată cu încetinirea
tranzitului intestinal.

Ocluzia intestinului gros are următoarele simptome:

- durere abdominală. Obstrucţia intestinului gros determina dureri sub regiunea

ombilicală, durerea variind în intensitate. Durerea constantă, severă se întâlneşte în
întreruperea alimentării cu sânge a intestinului sau în cazul perforaţiei intestinale, acestea
fiind urgenţe medicale şi medicul trebuie informat imediat
- distensie abdominală. Distensia abdominală este localizată în jurul regiunii
ombilicale şi în regiunea pelvina
- diareea sau constipaţia. Oricare din acestea poate să apară, în funcţie de cât mult
este obstrucţionat lumenul. Scaunul poate fi creionat

12
 - vomă. Acest simptom nu este obişnuit în ocluzia intestinului gros (colonul). Dacă
voma apare, acest lucru se întâmplă în stadiile tardive ale afecţiunii
- obstrucţiile cauzate de cancer pot să determine apariţia unor simptome, cum ar fi
sânge în scaun, slăbiciune, pierdere în greutate şi inapetenta.

Ocluzia intestinală la nou-născuţi

Semnele cheie ale obstrucţiei intestinale la nou-născuţi sunt voma de culoare verde şi
lipsa apariţiei primului scaun, care este o substanţă negru-verde, groasă numită meconiu.
Alte câteva afecţiuni pot determina aceleaşi simptome.

Tratament - Generalităţi

Tratamentul pentru obstrucţia parţială de la nivelul intestinului subţire sau gros are
loc de obicei în spital. Tratamentul implica monitorizarea atentă în aşteptarea posibilităţii
rezolvării obstrucţiei de la sine.
Pacientul nu are voie să consume alimente şi apă, acesta primind fluide intravenos
pentru a menţine tensiunea arterială normală şi a preveni deshidratarea. Printr-un tub
subţire numit sonda nazogastrica introdus prin nas şi care ajunge în stomac se scot
lichidele şi gazul prezent la acest nivel, astfel ameliorându-se durerea şi presiunea.
La ocluziile parţiale, mai întâi este încercat tratamentul nechirurgical. Acesta
consta în folosirea lichidelor sau aerului (clisme),a tuburilor mici (stenturi, introduse în
lumenul intestinal pentru a-l menţine deschis) sau de medicamente care să suprime
obstrucţia.
Tratamentul chirurgical este aproape întotdeauna necesar în cazul obstrucţiei
complete a intestinului subţire sau gros sau în cazul în care alimentarea cu sânge e oprită
(stragulatie).
Obstrucţia poate reapare dacă nu este tratată cauza subiacenta.

Investigaţii

Un medic de medicină internă, de medicină de familie, un pediatru, un

gastroenterolog sau un chirurg pot diagnostica ocluzia intestinală prin:
-anamneza şi examen obiectiv. Întrebările iniţiale adresate de medic pot da unele
indicii despre un diagnostic posibil de ocluzie intestinală

13
 -radiografia intestinala poate detecta obstrucţiile în intestinul subţire şi gros
-examen computer tomografic al abdomenului. CT poate ajuta medicul să
diferenţieze între o obstrucţie parţială şi una completă şi poate ajuta la diagnosticul
majorităţii cancerelor. Pe CT se pot vedea semne care să arate prezenta strangulaţiei în
porţiunea afectată a intestinului
-tranzit baritat. Deşi nu este folosit la fel de des ca şi radiografia abdominală
simplă şi CT în diagnosticul obstrucţiilor, acesta poate diferenţia ocluziile parţiale de cele
complete. Când medicul suspicionează prezenţa unei perforaţii intestinale, va fi folosită o
substanţă de contrast numită gastrografin în loc de bariu
-echografia abdominală este tot mai des folosită în diagnosticul ocluziei
intestinului subţire.

Medici specialişti recomandaţi

Medicii care pot diagnostica ocluzia intestinală sunt:

-medic de medicină internă
-medic de familie
-pediatru
-gastroenterolog
-chirurg
-asistent practician
-medic rezident
-medic de medicină de urgenţă.
Medicul poate să ceară un test numit numărătoare completă de celule sangvine
pentru a verifica prezenţa infecţiei sau deshidratării. Acest test nu ajută la diagnosticul
obstrucţiei intestinale, fiind util medicului să determine cât de afectat este pacientul.

Tratament medical

În cazul unei obstrucţii intestinale parţiale sau totale, pacientul va fi internat în

spital pentru a fi tratat. Tratamentul începe cu măsuri suportive, de exemplu fluide
intravenos şi medicamente care să amelioreze simptomatologia, în aşteptarea posibilităţii
rezolvării de la sine a ocluziei.
Dacă aceste tratamente eşuează sau este diagnosticată o ocluzie completă de
timpuriu, va fi necesar tratamnetul chirurgical pentru a îndepărta obstrucţia. Pacientul
primeşte antibiotice intravenos pentru prevenţia infecţiei.
Dacă pacientul a mai prezentat o ocluzie intestinală în trecut, poate să aştepte să
vadă dacă simptomele se ameliorează. Totuşi, acest lucru se face numai în cazuri certe

14
sub supravegherea atentă a medicului. Pacientul va primi dieta cu lichide până la
ameliorarea simptomelor:
- fluide administrate intravenos. Administrarea fluidelor ajuta la menţinerea tensiunii
arteriale la un nivel normal. Fluidele pot să conţină electroliţi care să echilibreze balanţa
mineralelor în organism. Antibioticele pot fi de asemenea administrate intravenos pentru
prevenţia infecţiei
- sonda nazogastrica. Fluidele şi gazul se acumulează pentru că nu pot trece dincolo de
obstrucţie. O sondă nazogastrica este trecută prin nas până în stomac pentru a elimina
fluidele şi gazul şi pentru a ameliora durerea şi presiunea. Mai puţin obişnuit, un tub
intestinal este folosit în locul sondei nazogastrice pentru eliminarea lichidelor din
porţiunea superioară a intestinului subţire. Mişcările normale ale stomacului şi
intestinului (peristaltica) împing tubul până în intestinul subţire de unde sunt îndepărtate
lichidele şi gazul.

Alte forme de tratament nechirurgical

Alte forme de tratament nechirurgical pot fi încercate pentru ameliorarea

simptomelor, îndepărtarea obstrucţiei, sau pentru a permite îmbunătăţirea stării generale a
pacientului înainte de tratamentul chirurgical. Aceste tratamente pot fi:
-clisme – folosind aer, bariu sau gastrografin, clismele pot îndepărta o obstrucţie care
apare când o porţiune a intestinului alunecă în interiorul altei porţiuni ca un telescop
(telescopare)
-stenturi – în unele cazuri de obstrucţie determinate de cancere inoperabile, medicii pot
introduce tuburi de metal expansibile numite stenturi în intestinul subţire sau gros pentru
a permite tranzitul intestinal. Dacă tratamentul chirurgical este posibil, stentul poate fi
introdus în ideea ameliorării stării generale a pacientului înainte de tratamentul
chirurgical
-medicamentele folosite pentru ameliorarea durerii, greţei şi vărsăturilor. Pot fi folosite
anumite medicamente care să reducă secreţia gastrică.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este necesar când cel medicamentos eşuează în rezolvarea

obstrucţiei. Tratamentul chirurgical este primul indicat în cazul ocluziei complete sau
strangulaţie.
În timpul operaţiei, chirurgul îndepărtează obstrucţia sau porţiunea de intestin
blocată. Tratamentul chirurgical pentru ocluzia intestinală, inclusiv cea legată de
diverticulita, boala Crohn, torsiunea intestinală şi unele cancere se face deseori

15
laparoscopic. După tratamentul chirurgical, poate fi necesară o colostoma (deschiderea
alternativă a intestinului gros la nivelul peretelui abdominal creată pentru evacuarea
materiilor fecale) temporară sau definitivă.
O obstrucţie determinată de torsiunea intestinală poate fi tratată prin câteva
metode, cum ar fi îndreptarea segmentului răsucit. Acest tratament poate fi realizat pentru
a întârzia tratamentul chirurgical.
Tratarea unei obstrucţii determinate de un cancer inoperabil se face de obicei cu
stenturi alături de medicaţie care să scadă cantitatea de lichide digestive.

Tratament ambulatoriu
Când medicul instruieşte pacientul să aştepte rezolvarea de la sine a unei obstrucţii
parţiale, se iau măsuri pentru tratamentul ambulator în vederea ameliorării disconfortului.
Pacientul urmează instrucţiunile primite de la medic, de obicei dieta cu lichide
pentru a evita obstrucţia completă. Pacientul va urmări apariţia simptomelor de obstrucţie
completă, de exemplu:
-reaparitia durerii abdominale – durerea constantă, severă se întâlneşte în întreruperea
alimentării cu sânge a intestinului sau în cazul perforaţiei intestinale, acestea fiind
urgenţe medicale şi medicul trebuie informat imediat
-distensie abdominală
-tranzit intestinal oprit pentru materii fecale sau gaze.
În cazul tratamentului chirurgical pentru inalturarea unei obstrucţii, pacietul va fi
monitorizat pentru semne de infecţie. Medicul va fi informat când pacientul face febră,
zona din jurul plăgii chirurgicale este roşie şi fierbinte sau dacă se scurg lichide din plaga.
Multe cazuri de obstrucţie intestinală nu pot fi prevenite. Totuşi, o dietă bogată în
fibre vegetale şi apa poate preveni constipaţia şi posibil diverticulita, care poate
determina îngustarea intestinului gros. Deşi este importantă evitarea constipaţiei, nu se
vor folosi în exces laxative. Constipaţia persistenta şi excesul de laxative sunt asociate cu
obstrucţia determinată de torsiunea colonului sigmoid sau cecului.
Pacientul căruia i se practică o colostoma în urma unui tratament chirugical pentru
obstrucţia intestinală va fi instruit cum să o îngrijească, să prevină infecţia şi ce dieta să
urmeze pentru a evita surplusul de gaz.

16
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALĂ
"Unicul rol al asistentei medicale este de a ajuta individul sănătos sau pacient în
realizarea acelor activităţi care contribuie la sănătatea sau recuperarea lui, la o moarte
liniştită (activităţi pe care le-ar face neajutat, dacă ar avea puterea, voinţa sau cunoştinţele
necesare). Deci, rolul asistentei este de a ajuta pacientul, de a ajuta individul să devină cât
mai repede posibil independent de o astfel de asistenţă." (Virginia Henderson)

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE. NOŢIUNI TEORETICE

Procesul de îngrijire reprezintă un set de acţiuni prin care se îndeplinesc îngrijiri de

nursing de care pacientul are nevoie.
Procesul nursing este un proces intelectual compus din diferite etape, logic
coordonate având ca scop obţinerea unei stări mai bune a pacientului. Acesta permite
acordarea de îngrijiri individualizate adaptate fiecărui pacient.
Aceste etape sunt:
1. Culegerea de date este etapa iniţială a procesului de îngrijire, aceasta reuneşte
toate informaţiile necesare îngrijirii unui pacient. Se începe de la internarea pacientului şi
reprezintă primul contact cu pacientul care este foarte important pentru obţinerea
acceptului colaborării acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze pacientului imaginea
unei persoane competente şi să contribuie la îngrijirea să.
2. Analiza şi sinteza datelor presupune:examinarea datelor, clasificarea datelor în
independente şi dependente, identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de
îngrijire şi a priorităţilor şi stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin acţiunile
proprii să acţioneze asupra acestei cauze.
3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acţiune a etapelor,
mijloacelor ce se impun în îngrijire, adică organizarea îngrijirilor conform unei strategii
bine definite ţinând cont în mod deosebit de îngrijirile şi tratamentele prescrise de medic.
4. Implementarea sau aplicarea îngrijirilor constituie momentul realizării
intervenţiilor. Scopul este aducerea pacientului într-o stare optimă de independenţă, de
satisfacerea nevoilor.

17
 5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical în funcţie de
rezultatele obţinute. Se face evaluarea după o anumită perioadă; în general un obiectiv
indică în ce ritm trebuie făcută evaluarea.

ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE MEDIU

Îngrijirea pacientului cu ocluzie intestinală necesită o supraveghere şi îngrijire foarte

atentă, de aceasta depinzând viaţa pacientului. De aceea pacientul cu ocluzie intestinală
este internat de urgenţă şi amplasat în serviciul de terapie intensivă. Scopul acestei unităţi
este restabilirea funcţiilor vitale ale organismului şi reechilibrarea hidroelectrolitică a
pacientului, după care pacientul este transferat în secţia de specialitate de care aparţine.
Unitatea de terapie intensivă are la bază saloane mari, divizate în încăperi mai mici
cu 1-2 paturi, prin pereţi de sticlă sau panouri mobile. În acest fel, pacientul este ferit de
aspectul nedorit al celorlalţi pacienţi gravi, în schimb asistenta medicală poate
supraveghea în orice moment pe toţi pacienţii din salon.

Este important ca în saloanele de terapie să se realizeze un microclimat optimal,

care să reducă la minim eforturile de acomodare a pacientului; aer condiţionat,
temperatura optimă de 20 – 22 grade, luminozitate indirectă, odihnitoare.

Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiu pentru aparate şi personalul de îngrijire.

În aceste saloane se utilizează diferite tipuri de paturi de terapie intensivă, prevăzute cu
apărătoare, roţi pentru deplasare, somieră mobilă, dispozitive mecanice pentru
schimbarea poziţiei pacientului şi anexe pentru perfuzii, transfuzii, pentru ca pacientul să
fie transportabil în orice moment în sala de operaţie sau de explorări funcţionale, fără să
fie scos din pat sau să se întrerupă tratamentul. Paturile vor fi prevăzute cu saltea
antiescară. La fiecare pat sunt adaptate instalaţiile pentru administrarea de oxigen, pentru
aspirarea secreţiilor. Înzestrarea camerelor de terapie intensivă se completează cu aparate
electronice de supraveghere a pacienţilor, cu instrumentar şi materiale necesare pentru
tratamente curente, pansamente, precum şi pentru cazurile de urgenţă. Sarcinile asistentei
medicale în camera de terapie intensivă sunt legate în mare măsură de inventarul tehnic,
pe care trebuie să-l întreţină în perfectă stare de funcţionalitate şi sterilitate. Dintre
acestea unele sunt adunate în truse, pentru a fi la îndemâna medicului, în orice moment.
Este absolut necesar să existe trusa pentru reanimare cardio-respiratorie şi reechilibrare
circulatorie.

