Sunteți pe pagina 1din 15

SPONDILITA ANCHILOZANTA

GENERALITATI:
Spondilita anchilozanta este o boala inflamatoare cronica care afecteaza
predominant coloana vertebrala, procesul inflamator debutand frecvent la nivelul
articulatilor sacroiliace si progresand ascendent. Boala evolueaza spre fibroza,
osificare si anchiloza a coloanei vertebrale, proces reflectat in denumirea greceasca
a bolii: "spondilos" =vertebra si "anchilos" =stramb.
Suferinta mai este cunoscuta sub numele de: boala Marie Strumpel,
pelvispondilita anchilozanta, spondilartrita anchilozanta si spondilita anchilopoetica.
Spondilita anchilozanta alaturi de: sindromul Reiter, artropatiile reactive,
artropatia psoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet, artropatii enteropatice;se afla
sub entitatea "Spondilartropatii seronegative". Sub aceasta denumire este reprezentat
grupul de artropatii inflamatoare distincte fata de poliartrita reumatoida. Prefixul
"spondil" subliniaza afectarea frecventa a coloanei vertebrale, iar termenul de
"seronegativ" implica absenta factorului reumatoid .
Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid, absenta nodulilor
subcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita, aspecte clinice comune, agregare
familiala si incidenta crescuta a antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27.
Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta repede
evoluari in cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar epidemiologia. De
asemenea, terapia acestei afectiuni a fost mult modificata de aportul
antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de combinatile fizioterapice si
kinetoterapice, care permit mentinerea unei mobilitati a coloanei cat mai fiziologice
si prevenirea anchilozei.

ETIOPATOGENIE.
Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la
barbati decat la femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de
mult recunoscuta (raport 2.5-4-8-8 la 1, dupa diferiti autori).

Ereditatea
In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol H.L.A.-B27 fiiind intalnit la 90-95%
dintre pacienti.S-a aratat ca incidenta bolii printre rudele celor cu spondilita
anchilozanta este de 22.6 ori mai mare decat in loturile de referinta, iar intr-un
studiu asemanator, se apreciaza ca maladia ar fi de 30 de ori mai frecventa printre
rudele consanguine al spondiliticilor. S-a mai remarcat cresterea frecventei bolii in
familile ce prezinta o femeie bolnava de spondilita anchilozanta.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au evidentiat, la 7%
dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi prezenta unui cromozom "y"
de lungime neobijnuita). Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii
cromozomiale la mai multi membrii ai unei familii consanguine cu o agregare
neobijnuita a spondilozei anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere de gena
reavctiei imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o penetranta de 70% la
barbati si 10% la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele imune din
artrita reumatoida); este doar un martor al terenului favorizant care se transmite
genetic dominant, in timp ce spondilita anchilozanta nu se transmite genetic.
Evidentierea ei la bolnavii cu durerilombosacrate in cadrul unui context clinic
insuficient conturat poate permite un diagnostic mai precoce al spondilitei
anchilozante si instituirea unei terapi adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al organismului purtatoare
de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor factorietiologici sau ata de alte
agresiuni, cel mai adesea exogene implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar,
cae, in absenta terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.

Factori infectiosi
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de mediu,
respectiv infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor genito-urinare, iar mai
apoi s-a discutat implicarea Klebsellei Pneumoniae. Agentul infectios a fost
identificat la 70% dintre pacientii cu spondilita anchilozanta in perioada activa de
boala si numai 20% dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul
martor fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un rol
hotarator in patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei net superiora
la barbati s-ar datora traectului diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor
seminale, care merg la ganglionul presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a
coloanei vertabrale, comunicand cu limfaticele sacrului si a articulatiilor vertebrale.
Mai plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta ar putea
explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim infectia
neisseriana in antecedente. Ori, numarul cazurilor la care nu intalnim onococia, care
sa fie precedat de aparitia spondilitei anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-sinovita
postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre cele doua
razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite concomitent sau urmand
enteritelor ndezinterice sau asociate cu uretrite negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in determinaea
proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta progresiva tip spondilta
anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor cazurilor de
spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba sustinuta de aspectul
clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie
hipocroma, astenie, subfebrilitate, pierdere in greutate), ca si modificarile
anatomopatologice de tip inflamator ale articulatiei afectate.

