1 Noțiuni de management, noțiuni de structura și funcționarea sistemelor socio-

economice

1.1 Captarea atenției

Dragi studente și studenți,

Dacă veți lucra la o agenție pentru protecția mediului (APM) la biroul biodiversitate o să
ocupați, în mare, cu :
 Arii protejate - acordare de custodii, verificări ale adecvării planurilor pentru
managementul speciilor și habitatelor și modului de punere a lor în practică;
 Acordarea de autorizații pentru recoltare și comercializare de organisme dintr-o parte
din speciile sălbatice (cele care nu sunt pescuite și vânate în afara ariilor protejate);
 Grădini zoologice și alte forme de conservare ex-situ;
 Informarea publicului.

Aceste activități nu acoperă tot

ce se poate încadra în domeniul
managementului diversității
biologice. Ne putem da seama
de asta analizând felul cum este
definită biodiversitatea pe
pagina APM Galați (aici; foto
stânga - Dunărea la Galați cu
sursa aici):

"Biodiversitatea este natura

în toate formele sale,
constituită din toate
organismele vii, de care
depinde viaţa noastră, a
oamenilor.

Omul face parte din biodiversitate fiind inclus în diversitatea de specii existente. Pe lângă diversitatea
speciilor, biodiversitatea include de asemenea diversitatea genetică (a genelor unei specii). Totodată
speciile de plante şi animale interacţionează între ele, în cadrul unor ecosisteme care se pot forma de
la nivel micro, cum este cel al unui trunchi de arbore mort, ce reprezintă un adevărat paradis pentru
muşchi, licheni şi mii de insecte, până la o întreagă pădure, un râu, o mlaştină, un munte sau chiar
până la nivelul întregii biosfere. Diversitatea ecosistemică reprezintă a treia componentă a
biodiversităţii.

Prin activitatea pe care oamenii au avut-o de-a lungul timpului s-a adăugat o nouă componentă a
biodiversităţii, cea a diversităţii etno-culturale, ce se referă atât la cunoştinţele şi practicile
tradiţionale ce şi-au pus amprenta asupra multora dintre peisaje, cât şi a diversităţii etnice şi
lingvistice.”

Dacă biodiversitatea se referă la toate aceste lucruri atunci de ce nu ne ocupăm și de toate

celelalte ale omului: de economie, de cultură, de lingvistică ? Deoarece de asta se ocupă alți
oameni pentru care nu asta e biodiversitatea. Definiția de mai sus este o definiție
instituțională (vom detalia mai târziu ce înseamnă asta), nu o definiție în cadrul unui corp de
cunoaștere științifică.
Mai putem observa că specialiștii de la APM nu se ocupă nici de organismele vânate în afara
ariilor protejate. De ce ? Pentru că se ocupă alte instituții (inspectoratele teritoriale de regim
silvic și vânătoare, detalii aici). În figura 3 puteți vedea ce înseamnă manager al speciilor
pentru cei cu interese cinegettice.

Este felul cum ecologii definesc instituțional biodiversitatea corect, iar cel al celor cu interese
cinegetice incorect ? Definițiile instituționale sunt cele acceptabile pentru comunitățile
respective de utilizatori. Chiar dacă noi am putea avea un interes să susținem definiția
“noastră”, nu trebuie să o facem în cadru academic. Știința nu se face în funcție de interese
profesionale. Un curs nu este o activitate de lobby pentru un program politic sau pentru
interesele unei comunități științifice, ci o expunere obiectivă a ce este managementul
diversității biologice în toate formele lui organizaționale existente.

Figura 3 Definiții instituționale acceptate de utilizatorii cu interese cinegetice1. Se poate

observa în dreapta jos că mediul natural este conceptualizat ca fiind separat de societate din
perspectiva acestor utilizatori, ceea ce e ontologi diferit de includerea omului în mediu
caracteristică definiției biodiversității de pe pagina APM Galați.

Ca primă etapă nu ne interesează să spunem dacă e bine sau nu din perspectiva scopului de
dezvoltare durabilă că așa stau lucrurile, ci să vedem în mod riguris cum stau lucrurile în
realitate. Apoi este important și să înțelegem și cum s-au schimbat ele în timp. Iar ca să
înțelegem ce este bine în acest domeniu, trebuie să avem unele noțiuni despre ce înseamnă
bine public. Doar pe o astfel de bază serioasă putem schimba ceva în bine în mod
responsabil.

