Sunteți pe pagina 1din 10

CONCEPTUL,CONCEPTUL,CONCEPTUL,CONCEPTUL, PROBLEMATICAPROBLEMATICAPROBLEMATICAPROBLEMATICA ŞIŞIŞIŞI TIPURILETIPURILETIPURILETIPURILE DEDEDEDE CURRICULUMCURRICULUMCURRICULUMCURRICULUM ŞCOLARŞCOLARŞCOLARŞCOLAR

1. UnităŃi de conŃinut

Scurt istoric al curriculum-ului

Conceptul şi problematica curriculum-ului şcolar

Tipuri de curriculum şcolar

Argument

Studierea acestui capitol va face posibilă identificarea rolului şi locului curriculum-ului în cadrul ştiinŃelor educaŃiei, pentru a delimita atât ariile tematice specifice acestora, cât şi accentele particulare puternic transformatoare, aduse de această nouă perspectivă curriculară reprezentând componenta centrală a reformei învăŃământului românesc, o reformă care a generat mutaŃii profunde şi dinamizarea tuturor celorlalte componente educaŃionale.

Obiective

După parcurgerea acestui capitol cursanŃii vor fi capabili:

să prezinte noua direcŃie de dezvoltare curriculară a învăŃământului românesc în contextul actual al reformei; să analizeze semnificaŃia conceptului de „curriculum” din perspectiva cercetărilor în domeniu; să realizeze o comparaŃie între diversele tipuri de curriculum şcolar şi criteriile aferente; să exemplifice tipologia curriculum-ului şcolar, raportând-o la propria specializare.

*În

2. Concepte cheie

Curriculum-ul şcolar are o semnificaŃie duală în sistemul de învăŃământ românesc:

sens

larg,

curriculum-ul

desemnează

ansamblul

proceselor

educative

şi

al

experienŃelor de învăŃare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.

*În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenŃiale privind procesele educative şi experienŃele de învăŃare pe care şcoala le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă denumirea de curriculum formal sau oficial. (Curriculum NaŃional. Cadru de referinŃă. 1998)

Tipuri de curriculum şcolar:

Curriculum explicit este curriculum-ul oficial, formal, care reflectă idealul educaŃional şi celelalte finalităŃi ale sistemului educativ naŃional. El este concretizat, detaliat în documentele curriculare: planurile de învăŃământ, programele şcolare, manuale şi alte materiale curriculare. Se subdivide în:

curriculum complementar (adiŃional sau la decizia şcolii).

curriculum principal ( nucleu sau trunchi comun) şi

52

Curriculum-ul nucleu în accepŃiunea largă, semnifică un set de discipline/cursuri necesare pentru toŃi elevii unui ciclu sau instituŃii şcolare, ca trunchi comun obligatoriu de studiat într-un număr minim de ore. Reprezintă majoritatea volumului de studiu (între 60-90%), mai mare în clasele mici, diminuându-se treptat în favoarea curriculum-ului complementar.

Curriculum-ul complementar (adiŃional sau curriculum la decizia şcolii)este reprezentat de teme sau discipline studiate în regim opŃional sau facultativ. Ele pot fi diverse, dar oportune şi compatibile cu cele din curriculum-ul nucleu. Curriculum-ul complementar acoperă diferenŃa dintre procentul minim şi maxim de ore prevăzut de planul cadru de învăŃământ şi, în şcoală, poate lua următoarele forme :

o

Curriculum nucleu aprofundat presupune aprofundarea materiei din curriculum-ul nucleu prin diversificarea activităŃilor de învăŃare până la acoperirea numărului maxim de ore la disciplina respectivă.

o

Curriculum nucleu extins – presupune ca şcoala să dea curs propunerilor de conŃinuturi suplimentare din programele şcolare elaborate la nivel naŃional. Este conceput pentru elevii care manifestă interes şi aptitudini deosebite pentru anumite discipline.

o

Curriculum elaborat în şcoală – completează curriculum-ul nucleu cu o serie de discipline / teme opŃionale alese din lista propusă de organismele oficiale sau propuse chiar de instituŃia şcolară. Aceste discipline presupun elaborarea unor proiecte curriculare opŃionale concepute într-un cadru monodisciplinar, la nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare (Curriculum NaŃional pentru învăŃământul obligatoriu, 1998, p. 43).

