Capitolul I: PARTEA TEORETICĂ

1.1. Apariția și cauzele șomajulul în Republica Moldova (anii 1992-2000)

Conform Legii cu privire la Utilizarea forței de muncă, aprobată în 1992 și completată

în 1994,1995,1997 „sunt considerați șomeri cetățenii apți de muncă, în vârstă aptă de muncă
care, din motive care nu depind de ei, nu au loc de muncă corespunzător, un alt venit legal și
sunt înregistrați la oficiile forței de muncă (OFM) unde își au domiciliul,ca persoane în
căutare de lucru și care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă”.

Începând cu 1992 în Republica Moldova se înregistrează o crreștere masivă a persoanelor

inactive apte de muncă.Creșterea șomajului în Republica Moldova este susținută de unele
caracteristici demoeconomice specifice ca:

 Desnitatea sporită a populației (cca 128 pers. la 1 km.p.), aceasta fiind o restricție
serioasă pentru mobilitatea teritorială a forței de muncă;

 Caracterul pronunțat agrar al economiei, majoritatea populației locuind în mediu rural

(54%), problema ocupării și șomajului fiind aici extrem de acută și greu se soluționat;

 Ponderea ridicată a femeilor (52%) în totalul populației și nivelul lor de activitate

tradițional înalt.

Astfel, după o perioadă îndelungată de „lipsă” a șomajului în Republica Moldova, la

sfârșitul anului 1991,dar mai ales din anul 1992 el se impune amenințător, fiind înregistrați 15
mii de șomeri, rata lui alcătuind atunci 0,1% din populația economic activă. Din acel moment
șomajul în Republica Moldova persistă mereu, către anul 2000 crescând de cca 20 de ori
comparativ cu anul 1992.

Dinamica șomajului oficial înregistrat în Republica Moldova, anii 1992-2000

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Șomeri întreg. la sf. 15,0 14,1 20,0 24,5 23,5 27,9 32,0 35,0 28,9
an., mii pers
Rata șomaj 0,1 0,7 1,1 1,4 1,5 1,7 1,9 2,1 1,7
% la PEA

1.1 Sursa: Date anuale ale Departamentului Analize Statistice și Sociologice (DASS) pe a.
1992-2000.

1
Începând cu anul 1992 rata șomajului se află în creștere- de la 0,1% în 1992 până la 2,1% în
1999, ceea ce presupune o creștere totală de aproximativ 20%. În 2000 rata șomajului scade
cu aporximativ 0,4% comparativ cu anul precedent, ajungând la 1,7%.

1.2 Evoluția ratei

șomajului
pentru anii 1992-2000

De fapt, apariția șomajului în 1992 reprezenta apariția semnelor specifice economiei

aflate în tranziție. Pentru mulți această perioadă a generat probleme considerabile, de rând cu
concediile forțate, având popularitate vastă în rândul întreprinderilor de stat, implicarea unor
activități neformale, sporirea șomajului și a sărăciei, reducerea rețelei asigurării sociale. La fel
ca orice țară din spațiul post-sovietic, Republica Moldova a suferit apariția acestui fenomen ca
urmare a scăderii considerabile a ritmului activității economice ( în special în prima jumărate
a anilor 90), a crizei stabile în economie care a venit cu anumite modificări structurale în
industrie (reducerea sectorului de stat și procedurile de falimentare a întreprinderilor), în
agricultură (reforma funciară și formarea unor tipuri noi de întreprinderi agricole), în sfera
serviciilor – orientarea deplină spre sectorul privat, în priml rând, a antreprenorului mic și
mijlociu.

1.2. Rezultatele sondajului sociologic în privința șomajului din Republica

Moldova

2
 Rezultatele sondajului sociologic prezintă o informație vastă în scopul analizei
situației și determinării căilor de perfecționare a funcționalității pieței forțelor de muncă
în cadrul politicii de stat a încadrării în muncă în Republica Moldova.

1) Nivelul șomajului evident, în conformitate cu rezultatele sondajului, este evaluat

cu 6,2% (aprecierea dată de DSS în anul 2000-8,5%). Totodată aproape o treime
din persoanele încadrate în câmpul muncii se află în stare de șomaj latent
(săptămână redusă de muncă, concedii din inițiativa administrației etc.). Numai
20,3% din șomeri s-au concediat în conformitate cu decizia personală, pe când
79,7% au fost concediați din cauza reducerii salariilor sau lichidării
întreprinderilor. Concedierile se realizează mai mult din cauza salariilor mici
(56,2%), reținerii cronice a salariilor sau refuzul proprietarului de a-l achita
(18,7%).

