Testul de factor reumatoid masoara cantitatea de anticorpi ai acestuia din plasma sangvina,

prezenti la majoritatea celor afectati de artrita reumatoida.

Anticorpii sunt produsi de sistemul imunitar pentru a ajuta la distrugerea bacteriilor si virusurilor
ce pot cauza diferite afectiuni. Totusi, factorul reumatoid este un anticorp, ce se poate atasa de
celulele sanatoase ale organismului, rezultand distrugerea acestora.

Un titru crescut al factorului reumatoid poate fi dat de o serie de afectiuni autoimune

(inclusiv artrita reumatoida) si de o serie de infectii severe. In mod ocazional, o crestere
a factorului reumatoid poate aparea si in cazul persoanelor sanatoase.

Metode de masurare

Titrul de factor reumatoid poate fi masurat prin doua metode:

- metoda aglutinarii. In aceasta metoda a aglutinarii sangele ce urmeaza a fi testat este

amestecat cu niste picaturi de latex ce sunt acoperite cu anticorpi umani. Daca factorul
reumatoid este prezent, picaturile de latex se strang in gramajoare (aglutinare). Aceasta metoda
este cea mai folosita in screeningul primar pentru artrita reumatoida. O alta metoda de aglutinare
consta in amestecarea sangelui ce urmeaza a fi testat cu hematii de la oaie ce au fost acoperite
cu anticorpi de iepure. Daca factorul reumatoid este prezent, hematiile aglutineaza. Aceasta
metoda este folosita deseori pentru confirmarea prezentei factorului reumatoid
- nefelometria. Aceasta metoda consta in amestecarea sangelui ce urmeaza a fi analizat cu
anticorpi ceea ce duc la aglutinare, daca factorul reumatoid este prezent. In timp ce
un laser trece prin tubul ce contine aceasta mixtura, un instrument masoara cat de mult este
blocata lumina de mostra din tubul respectiv. Pe masura ce titrul de factor reumatoid creste apar
tot mai multe zone de aglutinare, mostra devine din ce in ce mai tulbure si trece tot mai putina
lumina prin tub.
Scopul investigatiei

Aceasta examinare este facuta pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului de artrita reumatoida.
Pregatirea pentru investigatie
Nu este nevoie de nici o pregatire speciala inainte de a se face aceasta examinare.

Modul de efectuare a testelor

Asistenta medicala care va recolta sangele va face urmatoarele lucruri:

- va pune o banda elastica (garou) in jurul bratului pentru a opri fluxul sangvin. Aceasta face ca
venele situate sub garou sa apara mai evidente astfel incat acul este introdus mult mai usor
- va curata cu alcool locul unde va fi introdus acul
- va introduce acul in vena. Uneori este nevoie de mai mult de un ac
- va atasa un tub de ac ce va fi umplut cu sange
- va indeparta garoul in momentul in care este suficient sange colectat la nivelul tubului
- va aplica un tampon peste locul unde a fost introdus acul, dupa ce acesta a fost retras
- se va apasa locul intepaturii iar apoi va fi aplicat un bandaj usor.
Cum se va simti pacientul in timpul interventiei
Pacientul poate sa nu simta nimic sau poate simti o durere ca o piscatura in momentul in
care acul strapunge pielea. Unii pacienti pot simti o senzatie de arsura cand acul este in
vena. Totusi, multi pacienti nu simt deloc durere (sau doar un disconfort usor) in
momentul in care acul este in vena. Gradul de durere ce poate fi simtit depinde de
dexteritatea asistentei medicale, de starea venelor si de sensibilitatea la durere.
Riscuri

Testul de sange
 Exista foarte putine riscuri de aparitie a complicatiilor in momentul recoltarii sangelui:

- poate aparea o mica vanataie la locul punctiei. Pacientul poate reduce riscul aparitiei vanataii
prin apasarea cu putere pe locul punctiei pentru cateva minute, dupa ce acul a fost retras
- rar, dupa recoltare, se poate produce inflamatia venelor. Aceasta poarta numele de flebita si de
obicei, se trateaza prin aplicarea de comprese calde de cateva ori pe zi
- sangerarea care nu se opreste poate fi o problema pentru cei cu afectiuni ale sangelui.
Aspirina, warfarina si alte medicamente anticoagulante pot, de asemenea, duce la o sangerare
mai mare. Daca persoanele au deseori sangerari sau probleme cu coagularea sangelui sau iau
tratament cu medicamente anticoagulante trebuie sa discute cu medicul inainte de a-i fi recoltat
sangele.
Rezultate

Testul de factor reumatoid masoara cantitatea de anticorpi ai acestuia, din plasma sangvina,
prezenti la majoritatea celor afectati de artrita reumatoida. Rezultatul testului poate fi raportat in
titru sau in unitati:

- titrul este o masura a cat de mult poate fi diluat sangele aglutinat pana cand factorul reumatoid
nu mai este detectat. Un titru de 1 la 20 (1:20) inseamna ca factorul reumatoid poate fi detectat
cand o parte din proba de sange este diluata cu pana la 20 de parti de solutie salina. Cu cat al
doilea numar este mai mare cu atat factorul reumatoid este prezent in cantitate mai mare. Astfel,
un titru de 1:80 indica prezenta unui factor reumatoid mai ridicat decat un titru 1:20

- unitatile de nefelometrie releva cata lumina este blocata de mostra de sange din tub. Un nivel
crescut de factor reumatoid face ca mostra de sange sa fie mai tulbure astfel ca trece mai putina
lumina prin tub decat in cazul cand factorul reumatoid este scazut. Asadar, un nivel de 100 de
unitati de factor reumatoid este mai mare decat unul de 40.
Valori normale
Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.
Factorul reumatoid (FR)
1 la 20 sau mai putin
Titru:

23 sau mai putin

Unitati:

Valori crescute
Desi artrita reumatoida este cea mai intalnita cauza pentru un nivel de factor reumatoid
peste 23 de unitati sau un titru mai mare de 1:20, exista si alte afectiuni ce determina un
test pozitiv. Cele mai frecvente sunt lupus eritematos sistemic (LES - boala autoimuna cu
evolutie cronica si episoade acute, consecinta a inflamatiei tesutului
conjuctiv), sclerodermia (afectiune cronica de etiologie incerta, caracterizata prin
induratia profunda a tegumentelor), sindromul Sjogren (sindrom complex, aparand la
femei in a doua jumatate a perioadei adulte, implicand xeroftalmie, xerostomie si
hipertrofia glandelor parotide.

Se asociaza frecvent cu poliartrita reumatoida si vasculitele (denumire generica pentru

toate inflamatiile vasculare - arterita, flebita, limfangita).
Afectiuni mai putin intilnite ce pot avea factor reumatoid crescut sunt: tuberculoza (boala
infectioasa provocata de bacilul Koch), mononucleoza (cresterea numarului de leucocite
mononucleare in sange), sifilisul (boala venerica contagioasa, al carui agent etiologic
este treponema pallidum), leucemia (termen generic pentru un grup de boli caracterizate
prin prezenta in exces in maduva osoasa si uneori in sange a leucocitelor sau
precursorilor acestora), ciroza (grup de afectiuni hepatice cronice ce evolueaza catre
insuficienta hepato-celulara si hipertensiune portala), hepatitele cronice active (afectiune
inflamatorie a ficatului ce evolueaza de cel putin sase luni), endocardita (leziune
inflamatorie exudativa si proliferativa a endocardului), sarcoidoza (stare patologica cu
etiologie si patogenie nedeterminate) si unele infectii cauzate de virusuri sau paraziti
(cum ar fi malaria).
Factorii ce pot modifica rezultatele testului

Factori care pot interfera cu testul sau cu acuratetea rezultatelor sunt:

- un sange cu un continut mare in grasimi poate da un fals rezultat pozitiv
- varsta – intre 5% si 10 % din persoanele peste 65 ani au factorul reumatoid crescut.
De retinut!
- aproximativ 3% din persoanele ce nu au artrita reumatoida au un nivel ridicat de factor
reumatoid. Dintre acestia, doar 5% vor dezvolta, in viitor, artrite reumatoide. In plus, 25% din
persoanele cu artrita reumatoida nu au factor reumatoid crescut. Intotdeauna, medicul specialist
va folosi rezultatul testului impreuna cu o serie de informatii privind istoricul medical al pacientului
si un examen fizic complet inainte de a pune diagnosticul de artrita reumatoida
- adultii ce nu au artrita reumatoida pot avea, ocazional, un titru usor crescut. De aceea, nivelele
usor crescute de factor reumatoid devin mai putin importante in cazul unor persoane varstnice
- unele persoane ce sufera de artrita reumatoida au un titru normal de factor reumatoid.
Examinarea poate fi repetata daca se suspicioneaza diagnosticul de artrita reumatoida, in cazul
in care la prima examinare titrul a fost normal. Absenta unui titru crescut de factor reumatoid nu
exclude diagnosticul de artrita reumatoida
- nivelul de factor reumatoid poate fi masurat si din lichidul de la nivelul articulatiei (lichid
sinovial). Totusi, aceasta examinare este efectuata rar
- factorul reumatoid este prezent doar la 30% dintre copii cu artrita reumatoida juvenila.