1.2 O definire inductivă a managementului diversității biologice

Dacă am începe acum să vorbim despre teoria managementului, așa cum este făcută schema
notelor de curs din introducere, după câteva ore v-ați simți tot mai departe de ținta noastră,
managementul diversității biologice, fiind absorbiți de vocabularul disciplinelor economice.
“Oare cum vrea să ajungă unde ne-a spus că vom ajunge ?” vă veți întreba (figura 4)

1
Din “Ghid de planificare strategică pentru managementul durabil al faunei sălbatice, de interes cinegetic”,
Elaborat în cadrul unui proiect Life, disponibil aici.
 Figura 4 De la Gibraltar la Capul Nord sunt cam
5600 de km. Cineva care nu are o hartă a drumului și
nici n-a mai fost prin Europa și vede doar un
indicator : spre Capul Nord 5600 de km, va fi
probabil demoralizat. Din fericire noi avem o hartă a
căii de parcurs și nici drumul nu este chiar atât de
lung.

Dacă intrăm direct în chestiunile specifice acestei

discipline și începem să discutăm despre ce există în
realitate vi s-ar părea ceva foarte îndepărtat de
noțiunile teoretice holiste cu care sunteți obișnuiți,
practic fără nici o legătură. Vi s-ar părea că una
spunem, ca școală de gândire, și alta facem. Asta ar
fi o observație foarte bună, mai ales că de spus e
destul de ușor (am să învăț de zece), dar de făcut e
mai greu. Se aplică și profesorilor și cercetătorilor.

Nu trebuie nici să ne descurajăm, nici să fim farisei. Trebuie mai degrabă să fim realiști și
pragmatici. Aceasta e o atitudină tipică mangerilor.

Din punct de vedere al conținutului ne propunem să înțelegem legătura dintre practica

reală a managementului diversității biologice și obiectivele manageriale holiste
caracteristice ecologiei sistemice. Vom vedea că modul holist de abordare și ce există în
practica reală la ora actuală sunt complementare, primul fiind folositor la nivel strategic
național, de stat, iar celelalte la niveluri tactice și operaționale în organizațiile sau grupurile
de organizații implicate efectiv în managementul speciilor. Veți vedea că asta este nu doar
indezirabil, ci și imposibil să înlocuim toate abordările existente cu una holistă integratoare.

Strategia este să construim un fundament de cunoaștere comun pentru cele două abordări.
Abordarea ecologică holistă și practica reală a managementului speciilor au apărut
independent, nu putem deduce pe una din cealaltă, cum nu putem înțelege relația dintre două
ramuri ale unui copac fără să știm că există un trunchi comun.

1.2.1 Cărți didactice despre managementul diversității biologice

În sens strict nu există astfel de cărți, deoarece termenul managementul diversității biologice
este o invenție recentă. Domeniul consacrat cel mai apropiat de el se numește în limba
engleză “Conservation biology”. În figura 4 sunt coperțile a trei astfel de cărți.
Figura 4 Două manuale de biologia conservării și o carte de probleme. Folosim la curs și la
seminar unele părți din ele. Cărțile pot fi descărcate de aici: Pullin (2002), Hunter și Gibbs
(2006), Gibbs și colab. (2008).

Lucru individual: vă rog să descărcați aceste cărți și să le parcurgeți

cuprinsul. Ce observați ? Cele două manuale includ elemente de cunoaștere
fundamentală ecologică, elemente de deteriorarea sistemelor ecologice (în
termenii noștri), activități caracteristice managementului in situ al
speciilor amenințate (prin intermediul ecosistemelor caracteristice, prin
acțiune asupra factorilor de comandă ai populațiilor, prin acțiune în sensul
menținerii diversității genetice și prin menținerea condițiilor necesare
proceselor de evoluție naturală), activități caracteristice managementului
ex-situ, considerați generale cu privire la proiectarea managementului și
politicilor publice în interes de conservare.

Majoritatea elementelor manageriale din aceste cărți ilustrează managementul operațional

al speciilor amenințate. Nu sunt luate în discuție cazurile de utilizare economică a resurselor
regenerabile cum sunt cele cinegetice în exemplul nostru de mai sus. Biologia conservării
este un concept disciplinar mai restrâns decât managementul diversității biologice. El nu
este caracteristic ecologiei sistemice ca disciplină interesată de funcționarea proceselor
autocatalitice cuplate din sistemele socio-ecologice. Biologia conservării reflectă exclusiv
interesele de conservare a speciilor, nu întreaga gamă de relații dintre sistemele ecologice și
sistemele socio-economice care implică un management al speciilor.