ALTI FACTORI ETIOPATOGENICI:


In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei anchilozant au fost
implicati numerosi factori.
S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii si s-a
comunicat chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie, neconfirmate ulterior.
Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa care aceasta
ar fi o reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor vertebtrali, spondilita
anchilozanta fiind mai mult o osteopatie decat o poliatropatie.
Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate, expunerile repetate
sau prelungite la frig si umezeala, au fost evidentiate anamnetic la un procent
insmnat din cazuri. Observatiile clinice precise arata ca acestea pot interveni ca
factori favorizanti, precipitanti sau de redesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un
rol determinant evident.
Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un spondilitic este
absolut necesar sa investigam eventuala existenta a unor factori exogeni posibila
implicare in aparitia si agravarea suferintei si saupra carora putem interveni
terapeutic si recuperator.

ANATOMIE PATOLOGICA:
Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat
initial prin hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite,
macrofage. Leziunile inflamatoare mentnate au tendinta de vindecare prin
fibroza si osificae.
Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale
diartrodiale (interapofizare si costovertebrale), cat si cele cartilaginoase
nesinoviale (intervertregrale, manubriosternala, simfiza pubiana).
Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda atat caracterele articulatiei
cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale. Articulatiile periferice (sold,
umar, genunchi) sunt ineresate mai rar ca cele vetebrale.
Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
a. inflamatoare;
b. neinflamatoare ( osificare, fibroze);
c. depunei de amiloid.
In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de
leziuni se vor combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In
plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuni ale unor organe interne care
complica atat diagnosticul cat si aprecierea evolutiva.

CRITERII DE SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI SI DE


LABORATOR
a) Examenul clinic semnat subiectiv si obiectiv
b) Examene clinice radiologice si de laborator.
Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de
diagnosticare devenite clasice:
-rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala;
-durere in fese uni- sau bilaterala;
-prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea expansiunii respiratori;
-localizari periferice de tip inflamator;
-redoare lombara sau cervicala;
-osificari paravertebrale;
-artrite interapofizare;
-V.S.H.accelerata;
-evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;
- apartenenta la grupul HLA-B27.

Examenul clinic
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece
pe primul plan in cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul
afectarii din punct de vedere functional al segmentelor prinse de procesul
inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem informatii in cea ce
priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate de
examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor
terapeutice aplicate.
Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:
-examenul clinic generap pe aparate si sisteme;
-examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a
articulatiilor umerilor, soldului si articulatiile peruiferice;
-stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care trebuie
mentinute si tonificate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de profilaxie
de care dispunem);
-inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de
spondilita anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si muscular, atat
pentru segmentele afectate, cat si pentru cele libere, pentru a surprinde
primele semne de extindere a bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si
dinamica osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a
pacientului (conditi de viata si munca, activitate profesionala cu specificul
ei, deprinderi etc.).

b).INVESTIGATII PARACLINICE:
Examenul Radiologic
In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie executat la
nivelul coloanei si articulatilor sacroiliace.
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor
periferice seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar
evolutia lor difera: in spondilita anchilozanta artritele sunt nondistructive
si osifiante.

Examenul de laborator
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a
hematiilor (V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100
mm/h. Nu exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar
accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o faza de activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori
semne de evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie
hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele
normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului
la12.5%.

EVOLUTIA BOLII

Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane sau


terapeutice Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia este mai severa.
15% dintre bolnavii cu spondilita debutanta la varsta de 15-16 ani vor necesita in
urmatoii 15 ani de proteza totala de sold. Prezenta manifestarilor extraarticulare ca
irita acuta, amiloidaza secundara sau o evolutie rezistenta la tratament intuneca
prognosticul bolii.

PROGNOSTICUL BOLII.
Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever invalidante, este, de
asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care va trebuii sa o pastram atat cat
este posibil si sa incurajam bolnavii sa nu abandoneze munca. Uneori, se poate pune
problema reorientarii profesionale.
In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in functie de
precocitatea diagnosticului si tratamentului.

TRATAMENT:
Profilactic
Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea
pozitiilor vicioase, gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si
mersul pe teren accidentat.
Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa
exercitii de fitness in limita posibilitatilor.