Primirea pacientului în serviciul de terapie intensivă trebuie făcută operativ, fără

pierdere de timp cu probleme administrative.

18
 Medicul trebuie să fie ajutat deodată de mai multe asistente, pentru ca aprecierea
momentană a stării pacientului, instituirea măsurilor terapeutice imediate şi recoltările de
probe pentru efectuarea examenelor de laborator, să se facă deodată. Pacientul trebuie
adus în poziţia adecvată cerută de medic, la nevoie dezbrăcat (câteodată prin tăierea
hainelor), măsurat pulsul, TA., temperatura, respiraţia. Indicaţiile de supraveghere,
recoltările, planul de hidratare, alimentare şi de medicaţie se consemnează în fişa de
tratament intensiv.
Poziţia pacientului în pat va fi determinată de starea lui momentană.
Transportul la serviciile de diagnostic sau sala de operaţie va fi făcut împreună cu
patul, continuând şi în timpul deplasării măsurile terapeutice de resuscitare, supraveghere
a funcţiilor vitale, aspectul tegumentelor, aspiraţiei cu conştiinciozitate maximă.
După ce pacientul a fost stabilizat, va fi condus/transportat în salonul pe care îl va
ocupa pe perioada spitalizării.
Este foarte important ca mediul spitalicesc să-i fie pacientului, dacă nu familiar, cel
puţin securizant pentru că aceste probleme, care par minore în comparaţie cu motivul
internării, vor cântări mult în evoluţia pacientului. Dacă nivelul de anxietate, teamă sau
nemulţumire cauzate de impactul cu spitalul ale acestuia sunt ridicate, atunci vindecarea
ar putea fi încetinită. De aceea, asistenta medicală trebuie să ţină cont întotdeauna de
asigurarea condiţiilor optime de mediu.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA CLINICĂ A

PACIENTULUI

Asistenta medicală are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă de

la internarea să. Ea trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului pentru a
transmite medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi pentru stabilirea
îngrijirilor de care are nevoie pacientul. De aceea, se recurge la examinarea clinică şi
paraclinică, în care asistenta medicală joacă un rol important.
Asistenta medicală, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientului,
are obligaţia să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului, înălţimea şi
greutatea să (pentru a determina obezitatea sau caşexia), vârsta aparentă şi reală, aspectul
pielii (care ajută la cunoaşterea stării de hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta,
faciesul, mersul, starea psihică.
De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile pacientului şi
manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili
obiective evaluabile pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate. Pacientul care suferă de
ocluzie intestinală se prezintă la spital, în general, cu o stare generală alterată, stare
evaluată în timpul examenului clinic. Asistenta va observa că pacientul prezintă distensie
19
abdominală, va constata prin interogarea pacientului că acesta prezintă dureri cu caracter
colicativ, intense. Pacientul va putea declara că nu prezintă tranzit intestinal, că are
vărsături abundente, toate aceste manifestări fiind apoi comunicate medicului de către
asistenta medicală, ajutând la stabilirea cu certitudine a unui diagnostic.
Cadrul medical mediu va avea grijă să ia la cunoştinţă situaţia globală în care se află
pacientul şi, într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante, schimbările care
apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea paraclinică sau preoperatorie.
Este importantă culegerea datelor din diverse surse, sarcină revenită tot asistentei
medicale: din foaia de observaţie, foaia de temperatură, de la familia pacientului, de la
ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacientul. Culegerea
datelor trebuie să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru a nu se omite
problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă a lor. Acesta trebuie
interogat când a avut ultimul scaun, când au apărut vărsăturile, dacă a mai consultat alţi
specialişti şi când s-a agravat starea să generală.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se
notează permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine un tablou
clinic exact, care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de
calitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile importante ale
asistentei. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul examinării clinice
degrevează pe acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile,
contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic, face accesibilă
medicului explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-l şi cu instrumentarul
necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii pacientului în stare
gravă la traumatismul examinărilor, în acest fel, ajutorul asistentei la examinările clinice
este indispensabil în cazul pacientilor în stare gravă şi foarte utilă în cazul tuturor
pacientilor.

Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt

următoarele:

 pregătirea psihică a pacientului;

 adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
 dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
 aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
 asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
 deservirea medicului cu instrumente;
 ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;

20
  aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.
 Pregătirea psihică a pacientului se încadrează în muncă de educaţie şi de
liniştire pe care asistenta o duce cu pacientul din momentul primirii lui în secţie.
Atitudinea ei faţă de pacient trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiată, constituie factorii importanţi ai unei bune
pregătiri psihice, în preajma examinărilor de orice natură, asistenta trebuie să lămurească
pacientul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să se reducă la minimum
durerile care eventual vor fi provocate prin unele manevre simple.
Ţinând seama de simţul pudorii, asistenta va izola patul pacientului (în special la
prima examinare), despărţindu-l cu un paravan de celelalte paturi, ceea ce linişteşte pe
mulţi pacienti.
 Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinării clinice
medicale. Pentru examenul clinic medical, obişnuit, asistenta pregăteşte următoarele:
- o învelitoare uşoară de flanelă;
- stetoscopul şi o bucată de tifon pentru auscultaţie directă;
- spatule linguale sterile, eventual oglinda frontală;
- tensiometrul cu fonendoscop propriu;
- mănuşi sterile de cauciuc, vaselină;
- ciocanul de reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase, ace şi esteziometrul
(pentru cercetarea sensibilităţii pielii), o lanternă electrică (pentru examinarea reflexului
pupilarşi cercetarea cavităţilor accesibile);
- un termometru;
-o tăviţă renală pentru depunerea mănuşilor, compreselor utilizate;
- două prosoape curate şi săpun pentru spălarea mâinilor.
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi vor fi
aşezate pe o tavă utilizată numai pentru acest scop şi învelite cu un şervet.
Asistenta va sta în faţa medicului de cealaltă parte a patului. Tava cu instrumente o
depune pe noptiera pacientului.
 Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului se vor face după principiile arătate în
capitolul "îngrijirile generale acordate pacientului". Pacientii trebuie dezbrăcaţi complet,
cu ocazia examinării, însa dezbrăcarea nu trebuie făcută neapărat deodată.
După terminarea examenului clinic, pacientul trebuie să fie îmbrăcat în rufăria
de spital, îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe, pentru a
nu provoca dureri sau mişcări inutile.
 Aducerea pacientului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui uşurează
mult, atât muncă medicului cât şi eforturile pacientului, în cursul examinării, pledurile şi
plăpumile vor fi împăturite la capătul distal al patului.

21
 Examinarea se începe prin luarea anamnezei. în acest timp, pacientul va sta în
poziţia cea mai comodă pentru el. La examenul obiectiv însa, el trebuie adus totdeauna în
poziţiile cele mai adecvate observaţiei. Astfel, inspecţia generală se va face aducând
pacientul în decubit dorsal. La nevoie, asistenta va ajuta pacientul să se întoarcă, pentru a
putea fi observate şi tegumentele de pe faţa posterioară a corpului.
Examinarea organelor toracice la pacientul grav - deosebit de ordinea obişnuită a
examinării clinice - se va începe în decubit dorsal. După terminarea feţelor anterioară şi
laterală ale toracelui, examinarea se va continua în poziţie şezând. Pacientul se va ridica
din decubit dorsal singur sau cu ajutorul asistentei, care se va aşeza pe marginea patului
faţă în faţă cu pacientul şi îl va sprijini din regiunea omoplaţilor cu ambele mâini,
ridicându-l în poziţie şezând. La nevoie, el va sprijini capul pe umărul asistentei.
Examinarea organelor toracice se completează cu măsurarea tensiunii arteriale.
Pentru aceasta, imediat după examinarea toracelui, asistenta aplică banda
tensiometrului pe braţul pacientului.
Examenul clinic al abdomenului este făcut de medic prin:
 palparea abdomenului (dă o senzaţie de rezistenţă elastică);
 percuţia abdomenului (evidenţiază timpanism difuz, exagerat, uneori cu matitate
fixă pe flancuri - lichid stagnant în porţiunile intestinale declive);
 auscultaţie abdominală (se aud zgomote hidroaerice, provocate de ansele care se
contractă);
 tact rectal (poate evidenţia o tumoare anală sau rectală ocluzivă; ampula rectală
poate fi goală sau plină cu materii fecale);
 tact vaginal (poate releva uneori formaţiuni în abdomenul inferior, care pot fi
cauze determinante ale ocluziei).
Examinarea organelor abdominale se face în decubit dorsal cu braţele întinse şi
relaxate de-a lungul corpului, iar membrele inferioare să fie îndoite din genunchi, pentru
relaxarea musculaturii abdominale. În vederea acestui scop, se solicită pacientului să nu
încordeze muşchii peretelui abdominal, pentru a permite medicului palparea organelor
intraabdominale.

Pentru tuşeul rectal, asistenta va aşeza pacientul în decubit lateral stâng, cu coapsele
flectate pe abdomen sau, dacă starea generala a pacientului o permite, în poziţie
genupectorală. Asistenta prezintă medicului mănuşă de cauciuc, îl ajuta la îmbrăcarea
acesteia, lubrefiază cu vaselină degetul cu care urmează să facă tuşeul şi solicită pacientul
să-şi relaxeze musculatura anală, respirând profund în cursul examinării. Pacientul va fi
acoperit cu o învelitoare de flanelă, lăsând libere numai părţile strict necesare pentru
examinare.

22
 Este important ca ajutorul acordat de asistenta în cursul examenului clinic trebuie să
ferească pacientul de traumatisme şi oboseală. Executarea unui examen nesistematic, care
cere pacientului repetate eforturi de aşezare / ridicare din pat, utilizarea forţelor sale fizice
peste măsura, neglijarea sprijinirii pacientului în poziţiile necesare cerute de reuşita
examenului, toate acestea obosesc repede pacientul, impunând întreruperea examinării,
putând chiar provoca o agravare a bolii sale.

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI

Ocluzia intestinală, indiferent de ce natură, este o afecţiune care evoluează rapid,

alterând starea generală a pacientului, dacă nu se intervine rapid. În funcţie de sediul
ocluziei, pacientul poate resimţi efectele scăderii peristaltismului intestinal fie mai lent,
fie foarte precoce. Astfel, în cazul unei ocluziei intestinului subţire, debutul este brutal,
cu dureri abdominale puternice şi vărsături precoce.
Din această cauză, trebuie intervenit rapid, fie medicamentos, fie chirurgical, pentru
a preveni o evoluţie defavorabilă spre dezechilibrare hidroelectrolitică puternică, care
poate duce chiar la moartea pacientului. Rolul asistentei medicale în activitatea de
supraveghere a pacienţilor cu ocluzie este deosebit.
Supravegherea, observarea continuă a pacientului constituie o datorie de bază a
asistentei medicale. Având un contact direct şi continuu cu pacientul, trebuie să sesizeze
şi să înţeleagă toate modificările care pot apărea în evoluţia pacientului, în ceea ce
priveşte aspectul general, starea de conştientă, durerea, agitaţia, pulsul, T.A., diureza,
vărsăturile etc.
Tensiunea, pulsul, temperatura, diureza, respiraţiile sunt normale, sau aproape
normale. După un anumit timp însă (2—5 zile), se remarcă modificări foarte accentuate
ale tuturor semnelor generale, care se înrăutăţesc apoi progresiv ajungând, dacă nu se iau
măsuri terapeutice energice, la o stare de şoc grav, ireversibil. Este deci necesar ca în
această perioadă de „echilibru" a organismului să se aplice tratamentul adecvat. Intr-un
stadiu avansat, pacientul cu ocluzie este dispneic, oliguric, are sudori reci, pulsul este slab
bătut şi rapid, tensiunea scade, pacientul este areactiv, necooperant. Este un stadiu în care
practic, de cele mai multe ori, nu se mai poate face nimic.

În funcţie de cantitatea de lichide aspirată, de pierderile de lichide şi electroliţi,

considerate în baza examenului clinic şi de laborator, se apreciază necesarul de lichide şi
de electroliţi, ca şi de proteine ce urmează a fi administrate. Aceasta se execută cu
insistenţă şi exactitate, până la echilibrarea cel puţin parţială a stării generale a

23
pacientului, fapt demonstrat de îmbunătăţirea stării generale şi de reîntoarcerea la cifra
aproape normală a constantelor umorale.

Fără îndoială că prin acest tratament nu se va putea remedia cauza bolii şi reface
complet constantele umorale; de aceea se aplică tratamentul numai atât cit este necesar
pentru ca pacientul să poată fi operat în condiţii cât mai bune.

O asistentă bună nu trebuie să se rezume la efectuarea corectă a îngrijirilor curente.

Supravegherea pacientului cu ocluzie intestinală este sarcina fundamentală a asistentei
medicale. Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a complicaţiilor.
Asistenta medicală va urmări manifestările de dependenţă pentru evitarea apariţie
unor complicaţii:
Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic (obraji subţi, nas
ascuţit, buze uscate, ochi înfundaţi în orbite);

Scăderea ponderală: apare la pacienţi cu neoplasme digestive comsumptive sau la

cei cu stări febrile prelungite, vărsături sau diaree, anorexie prelungită. La aceşti bolnavi
poate apare şi deshidratarea (pliu cutanat persistent, limbă prăjită). Trebuie menţionat că
pacienţii obeji pot asocia boli precum: steatoza hepatică, litiaza biliară, pancreatite
cronice, etc.

Starea generală: este alterată în sindroame acute de tip: perforaţii digestive, ocluzii
intestinale, infarct mezenteric,etc.

Poziţia antalgică: poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite

acute, etc.

Paloarea: apare după hemoragii postoperatorii fiind asociată cu anemii,

hipotensiune, colaps; culoarea palid teroasă apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice,
pancreatice), etc.