1.2.2 Exemple de managementul speciilor din literatura de specialitate

În figura 5 puteți vedea un eșantion din literatura relevantă pentru managementul diversității
biologice. Pe lângă subiecte pe care le-am găsit deja în cursurile sunt prezente și numeroase
altele, reprezentate în figura 5 doar parțial:
 Legătura dintre managementul speciilor în scop de conservare și utilizări sectoriale
ale capitalului natural în scop economic (agricultură, management forestier,
management cinegetic, management piscicol).
Figura 5 O imagine asupra diversității publicațiilor științifice în domeniul managementului
dviersității speciilor. Textele sunt incluse în literatura furnizată pentru descărcare on-line.
  Aspectele comerciale ale managementului diversității biologice, atât în contextul
instrumentelor pentru crearea de stimulente pozitive, cât și în cel al convenției CITES
și al protocolului Nagoya asociat Convenției asupra Diversității Biologice
 Multiplele scări spațiale la care se fac planuri de management al speciilor, de la cea a
unei arii protejate, la cele la scara ecoregiunilor care implică cooperarea între
administrații ale ariilor protejate și multipli utilizatori sectoriali, până la cele de scară
globală prin cooperare internațională.
 Problematică utilizării serviciilor ecosistemice ca argumentare pentru management ul
speciilor și al plăților pentru servicii ecosistemice ca instrument pentru finanțarea al
acestuia.

Chiar dacă nu am regăsit complet definiția instituțională a diversității biologice, cu cele patru
componente ale ei: diversitatea genetică, specifică, a ecosistemelor, etno-culturală, putem
fundamenta pe baza literaturii o abordare integratoare a multiplelor tipuri de management al
diversității biologice (MDB) care au loc în sistemelor socio-economice.

Observăm că:
 MDB presupune întotdeauna un cuplaj între un proces natural (conceptualizat la nivel
populațional sau al sistemelor ecologice) și un proces cultural.
 Procesul de management poate avea obiective de conservare sau obiective economice,
în funcție de caracteristicile organizației în cadrul căreia se face.
 La scară regională, națională și internațională poate exista cooperarea între organizații
aflate în conflict de interese din punct de vedere al MDB, sau având interese comune.
 Se poate vorbi de o organizare ierarhică a proceselor de MDB, care urmează structura
ierarhică a sistemelor socio-economice.
 MDB organizat ierarhic nu presupune neapărat doar utilizarea unor metode de sus în
jos (top-down), ci e compatibil și cu mecanisme de piață.

1.2.3 O primă definire a managementului diversității biologice

Folosind toate exemplele de mai sus și perspectiva ecologică holistă putem da acum o
definiție de lucru managementului dinversității biologice (o definiție mai riguroasă o vom
putea da mai târziu):
 MDB se referă toate activitățile de organizare
o a măsurilor operaționale în spațiu și timp prin care variabile ecologice de
control al efectivelor populațiilor țintă și al diversității specifice a
sistemelorecologice sunt menținute la anumite valori în scopuri de protejare
sau economice,
o a măsurilor operaționale de conservare ex-situ în scopuri de protejare,
educaționale sau comericiale,
o a politicilor publice de la diferite niveluri ierarhice ale sistemelor socio-
economice care formează cadrul în care au loc activitățile operaționale și de
cooperare între organizațiile implicate,
o folosind resurse financiare ale organizațiilor private și publice.

În acest moment se ridică o serie de întrebări tehnice care au nevoie de răspuns înainte de a
aprofunda chestiunea MDB:
  ce înseamnă a organiza, organizație, cum se stabilesc regulile de management de
către organizații și care e relația acestor noțiuni cu ierarhia de sisteme ecologice ?
 care sunt acele variabile de control al efectivului populațional și al distribuției
diversității biologice în sistemele ecologice ? Cum știm să le controlăm, ce modele
avem la dispoziție ?
 Unde se încadrează MDB în raport cu alte tipuri de managment al capitalului natural ?

S-ar putea continua. Cu astfel de întrebări am ajuns la structura notelor de curs prezentată în
introducere. Practic fiecare element din structură dă răspuns la o întrebare relevantă pentru a
înțelege ce înseamnă MDB și cum se face efectiv.

În continuare o să dăm răspunsul la prima întrebare formulată. Urmează capitolul care

include noțiuni general de management în corelație cu structura sistemelor socio-economice.

Nu putem ști ce este managementul diversității biiologice în mod obiectiv fără să știm ce
este managementul capitalului natural, și nu putem ști ce este acesta din urmă fără să
știm la nivel introductiv ce este managementul în genere, ca disciplină socială din
domeniul economiei.

Natura este atât de frumoasă încât merită acest efort de cunoașter al nostru. Mai jos putem
admira porțiunea terminală a crestei munților Bistriței, iar dincolo de valea Bistriție, în plan
secund, masivul Giumalău.