2) Durata șomajului. Spre regret, predomină șomajul cronic de durată-73,7%. 11,7%

alcătuiesc persoanele aflate în șomaj timp de 6-12 luni. 15,0% din respondenți sunt
în șomaj mai puțin de 6 luni.

3) Mobilitatea șomerilor este foarte înaltă: 30,5% din șomeri au fost încadrați în
activitate la ultimul loc de muncă nu mai mult de un an,o perioadă nu mult mai
mare, de doi ani, au indicat 6,8%.

4) Specialitățile (profesiile) șomerilor. Cea mai mare parte a șomerilor au

specialități muncitoare- din domeniul industriei, construcției, agriculturii (63,8%).
Pe locul doi, cu 15,5% se află specialiștii din cultură, învățământ și ocrotire a
sănătății. Cu anumite probleme se confruntă lucrătorii administrativi, atât din
structurile de stat, cât și din cadrul întreprinderilor, fapt determinat de
restructurarea întreprinderilor și procesul permanent de reorganizare a
administrației de stat- centrale și locale.Căutarea unui serviciu prezintă o problemă
deosebit de mare pentru persoanele cu o vechime mică în muncă și pentru cele ale
căror specialitate nu este solicitată în condițiile economiei de piață.

5) Aspectul regional. Divizarea șomerilor în conformitate cu tipul de localitate

(urban- rural) indică la predominarea acestui fenomen în forma lui declarată
(evidentă) în orașe și latentă- la sate. Cu toate că mai mult de 40% din șomeri
locuiesc în municipiile Chișinău și Bălți, anume acoloexistă posibilități mai largi
de căutare a unui loc de muncă. În localitățile rurale au fost depistate 34,4%
3
 șomeri, acestea în condițiile când populația sătească alcătuesțe 50 la sută din
numărul ei total pe țară. Populația orașelor mici (10-15 mii oameni) se află în cea
mai defavorabilă situație,deoarece, spre deosebire de locuitorii satelor,nu posedă
atât pământ în proprietate, cât nici o cotă mică care le-ar oferi careva surse de
existență.

6) Parametrii sociali ai șomajului. Aspectele demografice ale șomajului ( sex,

vârstă) în Republica Moldova sunt în linii generale asemănătoare celor din alte țări
cu o economie în tranziție: femeile sunt supuse riscului șomajului într-o măsură
mai mare (57,0%), aceeași situație fiind caracteristică pentru tineri și persoanele
aflate în prag de pensionare.

7) Atitudinea față de șomaj, veniturile. Populația Republicii Moldova aflată în

condiții de spațiu post-sovietic, se adaptează dificil la șomaj: 53,2% din șomeri
consideră că acest fenomen este rușinos și nu poate fi acceptat. Doar 5% din
șomeri își asigură existența din contul îndemnizației de șomaj, asigurate de către
stat.

8) Căutarea unui serviciu. Majoritatea șomerilor dau dovadă de activism în căutarea

unui loc de muncă- se adresează prietenilor sau rudelor (77,9%) sau direct celor
care oferp loc de muncă (44,2%). Numai 35,3% din șomeri sunt înregistrați în
centrele de stat de încadrare în câmpul muncii, iar 7,3% s-au adresat unor firme
particulare cu asemenea destinație.

9) Șomerii și statul. Susținerea șomerilor de către stat se realizează prin mai multe
forme: prin Programul de stat pentru încadrarea în câmpul muncii, efectuarea unor
reforme structurale, stimularea antreprenoriatului, organizarea activităților sociale
etc.

1.3. Combaterea șomajului în Republica Moldova ( anii 1992-2000)

O parte integrantă a politicilor și strategiilor economico-sociale constituie ocuparea

forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Problemele pieței muncii nu pot fi înțelese fără a ține seama de transformările caracteristice
perioadei de tranziție la economia de piață.

