MOBILITATEA SPATIO-TEMPORALA CA PROBLEMA DE

PLANIFICARE SPATIALA

Istoria oricarei localitati inregistreaza diferite dimensiuni, atat sociale, prin numarul
de locuitori, cat si fizice, prin cantitatea de fond construit existent. Aceste componente
variaza in functie de diversi factori externi sau interni.
Orice localitate poate fi asemanata cu un sistem deschis. Elementele din acest sistem
(fond cladit, infrastructura etc) sufera modificari in timp datorita diversilor factori externi
(migratie, importuri etc), sau uneori interni (natalitatea crescuta). Datorita acestor fluctuatii,
in timp, variaza si nevoile locuitorilor:
“-Necesit umane individuale:
necesitati biofiziologice- generate de conditiile de existenta
nevoi culturale- bunuri culturale materiale
-Coexistenta colectivitatii- nevoi sociale- sociale, morale” (conform Curs Doctrine Urbane,
Prof.dr.arh. Alexandru M. SANDU)
Astfel, orice profesionist (arhitect/urbanist) se loveste constant de problema
mobilitatii spatio-temporale a localitatilor in activitatea sa de proiectare. De aceea
organizarea unui spatiu trebuie sa aiba in vedere procesul de dezvoltare, indiferent ca e
vorba de un spatiu urban sau de unul arhitectural. Pentru a se atinge aceasta dezvoltare se
impune nevoia de planificare:” - Fizica nevoi umane - nevoi ale naturii;
- Sociala - nevoi umane;
- Economica - nevoi umane- nevoi ale naturii.”
(conform Curs Doctrine Urbane, Prof.dr.arh. Alexandru M. SANDU)
Aceste nevoi au fost insa interpretate diferit dealungul timpului, fiecare curent sau
“model” avand prpria sa conceptie despre acest proces de proiectare. Aceste modele, dupa
FR. CHOAY: „toate pleaca de la critica orasului liberal, industrial si a societatii, dar se
deosebesc prin accentul pus pe diferite aspecte considerate ca fiind esentiale”. Ea vorbeste
despre : I) Modelul progresist; 2) modelul ideologic culturalist; 3) modelul naturalist
american. “De exemplu, sistemul socialist milita pentru o planificare totala (inclusiv a
individului) spre deosebire de planificarea ponderata, strict necesara.” (conform Curs
Doctrine Urbane, Prof.dr.arh. Alexandru M. SANDU)
Timpul si practica au scos la suprafata aspectele negative ale acestor modele, si astfel
prin evolutie si presiunea criticii umaniste, modelele s-au adaptat timpului si noilor nevoi ale
omului contemporan, creandu-se in asa fel o multime de alte modele care la randul lor dau
nastere unor altor modele si asa mai deprate. Astazi modelul reprezinta instrumentul de lucru
al arhitectului/urbanistului pentru desavarsirea intentiei umane.

Bibliografie: - Curs Doctrine Urbane, Prof.dr.arh. Alexandru M. SANDU;

- Fr. Choay, Urbanismul utopii si realitati

Student: Ursachi Andrian

Grupa: 31B….