Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Evolutia teoriei contractelor administrative

Paternitatea teoriei contractelor administrative apartine, fara tagada, Frantei secolului XIX, de
unde a fost preluata in ate tari europene inepand cu perioada de dupa primul razboi mondial. Prin
jurisprudenta sa, care a constituit izvor de drept administrativ, Consiliul de Stat Francez a stabilit
distinctia existenta intre contractile incheiate de administratiile publice si contractele civile sau de
drept privat incheiate de administratii in aceleasi conditii si cu aceleasi efecte ca atunci cand sunt
incheiate de particulari.

Originile contractului administrativ evident ca sunt mult mai indepartate, ajungand pana in
epoca romana clasica, unde pamanturile cucerite de romani, ager publicus, pteau fi date in folosinta
paturii sociale a patricienilor, in baza unui contract de drept public ce includea clauza exorbitanta a
restituirii in orice moment catre proprietarul initial si anume statul.

2. Regimul juridic al contractelor administrative

Initial, contestarea notiunii de “contract administrativ” pleca de la ideea ca libertatea


contractuala este o baza a liberalismului, vazut ca o protectie contra statului, ceea ce facea
imposibila aplicarea teoriei libertatii contractuale a statului. Literatura franceza este prima care
arata ca aceasta era o falsa problema, intrucat libertatea contractuala a statului vizeaza posibilitatea
de alegere a procedeelor de utilizat, impunerea unor clause contractuale sau inlaturarea unor reguli
din material contractelor, dupa principiul, mutatis mutandis, al existentei proprietatii publice, cu
trasaturi specific, alaturi de cea privata.

Un contract este de drept public atat pentru ca cel putin una din parti este o persoana de drept
public, cat si pentru ca regimul aplicabil apartine dreptului public, ceea ce inseamna ca este
autonom fata de Codul Civil si are la baza interesul general, judecatorul administrativ fiind
competent sa judece litigiile nascute in legatura cu un asemenea contract.

Desigur, de-a lungul timpului au fost formulate diverse definitii ale contractului administrative,
mai mult sau mai putin exhaustive. O definitie sugestiva este oferita prin proiectul Codului de
procedura administrative, care inscribe in articolul 154 alin 2 prevederea potrivit careia contractul
administrativ reprezinta “acordul de vointa cu caracter bi sau multilateral, in care cel putin o parte
este o autoritate pblica, prin care se urmareste satisfacerea unui interes public si caruia I se aplica
un regim juridic special, de drept administrativ”. Aflat inca la stadiul de proiect, Codul de procedura
administrativa include, in mod justificat, un intreg capitol dedicat contractelor administrative,
pornind de la definitia acestora, criterii de calificare – asupra carora vom reveni- sau regim juridic
aplicabil, acestea ca o recunoastere expresa a incetatenirii acestor tipuri de contracte in practica
zilelor noastre.

Definitia actelor administrative de gestiune s-a raportat o perioada la prevederile art 4 alin 2 din
veche Lege nr 69/1991 a administratiei publice locale, ce avea in vedere faptul ca unitatile
administrativ-teritoriale ca persoane juridice civile au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar
ca persone juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local,
potrivit legii, de unde s-a cocluzionat ca actele administrative de gestiune sunt “actele pe care le
incheie un serviciu public cu o persoana fizica sau juridica si au ca obiect gestionarea bunurilor
mobile si imobile apartinand domeniului public al statului ori al judetului,municipiului, orasului sau
comunei”.