Durerea este totdeauna prezentă într-o ocluzie şi se instalează de cele mai multe ori
brusc, uneori fiind foarte intensă. De cele mai multe ori, după o oarecare perioadă de timp
spasmul cedează, lumenul devine suficient pentru a trece prin el din nou conţinut
intestinal. Tranzitul reluându-se, durerile dispar, pentru ca să reapară peste câtva timp,
când conţinutul intestinal într-o cantitate mai mare sau de o consistenţă mai crescută, ori
din cauza unui nou spasm, nu reuşeşte din nou să învingă obstacolul. Vorbim în acest caz
de un sindrom subocluziv. Fenomenele se repetă astfel până la obstruarea completă a
lumenului intestinal, de către tumoare. Din acest moment durerile sunt continue, deoarece
s-a instalat ocluzia.

24
 Durerile sunt extrem de puternice atunci când ocluzia se declanşează brusc, fiind
cauzată de bride, încarcerări, volvulus etc., şi mai puţin intense atunci când ocluzia este
determinată de tumori şi se instalează lent.

Vărsăturile. În ocluziile intestinale, ca în orice sindrom abdominal, pot apărea

vărsături chiar în momentul instalării ocluziei, datorită reflexelor nervoase pornite de la
nivelul ocluziei. Este vorba de vărsături alimentare sau cu conţinut de secreţie gastrică.
Dacă apar însă şi vărsături cu caracter de conţinut intestinal (vărsături poracee sau
fecaloide), situaţia pacientului este foarte alarmantă. Astfel de vărsături apar precoce în
ocluziile intestinale înalte (ocluzii cu obstacole pe primele anse intestinale) şi tardiv în
cele joase (ocluzii cu obstacole pe ultimele anse ileale sau pe colonul gros). Este un
simptom foarte grav şi este bine să se pună diagnosticul de ocluzie înainte de apariţia
vărsăturilor fecaloide. Apariţia lor arată că ansele intestinale sunt pline cu conţinut
intestinal şi că acesta, neputându-se evacua normal, se evacuează retrograd în stomac şi
de aici afară, prin mişcări inverse (antiperistaltice), deoarece intestinul încearcă pe orice
cale să evacueze cantitatea mare de lichid pe care o conţine. În caz că ocluzia este de
mai lungă vreme, dacă stomacul şi ansele de deasupra obstacolului sunt pline de lichid
care prin prezenţa lui menţine sau agravează starea de şoc, este absolut nevoie să se
evacueze acest lichid, să se facă deci aspiraţie gastrică.

În contrast cu semnele clinice şi subiective alarmante: durerea, vărsăturile, starea

de agitaţie a pacientului, starea generală şi umorală nu se modifică în primele zile de la
începutul ocluziei; mai ales în ocluziile pe intestinul gros.

25
 PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA
POSTOPERATORIE

A. PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Pregătirea preoperatorie cuprinde:
1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
2. Pregătirea generală: A. Bilanţ clinic
B. Bilanţ paraclinic
3. Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)
Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de
prevenire a infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia
postoperatorie. Astfel, se neutralizează sursele de suprainfecţie, cae au originea: la nivelul
pielii (incizie); la distanţă (nazo – faringian, vezică urinară). De asemenea, se reduc
posibilităţile de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice şi se depistează şi
semnalează unele leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare, recente sau vindecate,
paraziţi externi, posibilităţi de alergie.
1. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului
Ajunşi în secţia de chirurgie, pacienţilor trebuie să li se asigure confort fizic şi
psihic. Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei chirurgicale,
de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.
Asistenta medicală are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture
starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie:
- să îl ajute pe pacient să-şi exprime gândurile, teama, grijile;
- să-i insufle încredere în echipa operatorie;
- să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de
preanestezie; cum va fi aşezat pe masa de operaţie; când va părăsi patul; când va primi
vizite;
- să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat.
Asistenta medicală şi toată echipa de îngrijire trebuie să fie pregătită pentru un
răspuns sigur şi încurajator la întrebarea inevitabilă: "Ce credeţi, mă mai fac bine?"
Uneori, de acest răspuns va depinde starea lui de linişte ulterioară.
Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie disimulate faţă de
pacient. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă
şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete încredere în
serviciul în care a fost internat. Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici
dură, dar nici cu slăbiciune, binevoitoare, dar şi autoritară, va reuşi, cu siguranţă, să
inspire încredere.

26
 În general, pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală minoră, o operaţie fiind
o experienţă nouă, pe care o trăieşte pacientul. Teama îi face pe unii pacienţi să refuze
operaţia, sub pretextul că ar dori să mai încerce cu tratament medicamentos, sau doresc o
amânare pentru rezolvarea unei probleme personale.
În acest sens, rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere.
Aceasta se realizează prin:
 modul de a vorbi cu pacientul;
 asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne;
 exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie;
 menţinerea calmului, antrenând şi vecinii de salon.

2. Pregătirea generală
Pregătirea generală cuprinde bilanţul clinic şi bilanţul paraclinic.
Bilanţul clinic (examinarea clinică) cuprinde partea în care asistenta medicală
realizează anamneza riguroasă a pacientului, controlul funcţiilor vitale şi vegetative şi se
asigură că toate datele cu privire la starea de sănătate a pacientului vor fi transmise
medicului.
Bilanţul paraclinic completează examenul clinic şi permite o apreciere exactă a
stării viitorului operat. Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi
corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi
patologice sau au pregătit pacientul pentru investigaţie.
3.Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)
Pregătirea pentru operaţie se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea
generală a pacientului.
Pregătirea pacientului în urgenţe chirurgicale
Dat fiind timpul foarte scurt avu la dispoziţie şi faptul că ocluzia intestinală
reprezintă o urgenţă medico – chirurgicală, pregătirea pacientului se face în acelaşi timp
cu pregătirea sălii şi a chirurgilor. Pregătirea constă în:
 spălarea cu apă caldă şi săpun, numai a zonelor cu risc;
 raderea, cu atenţie, pentru a nu provoca escoriaţii;
 badijonarea zonei cu antiseptic colorat;
 eventualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent;
 golirea conţinutului gastric, prin spălătură gastrică.
Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea
infecţiilor nosocomiale. Fiecare secţie este responsabilă de numărul şi frecvenţa
eventualelor infecţii, precum şi de urmărirea, alături de asistentul de igienă, a executării
corecte a modului de pregătire preoperatorie a pacientului.

27
 Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat al diferitelor etape
din această pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele medicale din secţia de
chirurgie, terapie intensivă şi cele care lucrează în sălile de operaţie şi anestezie.

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării

intervenţiei chirurgicale, deci înainte ca acesta să fie transportat în cameră. Din acest
moment, operatul devine obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea spitalului.
O dată adus pacientul în salonul său sau în cel de terapie intensivă, asistentei
medicale îi revine sarcina să-i acorde o atenţie deosebită. Ea nu trebuie să uite că
pacientul reacţionează la actul operator în funcţie de tipul său reactiv. Trebuie să creadă
şi să înţeleagă această reactivitate şi să caute să-i liniştească pe pacienţi, să-i asigure că
totul se va desfăşura în continuare în mod normal. Asistenta medicală nu trebuie să uite
că şi operaţia cea mai simplă poate să fie urmată de complicaţii grave, de aceea, ea
trebuie să acorde atenţie oricărui semnal de alarmă pe care îl dă pacientul sau oricărui
semn patologic pe care îl constată ea în starea generală a pacientului.
De aceea, odată ajuns în salon, pacientul va fi luat în primire de asistenta medicală,
care va ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să fie plasat comod.
În general, pacientul este adus în cameră însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de
anestezie, care va urmări respiraţia, precum şi modul în care este transportat şi aşezat în
pat.
Transportul pacientului operat este indicat a se face cu patul rulant. Acesta va fi
acoperit, pentru a fi ferit de curenţi de aer sau de schimbări de temperatură. Asistenta
medicală care îl însoţeşte se va sigura că pacientul stă comod, că este în siguranţă şi că
tubulatura (de dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată. Patul va fi manevrat cu atenţie,
ferit de smucituri şi de opriri sau porniri bruşte. Poziţia pe pat este de decubit dorsal, cu
capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente. În timpul transportului,
asistenta medicală va urmări: aspectul feţei (cianoza), respiraţia, pulsul şi perfuzia.
Instalarea operatului se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil,
care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate, având temperatura cuprinsă
între 18 şi 200 C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu
instalaţii de oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură
pentru aspiraţie. Patul trebuie să fie accesibil din toate părţile, iar aparatele de încălzit nu
vor fi lăsate niciodată în contact cu pacientul adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri
grave. Căldura excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de apă, iar

28
senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor. De asemenea, patul trebuie prevăzut cu
muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este cazul, salteaua va fi antiescară.
Poziţia pacientului operat va fi de decubit dorsal, cu capul într-o parte. Pentru o
mai bună siguranţă a plăgii operatorii, pacientului operat i se poate aşeza un sul sub
genunchi pentru a favoriza relaxarea musculaturii abdominale – poziţia Fowler.
Supravegherea operatului este sarcina fundamentală a asistentei medicale.
Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi
complicaţiilor postoperatorii. Prezenţa permanentă lângă pacient permite asistentei
medicale ca, pe lângă elementele de supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, orice
alte modificări şi acuze subiective (durere) şi să administreze, la timp, tratamentul
prescris, evitând iniţiativele personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi
membrii ai echipei.
Supravegherea pacientului operat se bazează pe date clinice şi pe rezultatele
examenelor complementare.
 Date clinice:
 asistenta medicală va urmări aspectul general al operatului:
- coloraţia pielii, sesizând paloarea şi cianoza;
- starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi
picioarelor;
- starea mucoaselor – limba uscată sau umedă, saburală sau curată – indică
starea de hidratare a operatului;
- starea de calm sau agitaţia – toropeala sau agitaţia extremă exprimă o
complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie);
 asistenta medicală va monitoriza diferiţi parametrii fiziologici:
- tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore
după operaţie, din 15 în 15 minute, din 30 în 30 de minute în următoarele şase ore şi din
două în două ore pentru următoarele 16 ore, notând datele în foaia de reanimare;
- respiraţia: se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează
medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi
semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz, va indica o aspiraţie pentru a îndepărta
mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen;
- temperatura: se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează în foaia de
reanimare;
 asistenta medicală va urmări pierderile lichidiene sau anguine:
- urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. La
început, cantitatea nu este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară
cantitatea şi se observă aspectul. Dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondajul

29
vezical, nu înainte de a folosi şi acţiuni specifice asistentei medicale şi anume: lăsarea
robinetului de la chiuvetă să curgă, fluieratul unei melodii, căldură suprasimfizar.
- scaunul: se reia în următoarele 2 – 3 zile şi este precedat de eliminare de
gaze. Acesta este un aspect important de urmărit deoarece sindromul ocluziv deja s-a
manifestat, fiind cauza intervenţiei chirurgicale. Deci, va indica o evoluţie favorabilă în
cazul în care acest parametru se reia normal. În cazul în care nu apar gazele, se foloseşte
tubul de gaze care va preveni o nouă distensie abdominală, care va fi resimţită şi mai
accentuat ca înainte datorită prezenţei plăgii operatorii şi poate cauza complicaţii grave;
- transpiraţia: dacă apare, se notează deoarece, în cazul în care este abundentă,
poate antrena pierderi de apă importante;
- vărsăturile: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară,
sanguinolentă, fecaloidă – având în vedere că înainte de intervenţia chirurgicală astfel de
vărsături erau un semn important în diagnosticul dat);
De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde, în mare măsură, evoluţia
postoperatorie şi absenţa complicaţiilor. Asistenta medicală va trebui să se asigure că
pacientul evoluează favorabil încă din momentul trezirii şi până la ieşirea din spital a
pacientului.
Asistenta medicală va menţine operatul în decubit dorsal primele două ore şi îi va
asigura confortul plasându-i bine perna, verificând de mai multe ori pe zi ca cearşaful să
nu aibă cute. Se va asigura şi de igiena pacientului, având grijă ca lenjeria de corp şi de
pat să fie schimbată zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Bazinetul sau urinarul vor fi
puse cu blândeţe, după ce, în prealabil, au fost încălzite la temperatura corpului, iar după
folosirea lor, se va face, obligatoriu, toaleta perineală. Va urmări ca atmosfera din jurul
pacientului să fie calmă, să fie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără vizitatori mulţi.
În următoarele zile postoperatorii, asistenta medicală va trebui să ţină cont de
anumiţi factori importanţi care intervin în evoluţia pacientului şi care contribuie la starea
generală de sănătate a acestuia.
O deosebită importanţă trebuie dată luptei contra distensiei digestive. Fiind o
intervenţie chirurgicală abdominală, poate fi urmată de pareze intestinale, cu retenţie de
gaze şi lichide intestinale, care, suprapuse cu starea anterioară a pacientului, pot să ducă
la complicaţii mult mai grave. Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată, nedepăşind trei
zile. Această distensie devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea
tranzitului intestinal, practic se revine la o stare anterioară intervenţiei, împiedică o
alimentaţie normală şi favorizează eviscerarea postoperatorie. Până la reluarea tranzitului,
se practică tubul de gaze, se dau produse cu acţiune slabă care favorizează reluarea
peristaltismului intestinal.