Curriculum-ul implicit este un curriculum subînŃeles, ocazionat de parcurgerea curriculum- ului explicit în fiecare clasă, şcoală, în mod specific. Este denumit şi curriculum ascuns şi reprezintă aspectele întâlnite în unităŃile de învăŃământ fără a fi parte efectivă, explicită a curriculum-ului oficial, formal. Acest tip de curriculum vizează ansamblul de aspecte informale de viaŃă din cadrul şcolar:

interacŃiunea elev-elev, elev-profesor, elev-alŃi factori din şcoală şi din afara acesteia, estetica, decoraŃiunile din şcoală / clasă, obiceiuri şi tradiŃii ale şcolii, gradul de implicare în rezolvarea sarcinilor şcolare / extraşcolare, ordinea şi disciplina în şcoală, într-un cuvânt cultura organizaŃională a şcolii.

Curriculum-ul ocult / ascuns este un tip aparte de curriculum, în sensul că, deşi reprezintă tot un curriculum implicit, într-un fel ascuns, este disimulat în mod intenŃionat, camuflat prin voinŃa unor autorităŃi care elaborează politica educaŃională pe plan naŃional.

Curriculum absent / nul sau curriculum nul, reprezentat de o mică parte din curriculum global, nerealizată, neconcepută sau ignorată, astfel spus ceea ce s-ar fi cuvenit să fie, dar din varii motive nu există; are consecinŃe grave când vizează elemente ale curriculum-ului explicit.

53

3. AplicaŃii – scheme, grafice, teme

3.1. Momente semnificative în apariŃia şi evoluŃia curriculum-ului (A. Barna ,1) Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se găseşte în latina veche, unde avea sensuri multiple, dar apropiate cum ar fi: alergare, cursă, parcurgere, scurtă privire, trecere, parcurs prin viaŃă, în principal, o biografie prescurtată a unei persoane, de unde şi sintagma „curriculum vitae”. Toate acestea converg semantic spre un demers complet, cuprinzător, dar prescurtat, sintetic rezumativ, esenŃializat şi dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu, în desfăşurarea unei acŃiuni etc. Termenul de curriculum este preluat de autorii americani, printr-o reîntoarcere în timp, literatura pedagogică a Europei de Vest a secolelor XVI – XVII. Conceptul apare pentru prima dată în documentele UniversităŃii din Leiden (Olanda) 1582, şi apoi ale UniversităŃii din Glasgow (ScoŃia), 1633. În această perioadă sub influenŃa mişcărilor ideologice şi sociale din Europa s-a impus o standardizare a tematicii studiilor universitare, un anumit control asupra activităŃii şi orientării universităŃilor, mult prea autonome în acele vremuri. Curriculum-ul universitar stipula, cu titlu de norme şi prescripŃii, programele de studiu aferente specializărilor existente în acea epocă. Primul care amendează semnificativ sensul primar al curriculum-ului, a fost pedagogul şi filosoful american John Dewey, prin publicarea în 1902 a studiului „Copilul şi curriculum-ul”. Pentru prima dată în această lucrare curriculum este folosit în sensul de „experienŃă de învăŃare a copilului, organizată de şcoală, alături de totalul disciplinelor de învăŃământ oferite şi studiate în şcoală”. În viziunea lui J. Dewey curriculum este centrat pe copil astfel încât acesta „devine soarele în jurul căruia gravitează dispozitivele pedagogice; el este centrul în jurul căruia acestea se organizează” (după A. Barna,1). Deoarece şcoala este ruptă de viaŃă, în viziunea lui J. Dewey, copilul nu poate folosi experienŃa pe care a acumulat-o în afara ei şi nu poate valorifica în activitatea zilnică ceea ce a învăŃat la şcoală. De aceea, şcoala trebuie să se alăture vieŃii „să devină habitatul copilului, o comunitate în miniatură, o societate embrionară” . Linia de gândire a lui J. Dewey este continuată de pedagogul american Franklin Bobbitt în cartea sa „The Curriculum” (1918) în care scoate termenul de curriculum, într-o manieră categorică şi tranşantă din accepŃiunea sa tradiŃională. El extinde aria semantică a conceptului la întreaga experienŃă de învăŃare a copilului, dobândită atât în şcoală cât şi în afara şcolii, prin activităŃi de tip nonformal sau extraşcolar, desfăşurate în afara orarului şcolar. Un alt moment de referinŃă în conturarea conceptului contemporan de „curriculum” îl marchează Ralph Tyler, prin lucrarea „Principiile de bază ale curriculum-ului şi instrucŃiei” (1949), lucrare sistematică, dar şi normativă, prescriptivă, supranumită „biblie a curriculum-ului”. Autorul fundamentează problematica curriculum-ului în patru capitole ale lucrării:

obiectivele ce revin şcolii ca instituŃie;

experienŃele educative cele mai indicate pentru atingerea obiectivelor;

manierele concrete de ocazionare şi de provocare a acestor experienŃe pentru a genera efectiv trăiri concrete la educabili;

constatarea gradului de realizare de către şcoală a tuturor acestor intenŃii şi aşteptări. În viziunea lui R. Tyler, curriculum-ul, focalizat pe instituŃia şcolară, are câteva contribuŃii importante între care:

anticipează ceea ce denumim astăzi „misiunea şcolară” concretizată în „Proiectul Curricular al Şcolii”;

54

acceptarea unei anumite autonomii a şcolilor în conceperea curriculum-ului; menŃinerea curriculum-ului departe de arbitrarul şi empirismul fiecărui cadru didactic coroborată cu responsabilizarea întregii şcoli în materie de educaŃie în comunitate (după A. Barna, 1)

Curriculum-ul desemnează ansamblul concret de conŃinuturi, metode de învăŃare şi metode de evaluare a performanŃelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate (după G. Văideanu, 1986, Pedagogie, Iaşi) Curriculum, în accepŃiunea largă în care este vehiculat astăzi, presupune un sistem complex de „procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoŃesc şi urmează proiectarea, elaborarea , implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului de experienŃe de învăŃare oferite în şcoală. În sens restrâns, curriculum desemnează ansamblul documentelor de tip reglator sau de altă natură în cadrul cărora se consemnează experienŃele de învăŃare” (Crişan, A., 1998, „Curriculum şi dezvoltare curriculară în contextul reformei învăŃământului” document M.E.N. – CNC, Bucureşti) Există şi definiŃii mai cuprinzătoare şi mai explicite. Astfel după L. d’Hainaut, curriculum-ul reprezintă un proiect educativ care defineşte:

Ńelurile, scopurile şi obiectivele unei activităŃi educative; căile, mijloacele şi acŃiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri;

metodele şi instrumentele pentru a evalua rezultatele progresului educativ. Analizând diversele abordări, pedagogul român D. Ungureanu (12) elaborează o teorie ce sintetizează esenŃa curriculum-ului şcolar: este vorba de o triadă generică a ipostazelor

curriculum-ului, reprezentativă şi suficient de acoperitoare pentru toate celelalte ipostaze ce pot deriva din ea.

55

Această triadă ipostazică se referă la curriculum-ul ca:

Reprezentare (concept, structură, domeniu); Reprezentare a acŃiunii (proiect / program / document, materiale); AcŃiune propriu-zisă (reflexivă / tranzitivă).

CURRICULUM- CURRICULUM- ACłIUNE REPREZENTARE 1 (proces, produs, (concept, structură, experiment) domeniu) 4 2
CURRICULUM-
CURRICULUM-
ACłIUNE
REPREZENTARE
1
(proces, produs,
(concept, structură,
experiment)
domeniu)
4
2 3
CURRICULUM-
REPREZENTAREA
ACłIUNII
(plan, program,
materiale)

Fig. 1. Triplă ipostază a curriculum-ului şcolar

Cele patru zone de intersecŃie (1,2,3,4) reprezintă:

Zona 1: structură şi domeniu realmente acŃionale secvenŃial în procesul de învăŃământ, în clasă la lecŃii. Zona 2: poate fi expresia unei structuri şi a unui domeniu riguros proiectate şi aprobate prin deliberare şi decizie specifică prealabilă, susŃinute de materiale educaŃionale aferente. Zona 3: devine echivalentul activităŃii instructiv educative desfăşurate efectiv, conform unui plan / program raŃional, responsabil şi contextual configurat. Zona 4: noutatea acestei reprezentări grafice, de confluenŃă, ca intersecŃie a intersecŃiilor posibile, nu poate decât să reprezinte (în acel triunghi echilateral) – o structură instructiv-educativă acŃională, pusă efectiv în aplicare (derulare) conform unui proiect raŃional (plan de învăŃământ) aprobat anterior în mod deliberativ, materializat într-un program / document gen programă şcolară şi validat de însăŃi acŃiunea din clasă, la lecŃii, pe măsură ce consecinŃele sale îl auto-corectează, valorizând şi configurând treptat finalităŃile educative iniŃiale (doar orientative).

Sarcină de lucru:

FormulaŃi câteva trăsături dezirabile ale unui curriculum şcolar. ArgumentaŃi alegerea din

perspectiva eficienŃei şi utilităŃii pentru elevi.

56

3.2. Clasificări ale curriculum-ului întâlnite în literatura de specialitate (A.Barna, 1):

Nr.

   

crt.

Criterii le de clasificare

Tipuri de curriculum rezultate

   

curriculum-ul explicit / oficial curriculum-ul implicit / informal curriculum-ul ocult / ascuns curriculum-ul absent / nul

Criteriul zonei de acoperire a întregii realităŃi curriculare

I.

 

Perspectiva de abordare

a) teoria curriculum-ului

curriculum-ul general

curriculum-ul specializat

curriculum-ul subliminal

 

curriculum-ul informal

II.

curriculum-ul formal

curriculum-ul scris

b) dezvoltarea curriculară

curriculum-ul predat

curriculum-ul învăŃat

 

curriculum-ul testat

curriculum-ul recomandat

   

curriculum-ul bazat pe discipline curriculum-ul bazat pe structuri interdisciplinare curriculum-ul bazat pe competenŃe curriculum-ul bazat pe învăŃare deplină curriculum-ul bazat pe activitatea deplină curriculum-ul bazat pe corelaŃia educator / educat

Modelul de proiectare (filosofia, teoria şi politica educaŃiei)

III.

 

   

curriculum-ul general curriculum-ul specializat curriculum-ul ascuns / subliminal curriculum-ul informal

Strategia de cercetare necesară prioritar în analiza curriculum-ului

a) fundamentală

curriculum-ul formal

IV.

curriculum-ul recomandat

curriculum-ul scris

b) aplicată

curriculum-ul suport

curriculum-ul predat

curriculum-ul învăŃat

curriculum-ul testat

   

curriculum-ul general curriculum-ul de profil curriculum-ul specializat

V.

Gradul de generalitate

   

curriculum-ul formal / oficial / scris curriculum-ul nonformal curriculum-ul informal

VI.

Gradul de organizare

   

curriculum-ul obligatoriu

VII.

Gradul de obligativitate

curriculum-ul opŃional

curriculum-ul facultativ

   

curriculum-ul de bază / principal curriculum-ul complementar / adiŃional

VIII.

Tipul de construcŃie a proiectului

Fig. 2. Clasificarea tipurilor de curriculum

3.3. DirecŃii noi în curriculum-ul şcolar românesc:

(Curriculum-ul naŃional, Cadru de referinŃă, MEC, 1998)

Plasarea învăŃării – ca proces – în centrul demersurilor şcolii (important este nu ceea ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a învăŃat). Orientarea învăŃării spre formarea de capacităŃii şi atitudini, prin dezvoltarea competenŃelor proprii rezolvării de probleme, precum şi prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactică. Flexibilizarea ofertei de învăŃare venită dinspre şcoală (structurarea unui învăŃământ pentru fiecare, deci pentru elevul concret, iar nu a unui învăŃământ uniform şi unic pentru toŃi, conceput pentru un elev abstract). Adaptarea conŃinuturilor învăŃării la realitatea cotidiană, precum şi la preocupările, interesele şi aptitudinile elevului. Introducerea unor noi modalităŃi de selectare şi de organizare a obiectivelor şi a conŃinuturilor, conform principiului „nu mult, ci bine”; important este nu doar ce anume, dar cât de bine, când şi de ce se învăŃă ceea ce se învaŃă, precum şi la ce anume serveşte ceea ce s-a învăŃat în şcoală.