Reformarea economiei Republicii Moldova a fost însoțită de o reducere considerabilă a

populației, legal ocupate în economia națională(fără economia tenebră) și a locurilor de
4
muncă,fapt ce contavine prevederilor art.126 din Constituție, potrivit cărora economia țării
este economie de piață de orientare socială, iar statul trebuie să asigure sporirea locurilor de
muncă. Fenomenul șomajului în Republica Moldova cu problemele lui specifice de protesție
socială și de reintegrare în muncă a șomerilor este reglementată de Legea privind utilizarea
forței de muncă și alte acte normative, aprobate de Guvern.
Conceptul de măsuri active pentru combaterea șomajului este relativ nou atât în teoria
cât și în practica pieței muncii,neavând un suport teoretic îndeajuns de fundamentat.El a
apărut ca urmare a țnțelegerii necesității retragerii progresive a statului din economie și
redarea către individ și comunitate a dreptului de a dezvolta activități ecomnomice în
concordanță cu necessitățile lor percepute ca atare și asigurarea,astfel,a unei creșteri reale a
ocupării.
Ca măsuri de combatere a șomajului inițiate (pentru toate categoriile de
șomeri,tineri,femei,vârstnici,etc.) de către autoritățile publice abilitate (Agenția Națională de
Ocupare a Forței de Muncă) se consideră:

 stimularea agenților economici să angajeze tineri absolvenți ai instituțiilor de

învățământ;

 acordarea de facilități fiscale angajaților prin reducerea contribuției datorate bugetului

asigurărilor sociale pentru șomaj,dacă încadrează cu contract individual de muncă
persoane din rândul șomerilor pe care le mențin cel puțin 6 luni;

 stimularea creării de locuri de muncă prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor
pentru șomaj,în condiții avantajoase;

 stimularea persoanelor aflate în șomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de

îndemnizații;

 furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;

 stimularea mobilității forței de muncă;

 angajatorii care încadrează tineri absolvenți pe durată nedeterminată primesc pentru o

prioadă de 12 luni,pentru fiecare persoană angajată,o sumă lunară reprezentând un
salariu minim brut pe țară.

Politicile adoptate în vederea îmbunătățirii funcționării pieței muncii nu au reușit să conducă

la o creștere satisfăcătoare a locurilor de muncă.

5
 1.4.Consecințele șomajului din anii 1992-2000 în viața de zi cu zi.

”Dacă mii de oameni, și mai ales tineri, se vor trezi șomeri și împovărați de o inactivitate
permanentă, ei vor fi condamnați la o stare de frustrare. În cele mai multe cazuri, însă,
“poluarea cu timp liber” va produce alcoolism, narcomanie, huliganism și delincvență…”

Michel Didier
(Economie.Regulile jocului. Editura Humanitas)

Șomajul are consecințe negative foarte diverse, printre acestea înscriindu-se: raporturi
familiale tensionate, izolarea socială, imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce țin de
competența profesională, moral scăzut, lipsa încrederii în sine.
Efectele negative ale șomajului pe care le suportă indivizii, economia și societatea
desemnează costul șomajului. În costul șomajului se includ:
 pierderile de venit ale individului, reprezentate de diferența dintre ajutorul de șomaj și
salariul pe care l-ar fi obținut dacă ar fi lucrat;
 pierderile de venituri ale bugetului de stat, reprezentate de contribuția pentru
asigurările sociale, contribuția pentru fondul de șomaj și contribuția pentru fondul de
pensii suplimentare;
 plăți din bugetul fondului special pentru ajutorul de șomaj, a alocațiilor de sprijin;
 pierderea de venit a societății reprezentată de realizarea unei producții sub cea
potențială;
 cheltuielile cu pregătirea în școlile profesionale, în învățământul mediu si superior.

În acest context, pot afirma că șomajul din anii 90 a avut consecințe drastice asupra
întregii țări. Consecințele șomajului se simt până în ziua de azi,iar statul încă nu a creat un
mecanism bun de combatere a șomajului.