30
 În acelaşi timp, trebuie avută în vedere şi combaterea stazei venoase. Cea mai
eficientă metodă este mobilizarea precoce, indiferent de natura şi complexitatea operaţiei.
Vârsta operatului nu constituie o contraindicaţie, la bătrâni vor fi astfel prevenite şi
complicaţiile pulmonare şi cele de decubit. De asemenea, starea generală nu este o
piedică, nici starea de slăbiciune, nici deshidratarea sau varicele deoarece pacientul este
oricum sprijinit de asistenta medicală şi, totodată, la persoanele cu antecedente de flebită,
plimbarea cât mai precoce este favorabilă. Dacă există dificultăţi, mobilizarea se poate
face la pat prin exerciţii, mişcări active ale membrelor inferioare. Pacientul este susţinut
să se ridice uşor la marginea patului, cu picioarele atârnând, apoi va fi încurajat să facă
gimnastică respiratorie şi, apoi, pacientul va fi încurajat să se plimbe puţin prin salon,
bineînţeles susţinut tot timpul.
O altă sarcină deosebit de importantă a asistentei medicale este îngrijirea plăgii
operatorii. Încă de la plasarea pacientului în salon, ea trebuie să supravegheze evoluţia
pansamentului steril cu care pacientul soseşte din sala de operaţie. Trebuie, astfel, avut
grijă ca pansamentul să fie curat, protejat, să nu prezintă scurgeri sanguine sau alte
secreţii care ar duce la complicarea plăgii. Dacă observă modificări de aspect, de
evoluţie, asistenta medicală are îndatorirea de a înştiinţa medicul chirurg care va evalua
starea plăgii şi va interveni după caz. Acesta va lăsa instrucţiuni cu privire la felul în care
se va realiza pansamentul în continuare, soluţiile antiseptice care se pot utiliza,
instrucţiuni de care asistenta medicală trebuie să ţină cont în totalitate.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ALIMENTAŢIE

Pacientul cu ocluzie intestinală, indiferent de cauză (mecanică sau dinamică) are

dificultăţi în alimentaţie. Aceştia prezintă vărsături care le îngreunează alimentaţia şi le
alterează starea generală. În urma acumulării de lichid intestinal de stază, funcţia gastrică
este încetinită, pacientul nu se mai alimentează corespunzător sau chiar deloc, şi, astfel,
gradul de nutriţie al acestuia scade.
Este important, deci, ca unui pacient care suferă de o astfel de afecţiune, să i se
asigure o alimentaţie adecvată, care, corelată cu tratamentul (medicamentos sau
chirurgical), să ducă la vindecarea pacientului.
Una din măsurile de urgenţă ale ocluziei intestinale este introducerea unei sonde
nazo – gastrice de aspiraţie, care să golească tot conţinutul gastric şi intestinal se stază,
care au consecinţe grave. Astfel, se poate încerca, după ce s-a aspirat acest lichid, şi dacă
sonda rămâne pe loc, o alimentaţie pe sondă endonazală. Se poate încerca cu soluţii
nutritive, ce ajung până la 3000 de calorii.

31
 De exemplu: ou crud, lapte, zeamă de carne, carne mixată. În acest caz, se respectă
anumite reguli: ritmul scurgerii lichidului trebuie să fie acelaşi ca la perfuzie, se testează,
treptat, toleranţa la alimentele introduse, alimentele trebuie menţinute la temperatura
corpului, iar, la sfârşit, se va introduce apă, atât pentru curăţirea sondei, cât şi pentru a
administra necesarul de apă.
Dacă pacientul se poate alimenta oral, atunci se va avea grijă ca alimentele ingerate
să fie tolerate, să conţină toate suplimentele nutritive, care contribuie la echilibrarea
hidroelectrolitică. Se vor da alimente uşor digerabile: supe, pireuri, în general, regim
păstos şi semilichidian.
Dacă pacientul a suferit o intervenţie chirurgicală (ocluzia intestinală mecanică),
atunci alimentaţia trebuie reluată treptat. Pacienţii vor fi ţinuţi la regim absolut (lipsit şi
de lichide) timp de 2 – 3 zile, urmând ca, apoi, treptat şi mai ales dacă semnele clinice
arată o evoluţie favorabilă, să li se permită ingerarea de apă, apoi, după alte 2 – 3 zile, de
alimente mai consistente, bogate în proteine. Aceste alimente, intrate în circuitul
metabolic, au şi scopul de a ajuta cicatrizarea şi de a excita reluarea peristaltismului
intestinal normal.
Asistenta medicală trebuie să evalueze gradul de alimentaţie al pacientului, pentru a
putea fi stabilite cu uşurinţă necesităţile nutriţionale ale acestuia. Ea trebuie să încurajeze
pacientul pentru a avea o alimentaţie adecvată şi să îi explice importanţa nutriţiei în
vindecarea să. De asemenea, asistenta medicală poate colabora şi cu membrii familiei
pentru că aceştia au o mare importanţă pentru pacient. În general, toţi pacienţii sun
anxioşi şi agitaţi, lucruri care contribuie într-o anumită măsură la renunţarea alimentării,
ei se dau bătuţi, se descurajează şi, atunci, asistenta medicală intervine în reechilibrarea
lor psihică.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EDUCAŢIA PENTRU

SĂNĂTATE A PACIENŢILOR
Pe lângă rolul terapeutic pe care îl are asistenta medicală în îngrijirea pacienţilor cu
ocluzie intestinală, aceasta are şi un rol important în profilaxia afecţiunii, în educaţia
sanitară a pacientilor. Pentru aceasta, asistenta trebuie să aibă cunoştinţe despre boală,
despre tratamentul ei, dar şi despre pacient, în ceea ce priveşte obiceiurile lui, mediul în
care locuieşte şi, de asemenea, pe parcursul spitalizării pacientul trebuie urmărit în
vederea observării deprinderilor de igienă sau de alimentaţie.
Pentru a preveni boala, asistenta medicală trebuie să le explice pacienţilor că este
important să se evite anumite obiceiuri, cum ar fi consumul excesiv de cafea, constipaţia
sau comoditatea în actul defecaţiei. Trebuie să le explice pacienţilor că aceste lucruri

32
contribuie la perturbarea tranzitului intestinal şi ar putea avea ca şi consecinţă o ocluzie
intestinală.
Este foarte important ca asistenta medicală să le explice pacientilor că trebuie să se
prezinte la medic, fie şi pentru un control de rutină, în momentul în care au tulburări
digestive de acest gen.
De asemenea, asistenta medicală duce muncă de educaţie sanitară şi pacienţilor
spitalizaţi, încurajându-i să semnaleze modificări în starea lor de sănătate, educându-i să
aibă o igienă personală riguroasă pentru a preveni apariţia complicaţiilor.
Pacienţii trebuie învăţaţi să aibă o alimentaţie echilibrată, bogată în proteine şi fibre
alimentare, care să îi ajute să prezinte un tranzit intestinal normal.
La externare, asistenta trebuie să se asigure că pacienţii beneficiază de toate
recomandările necesare vindecării. Aceste recomandări nu ţin doar de regimul alimentare
strict, impus de medic, ci şi de urmarea cu atenţie a tratamentului prescris la domiciliu,
prezentarea la control medical periodic.
În cazul în care pacienţii au fost supuşi la intervenţie chirurgicală, asistenta medicală
trebuie să îl informeze cu privire la evoluţia plăgii, a importanţei pe care o are igiena
locală în vindecarea acesteia şi a prezentării la serviciul de chirurgie în caz de modificări
patologice.
În educaţia sanitară pe care asistenta medicală o realizează înspre pacienţi, este
necesară o atitudine convingătoare, amabilă, care să arate că este interesată de ceea ce se
va întâmpla în continuare cu pacientul. Aceste atitudini încurajează pacientul să se
intereseze şi mai mult despre evoluţia să, despre procedurile la care a fost supus şi ce
trebuie să facă în continuare pentru a se vindeca în totalitate.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EXAMINAREA

PARACLINICĂ
Asistenta medicală va recolta toate produsele de laborator indicate de medic şi se va
îngriji să i se facă pacientului toate investigaţiile necesare şi să introducă în foaia de
observaţie a acestuia buletinele obţinute prin examenele efectuate. Este indicat ca aceasta
să cunoască rezultatele primite de la laborator şi să ştie să le interpreteze mai mult sau
mai puţin complet. Examenele de laborator relevă, în funcţie de gravitatea ocluziei, date
importante îndeosebi pentru următoarele constante:
Examenele paraclinice completează examenul clinic şi permite o apreciere exactă a
stării viitorului operat. Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi
corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi
patologice sau au pregătit pacientul pentru investigaţie.

33
 Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către asistenta medicală deoarece de
corectitudinea realizării lor depind rezultatele corecte ale acestor investigaţii.
Asistenta va trebui să recolteze de la pacientul cu ocluzie intestinală sânge pentru
determinarea:
 hemoleucogramei: hemograma arată un număr mare de hematii şi un hematocrit
crescut. Aceasta se datorează hemoconcentraţiei prin pierderea de plasmă, care iese din
circulaţie în lumenul intestinal şi în cavitatea peritoneală. Poate apărea leucocitoza în
cazul în care ocluzia intestinală se complică cu o peritonită;
 V.S.H: pentru depistarea unor eventuale infecţii care se pot produce în cazul în
care lichidele intestinale se varsă în cavitatea peritoneală şi, în combinaţie cu flora anală
care devine hiperactivă, devin hipertoxice şi infectate;
 ionogramei: apare hiperpotasemie, hipocloremie, hiperazotemie, în urma
tulburărilor hidroelectrolitice masive;
 proteinelor sangvine: care scad foarte mult în urma procesului ocluziv;
 este obligatorie determinarea grupului sanguin şi a factorului Rh înaintea
oricărei intervenţii chirurgicale; determinarea volumului sanguin care permite înlocuirea
exactă a deficitelor de plasmă şi hematii şi previne riscurile şocului sau a altor
complicaţii.Asistenta medicală va trebui să îi explice pacientului scopul recoltării acestor
probe de sânge, va trebui să manifeste discreţie în comunicarea anumitor rezultate
nefavorabile care ar putea altera starea psihică a pacientului, va trebui să asigure
pacientul că nu există pericol în tehnica propriu-zisă a recoltării. De asemenea, pacientul
necesită şi o pregătire fizică: se anunţă să nu mănânce în dimineaţa recoltării şi să
păstreze repaus fizic.
 Examenul sumar de urină se va face pentru a da informaţii asupra stării de
funcţionare a rinichilor, de care depinde în mare măsură evoluţia postoperatorie. În acest
caz, asistenta medicală va trebui să anunţe pacientul asupra necesităţii examenului, cum
să utilizeze numai recipientul gol şi curat. Apoi, se va asigura că patul este protejat cu
muşama şi aleză în cazul în care pacientul nu se poate deplasa, se va face toaleta
organelor genitale externe.
 Irigografia poate fi realizată şi ca tratament în cazul volvulusului sau
invaginaţiei, deoarece insuflarea bariului şi a aerului poate debucla segmentul
contorsionat.
 Examenul abdominal de ansamblu sau „pe gol”- Examinarea abdominală
simplă este indicată datorită prezenşei zonelor hidroaerice specifice din olcluzia
intestinală. Deşi nu este folosit la fel de des ca şi radiografia abdominală simplă şi CT în
diagnosticul obstrucţiilor, acesta poate diferenţia ocluziile parţiale de cele complete.

34
Când medicul suspicionează prezenţa unei perforaţii intestinale, va fi folosită o substanţă
de contrast numită Gastrografin, în loc de bariu.
Pregătirea psihică a pacientului:
- explicarea necesităţii examinării în cameră obscură;
- colaborarea în timpul examinării;
Pregătirea fizică:

- îndepărtarea obiectelor radioopace;

- se aşează pacientul în poziţie ortostatică;
Nu necesită îngrijiri ulterioare.

Echografia abdominală este tot mai des folosită în diagnosticul ocluziei

intestinului subţire.
Pacientului i se va explica faptul că această tehnică nu presupune nici un fel de
expunere la factori iritativi, i se va scoate în evidenţă faptul că trebuie să asculte de
indicaţiile medicului examinator şi că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa
examinării ecografice.
În cazul în care pacientul necesită intervenţie chirurgicală, asistenta medicală va
avea în vedere realizarea unei electrocardiograme. Pacientul va trebui instruit să nu facă
eforturi fizice intense, să asculte de indicaţiile din timpul efectuării testului (să respire
normal, să nu se mişte, să fie calm) şi, de asemenea, se asigură pacientul de
inofensivitatea examenului.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA

TRATAMENTULUI

Asistenta medicală trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru administrarea

tratamentului prescris de medic. Ea trebuie să fie capabilă să execute tehnicile în mod
eficient, corect astfel încât medicaţia prescrisă să aibă efectul dorit. Între asistentă şi
medic trebuie să existe o strânsă colaborare în stabilirea priorităţilor ţi tratamentului.
Având în vedere că ocluziile intestinale de orice natură evoluează rapid, asistenta
medicală trebuie să acţioneze în grabă, dar o "grabă ordonată" pentru ca pacientul să se
vindece fără complicaţii.
Tratamentul în ocluzia intestinală este unul complex, de aceea cadrul medical mediu
trebuie să fie foarte bine pregătit pe orice plan. Pacientul are nevoie, în primul rând de
reechilibrare hidroelectrolitică pentru stabilizarea stării generale. Deci, asistenta trebuie
să ştie cum să facă o injecţie, să monteze o perfuzie, să administreze orice alt medicament
necesar recuperării.

35
 Apoi, pacientului i se va recolta o serie de produse biologice care să ajute la
diagnostic. Deci, trebuiesc cunoştinţele necesare recoltării unor astfel de produse (sânge,
urină, vărsături).
Pentru combaterea stazei intestinale, a vărsăturilor, asistenta medicală trebuie să
cunoască tehnica sondajului nazo – gastric, intervenţie solicitată de medic de fiecare dată
când se confruntă cu o astfel de afecţiune.
Orice pacient cu ocluzie intestinală sau cu suspiciune de ocluzie trebuie internat de
urgenţă într-un serviciu de chirurgie, pentru definitivarea diagnosticului.
Se instalează o sondă de aspiraţie nazo – gastrică pentru combaterea stazei.
Dacă este cazul se instituie primele măsuri de combatere a stării de şoc; perfuzii
pentru menţinerea stării generale (cu Ser fiziologic, Dextran, Glucoză, Soluţie Ringer).
Nu se administrează opiacee!
Nu se administrează nimic peroral!
Purgativele sunt categoric interzise!
Tratamentul în ocluzia intestinală este unul foarte complex. Acesta trebuie să
cuprindă o largă gamă de grupe de medicamente care să ducă la vindecarea pacientului.
Se vor folosi astfel medicamente antispastice, analgezice, antiemetice, antimicrobiene.
Una din sarcinile cele mai importante ale asistenţei medicale este administrarea
medicamentelor, prescrise de medic.
Reguli generale de administrare a medicamentelor
1. Respectarea întocmai a medicamentului prescris;
2. Identificarea medicamentelor administrate;
3. Verificarea calităţii medicamentelor administrate;
4. Respectarea căilor de administrare;
5. Respectarea dozajului prescris;
6. Respectarea orarului de administrare;
7. Respectarea somnului pacientului;
8. Evitarea incompatibilităţilor de medicamente.
9. Administrarea imediată a medicamentelor deschise;
10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor;
11. Luarea medicamentelor în prezenţa asistentei;
12. Servirea pacientului spitalizat cu doze unice de medicamente;
13. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti;
14. Lămurirea pacientului asupra medicamentelor prescrise;
15. Raportarea imediată către medicul secţiei a greşelilor de administrare.