2Tratament igieno- dietetic


Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si atrofiile
musculare, anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza regimul alimentar al
spondilartriticului.
Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de proteine
animale, in scopul diminuarii Tulburarilor distrofice si anemiei. De asemenea,
regimul va inclusde suplimentari de vitamine, in special vitamina C dar si a
vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor A si D.
Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier.
Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat.
Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu evitarea alcoolului,
condimentelor, supelor de carmne, dulciurilor concentrate etc. (deci a tuturor
alimentelor care cresc secretia gastrica) si administrarea preventiva a laptelui si
derivatilor nefermentati. Se indica, de asemenea aplicarea unui sistem de mese mici,
repetate cel putin in perioada administrarii unor medicamnente ca drogurile
antiinflamatoare nesteroidiene.

3.Tratament medicamentos
Rcunoscuta:substante antiinflamatoare nesteroidiene. In al doilea rand se utilizeaza
glucocortizonii.
Medicamentatia folosita in spondilita anchilozanta se dozeaza dipa cum urmeaza:
Droguri antiinflamatoare nesteroidiene:
- Acidul acetilsolicilic;
- Indometacin;
- Talmetin;
-Suldinac;
-Zomeripac;
-Fenilbutazona;
-Oxifenilbutazona;
-Ibuprofen;
-Fenoprofen Ca;
-Pirprofen;
-Naproxen;
-Meclofenamat de Na;
-Acid nefenomic;
-Diclofenac;
-Felden.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza terapiei
medicamentoase,.
Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita include
glucocortizonii.

4.TRATAMENT ORTOPEDIC:

Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care se
instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si balneo-fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor
sau cand durerile si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub
tratament pot fi indicate corsete rigide de gips. Pentru a forta corectarea cifozei
dorsale,uneori se introduc bucati de fetru intre corset si stern. Pentru prevenirea si
corectarea flexiei coloanei cervicale cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga
corsetului un support pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si
extensia coloanei cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in
functie de starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand
totdeauna in vedere faptul ca anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in
spondilita, este de dorit sa se faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor,
functionale, de miscare.

5. TRATAMENT CHIRURGICAL:
Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat unor cazuri
speciale atunci cand afectarea articulatiilor periferice este de o agresivitate intensa
sau cand deformarile si anchilozele sunt atat de pronuntate, incat fac dificila sau
imposibila activitatea de autoservitre a bolnavului.
-Sinovectomia, de preferet timpurie;
-Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixa si mare a coloanei in
flexie;
-Artrodeza unei articulati mari;
-Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune relativ usor in cazul
pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor nu se poate opta de la inceput pentru
endoproteza ca solutie definitiva.

a)Principiile si obiectivele tratamentului B.F.T.

b)Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica efecte)


Termoterapia este o procedura de baza in cadrul terapiei fizicale a spondilitei
anchilozante. Importanta ei consta din:
-ca procedura care precede si pregateste kinetoterapia si
-ca procedura in sine, producatoare de hiperemie, cand urmarim aceasta.
Aplicatile de caldura se impart in:
-aplicatii generale de caldura si
-aplicatii locale de caldura.
Aplicatile generale de caldura se impart in aplicatii umede si uscate.
Din cele umede fac parte baile, impachetarile generale cu namol si baile cu aburi.

Baile calde
Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate urmatoarele:
-la temperatura de indiferenta (360 C);
-calde (370 C);
-hiperterme (38-390 C);
-intenshiperterme (400 C).
In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand urmarim
efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea pregatirii pentru
kinetoterapie si baile intens hiperterme de 400 C si peste, atunci cand dorim sa
interceptam mecanismele imunologice cu scopul modularii lor.
Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o sedinta de
kinetoterapie.
In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens. Termoreceptorii sunt
puternic excitati, se produce reflexul termocirculator, care va declansa vazodilatatia
brusca periferica, cea ce va solicita circulatia sistematica.
Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea directa pe
germenele incriminat, cunoscandu-se sensibilitatea diferitilor germeni la valori
variate de temperatura inalta, cat si prin vazodilatatie si cresterea debitului
circulator.
Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni asociate,
cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o termoterapie generala blanda
sau locala.
Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura decat cele
uscate.
Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in stationare cat si in
dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la domiciliu dupa urmatoarea tehnica:
Corpul imersionat pana la gat in cada cu apa calda la 35 0C. Comprese umede reci pe
frunte, termometru sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute din
momentul imersiei se creste temperatura apei cu 1 0 C si, apoi, la fiecare 1-3 minute
se sreste cu 10 C prin adaous de apa calda, pana la 38.5 0 C-39.50-400 C temperatura
sublinguala si 41-450 C temperatura apei din baie. Dupa ce am atis temperatura
centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20 minute.
In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20 batai pe minut,
pentru fiecare grad de temperatura centrala. Se va urmari, de asemenea raportul
dintre puls si respiratie.
Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie, impachetarea
uscata completa 40-50 minute, cu comprese pe frunte, controland pulsul si tensiunea
in continuare.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece la 200 C -20
secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu namol
integral (cu namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece namolul are
termoconductibilitate mai mica decat apa, transferul de caldura spre tegument este
mai lent. De acea, la baile de namol se folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-47 0
C fata de 44-450 C in baile cu apa.
Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10 Kg./vana) la
37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol
37-390 C, 15-20 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel putin 42 0 C,
cu care se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu
cat namolul este mai vascos, se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa umeda rece
pe frunte, care protejeaza, crescand termoliza.