Capitolul II: PARTEA APLICATĂ

2.1. Cercetarea practică a șomajului din anii 1992-2000 în rândul moldovenilor.

6
 2.1.1. Circumstanțele concedierii de la ultimul loc de muncă

Care a fost cauza de baza a întreruperii activității la locul de Cota %

muncă?
1.A fost concediat sau redus 32,2
2.S-a desființat întreprinderea 28,8
3.A dorit să găsească un loc de muncă mai bun 15,3
4.Concediu de maternitate 3,4
5.A schimbat locul de trai 1,7
6.Pensiunare 18,6
2.1.1 Circumstanțele concedierii de la ultimul loc de muncă

După cum demonstrează datele, cauza principală a șomajului este reducerea de personal –
32,2%, după care urmează lichidarea întreprinderii- 28,8%.

2.1.2. Modul de căutare a unui loc de muncă

Metodele la care s-a recurs pentru găsirea unui loc de muncă Cota %
1. M-am adresat prietenilor,rodelor,colegilor 77,9
2. Am răspuns la anunțurile din publicitate 41,2
3. Am contactat în direct persoanele care oferă in serviciu și cele 41,2
oficiale, responsabile de încadrarea în câmpul muncii
4. M-am înregistrat în centrele de încadrare în câmpul muncii 35,3
5. M-am adresat serviciilor private de încadrare în câmpul muncii 7,3
6. Am dat anunțuri 5,9
7. Am făcut careva acțiuni de a fonda o afacere personală 1,5
2.1.2 Modul de căutare a unui loc de muncă

Cel mai popular mod de căutare a unui loc de muncă s-a dovedit a fi adresarea la prieteni,
rude sau colegi- 77,9%.Pe de o parte, aceasta indică la dezvoltarea insuficientă a
infrastructurii statului, preocupate de problemele lichidările șomajului, dar pe de alta, poate fi
o consecință a lipsei de încredere în posibilitatea de a căpăta un loc de muncă bine salarizat
fără de intermedierea rudelor sau a prietenilor.

2.1.3. Clasificarea șomerilor în conformitate cu evaluarea veniturilor bănești

Aprecierea veniturilor actuale Cota %

7
1.Avem suficienți bani,nu ne limităm în nimic 2,7
2.Avem suficienți bani pentru alimente și îmbrăcăminte 8,0
3.Ne ajung bani doar pentru produse alimentare 49,3
4. Nu ne ajung bani nici pentru produse alimentare 38,7
5.N-au răspuns 1,3
2.1.3 Clasificarea șomerilor în conformitate cu evaluarea veniturilor bănești

Aprecierea pe care au dat-o șomerii stării lor materiale permite evidențierea a trei categorii
sociale: 1,3% consideră că aparțin păturii sociale privelegiate în conformitate cu veniturile de
care dispun; 57,1% - cele de mijloc; 44,6% -de jos.

2.1.4. Clasificarea șomerilor în funcție de sexul respondenților.

Sexul Cota %
Bărbați 43,0
Femei 57,0
2.1.4. Clasificarea șomerilor în funcție de sex

Cercetările sociologice confirmă faptul că în Moldova femeile sunt mai tare supuse riscului de
a deveni șomeri.Această trăsătură, din păcate, este specifică pentru mai multe economii de
tranziție.

Concluzii:

În urma cercetării mai ample a apariției, condițiilor și urmărilor șomajului în Republica

Moldova pentru anii 1992-2000 am constatat că în țara dată nu sunt condițiile în care
cetățeanul poate exista. Șomajul a apărut și s-a dezvoltat foarte rapid promovând sărăcia în
țară, iar statul nu a putut sau nu a vrut să se lupte cu el.

Deși oamenii de rând nu au avut nici o vină, anume ei au suferit pe urma șomajului, ca în
final, după atâtea încercări de a-și găsi un loc de muncă să se decidă să părăsească țara.
Șomerii erau ”rușinați” de titlul de șomer, iar banii de care dispuneau nu erau suficienți pentru
acoperirea cheltuielilor necesare.

8
Șomajul este o boală a economiei unei țări,de care Republica Moldova nu s-a putut trata.
Timp de 8 ani șomajul doar a evoluat inducând cetățenii într-o sărăcie din ce în ce mai mare.
Șomajul a ruinat carierile a mii de tineri,iar Republica Moldova nu mai este un stat cu un
viitor înfloritor, ci un stat din care dacă nu fugi la timp riști să mori în sărăcie.

În final pot să spun că starea actuală a statului nostru este determinată în mare măsură de
șomajul din 1992-2000, iar dacă acesta ar fi fost stopat la timp situația actuală din țară ar fi
fost cu mult mai bună.