36
 Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică,
dar o importanţă aproape tot atât de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de
administrare.

37
 CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR

SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE

SECŢIA:MEDICIĂ INTERNĂ
DOSAR DE INGRIJIRE 1

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE:M PRENUME:P
VÂRSTĂ:50 SEX:F
DOMICILIU:Târgovişte LOCALITATEA: Târgovişte
STRADA:Aleea Sinaia nr 43
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE

1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2012 LUNA:09 ZIUA:07 ORA:19:44
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2012 LUNA:09 ZIUA:12 ORA:14:05
3.MOTIVELE INTERNĂRII: meteorism abdominal, dureri abdominale difuze cu maxim
de intensitate la nivelul hipogastrului.
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Ocluzie intestinala

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ:Căsătorită NR. COPII:2
SITUAŢIA SOCIALĂ:Bună PROFESIA:casnică
CONDIŢII DE LOCUIT:Bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME:M.D ADRESA: Târgovişte TELEFON:
NUME:L.S ADRESA: Târgovişte TELEFON:

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:-nu are
PERSONALE:- FIZIOLOGICE: menarhă la 14 qni
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţtii bune de viaţă

38
 EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Pacienta în vârstă de 50 de ani se prezintă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte cu
următoarele simtoome : meteorism abdominal, dureri abdominale difuze cu maxim de
intensitate la nivelul hipogastrului
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- normal colorate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- normal
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- nu se palpează
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- integru, mobil
SISTEMUL MUSCULAR- funcţional
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat 16 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- T.A. 145/75 mm Hg, puls 68 b/min
APARATUL DIGESTIV- greţuri, vărsături bilioase, dureri cu caracter colicativ în
hipocondrul drept cu iradiere în bară şi lombară dreaptă.
APARATUL UROGENITAL- micţiuni fiziologice
S.N.C. şi organe de simţ- în limite normale
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT: Algocalmin: 1 f/zi, Scobutil: 1f/zi, Papaverină: 1f/zi, fenobarbital 1
tb/seara, Glucoză 10% f/zi, Ser fiziologic 9℅
EXAMINĂRI (examene de laborator):- examen sânge: Hb ,leucocite, glicemie, amilaze,
TGP, TGO
- Echografie abdominală: ficat omogen, dimensiuni normale, colecist uşor destins,
pancreas hiper ecogen.
REGIM: minim 2 litri lichide, fructe şi legume proaspete, carne slabă fiartă, lactate

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME:1.86 cm
GREUTATE: 70 kg
T.A.:145/75 mm/Hg
PULS:68 puls/min
TEMPERATURĂ:37°C
RESPIRAŢIE: 16 r/min
VĂZ:bun
AUZ:bun

39
 NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA:Independent
2.A MÂNCA:Dependent: anorexie, slăbiciune, scaune având ca sursă de dificultate,
alterarea mucoaselor căilor digestiv
3.A ELIMINA:Dependent: absența tranzitului intestinal manifestată prin mteorism,
crampe, având ca sursă de dificultate peristaltismului intestinal, anxietate, stres.
4.A SE MIŞCA:Dependent: imobilitatea manifestată prin dificultatea de deplasare având
ca sursă de dificultate dezechilibre, durerea, greutatea, anxietate, stres.
5.A DORMI, A SE ODIHNI:Dependent: somn peturbat, având ca sursă de dficultate
durerea, dezechilibre, anxietate.
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:Dependent: dificultatea de a-și îmbrăca hainele,
având ca sursă de dificultate diminuarea mobilității, durerea, dezechilibre.
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:Independent
9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: vulnerabilitatea față de pericole manifestată prin
predispoziție la accidente prezentând ca sursă de dificultate dezechilibru, fatigabilitate,
plaga pratorie, risc de complicații.
10.A COMUNICA:Independent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA:Independent
12.A SE RECREEA:Independent
13.A FI UTIL:Independent
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent
ALERGIC LA:NU

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ:Normală
2.COMPORTAMENT:Normal
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu are

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:Târgovişte
OCUPAŢII, LOISIRURI:-
PARTICULARITĂŢI:nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice
PROBLEME SOCIALE:nu are

40
 INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: A MÂNCA, A ELIMINA, A SE MIŞCA, A DORMI, A SE
ODIHNI, A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA, A EVITA PERICOLELE

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:x
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE:Satisfacerea celor 14 nei fundamentale
OBIECTIVE SPECIFICE:
- pacienta să beneficieze de o stare de bine fără dureri
- pacienta să aibă transit intestinal în limite fiziologice
- pacienta să fie echilibrată psihic.
- pacienta să fie mobilizată corespunzător stării sale
-pacienta să beneficieze de somn corespunzător calitativ și cantitativ
- pacienta să prezinte tegumente și mucoase curate și integer

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Pe toată perioada spitalizării pacienta a colaborat cu personalul medical

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Nu au existat momente dificile internării
EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE
Pacienta în vârstă de 50 de ani se prezintă în data de 7.09.2012 la Spitalul Judeţean de
Urgenţă Târgovişte cu urmatoarele simptome: meteorism abdominal, dureri abdominale
difuze cu maxim de intensitate la nivelul hipogastrului.În urma internării pacientei i se
administrează următorul tratament: Algocalmin: 1 f/zi, Scobutil: 1f/zi, Papaverină: 1f/zi,
fenobarbital 1 tb/seara, Glucoză 10% f/zi, Ser fiziologic 9℅.În urma tratamentulu işi
investigaţiilor pacieta a fost externată pe data de 12.09.2012 cu ameliorarea problemelor

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT:Propriu SALVARE

41
 - PRMA ZI -
Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Alimentație inadecvată - pacienta să beneficieze de o - asistenta așează pacienta în - în urma tratamentului

prin deficit stare de bine fără dureri poziția în care crede că durerea se durerile persistă.
ameliorează – poziția Fauler

- asistenta administrează la
indicația medicului:

- Algocalmin: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

2. Absența tranzitului - pacienta să aibă transit - i se spune pacientei să ingere o - tranzitul intestinal nu a fost
intestinal intestinal în limite fiziologice cantitate mai mare de lichide reluat

- se anunță pacienta că i se va
face clismă evacuatorie simplă
seara

- se urmărește și se notează
frecvența și consistența scaunelor

- pacienta să fie echilibrată - dăm dovadă de înțelegere și - pacienta vorbește clar despre
psihic. răbdare cu pacienta boala să

- o liniștim și o încurajăm să-și

42
 exprime emoțiile și sentimentele
în legătură cu boala să

3. Imobilitate - pacienta să fie mobilizată - ajutăm pacienta să-și schimbe - imobilitatea pacientei
corespunzător stării sale poziția la fiecare 2 ore, masăm continuă
regiunile care sunt predispuse la
escare

- suplinește pacienta în
satisfacerea celorlalte nevoi; îl
servește la pat cu cele necesare

4. Insomnie -pacienta să beneficieze de - învață pacienta să practice - insomnia persistă

somn corespunzător calitativ și tehnici de relaxare exerciții
cantitativ respiratorii înainte cu câteva ore
de culcare

- căutăm să găsim cauza

anxietății care îi provoacă
insomnia

- la nevoie administrăm tratament

medicamentos: fenobarbital 1
tb/seara

5. Carență de igienă - pacienta să prezinte tegumente - ajutăm pacienta să își facă duș - TA a revenit la valoarea
și mucoase curate și integer pentru a avea păr curat și o piele normală 160/90 mm Hg
curată

43
6. Efectuarea analizelor - rezultatul analizelor să fie - i se recoltează sânge pacientei - pacienta nu prezintă
normal pentru VSH, hemoleucogramă, probleme
leucocite, trombocite,
hemoglobină, urocultură

- se supraveghează funcțiile vitale

TA=145/75 mm Hg;

- A DOUA ZI -
Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Alimentaţie inadecvată - pacienta să beneficieze de o - asistenta aşează pacienta în - în urma tratamentului

prin deficit stare de bine fără dureri poziţia în care crede că durerea durerile persistă.
se ameliorează – poziţia Fauler

- asistenta administrează la
indicaţia medicului:

- Algocalmin: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

- pacienta să fie echilibrată - alimentăm pacienta panteral cu

hidroelectrolitic și nutrițional Glucoză 10% f/zi

- informăm pacienta asupra

44
 importanței regimului alimentar

- face bilanțul lichidelor

ingerate și eliminate

2. Absența tranzitului - pacienta să aibe transit în - rugăm pacienta să ingere cât - tranzitul intestinal nu a fost
intestinal limite fiziologice mai multe lichide reluat

- la indicația medicului
administrăm laxative: Forlax 1
pliculeț la nevoie

3. Dificultatea de a se - pacienta să se poată îmbrăca - identifică capacitatea și - pacienta să se îmbrace și

îmbrăca și dezbrăca și dezbrăca cu ușurință limitele fizice ale persoanei dezbrace cu ușurință
îngrijite

- îi acordă timp suficient pentru

a se îmbrăca și dezbrăca, i se
recomandă dacă amțește să se
așeze pe pat

- i se spune să se îmbrace cu
haine mai largi pentru a nu crea
probleme circulției și respirației

4. Vulnerabilitate față de -pacienta să beneficieze de un - i se asigură condițiile de - pacienta se află în afara

pericole mediu fără accidente mediu adecvat, pentru a evita oricărui pericol
pericolele prin accidentare

- amplasarea pacientei în salon

45
 în funcție de starea sa, unde nu
sunt obiecte care ar putea duce
la accidente

5. Insomnie -pacienta să beneficieze de - la nevoie administrăm - pacienta să beneficieze de un

somn corespunzător calitativ tratament medicamentos: somn liniștit
și cantitativ fenobarbital 1 tb/seara

- A TREIA ZI -
Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Alimentație inadecvată - pacienta să beneficieze de o - asistenta administrează: - în urma tratamentului

prin deficit stare de bine fără dureri durerile au mai scăzut
- Algocalmin: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

- pacienta să fie echilibrată - alimentăm pacienta panteral - pacienta să fie echilibrată

hidroelectrolitic și nutrițional cu Glucoză 10% f/zi hidroeleclitic și nutrițional

- i se dau cantități mici de

lichide, I se explorează
gusturile pacientei

- face bilanțul lichidelor

ingerate și eliminate

46
2. Absența tranzitului - pacienta să aibe transit în - la indicația medicului - tranzitul intestinal nu a fost
intestinal limite fiziologice administrăm laxative: Forlax 1 reluat
pliculeț la nevoie

3. Dificultatea de a se - pacienta să se poată îmbrăca - identifică capacitatea și - pacienta se îmbracă și

îmbrăca și dezbrăca și dezbrăca cu ușurință limitele fizice ale persoanei dezbracă cu ușurință
îngrijite

- îi acordă timp suficient pentru

a se îmbrăca și dezbrăca, i se
recomandă dacă amețește să se
așeze pe pat

- i se spune să se îmbrace cu
haine mai largi pentru a nu crea
probleme circulției și
respirației

5. Imobilitatea -pacienta să fie mobilizată - ajutăm pacienta să facă - mobilitatea pacientei este
stării sale exerciții pasive de reflexie- reluate
extensie a membrelor
superioare și inferioare

- se continuă cu exerciții active

- pacienta este ajutată în

satisfacerea celorlalte nevoi

47
 - A PATRA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Dureri abdominale - combaterea durerii - la indicația i se - în urma tratamentului

administrează : o fiolă de pacienta nu mai prezintă
dureri abdominale
Algocalmin, Scobutil,
Papaverină și Ser fiziologic
9‰

- pacienta să fie echilibrată - alimentăm pacientă cu - pacienta să fie echilibrată

hidroelectrolitic și nutrițional Glucoză 10% f/zi hidroeleclitic și nutrițional

- i se dau cantități mici de

lichide, I se explorează
gusturile pacientei

- face bilanțul lichidelor

ingerate și eliminate

2. Absența tranzitului - restabilirea tranzitului - se aerisește salonul - tranzitul intestinal a fost

intestinal intestinal reluat
- se creează un mediu adecvat

- se sprijină pacienta fizic și

spihic

48
 - A CINCEA ZI -
Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1.Externarea pacientei - externarea pacientei se face - asistenta îi explică bolnavei - pacienta se externează într-o
într-o stare de sănătate bună că se află într-o stare bună și stare de sănătate bună și cu un
că va fi externuată EPS exeutat

- i se dau pacientei biletului

de externare întocmit de către
medic

- i se explică tratamentul pe
care-l va contiuna și
importanța regimului
alimentar

- sfătuim bolnava să revină la

control după 30 zile

- este transportată de către

fiul ei cu mașina propie

49
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA:MEDICINĂ INTERNĂ
DOSAR DE INGRIJIRE 2

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE:D PRENUME:A-M
VÂRSTĂ: 60 SEX:F
DOMICILIU:VIFORATA LOCALITATEA:ANINOASA
STRADA:ALEEA SINAIA nr 132
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE

1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:02 ORA:15:30
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:04 ORA:12:56
3.MOTIVELE INTERNĂRII:absenţa tranzitului intestinal, diaforeză
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Ocluzia intestinală

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ:Căsătorită NR. COPII:3
SITUAŢIA SOCIALĂ:bună PROFESIA:pensionară
CONDIŢII DE LOCUIT:bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME:D.A ADRESA: VIFORATA TELEFON:
NUME:L.P ADRESA: ANINOASA TELEFON:

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:-TATA-hipertensiv
PERSONALE:- FIZIOLOGICE:menarha la 13 ani, 1 avort
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii bune de viaţă

50
 EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Pacienta în vârstă de 60 de ani se prezintă la Spitalul de Urgenţe Târgovişte cu
următoarele simptome: absenţa tranzitului intestinal, diaforeza.Pe baza simptomelor
prezentate pacienta se internează la secţia medicină internă pentru examene de
specialitate şi investigaţii
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- normal colorate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- în limite normale
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- nu se palpează ganglionii
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- integru
SISTEMUL MUSCULAR- funcţional
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat 20 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- T.A. 130/70 mm Hg, puls 84 b/min
APARATUL DIGESTIV- intoleranţă alimentară, greţuri, vărsături bilioase şi
hemoragice, tranzit încetinit, dureri difuze.
APARATUL UROGENITAL- normal, micţiuni cu striaţii hipocrome
S.N.C. şi organe de simţ- orientat temporo-spaţial

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT: Nospa: 1 f/zi, Scobutil: 1f/zi, Papaverină: 1f/zi, Glucoză 10%, Ser
fiziologic, Ampicilină 1 g/6 ore, Gentamicină 1 f/12 ore.
EXAMINĂRI (examene de laborator): - examen urină
- Examen sânge: glucoză, uree, Hb, sodium, potasiu, hematocrit, amilaze
- Examen radiologic: RX pulmonar
REGIM: fructe proaspete, zarzavaturi, peşte, lactate şi iaurt

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME:1.67cm
GREUTATE:63 kg
T.A.:140/70 mm/Hg
PULS:70 puls/min
TEMPERATURĂ:37,5°C
RESPIRAŢIE:16 resp/min
VĂZ:bun
AUZ:bun

51
 NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA:Independent

2.A MÂNCA:Independent

3.A ELIMINA:Dependent: diaforeza care apare postoperator manifestată prin cantitate

mare de transpirație și miros având ca sursă de dificultate dezechilibru matabolic și
electrolitic, situație de criză.