Baia de abur
In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500 C sau putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in instalatii
improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15 minute
temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50 dupa 25-30 minute
de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune completa, baie
de imersiein cada sau bazin, dus general rece), pentru a reface tonusul vascularsi a
indeparta transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de spondilita le pot
fi indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de nisip.

Baia de lumina genera


Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra
tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din spectrul electromagnetic.
Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul
din baia de lumina se incalzeste la 60-800 C.
Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul este uscat.
Dupa 20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza nu mai este eficienta,
transpiratia stagneaza si curge, procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda
pe frunte, termometrul sub limba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda
completa 20-30 minute sau spalare completa la 220 C dus sau afuziune fulger. O
baie generala de lumina de 15 minute este o pregatire foarte buna pentru
kinetoterapie. Ea poate preceda si unele proceduri de electroterapie indicata in
spondilita.

Sauna
Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura aerului se ridica la
80-1000 C, dar umiditatea aerului este foarte mica.
Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In timpul procedurii se
poate arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de apa, care se evapora instantaneu, si da
senzatia unui jet de caldura pe piele. Se poate face si flagerare cu nuiele foarte
elastice, care elibereaza histamina, marind vazodilatatia. Dupa aceasta
supraincalzire, urmeaza imersia intr-un bazin mic, cu apa rece sau un dus foarte rece
sau imersia in piscina terapeutica.

Baia completa de nisip


Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate face pe plaja
marii sau cu nisip fin, cuartos, incalzit artificial la 40-50 0 C. Pacientul se aseaza
dezbracat pe nisip, apoi va fi acoperit cu un strat de nisip, gros de 10-12 cm.
Compresa umeda rece pe frunte.
Durata 20-30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare completa sau baie in mare.
Aplicatiile locale de caldura ca si cele generale pot fi umede sau uscate.
Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:

Baia ascendenta la extermitati


Se gface in cazi speciale pentru maini si picioare. La inceput apa are temperatura
de 350 C si in decurs de 6 minute se creste pana la 40-44 0 C. Dupa atingerea acestei
temperaturi procedura se continua inca 20-450minute. Este indicata, mai ales,
bolnavilor de spondilita care au si tulburari de circulatie periferica. Daca restul
corpului este izolat termic (acoperit) si sudoarea nu se poate evapora suficient,
aportul de caldura poate avea efect hiperemiant.

Impachetarea cu parafina
Aplicata corect, este cea mai buna procedura de termoterapie locala. Parafina are
temperatura de topire de 50-600 C si termoconductibilitatea mai mica decat a apei.
Corect, parafina, se aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie sau turanand-
o intr-un manson in jurul articulatiei.
Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20
220 C.

Cataplasme impachetarile locale cu namol


La 44-460 C in strat de 2-4 cm., pe o durata de 25-35 minute, realizeaza o
termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a trunchiului pe centuri si pe
membre, partile de corp pe care nu sa aplicat namolul fiind acoperite. Urmeaza sud
de curatire.
Aplicatiile locale de caldura uscata:

Baia de lumina partiala


Poate fi indicata c preincalzire inainte de kinetoterapie. Daca durata este mai mare
de20 minute si restul corpului este acoperit, poate avea efect iperemiant. Este
urmata de spalare la 220 C sau dus general, scurt. Se pot prescrie de 1-3 ori pe zi
cate 15-20 minute.

Termopatul
Este indicat cand urmarim un flix termic moderat si de durata. Caldura este
cedaaq de cele 3-4 pungi cu lichid termopexic incalzit la 70-800 C, care, in primele
30 minute, cedeaza multa caldura cu efect miorelaxant si de profunzime.

c)Tratamentul prin electroterapie

Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic.