57

Posibilitatea

realizării

unor

parcursuri

şcolare

orientarea spre inovaŃie şi spre împlinire personală.

Responsabilizarea tuturor evaluării curriculum-ului.

agenŃilor

educaŃionalii

individualizate,

motivante

pentru

elevi,

în

vederea

proiectării,

monitorizării

şi

3.4. Discipline / teme opŃionale ce pot fi incluse în curriculum-ul la decizia şcolii

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

 

OpŃional la nivelul disciplinei

OpŃional ca temă integratoare la nivelul ariei

Limba şi literatura română / maghiară / germană / etc.:

 

Stilistică şi teoria lecturii

Literatură universală

Poezie română / maghiară / germană /etc. contemporană

De la basm la SF

Tehnici de documentare

Folclor

Probleme de semantică în limba

Mitologie românească / maghiară / germană / etc.

română contemporană

Limba românească / maghiară / germană (gramatică)

Literatură comparată

Istoria literaturii române / maghiare / germane / etc.

Tehnici de redactare

Teoria literaturii şi noŃiuni de lingvistică generală

Problema neologismelor în limba română contemporană

Limba modernă:

 

Limba modernă 2

Limba modernă 3

Literatură engleză / franceză / germană etc.

CivilizaŃie britanică / franceză / germană etc.

Scriere funcŃională

Poveste, povestire; dramatizări

Limbi clasice:

 

Etimologie clasică

Legende şi mituri universale

Proverbe şi expresii de circulaŃie universală

Limba greacă veche

Aria curriculară: Arte

OpŃional la nivelul disciplinei

OpŃional ca temă integratoare la nivelul ariei

EducaŃia muzicală:

 

Canto (clasic, popular, muzică uşoară)

Ansamblu coregrafic (dans de societate, dans modern)

Instrument muzical (pian, vioară etc.)

Cultură vizuală: fotografia şi afişul

Ansamblu instrumental (grupuri instrumentale de 2- 15 elevi pentru muzică clasică uşoară, folclor)

Ansamblu coral

Drama şi interpretări dramatice

Expresie artistică în cea de-a şaptea artă: peliculă şi realitate

Tehnici moderne de prelucrare audio (înregistrări, mixaje etc.)

EducaŃie plastică:

 

Tipuri şi tehnici de desen

Design ambiental şi vestimentar

Pictură

Aria curriculară: Om şi societate

OpŃional la nivelul disciplinei

OpŃional la nivelul ariei

Istorie:

Istoria religiilor

Istoria comunităŃii locale

Istoria creştinismului

Mari istorici şi operele lor

Geopolitică

MentalităŃi şi viaŃa cotidiană

Argumente şi

Probleme controversate ale

contraargumente în interpretarea evenimentelor istorice

Demografie şi etnogeografie

istoriei

Geografie:

 

Oceanografie şi hidrologie

Solurile şi utilizarea terenurilor

Hazarde naturale, antropice şi tehnologice

Porturile lumii

Geomorfologie

Meteorologie, climatologie şi oceanologie

Individualitate geografică a Angliei, FranŃei, Germaniei etc.