4.A SE MIŞCA:Dependent: imobilitatea manifestată prin dificultatea de deplasare având

ca sursă de dificultate dezechilibre, dureri abdominale la nivelul plăgii operatori,
dezechilibru, anxietate, stres.

5.A DORMI, A SE ODIHNI:Dependent: insomnia manifestată prin somn peturbat, având

ca sursă de dficultate durerea, stres, anxietate.

6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:Dependent: dificultatea de a se îmbrăca și

dezbrăca având ca sursă de dificultate plaga operatorie, durere, dezechilibru, diminuarea
mobilității.

7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:Dependent: Problema

actuală de dependență este carența de igienă manifestată prin piele puțin aspră, având ca
sursă de dificultate plaga operatorie

8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:Independent

9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: vulnerabilitatea față de complicații

10.A COMUNICA:Independent

11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent

12.A SE RECREEA: Independent

13.A FI UTIL: Independent

14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent

ALERGIC LA:Cefalosporine

52
 ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ:normal
2.COMPORTAMENT:normal
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu are

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL:Viforata URBAN:
OCUPAŢII, LOISIRURI:petrece timpul liber la televizor
PARTICULARITĂŢI:nu fumează
PROBLEME SOCIALE:nu are

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: A ELIMINA, A SE MIŞCA, A DORMI, A SE ÎMBRĂCA,
A SE DEZBRĂCA, A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE, A
EVITA PERICOLELE

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:X
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE:satisfacerea celor 14 nevoi
OBIECTIVE SPECIFICE:
- pacienta să beneficieze de o stare de bine fără dureri abdominale
- pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic i nutri ional
- pacienta să aibe o stare de bine, de confort fizic
- pacienta să se poată îmbrăca i dezbrăca cu u urin ă
- pacienta să beneficieze de somn corespunzător calitativ i cantitaiv
- pacienta să beneficieze de de un mediu de siguran ă fără accidente i infec ii
- pacienta să prezinte o evolu ie la nivelul plăgii fără complica ii

53
 COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
Pe toată durata spitalizării, pacienta s-a comportat normal iar corpul său a raspuns puzitiv
tratamentului şi investigaţiilor.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Nu au existat momente deosebite internării, pacienta colaborând cu cadrele medicale
- pacienta să prezinte o evolu ie la nivelul plăgii fără complica ii

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE

Pacienta în vârstă de 60 de ani se prezintă la Spitalul de Urgenţe Târgovişte cu
următoarele simptome: absenţa tranzitului intestinal, diaforeza.Pe baza acestor simptome
pacientei i-a fost administrat următorul tratament: Nospa: 1 f/zi, Scobutil: 1f/zi,
Papaverină: 1f/zi, Glucoză 10%, Ser fiziologic, Ampicilină 1 g/6 ore, Gentamicină 1 f/12
ore.
După 3 zile de la internare, pacienta este externată cu ameliorare durerilor si satisfacerea
nevoilor fundamentale.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: Propriu SALVARE

54
 - PRIMA ZI -
Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Alimentație inadecvată - pacienta să beneficieze de - asistenta așează pacienta în poziția analgică – - în urma tratamentului
prin deficit o stare de bine fără dureri poziția Fauler, este învățată să-ți susșinută plaga durerile persistă.
abdominale când se mișcă și strănută

- asistenta administrează la indicația medicului:

- Nospa: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

- pacienta să fie echilibrată - alimentăm pacienta panteral cu Glucoză 10%

hidroelectrolitic și f/zi și Ser fiziologic 1 f/zi
nutrițional
- informăm pacienta asupra importanței
regimului alimentar

- face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate

2. Diaforeză - pacienta să aibe o stare de - ajut pacienta să aibă tegumentele curate și - pacienta prezintă o
bine, de confort fizic uscate stare de bine și confort
fizic.
- lenjeria de pat și de corp este schimbată ori de
câte ori este necesar

- pacienta ese încurajată să-și exprime

sentimentele în legătură cu problema de

55
 dependență

3. Dificultatea de a se - pacienta să se poată
îmbrăca și dezbrăca îmbrăca și dezbrăca cu
ușurință
- identifică capacitatea și limitele fizice ale - pacienta încă nu se
persoanei îngrijite îmbracă și dezbracă
singură
- ajutăm pacienta să se îmbrace și dezbrace cu
grijă la plagă

4. Insomnia -pacienta să beneficieze de - învățăm pacienta să practice tehnici de relaxare, - insomnia pacientei
somn corespunzător exerciții respiratorii înainte de culcare continuă
calitativ și cantitaiv
- se administrează: Fenobarbital 1 tf/seară

5. Vulnerabilitate la - pacienta să beneficieze de - pacienta este stabilită într-un salon bine aerisit - pacienta se află în
pericole de un mediu de siguranță și cu receptivitate minimă la infecții afara oricărui pericol
fără accidente și infecții
- se aleg procedurile de investigație și tratament
cu risc minim de infecție

- la indicația medicului se administrează:

- Ampicilină 1 g/6 ore

- Gentamicină 1 f/12 ore

- pacienta să nu devină sursă de infecție

6. Plagă operatorie - pacienta să prezinte o - asistenta medicală urmărește funcțiile vitale ale - plagă este puțin
evoluție la nivelul plăgii pacientei TA=130/60 mm Hg sângerată
fără complicații
- puls regulat 65 b/min

56
 - se urmărește pansamentul dela nivelul plăgii
care trebuie să fie curat și uscat, să nu fie
sângerat

- se urmărește permeabilitatea tubului de dren și

se notează în foaia de observații, cantitatea
eliminărilor la nivelul tubului

- tegumentele din jurul plăgii se dezinfectează cu

Betadină, se dezinfectează cu H2O2, plaga>3%
și Rivanol 1‰, pansamentul care se prinde cu
leucoplast

- A DOUA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Alimentație inadecvată - pacienta să beneficieze - asistenta așează pacienta în poziția analgică – - în urma tratamentului
prin deficit de o stare de bine fără poziția Fauler durerile persistă.
dureri abdominale
- asistenta administrează la indicația medicului:

- Algocalmin: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

57
 - pacienta să fie echilibrată - se administrează pacientei, panteral Glucoză
hidroelectrolitic și 10% , 1f/zi 500 ml/zi, Ser fiziologic 1 f/zi, 500
nutrițional ml/zi

- alimentația este reluată cu prudență, mai întâi

ceai, supă strecurată alături de lichide dulci

- după reluarea scaunului, brânză de vaci, iaurt,

carne fiartă

2. Imoblitatea - pacienta să fie moblizată - mobilizarea a fost realizată cât mai precoce - imobilitatea pacientei
corespunzător stării sale întrucât diminuează frecvența complicațiilor continuă
venoase și a escarelor de decubit dorsal

- bolnava este ridicată a doua zi din pat

- asistenta suplinește pacienta în satisfacerea

nevoilor, se fac exerciții pasive de flexie-
extensie și apoi exerciții pasive

- pacienta să fie echilibrată - pregătim pacienta psihic în vederea oricărei - pacienta este mai
psihic tehnici și investigații care i se vor face liniștită în ceea ce
privește boala să
- redă încrederea pacientei că imobilitatea sa este
o stare trecătoare și că își va relua mersul cu
ușurință

3. Carența de igienă - pacienta să prezinte - pacienta este ajutată să-și facă baie - pacienta prezintă
tegumente cuețe și uscate tegumente curate
- se spală cu grijă tegumentele din jurul plăgii și

58

4. Dificultatea de a se - pacienta să se poată
îmbrăca și dezbrăca îmbrăca și dezbrăca cu
ușurință
5. Plagă operatorie - pacienta să prezinte o
plagă curată
6. Insomnia -pacienta să beneficieze de
somn corespunzător
calitativ și cantitaiv
tegumentele din spatele interdigitale
- identifică capacitatea și limitele fizice ale - pacienta poate să se
persoanei îngrijite îmbracă și dezbracă
singură
- pacienta este ajutată să se îmbrace și dezbrace
cu grijă la plaga operatorie
- i se dau haine noi largi și ușor de îmbrăcat
- asistenta urmărește funcțiile vitale - plagă este curată
- dimineața i se ia TA= 140/70 mmHg, T=
37,2°C
- înainte de vizită se curăță plaga
- se dezinfectează tegumentele din jurul plăgii cu
Betadină, se aseptizează plaga cu H2O2 3%, din
nou dezinfecția în jurul plăgii se absoarbe
secrețiile și deasupra se pune pansament curat
cu Rivanol, pansament uscat care se prinde cu
leucoplast
- învățăm pacienta să practice tehnici de relaxare - pacienta are un somn
înainte de culcare liniștit
- se administrează la indicația medicului:
Fenobarbital 1 tf/seară
59

Problema Obiectiv
1. Alimentație inadecvată - pacienta să beneficieze
prin deficit de o stare de bine fără
dureri
2. Imoblitatea - pacienta să fie moblizată
corespunzător stării sale
- pacienta să fie echilibrată
psihic
- A TREIA ZI -
Intevenții Evaluare
- se continuă tratamentul cu: - în urma tratamentului
durerile au mai scăzut
- Algocalmin: 1 f/zi
- Scobutil: 1f/zi
- Papaverină: 1f/zi
- se administrează panteral pacientei, Glucoză
10% 1 f/zi, Ser fiziologic 1 f/zi
- bolnava se ridică singură din pat cu ajutorul - pacienta este
unei fașe de pansament legată de pat mobilizată
corespunzător
- asistenta continuă exercițiile de flexie-extensie
a mâinilor și picioarelor și apoi exercițiile
pasive
- pacienta este ajutată în satisfacerea celorlalte
nevoi
- redă încrederea pacientei că imobilitatea sa este - pacienta să fie
o stare trecătoare și că își va relua mersul cu echilibrată hidroeleclitic
ușurință și nutrițional
60
 - face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate

5. Vulnerabilitate față de - pacienta să se afle într-un - asigură condițiile de mediu adecvat pentru a - pacienta se află în
pericole mediu de siguranță evita pericolele prin accidentare afara oricărui pericol

- asistenta urmărește plaga operatorie să nu

devină sursă de infecție

- pansamentul curat se schimbă în condiții de

perfectă asepsie

- se continuă tratamentul cu antibiotice la

indicația medicului:

- Ampicilină 1 g/6 ore

- Gentamicină 1 f/12 ore

5. Plagă operatorie - pacienta să prezinte o - asistenta urmărește funcțiile vitale: TA= - evoluție bună
plagă curată 140/70 mmHg, T= 37°C, P= 65 b/min

- se scoate tubul de dren deoarece plaga nu

prezintă semne de infecție

- plagă este acoperită cu pansament uscat și

steril

61
SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA:MEDICINĂ INTERNĂ
DOSAR DE INGRIJIRE 3

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE:S PRENUME:A
VÂRSTĂ:56 SEX:M
DOMICILIU:Târgovişte LOCALITATEA: Târgovişte
STRADA:Liniştii nr 76
JUDEŢUL:Dâmboviţa

DATE DESPRE SPITALIZARE

1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:21 ORA: 19:32
2.DATA IEŞIRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:26 ORA:14:00
3.MOTIVELE INTERNĂRII:dureri abdominale, lipsa tranzitului intestinal
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Ocluzie intestinală

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE

SITUAŢIA FAMILIALĂ:Căsătorit NR. COPII:2
SITUAŢIA SOCIALĂ:bună PROFESIA:professor
CONDIŢII DE LOCUIT:bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: S.E ADRESA: Târgovişte TELEFON:
NUME: S.L ADRESA: Târgovişte TELEFON:

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:-neagă
PERSONALE:- FIZIOLOGICE: apendicită la 15 ani
-PATOLOGICE
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:condiţii bune de viaţă

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Pacientul în vârstă de 56 de ani se prezintă la Spitalul de Urgenţe Târgovişte cu
următoarele simptome: absenţa tranzitului intestinal,dureri abdominale.Pe baza
simptomelor prezentate pacienta se internează la secţia medicină internă pentru examene

62
de specialitate şi investigaţii
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- Normal colorate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- Normal
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- Ganglioni nepalpabili
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- Integru
SISTEMUL MUSCULAR- Funcţional
APARATUL RESPIRATOR- Torace normal conformat 18 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- TA= 130/60 mm Hg, puls 65 b/min
APARATUL DIGESTIV- intoleranţă digestivă, greţuri, vărsături bilioase şi hemoragice,
tranzit încetinit, dureri difuzee
APARATUL UROGENITAL- normal, micţiuni cu striaţii hipocrome
S.N.C. şi organe de simţ- orientat temporaro-spaţial

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT: Algocalmin, Papaverină, Scobutil şi Nospa., Glucoză 10%/zi şi 1 flacon
Ser fiziologic 1f/zi
EXAMINĂRI (examene de laborator)
Echo. Abdominală = ficat mărit, lob drept la retord, colecist cu dimensiuni normale, fără
coliculi, splină de volum normal, pancreasul nu se vede
- Radiografie – abdominală simplă fără nivel hidroaeric
- pleura-pulmonară: unghiul costo-diafragmatic drept obturat
- Ex lab. : glucoză= 107, uree= 0,61 mg%, hemogramă= 15,3%, sodiu= 138, potasiu=
4,9, hematocrit=32,5
REGIM Vitamine, regin hidric: 2000 l/zi, fructe legume

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME:1.76
GREUTATE:76
T.A.:130/60 mm/Hg
PULS:65 puls/min
TEMPERATURĂ:37°C
RESPIRAŢIE:18 resp/min
VĂZ:bun
AUZ:bun

63
 NEVOI FUNDAMENTALE

1.A RESPIRA:Independent

2.A MÂNCA:Dependent: alimentația inadecvată prin deficit manifestată prin: slăbicune,

semne de dezechilibru

3.A ELIMINA:Dependent: absența tranzitului intestinal

4.A SE MIŞCA:Dependent: imobilitatea manifestată prin dificultatea de deplasare având

ca sursă de dificultate, dureri abdominale

5.A DORMI, A SE ODIHNI:Dependent:insomnia

6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:Dependent: durere, dezechilibru, diminuarea

mobilității.