Este o metoda pasiva, in general usor de suportat. In cazul spondilitei
anchilozante, electroterapia poate fi inclusa intre alte tratamente in cadrul unei cure
balneare.

Curentul de joasa frecventa


Dintre curentii de joasa frcventa (0-100 Hz) indicati ca: galvanizari,
ionizari, stimuli de joasa frecventa (sinusoidali, neofaradic, rectangular,
triunghiular, progresiv, exponential, diadinamic), in tratamentul
spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici.
Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de
electroterapie. Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare
sunt pe primul plan, crescand debitul cutanat circulant cu 500%, iar pe cel
muscular cu 300%.
La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizico-chimice,
care modifica excitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor astfel: la anod
scade excitabilitatea si creste diferenta de potential, la catod prin
depolarizare creste excitabilitatea, scade diferenta de potential.
Durata unei sedinte este de 15-20 de minute iar ritmul de aplicare
poate fi in functie de starea clinica, de 2-3 ori pe zi, zilnic sau la 2-4 zile.
Numarul total de 10-15 sedinte se poate repeta dupa 2saptamani-3luni.
Vom avea grija ca, pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o postura
relaxanta. In cazul spondilitei, acest aspect este foarte important, intrucat,
pe durata unei galvanizari pacientul poate face concomitent si tratamentul
postural, in functie de regiunea de tratat.
Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama, mereu, ca
anodul este electrodul analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai
mica. Electrodul indirect - catodul va avea o suprafata mai mare; situat
distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat proximal, va
rezulta un curent ascendent proximal.

Baile galvanice (patru celulare) pot fi, deasemenea, recomandate bolnavilor de


spondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme periferice, cand sunt afectate
articulatiile mici ale extremitatilor.
Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare ale
curentului galvanic, putem introduce, prin tegument substante farmacologice active.
Procedura este o ionogalvanizare sau, mai simplu o ionizare. IN cazul afectiunilor
articulare cronice, inflamatorii sau degenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre
alte avantaje ale metodei, fata de administrarea parenterala a medicamentelor,
amintim ca, prihn ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat in functie de
marimea si functia electrozilor avand posibilitatea de a introduce local doze relativ
mari de substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca forma electrochimica, care
intra imediat in reactie.
Dar datorita ionilor paraziti de la suprafata tegumentelor, cantitatea de substanta
activa care patrunde se r5educe. De aceea, este necesar ca solutia anodica sau
catodica sa contina de cel putin 20 de ori mai multi ioni activi de introdus.
Dupa ce curatim tegumentul, aplicam electrodul prin intermediul invelisului
hidrofil imbibat cu solutia medicamentoasa la care se adauga 4-5 ml din solutia de
protectie. Trecerea unor substante prin tegument este foarte mica sau nu patrunde
deloc(butazolidina); altele (antibioticele) nu se introduc prin ionofaza pentru ca sunt
foarte alergizante. Se folosesc substante cu actiune antiinflamatorie, antialgica, care
sunt indicate in tratamentul spodilitei.
Practic putem face ionizarile cu aceeasi aparatura si accesorii ca pentru
galvanizari. Deosebirea consta in accea ca in loc de a imbiba stratul hidrofil
cu apa sau cu ser fiziologic caldut, vom folosi una din solutile medicamentoase.
Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali redresati. Au 3 efecte principale:
-de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii;
-efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii al tonusului muscular crescut in
starile spastice;
-efect de obijnuinta, cea ce inseamna, de fapt, inhibitia, anularea primelor doua
efecte.
Ritmul de aplicare al sedintelor poate fi, dupa starea clinica a bolnavului de 2-3
ori pe zi sau o sedinta la 2-3 zile.
Cand urmarim, efectul analgetic, este bine sa sistam procedura dupa 6-8 sedinte,
pentru ca, uneori, continuand aplicarea ei, durerile se pot exacerba.

Campuri magnetici de joasa frecventa


Magnetodiafluxul este denumirea aparatului care genereaza campuri magnetice de
joasa frecventa folosite in scop terapeutic.
Aparatul poate furniza 3 forme de camp magnetic (continu, intrerupt ritmic si
intrerupt aritmic).
Seria de tratament cuprinde 10-12 sedinte si se recomanda 3-5 serii pe an. Vom
avea grja ca bobinele sa fie orientate cu nordul spre cap si sudul spre picioare iar
pacientul cu capul spre nord.

