CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR

Înainte de a începe prezentarea propriuzisă a

particularitățiilor specifice imobilizărilor fondurilor europene,
doresc să încep prin o scurtă orezentare a ceea ce înseamnă
imobilizările.
Pentru a înțelege mai bine această componentă a
imobilizărilor doresc să fac o clasificare a acestor imobilizări cu
care sunt deacord majoritatea carțiilor de specialitate, și anume
împărțirea imobilizărilor în trei mari categorii:
a) Imobilizări corporale
b) Imobilizări necorporale
c) Imobilizări financiare
Aceste trei mari categorii au fiecare particularitățiile lor,
astfel imobilizărilor corporale le corespund cheltuielile cu
terenuri, mijloace fixe, ( constructii, instalații tehnice și mașini,
alte instalatii tehnice , utilaje și mobilier) avansuri și imobilizări
corporale în curs. Imobilizărilor necorporale le corespund
cheltuielile de constituire, fondl comercial, cheltuielile de
dezvoltare, bevete, licente, concesiuni,marci comerciale, alte
imobilizări necorporale, avansuri și imobilizări necorporale în
curs. Imobilizărilor financiare le corespund titlurile de
particioare, creanțele imobilizate, titluri sub forma de interese
de participare.
 Conturile de imobilizări fac parte din casa a II-a de conturi
care cuprind urmatoarele grupe:
Grupa 20 imobilizări necorporale;
Grupa 21 imobilizări corporale;
Grupa 23 imobilizări în curs şi avansuri pentru imobilizări;
Grupa 26 imobilizări financiare
Amortizările privind imobilizările se regăsesc în subgrupele:
280 pentru amortizări privind imobilizările necorporale
281 amortizări privind imobilizările corporale
Pentru ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizărilor le corespund subgrupele
290 ajustări pentru deprecerea imobilizărilor necorporale
291 ajustări pentru deprecerea imobilizărilor corporale
293 ajustări pentru deprecerea imobilizărolor în curs
296 ajustări pentru deprecerea imobilizărilor financiare
Conturile de imobilizări au fincţie contabilă de activ se debitează
cu intrări de imobilizări în patrimoniu, la preţ de înregistrare, prin
achizitionare, obţinere din producţie proprie, primire ca aport în
antură la capitalul social sau primire cu titlu gratuit (donaţie). Au
sold final creditor care reflectă valoarea imobilizărilor existente
în patrimoniu, la preţ de înregistrare. Se debitează cu ieşirile de
imobilizări din patrimoniu, la preţ de înregistrare, prin casare,
vânyare, predare ca aport la capitalul altei societăţi sau
transmitere cu titlu gratuit.
Deoarece imobilizările necorporale şi corporale se află la
dispoziţia durabilă a entităţii economice, pe o perioadă mai mare
de un an, îşi recuperează valoarea, parte cu parte, sub forma de
amortizări prin includerea ei pe pe o perioadă de timp numită
durată normală de funcţionare. Conturile de amortizare a
imobilizărilor sunt conturi rectificative de imobilizări cu funcţie
contabilă de pasiv. La închiderea exerciţiului financiar,
amortizarea cumulată se scade din valoarea imobilizărilor la preţ
de înregistrare pentru a se determina valoarea netă contabilă a
acestora. Conturile de amortizare a imobilizărilor se debitează cu
amortizarea imobilizarilor ieşite din parimoniu şi se creditează cu
amortizarea lunară a imobilizărilor aflate în patrimoniu, ele
având sold final creditor care reflectă amortizarea cumulată a
imobilizărilor existente în patrimoniu.
Valoaea unei imobilizări se poate modifica pe parcursul
exustenţeisale în patrimoniul unei întreprinderi. Modificarea
valorii unei imobilizări este determinată de următorii factori:
Factori interni, care se referă la faptul că imobiliyarea
respectivă, prin folosirea ei în procesul de exploatare îşi
transferă valoarea asupra bucuriilor şi serviciilor care sunt
realiyate cu ajutorul ei. Acest transfer de valoare este ireversibil,
ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub denumirea
de depreciere ireversibilă a valorii imobilizărilor. Prin urmare,
amortismentul este expresia valorică a deprecierii ireversibile a
valorii imobilizărilor.
Factori externi, sub sancţiunea cărora valoarea unei
imobilizări este influenţată fără a exista o legătură directă cu
folosirea acesteia. Practic valoarea unei imobilizări este
influenţată dintre raportul dintre cerere şi oferta de pe piaţă, de
acâiunea unor variabile de natură calitativă, care nu pot fi
coantificate, dar care influenţează valoarea justă a imobilizării
respective. În cazul în care acţiunea acestor factori externi se
manifestă în sensul diminuării valorii unei imobilizări, atunci
această pierdere de valoare, care este considerată conjucturala,
se numeste depreciere ireversibilă. Expresia valorică a
deprecierii reversibile a valorii unei imobilizări o reprezintă
ajustările pentru depreciere.
Conturile de ajustări pentru deprecierea sau pierderea de
valoare a imobilizărilor se debitează cu diminuarea şi anularea
ajustărilor aferente imobilizărilor din patrimoniu, se creditează
cu constituirea şi majorarea ajustărilor aferente imobilizărilor
aflate în patrimoniu, au sold final creditor care reflectă valoarea
ajustărilor aferente imobilizărilor existente în patriminiu.
Operaţiile specifice imobilizărilor sunt:
Intrarile care cuprind achiziţii, aporturi în natură la capitalul
social, producţie proprie, următoarea operaţiune este
amortizarea lunară a imobilizărilor, ciclul operaţiuniilor se
incheie cu iesirile care pot fi sub aspectul de casare,vanzare sau
donatie.