7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:Independent

8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:Independent

9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: vulnerabilitatea față de pericole manifestată prin

predispoziție la accidente prezentând ca sursă de dificultate dezechilibru, fatigabilitate.

10.A COMUNICA: Independent

11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent

12.A SE RECREEA: Independent

13.A FI UTIL: Independent

14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Independent

ALERGIC LA:Trombostop

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ:Bună
2.COMPORTAMENT:Normal
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu are

64
 ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE:X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:Târgovişte
OCUPAŢII, LOISIRURI:joaca jocuri de noroc
PARTICULARITĂŢI: nu are
PROBLEME SOCIALE nu are

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE:
2.STABILIZARE, AMELIORARE:X
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE:satisfacerea celor 14 noevoi
OBIECTIVE SPECIFICE:
- pacientul să aibă o stare de bine fără dureri abdominale
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional
- pacientul să aibe o stare de bine, de confort fizic
- pacientul să aibe tranzit intestinal
- pacientul să fie mobilizat corespunzător stării sale
- pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

Comportamentul pacientului a fost unul demn de urmat pentru oricare alt pacient

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Nu au existat momente dificite, atât pacientul cât si carpul său au raspuns tratamentului şi
investigaţiilor.

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE

Pacientul în vârstă de 56 de ani se prezintă la Spitalul de Urgenţe Târgovişte cu
următoarele simptome: absenţa tranzitului intestinal, dureri abdominale.Pe baza acestor

65
simptome pacientei i-a fost administrat următorul tratament: Nospa: 1 f/zi, Scobutil: 1f/zi,
Papaverină: 1f/zi, Glucoză 10%, Ser fiziologicDupă 5 zile de la internare, pacienta este
externată cu ameliorare durerilor si satisfacerea nevoilor fundamentale.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: X ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT:Maşină proprie SALVARE

66
 - PRIMA ZI -

Problema Obiectiv Intervenţii Evaluare

1. Alimentaţie - pacientul să aibă o stare de - ajutăm pacientul să stea în poziţia Fauler. - durerile persistă
inadecvată prin bine fără dureri abdominale Este învăţat să-şi susţină plaga când
deficit stânuţa sau se mişcă.

- la indicaţia medicului se administrează o

fiolă de Algocalmin, Papaverină, Scobutil
şi Nospa.

- pacientul să fie echilibrat
hidroelectrolitic şi
nutriţional
- alimentăm pacientul parental perfuzie de - pacientul este foarte
1 flacon Glucoză 10%/zi şi 1 flacon Ser slăbit din cauza
fiziologic 1f/zi echilibrului
hidroelectrolitic
- conştientizarea pacientului asupra
regimului alimentar

- face bilanţul lichidelor ingerate şi

eliminate

2. Diaforeză - pacientul să aibe o stare de
bine, de confort fizic
- ajutăm pacientul să aibe tegumentele - pacientul prezintă o
curate şi uscate stare de bine şi de
confort fizic
- lenjeria de pat şi de corp este schimbată
ori de câte ori este necesar

- pacientul este încurajat să îşi exprime

67
 sentimentele în legătură cu problema de
dependenţă

3. Absenţa - pacientul să aibe tranzit - administrăm pacientului în primele 2 zile - tranzitul intestinal
tranzitului intestinal după intervenţie numai lichide nu a fost reluat
intestinal
- urmărim şi notăm în foaia de observaţie
consistenţa şi frecvenţa scaunelor

4. Imobilitatea - pacientul să fie mobilizat - mobilizarea a fost realizată cât mai - imobilitatea
corespunzător stării sale precoce întrucât diminuează frecvenţa pacientului continuă
complicaţiilor venoase, escarelor de
decubit dorsal sau a pneumoniei

- în prima zi este ajutat prin mişcări pasive

de flexie-extensie ale degetelor de la mâini
şi picioare, apoi prin mişcări active

- pacientul să se poată - identifică capacitatea şi limitele fizice ale - pacientul încă nu se

îmbrăca şi dezbrăca singur persoanei îngrijite poate dezbrăca singur
5. Dificultatea de a
se îmbrăca şi - ajut pacientul să se îmbrace şi dezbrace
dezbrăca dar este anunţată să aibă grijă la plagă

6. Risc de - pacientul să prezinte - i se măsoară TA, temperatura şi - pacientul prezintă

complicaţii funcţii vitale şi vegetative în cantitatea de urină eliminată şi se notează valori normale ale
limite normale în foaia de observaţie funcţiilor vitale

- pacientul are TA=36,5ºC, urina = 1200

68
 ml/24h

7.Risc de - pacientul să nu fie
complicaţii predispus complicaţiilor,
pacientul să beneficieze de
un mediu de siguranţa fără
aciidente şi infecţii
- pacientul este amplasat într-un salon - pacientul se află în
curat, bine aerisit afară oricărui risc de
complicaţii
- alege şi suplinim pacientul în satisfacerea
nevoilor organismului
- aplicăm măsurile de prevenire
complicaţiilor septice

- la indicaţia medicului i se administrează

tratamentul medicamentos: Ampicilină
1g/6h, Gentamicină 1fl/12h

8. Insomnia - pacientul să beneficieze de - învăţăm pacientul s practice tehnici de - insmonia

somn corspunzător cantitativ relaxare, exerciţii respiratprii înainte de pacientului persistă
şi calitativ culcare

- încercăm să găsim cauza anxietăţii a

pacientului

- administrează 1 tb Fenobarbital/seara

9. Plagă operatorie - pacientul să prezinte o -asistenta medicală urmăreşte funcţiile - plagă este puţin
evoluţie favorabilă la nivelul vitale ale pacientului TA=130/60 mmHg, sângerată
plăgii fără complicaţii puls regulat 65b/min

- se urmăreşte pansamentul de la nivelul

plăgii care trebuie să fie curat, să nu fie

69
 sângerat

- se urmăreşte permeabilitatea tubului de

dren şi se notează în foaia de observaţie

- tegumentele din jurul plăgii se

dezinfectează cu Betadină şi cu H2O2
3%plaga şi Rivanol 1‰, pansament care se
prinde cu leuoplast

- A DOUA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Dureri - pacientul să beneficieze de - așeazăm pacientul în poziția Fauler - în urma

abdominale o stare de bine fără dureri tratamentului durerile
- asistenta administrează la indicația
abdominale persistă.
medicului:

Algocalmin, Scobutil, Papaverină

2. Alimentație - pacientul să fie echilibrat - se administrează pacientului Glucoză - pacientul să fie

inadecvată prin hidroelectrolitic și 10% , 1f/zi 500 ml/zi, Ser fiziologic 500 echilibrat
deficit nutrițional ml/zi, Scobutil 1f/zi hidroelectrolitic și
nutrițional

3. Absența - pacientul să aibe tranzit - administrăm pacientului în primele 2 zile - tranzitul intestinal nu
tranzitului

70
intestinal intestinal după intervenție numai lichide a fost reluat

- urmărim și notăm în foaia de observație

consistența și frecvența scaunelor

4. Carență de - pacientul să prezinte - pacientul este ajutat să își facă baie - pacientul prezintă
igienă tegumente curate și uscate tegumente curate
- se spală cu grijă tegumentele din jurul
plăgii și tegumentele din spațiile
interdigitale

5. Imoblitatea - pacientul să fie moblizată - a doua zi după intervenție ajutăm - pacientul este
corespunzător stării sale pacientul să se ridice în șezut, apoi cu mobilizat
picioarele la marginea patului, apoi este corespunzător
ajutat cu grijă să meargă

4. Dificultatea de a - pacientul să se poată - identifică capacitatea și limitele fizice - pacientul poate să se

se îmbrăca și îmbrăca și dezbrăca cu ale persoanei îngrijite îmbrace și dezbrace cu
dezbrăca singur ușurință
- i se dau haine noi largi și ușor de
îmbrăcat

5. Insomnia -pacientul să beneficieze de - învățăm pacientul să practice tehnici de - pacientul are un

somn corespunzător calitativ relaxare, exerciții respiratorii înainte de somn liniștit
și cantitaiv culcare

- se administrează la indicația medicului:

Fenobarbital 1 tf/seară

6. Plagă operatorie - pacientul să prezinte o - asistenta urmărește funcțiile vitale ale - plagă este curată

71
 evoluție favorabilă pacientului

- dimineața i se ia TA= 130/60

mmHg,puls regulat

65 b/min, T= 37C

- se urmărește pansamentul la nivelul

plăgii să fie uscat, să nu fie sângerat

- se urmărește permeabilitatea tubului de

dren și se notează în foaia de observație

- tegumentele din jurul plăgii se

dezinfectează cu Betadină și plaga H2O2 și
Rivanol 1‰, se absoarbe secrețiile din
plagă și se pune pansament steril care se
prinde cu leucoplast

- A TREIA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Dureri - pacientul să beneficieze de - se continuă tratamentul cu: - în urma tratamentului

abdominale o stare de bine fără dureri durerile persistă
- Algocalmin: 1 f/zi
abdominale
- Scobutil: 1f/zi

72
 - pacientul să prezinte
funcțiile vitale și vegetative
în limite normale
2. Risc de - pacientul să nu devină
complicații sursă de infecție, să se afle
într-un mediu de siguranță
3. Plagă operatorie - pacientul să prezinte o
evoluție favorabilă la nivelul perfectă asepsie
plăgii fără complicații
- funcțiile vitale și vegetative se urmăresc - valorile normale ale
zilnic, iar valorile sale se trec în foaia de funcțiilor vitale și
observație vegetative
- asigurăm condițiile de mediu adecvate - pacientul este în afara
pentru a evita pericolele prin accidentare oricărui pericol
- urmărim plaga să nu devină sursă de
infecție
- se continuă tratamentul cu antibiotice:
Ampicilină 1g/6h, Gentamicină 1f/12h
- pansamentul se schimbă în condiții de - evoluție bună a plăgii
- se scoate tubul de dren deoarece plaga
nu prezintă semne de infecție
- plagă este acoperită cu pansament uscat
și steril
73
 - A PATRA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Dureri abdominale - pacientul să aibe o stare de - la indicația medicului i se administrează - durerile au mai scăzut
la nivelul plăgii bine fără dureri abdominale o fiolă de: în inesitate

- Algocalmin: 1 f/zi

- Scobutil: 1f/zi

- Papaverină: 1f/zi

2. Plagă operatorie - pacientul să prezinte o - pansamentul se schimbă în condiții de - evoluție bună a plăgii
evoluție favorabilă perfectă asepsie

- la inidicația medicului, firele de la

nivelul plăgii se răresc

- plagă este acoperită cu pansament uscat

și steril

74
 - A CINCEA ZI -

Problema Obiectiv Intevenții Evaluare

1. Dureri abdominale - pacientul să aibe o stare de - se continuă tratamentul cu antalgice - pacientul prezintă o
la nivelul plăgii bine fără dureri abdominale stare de bine fără dureri

2. Plagă operatorie - pacientul să nu prezinte - i se scot firele de la nivelul plăgii în - plagă este curată fără
probleme la nivelul plăgii condiții de perfectă asepsie alte probleme

- plagă este curată și uscată

- plagă este acoperită cu pansament uscat

și steril

3. Externare - externarea bolnavului să se - i se înmânează un bilanț al îngrijirilor - pacientul se externează

facă în stare de sănătate acordate într-o stare de sănătate
bună - i se dă pacientului biletul de externare bună și cu un EPS
întocmit de către medic și se explică executat, fărăr dureri
necesitatea respectării și continuării abdominale, cu plaga
tratamentului și regimului alimentar, vindecată și eliminări
evitarea efortului fizic normale
- sfătuim bolnavul să revină la control
după 15 zile
- pacientul este însoțit de familie și este
transportat la domiciliu cu mașina proprie

75
 CAPITOLUL V

PREZENTAREA TEHNICILOR

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe direct în

circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai folosesc staţii
intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile injectate ajungând rapid,
pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere, deci la locul de acţiune. Dintre toate
căile de introducere parenterală a medicamentelor, calea intravenoasă este mai puţin
dureroasă pentru pacient, cea mai puţin traumatizantă.
Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente – 5 sau 6 litri de
soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie – fără ca, practic, regiunea
anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de asemenea, o serie de substanţe care nu
sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales dacă soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelor care urmează a
fi introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu toate medicamentele
pot fi introduse pe cale intravenoasă.
Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie uleioasă, anumite
produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu încetul trebuie să treacă
neapărat printr-un filtru ţesutul pericelular, şi în consecinţă nu pot fi administrate
intravenos.
Scopul injecţiei intravenoase poate fi:
 explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
 terapeutic:
- administrarea medicamentelor sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.
Locul puncţiei:
 venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);
 venele antebraţului;
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele subclaviculare;
 venele femurale;

76
  venele maleolare interne;
 venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).
Materialele necesare:
 de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool sanitar;
 sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de scop:
cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi sterile, tampoane;
 alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală.
Acele pentru puncţia venoasă trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat scurt), pentru
că numai astfel de bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o înţepare fină, făcând
puncţia mai sigură şi totodată fără traumatizarea importantă a venei. Pentru puncţia venei
nu trebuie utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm, deoarece manevrarea acelor lungi este
nesigură.
Tehnica de lucru:
 explicarea pacientului asupra necesităţii tehnicii,
 aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal),
 evaluarea calităţii şi stării venelor,
 aşezarea braţului pe perniţă şi muşama,
 încărcarea seringii,
 dezinfectarea pielii se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului unde se face
injecţia. Garoul trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază venoasă, să scoată în relief
vena, dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu ajutorul garoului moderat strâns se
opreşte întoarcerea sângelui venos către cord şi se lasă şi vină prin arteră sânge în
segmentul respectiv de corp.
 în cazul în care se puncţionează o venă de pe faţa posterioară a mâinii sau de pe
cea anterioară a antebraţului sau a cotului, pentru a crea o turgescenţă mai mare a ei,
cerem pacientului să facă mişcări de închidere şi deschidere a pumnului, mişcări prin care
musculatura pompează sângele către vene.
 cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub locul
unde se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;
 seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în mâna
dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea deasupra
locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a lungul peretelui
anterior al venei – câţiva milimetri, oblic, către venă, până când se simte că a fost înţepată
vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena pe ac şi se continuă înaintarea în
lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să nu iasă prin peretele opus.