Curenti frecventa medie


Cuprinde domeniul intre 1000-100000 Hz.
In electroterapie se folosesc frecvente intre 4000-5000 Hz.si frecventa de 1000
de Hz.
Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem indica media
frecventa sub media curentilor interferentieri, avand grija sa aplicam electrozi in
mod corespunzator, incat cele doua circuite sa se interfereze in zona de tratat.
Intensitatea trabuie sa fie crescuta si redusa progresiv, la inceputul si sfarsitul
procedurii. Durata sedintelor este de 15-20 minute cand folosim electrozi placa si
10 munue cand folosim electrozi ventuza. Numarul sedintelor este variabil dupa
scopul propus si starea clinica a pacientului. Se pot face zilnic sau la doua zile.
Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii (in general a tuturor
procedurilor de electroterapie ) este bine ca aceasta sa fie precedata fie de masaj,
fie de parafina sau baie de lumina.

Ultrassunete
Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu frecventa mai mare
decat a sunetelor percepute de urechea omului. Este o energie mecanica obtinuta din
energie electrica. Oscilatiile care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un
micromasaj.
Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau indirecta
prin intermediul apei sau cu oglinda reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si uniform
apasat, vom face miscari longitudinale si circulare. Pielea se unge cu ulei de
parafina. Dar, pentru ca ultrasunetul mareste permeabilitatea de membrana se pot
introduce substante medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica.
Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj sau parafina.
d) Tratamentul prin masaj
Sub diferite forme (manual, uscat sau umed masajul face parte din "triada"
caldura-miscare-masaj sau masaj miscare caldura, in afectiunile aparatului
locomotor.
Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop fiziologic
sau curativo-profilactic.
Masajul are efecte locale si generale.
A. Efectele locale sunt:
-actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si articular;
-actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale, care se manifesta
prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se exercita masajul;
-inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea proceselor resorbtiei in
regiunea masata.
Efectele generale sunt:
- stimularea fuunctiilor aparatului respirator;
- stimularea fuunctiilor aparatului circulator;
- cresterea metabolismului bazal;
-efecte favorabile asupra starii generale a organismului prin imbunatatirea somnului
si sedarea durerilor musculare.
Masajul este compus din manevre principale si manevre secundare.
Manevrele principale sunt: neteziri si vibratii (manevre sedative); framantat,
frictiune si tapotament (manevre tonefiante).

B.Descrierea anatomica a regiunilor cervico-dorso lombare.


Scheletul zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura scapulohumerala,
cutia toracica si centura pelviana.
Coloana vertebrala este alcatuita din 32-33 vertebre, impartita in cinci zone:
-zona cervicala alcatuita din 7 vertebre;
-zona dorsala alcatuita din 12 vertebre;
-zona lombara alcatuita din 5 vertebre;
-zona sacrala formata din 5 vertebre sudate;
-zona coccigiana alcatuita din 4-5 vertebre sudate.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula), clavicula
(situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior de coloana
vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion), posterior se
articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-cleido-mastoidian,
marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator), dintati, patratul lombar,
muschii fesieri.
Tehnica masajului
Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezita dureri se
efectueaza un masaj sedativ. Masajul se executa pe regiunile: cervicala, dorsala,
lombara si in articulatiile periferice. Inaintea masajului se poate executa o procedura
de incalzire pentru relaxarea musculaturii.
Bolnavul este asezat in decubit ventral si se incepe procedura cu neteziri, pe zona
dorso-lombara, de la plica fesiera cu palmele intinse, se merge ascendent pe
paravertebrali si pe interiorul zonei pana la partea superioare a zonei dorsale si se
opreste in jurul umerilor.
Se mai pot executa neteziri tot cu palmele intinse si pe partea exterioara a
corpului si se incheie la vertebra cervicala C7. Procedure se mai poate continua cu
frictiuni combinate cu vibratii, numai daca se poate si in perioadele de acalmie.
Dupa acea se executa netezirile de intrerupere pe directile aratate mai sus si cu
aceeasi tehnica. Urmeaza vibratiile pe toata suprafata musculara, se executa cu mana
intinsa si articulatia carpiana relaxata. Procedura se incheie cu toate tipurile de
netezire ca la inceputul sedintei. Pe regiunea fesiera fiind o zona cu musculatura
foarte dezvoltata se pot executa si usoare framantari combinate cu vibratii si geluiri
pe toata suprafata musculara. Inaintea procedurii de masaj se poate administra un
supozitor cu indometacin pentru calmarea durerilor lombare i o executie mai
aprofundata in zona respectiva.
Dupa terminarea masajului in zonele respective, pacientul este ridicat in sezut
pentru a i se putea executa masajul in zona cervicala. Se executa tot un masaj
sedativ dar pe alte directii. Framantarile se incep de la gaura occipitala si se coboara
in jos pana la C7 si apoi se inconjoara umerii pana la acromion. O alta rforma de
netezire este cand mainile maseurului se muleaza pe gatul pacientului. O alta forma
este cu degetele Index si medius pe langa coloana vertebrala, se coboara de la gaura
occipitala pana la C7.
Masajul in articulatile periferice se executa cu neteziri cu partea cubitala sau cu
policele in articulatie si se pot face usoare framantari combinate cu vibratii. Masajul
la o articulatie se executa dupa ce in prealabil a fost facuta o incalzira a regiunii
superioare si inferioare articulatiei.
Masajul poate fi precedat de kinetoterapie.
zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura scapulohumerala, cutia toracica si
centura pelviana.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula), clavicula
(situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior de coloana
vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion), posterior se
articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-cleido-mastoidian,
marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator), dintati, patratul lombar,
muschii fesieri.