RezervaŃii naturale

ŞtiinŃe socio-umane:

 

Societatea civilă şi instituŃiile statului

AplicaŃii ale logicii

Istoria ideilor

Introducere în psihologie

Introducere în sociologie

Psihologia consumatorului

Elemente de drept şi legislaŃie economică

Istoria filosofiei

EducaŃie antreprenorială

Etică aplicată

Sociologia familiei

Sociologia opiniei publice

Economie aplicată

Tehnici de rezolvare a conflictelor

Aria curriculară: EducaŃie fizică şi sport

OpŃional la nivelul disciplinei

Atletism

Gimnastică aerobică

Volei

Tenis de masă

Baschet

Sporturi de iarnă

Handbal

NataŃie

Fotbal

Oină

Tenis de câmp

58

Aria curriculară: Tehnologii

 

OpŃional la nivelul disciplinei

OpŃional ca temă integratoare la nivelul ariei

EducaŃie tehnologică:

Administrarea reŃelelor

Tehnică foto

informaŃionale

Tehnică audio – video

Indici de calitate ai produselor şi

Desen tehnic

serviciilor

Studiul materialelor (aplicaŃii)

Elemente de design industrial

Instrumente, aparate şi tehnici de măsurare (aplicaŃii)

Materii prime şi materiale (aplicaŃii)

Metode şi mijloace de măsurare şi control

Tehnologia informaŃiei:

 

Utilitarul Visual Basic. AplicaŃii la diferite discipline

Tehnici de editare text şi imagine

Utilizarea unor sisteme de operare actuale Sisteme de gestiune bazelor de date

Aria curriculară:

Matematică şi ştiinŃe ale naturii

 

OpŃional la nivelul disciplinei

OpŃional la nivelul ariei

Matematică:

 

Fundamentele aritmeticii

Inventică

Fundamentele geometriei

Sunet şi culoare

Optimizări; programare liniară

Cosmos şi microcosmos

Elemente de statistică

Surse de poluare şi protecŃia

Elemente de teoria grafurilor şi aplicaŃii

mediului înconjurător

ProporŃionalitate şi simetrie

Divizibilitate

în natură

RelaŃii

Istoria ştiinŃelor naturii

Surprize în teoria mulŃimilor

Mecanica sistemelor vii

Paradoxuri

Corpul şi reacŃiile chimice

ConstrucŃii geometrice cu rigla şi compasul

Elemente de biofizică

Elemente de biochimie

Transformări geometrice

Istoria Pământului

Elemente de geometrie descriptivă

Geologie istorică / stratigrafie

Planeta Terra

Grafice de funcŃii provenite din matematizarea unor situaŃii reale

Mişcarea corpurilor în Sistemul solar

Sisteme disperse

AplicaŃii ale bazelor de numeraŃie

ProtecŃia mediului înconjurător

Gestiunea datelor complemente de geometrie sintetică plană şi în spaŃiu

Surse de energie ale planetei (energie solară, nucleară şi chimică)

Istoria matematicii

Efecte termice ce însoŃesc

AplicaŃii ale matematicii în practică

fenomenele fizice şi chimice (fenomene exo şi

Complemente de calcul diferenŃial şi integral

endotermice, efecte termice de dizolvare, reacŃii chimice ca surse de energie)

Fizică:

 

Prelucrarea datelor experimentale în fizică

Tipuri de probleme teoretice şi aplicate

Elemente de mecanica fluidelor

OscilaŃii şi unde mecanice

Fizica între real şi imaginar

Tehnici de laborator Chimie:

Legi care guvernează fenomenele chimice

Alotropie, izomorfism, polimorfism

Tehnici de laborator

Chimia semiconductorilor

NoŃiuni de chimie analitică

Analiza chimică calitativă

Analiza elementară

Biologie:

Biologie aplicată

ActivităŃi de investigare a naturii

EducaŃie ecologică (ecosisteme naturale, ecosisteme antropice)

Probleme actuale de genetică

EducaŃie pentru sănătate (educaŃie sexuală, educaŃie pentru o viaŃă sănătoasă)

59

Sugestii de opŃionale ca teme integratoare la nivelul mai multor arii curriculare:

ŞtiinŃa şi tehnologia: de la teorie şi imaginaŃie la realizări concrete

Cartografia

Istoria descoperirilor ştiinŃifice

Universul şi sistemul solar

Editarea unei reviste şcolare

Cultură şi civilizaŃie zonală

Cultura plantelor specifice zonei

Creşterea animalelor specifice zonei

Igienă şi nutriŃie

Istoria artelor

Calculatorul în viaŃa cotidiană

Sarcini de lucru:

Istoria civilizaŃiei şi culturii

Tehnici de comunicare în spaŃiul public

CorespondenŃă comercială

Terra şi planetele Sistemului solar

NoŃiuni de fizica Pământului şi seismologie

Surse de poluare şi metode de combatere a lor

Filosofia ştiinŃei

Estetica

Psihologia artei

Filosofie şi literatură

Elemente de mecatronică

1. RealizaŃi o analiză a actualului curriculum şcolar românesc şi identificaŃi punctele tari şi slabe .

2. Care sunt posibilităŃile de implicare ale cadrului didactic în valorificarea punctelor tari şi în eliminarea punctelor slabe menŃionate anterior ?

4. Sinteză

Conceptul de curriculum rămâne unul dintre cele mai controversate concepte ale pedagogiei. DefiniŃiile, extrem de diverse şi de contradictorii uneori, au variat pe parcursul

secolelor XVI – XX, în funcŃie de concepŃia pedagogică a autorilor şi de perspectiva de abordare

a conceptului adoptată în funcŃie de priorităŃile şi caracteristicile reformelor învăŃământului. Sensurile acestui termen sunt greu de armonizat: la o extremă termenul desemnând un proiect ce

acoperă toate componentele acŃiunii educaŃionale, iar la cealaltă extremă termenul se referă în mod concret la organizarea şi structurarea conŃinutului procesului de învăŃământ, aspecte consemnate în documente şcolare. În prezent conceptul este folosit în mai multe accepŃiuni. În sensul cel mai larg, curriculum înseamnă întreaga experienŃă de învăŃare dobândită în contexte educaŃionale şcolare

şi extraşcolare. În sensul cel mai restrâns (sensul tradiŃional) curriculum semnifică conŃinuturile

învăŃării; obiectivate în planuri de învăŃământ, programe şi manuale. Problematica vastă, complexă a curriculum-ului a dus la diversificarea acestuia în mai multe tipuri, conturându-se astfel multiple clasificări, dintre care cea uzuală este:

curriculum-ul explicit

o

curriculum-ul principal / nucleu

o

curriculum-ul complementar / la decizia şcolii

curriculum-ul implicit

curriculum-ul ocult

curriculum-ul absent

Teme de reflecŃie

1. Modul de organizare şi funcŃionare a şcolii româneşti permite intervenŃia cadrului didactic în sensul elaborării unui curriculum şcolar propriu? ArgumentaŃi.

2. Cum se manifestă autonomia unui cadru didactic în problematica curriculum-ului şcolar?

3. Ce aduce nou concepŃia curriculară în învăŃământul românesc?

60

Bibliografie

1. Barna, A, Antohe, G.

2. CreŃu, C.,

3. CreŃu, C.,

4. CreŃu, D.,

5. Cristea, C.,

6. Crişan, A. (coord.)

7. Cucoş, C., (coord.)

8. Stanciu, M.,

9. Ungureanu, D.,

10. Văideanu, G.,

Curs de pedagogie, Vol. I-II, Ed. Logos, GalaŃi, 2003.

ConŃinuturile procesului de învăŃământ, în vol. Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.

Curriculum diferenŃiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

Psihopedagogie, Ed. Imago, Sibiu, 1999.

DicŃionar de pedagogie, Ed. Litera InternaŃional, 2000.

Curriculum şi dezvoltarea curriculară în contextul reformei învăŃământului, M.E.N., 1998.

Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

Reforma conŃinuturilor învăŃământului, Ed. Polirom, 1999.

EducaŃie şi curriculum, Ed. Eurostampa, Timişoara, 1999.

EducaŃia la frontiera dintre milenii, colecŃia „Idei contemporane”, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.

11. *

*

* ,

Curriculum NaŃional. Programe şcolare pentru învăŃământul preuniversitar, M.E.N., 1998.

12. *

*

* ,

Noul Curriculum NaŃional, M.E.N., 1998.

13. *

*

* ,

Programe şcolare pentru cl.I-VIII, M.E.N., 1999, vol.1-10.

61