77
  controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor pistonul
seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care pacientul are o
presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau în perfuzor.
 după ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface garoul,
se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală urmăreşte ca în tot
timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă.
După ce se termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi rapid şi se
aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se ţine presat pe locul
puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri clorurate
hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent, iar la sfârşitul
injecţiei trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla acul de soluţia
respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub piele în timpul extragerii
acului, vreo picătură din substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de perfuzie
şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe minut).
Incidente şi accidente:
 Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau pentru
că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul acesteia.
 Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze locale, cu
complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
 Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie gazoasă.
Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei de seruri, dacă
aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de a se introduce sângele
sau serurile.
 Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească orificiul prin
care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
 Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a tegumentelor. De
aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse lent şi, în felul acesta, se
evită senzaţii neplăcute.
 Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn prin
efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.
 După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei tratament
este dificil şi de lungă durată.
 Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul venei. În
seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz, se scoate acul

78
definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un tampon de vată cu alcool şi se
puncţionează în alt loc.
 Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este înţeparea unui
nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu blândeţe şi atenţie vena.
 Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de puncţionare al
venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care multă vreme dă un
aspect neplăcut tegumentului.

79
 ASPIRAŢIA GASTRICĂ

Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut - prin intermediul unui tub introdus
în stomac şi menţinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de aspiraţie.

Indicaţii: sindromul de stază gastrică este o indicate maţoră; uzual, este efectuată în
următoarele cazuri:

- obstrucţie intestinală (ocluzie)

- ileus paralitic
- preoperator - în intervenţii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric perforat,
varice esofagiene sau gastrice)

- postoperator (gastrectomie, colecistectomie)

■ Precizare:

În afara de aşa-zisă aspiraţie activă, continuă, intubaţia gastrică de evacuare a

conţinutului stomacal are următoarele indicaţii:

- obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului

- hemoragie digestivă superioară, cu acumularea unor cantităţi mari de sânge în
stomac
- pareza gastrică în cadrul tubului digestiv, de stres
Echipament necesar:

- cărucior

- sonda- nazo-gastrică; se folosesc, de obicei, sonde cu lumen mic, preferându-se, în

ultimul timp, sonde de plastic cu vârf bont şi câteva orificii laterale = sonde Levin cu un
singur lumen
În lipsa unor astfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie.

Orice sondă de aspiraţie gastrică va trebui să aibă notate, înainte de a fi introdusă,

dimensiunile de 50 şi 60 cm de la capătul distal.

- materiale pentru protecţia pacientului şi a patului (serveţele, şorţuri, tăviţă renală,

muşama, aleză)
- recipient pentru proteza dentară, dacă este cazul
- material necesar pentru curăţarea nărilor - la nevoie
- lubrifiant - hidrosolubil
- seringa de 20 ml

80
 - recipient pentru lichidul de aspiraţie
- hârtie de turnesol pentru testarea acidităţii
- pensa hemostatică - la nevoie
- pompa de aspiraţie sau seringa de calibru mai mare
Efectuarea manevrei:

Înainte de toate, asistenta:

- explică pacientului scopul tubaţului, explică manevra, îi câştigă consimţământul şi

cooperarea

- asigură izolarea pacientului

- asigură pacientului o poziţie cât mai confortabila şi relaxantă, îl informează asupra
duratei intervenţiei
- îndepartează proteza dentară - dacă există - într-un recipient etichetat cu nume
- roagă pacientul să-şi sufle nasul, pe rând, fiecare nară sau curaţă nările dacă este
necesar
- întreabă pacientul dacă are defect nazal
- măsoară, cu aproximaţie, distanţa de la nările pacientului la stomac şi notează pe
tubul nazo-gastric sau măsoară distanţa de la nări la tragus, şi apoi de la nas la
extremitatea inferioară a apendeicelui xifoid şi introduce sonda în stomac (vezi tubaţ
gastric)
- verifica dacă sonda a aţuns în stomac prin una din următoarele metode:

- aspiră conţinutul gastric şi testează aciditatea cu hârtie de turnesol

- introduce 20 ml de aer în stomac cu aţutorul unei seringi, în timp ce o a doua
asistentă ascultă abdomenul cu aţutorul unui stetoscop; un vuiet va fi auzit în cazul
plasării corecte a sondei în stomac
- securizează sonda la nas sau faţă, cu bandă adezivă
- aspiră conţinutul gastric printr-o aspiraţie continuă sau intermitentă, în funcţie de
recomandarea medicului
După suprimarea aspiraţiei gastrice asistenta:

- se asigură că, după manevră, pacientul stă confortabil pe cât posibil

- îndepartează materialele folosite
- înregistrează tehnica efectuată
- monitorizează pacientul pentru orice efecte post-manevra şi le raportează medicului

81
 B. DE REŢINUT:

• Aspiraţia continuă poate fi efectuată: cu aţutorul unei pompe sau prin introducerea
capătului distal al sondei nazo-gastrice într-un recipient aşezat mai ţos decât stomacul
pacientului.
• Aspiraţia intermitentă: cu aţutorul unei pompe sau cu aţutorul unei seringi. Între
aspiraţii, capătul sondei se închide. Aspiraţia intermitentă este folosită la sondele cu un
singur lumen.
• Dacă există suspiciunea unei astupări a sondei, ea va fi permeabilizată prin
introducerea unor mici cantităţi de aer sau ser fiziologic (nu se folosesc soluţii hipertone).
• Cantitatea lichidului de stază aspirată din stomac va fi măsurată cu exactitate şi
calculată ca pierdere în cadrul bilanţului hidric.
• Suprimarea aspiraţiei gastrice se face după o pensare prealabilă de circa 6 ore a
sondei de aspiraţie, timp în care nu trebuie să apară semne de intoleranţă gastrică.
• Comunicarea, în special cea verbală, poate fi redusă, o coala de hartie şi un creion,
puse la îndemână, pot fi de un real ajutor pentru pacient.
• Promovarea confortului
- prevenirea lezării mucoaselor
- securizarea sondei, la nas sau la faţă, atunci când aceasta a ajuns în stomac, de aşa
manieră încât aceasta să nu preseze mucoasa nazală; restul sondei se fixează la pat sau la

82
hainele pacientului
- lubrifierea sondei cu lubrifiant solubil în apă
- păstrarea umedă a mucoaselor; se pot oferi pacientului bomboane tari ce trebuie
supte şi care stimulează salivaţia

- îngrijirea frecventă a cavităţii bucale şi nazale pentru a preveni uscăciunea lor din
cauza prezenţei sondei
- eliminarea excesului de secreţii din jurul nărilor şi aplicarea de lubrifiant
hidrosolubil pentru a preveni consolidarea secreţiilor
- modificarea frecventă a poziţiei pentru prevenirea presiunii exercitate de sonda
asupra mucoasei faringiene

Recipientul de colectare poate fi racordat la următoarele sisteme de aspiraţie:

- aspirator electric
- trompa de vid - care aspiră aerul din recipient în funcţie de intensitatea curentului de
apa din reţea. În cazul în care aparatura nu poate fi racordată la reţeaua de apa, vidul
necesar se realizează prin diferite mecanisme improvizate pe principiul vaselor
comunicante.

83
 Ecografia abdominală

Ecografia este o investigaţie imagistică non-invaziva, care utilizează ultrasunetele

reflectate de organismul uman. Este o analiză operator-dependenta: e nevoie atât de un
aparat performant, cât şi de un ecografist cu experienţă.
Este uşor de tolerat şi de acceptat de către pacient şi, din acest motiv,
reproductibila ori de câte ori este necesar pentru diagnostic sau pentru monitorizarea
evoluţiei unei afecţiuni. Până în prezent, studiile nu au demonstrat efecte nocive asupra
ţesuturilor, cu unele menţiuni speciale pentru gravide.
Astfel, un studiu suedez recent a demonstrat faptul că nou-născuţii gravidelor care
au efectuat multiple ecografii în timpul sarcinii au o probabilitate mai mare de a fi
stângaci decât copiii mamelor care nu şi-au monitorizat ecografic sarcina (date
semnificative statistic). Pe baza acestor informaţii se poate presupune un efect potenţial
nociv al ultrasunetelor asupra sistemului nervos al fătului; în plus, supraadăugarea
explorării Doppler poate provoca o supraîncălzire a ţesuturilor, cu efecte negative asupra
fătului.
Avantaje
- neinvazivitatea metodei şi accesibilitatea să extinsă;
- este o tehnică de prima alegere în evaluarea iniţială a unei game largi de afecţiuni, dar şi
în urmărirea ulterioară a acestora şi, în cazuri selecţionate, chiar şi în tratament;
- este extrem de utilă şi de neînlocuit în multe situaţii clinice.
Dezavantaje
- printre limitele ecografiei se număra un aparat mai puţin sensibil sau un ecografist
neexperimentat;
- mai pot modifica rezultatele: prezenta de gaze în intestine (împiedica vizualizarea
organelor situate profund în cavitatea abdominală, de exemplu, pancreasul);
- ţesutul adipos în exces;
- lipsa de cooperare a pacientului.
Ce se afla prin ecografie?
Prin explorarea ficatului se pot decela afecţiuni hepatice localizate (tumori
benigne sau maligne) sau difuze (steatoza, ciroza).
Vizualizarea colecistului permite identificarea litiazei biliare şi a complicaţiilor
acesteia: litiaza de coledoc, colecistita acută sau neoplasmul de vezica biliară.

84
Ultrasonografia descrie diverse aspecte patologice pancreatice: pancreatita acută sau
cronică, pseudochiste sau tumori, dar adesea este necesară tomografia computerizată,
obligatoriu cu substanţa de contrast.
Prezenţa adenopatiilor sau leziunile splenice se pot aprecia prin ecografie,
metoda fiind complementara pentru diagnosticul bolilor hematologice, dar şi pentru
metastaze hepatice sau ganglionare.
În sarcina, ecografia are un rol major în aprecierea vârstei sarcinii, urmărirea
evoluţiei şi identificarea malformaţiilor congenitale. Mărimea splinei corelată cu
diametrele vaselor din sistemul port sunt deosebit de utile pentru definirea sindromului de
hipertensiune portala, care apare cel mai frecvent în cadrul cirozei hepatice.
Ecografia pelvina cu vezica urinară plină permite vizualizarea ecostructurii şi a
dimensiunilor uterului (pentru tumori – fibrom uterin, sarcina sau alte aspecte patologice
sau fiziologice), dar şi aprecierea ovarelor (pentru tumori benigne – chisturi, sau maligne
– chistadenocarcinom).
Ecografia de tub digestiv evidenţiază leziunile de perete, astfel încât se poate
susţine diagnosticul de apendicită acută, se pot aprecia leziunile din bolile inflamatorii
intestinale sau se remarcă ulcere şi stenoze.
Explorarea ecografică a rinichilor permite evidenţierea litiazei renale, a
malformaţiilor sau a tumorilor benigne sau maligne renale.
Pentru iniţierea terapiei hepatitelor cronice virale cu interferon este necesară
gradarea scorului necroinflamator (activitatea bolii) pe fragmentul de biopsie hepatică.
Tumorile hepatice la pacienţi cu risc operator crescut pot fi tratate prin metode care
includ ecografia, şi anume alcoolizarea (injectare de alcool absolut în tumora sub control
eco), crioterapie, crioablatie şi altele.
Drenajul diverselor colecţii pancreatice (pseudochisturi) sau septice (abcese), cel
mai frecvent urmat de intervenţie chirurgicală, poate fi efectuat sub control
ultrasonografic.
Recent, s-au introdus “substanțe de contrast” specifice ecografiei, care asigură o
caracterizare mai bună a tumorilor şi a altor leziuni

85
86
Anexe

87
 Bibliografie

1. Borundel Corneliu. - Manual de medicină internă pentru cadre medii – Ed. ALL,
Bucureşti 1995

2. Titircă Lucreţia. - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,

Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2003

3. Titircă Lucreţia. - Urgenţele medico-chirurgicale. Sinteze, Ed. Medicală, Bucureşti

1998

4. Titircă Lucreţia.-Explorari functionale si ingrijiri speciale acordatebolnavului,Breviar

Ed.Viata Medicala Romaneasca.Bucuresti 2008

88