..Mobilizarea articulatiilor si (chineto terapie)


Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este mentinerea mobilitatii
segmentelor neafectate si imbunatatirea acesteia, atunci cand este diminuata datorita
proceselor inflamatorii-osifiante. Acest obiectiv se realizeaza in primul rand prin
miscare. Pentru a avea rezultatele dorite kinetoterapia trebuie instituita precoce,
individualizata, adaptata la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in
parte si continua.
Este bine ca sedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de practica
unei tehnici de relaxare ca si a unor exercitii de gimnastica respiratorie.
Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intro pozitie potrivita exercitiului
de executat. Dupa relaxarea si exercitile de gimnastica respiratorie prealabila,
efectuate in decubit dorsal vom incerca adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu
trunchiul flectat in forma de secera, cerand bolnavului ca, dupa inspiratii adanci sa
mareasca flexia trunchiului. In felul acesta urmarim largirea spatilor intercostale
cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir.
Din pozitia sezand pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa flexiuni
laterale ale trunchiului pentru antrenarea la miscare a intregii coloane vertebrelor.
Dupa aceste exercitii pregatitoare vom indica miscarile potrivite
fiecarui bolnav alegand corespunzator baza de pornire si "modelul activ" Miscarile
trebuie ca, prin accentuarea rotatiilor, a flexiunilor laterale si a retroflexilor coloanei
vertebrale, sa serveasca la mentinerea mobilitatii acesteia. Pentru fortificarea
musculaturii extensoare si destinderea musculaturii flexoare a coloanei vertebrale,
respectiv pentru a evita atrofiile si contracturile musculare, prezente in spondilita, se
recomanda exercitiile "in lant" care sa antreneze intreg corpul si extremitatile.
Dupa executarea individuala a exercitilor, se trece, in etapa urmatoare, la
kinetoterapie in grup. Pe cat posibil, grupele vor fi alcatuite din pacienti cu forme
clinice asemanatoare.
Sedintele vor avea loc, la inceput, zilnic, timp de 2-3 saptamana, apoi 2-3 ori pe
saptamana in sala de gimnastica (a sanatoriului sau policlinicii), eventual, in bazine
pentru kinetoterapie.

7.TERAPIA OCUPATIONALA
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele
existand unele deosebiri de nuanta.
Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii in scopul
imbunatatiri de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor jocuri distractive.
8.TRATAMENTUL.BALNEOLOGIC.
(APE.MINERALE,NAMOLURI)
Pe langa programul terapeutic deschis se vor adauga in statiunile de profil:
-Bai cu ape minerale,
-Bai cu ape termale,
-Bai cu plante si sare,
-Bai cu namol.
Mediul ambiant ca si iesirea din mediul obisnuit va grabi pacientului vindecarea
si corectia starii psihice.
Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic-Moldova, Caciulata, Calimanesti,
Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane, Vatra Dornei, Eforie Nord, Techirghiol,
Mangalia Amara, Sovata.