Sunteți pe pagina 1din 8

MASTERAT

STIINTE PENALE

Materie:

PSIHOLOGIE JUDICIARA

Tema referat:

Psihologia martorului mincinos (de rea credinta), vs. martorul de buna


credinta.
“That's the trouble with witnesses. They always look at the wrong things.”

― Craig Rice, Trial by Fury

“Los ojos son testigos más exactos que las orejas”


- Heráclito

Abstract
In viata se poate intimpla sa asistam, cu sau fara voia noastra, la diferite
evenimente sau intamplari, care prin consecintele lor, sa necesite o dispozitie din partea
noastra, cu alte cuvinte, i se poate intampla oricui sa fie martor si sa fie ascultat de
organele judiciare in calitate de martor pentru aflarea adevarului despre situatia sau
intamplarea traita.
Daca martorul este animat de cele mai bune intentii, neincercand sa omita sau sa falsifice
in mod voit situatia sau intamplarea la care a fost martor, el este un martor de buna
credinta. Daca, din contra, cauta sa mistifice, sa ascunda sau sa falsifice in mod voit
atunci este un martor de rea credinta.
Declaratiile martorilor constituie mijlocul de proba cel mai frecvent folosit in procesul
penal. Prin declaratiile martorilor se inteleg relatarile facute in fata organelor judiciare de
catre persoanele care cunosc date de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-un
proces penal.

Pentru dovedirea unei infractiuni si implicit pentru pedepsirea faptuitorului este


nevoie de studierea probelor existente despre acel eveniment judiciar obiectiv. Probele
directe ale infractiunii sunt urmele materiale ale acesteia, adica obiectele cu care s-a
realizat infractiunea: arme, urme, pete, etc. care trebuiesc completate cu probele indirecte,
adica marturiile depuse de anumite persoane care au participat indirect la infractiune:
martorii.

Marturia depinde de capacitatea fiecarei persoane de a recepta faptele, de a le prelucra in


functie de subiectivismul si selectivitatea sa psihica, de a le memora, de capacitatea sa de
a retine si memora doar acele evenimente necesare si importante, deci esentialul, si nu in
ultimul rand, aptitudinea sa de a le reda.1

Ca si persoane fizice, martorii pot fi impartiti in doua categorii: martori de buna


credinta si martori de rea credinta. Cei de rea credinta sunt aceia care sunt hotarati sa
depuna marturii false, fie din interese materiale – fiind mituiti de infractor, fie din
interese spirituale – fiind prieteni cu infractorul sau dusmani ai victimei.

Orice marturie are dublu aspect: subiectiv si obiectiv. Intotdeauna exista o anumita
directie a cercetarii fenomenelor psihologice ce insotesc formarea marturiei judiciare,
avandu-se in vedere anumite atribute cu privire la marturie si la martori, deoarece chiar si
marturia de buna credinta poate fi pandita de falsitate si de un anumit relativism din
cauza unor defectiuni senzoriale.2

Procesele psihice implicate in dobandirea informatiei de catre martor sunt, in


primul rand senzatiile si perceptiile, apoi reprezentarile si memoria. Procesele de senzatie
si perceptie sunt fie cele bazate pe analizatorii vizuali, fie cele bazate pe analizatorii
auditivi, fie ambele categorii. Experimentele facute in acest domeniu au demonstrat ca
marturia vizuala este mai importanta decat cea auditiva, fiind mai bogata sub raport
informativ si mai aproape de adevar. Dar chiar si calitatea acestor informatii este
influentata atat de conditii subiective (calitatea analizatorului in cauza), cat si de conditii
obiective (distanta de locul infractiunii, luminozitate, linistea sau zgomotul existente,
etc).

Calitatea si veridicitatea datelor dobandite prin senzatii sunt conditionate de


calitatea analizatorilor, de buna lor functionare. O la fel de mare importanta o are spiritul
de observatie al martorului. Cei care au un spirit de observatie precar, comit greseli in
depunerea marturiei, fara voia lor.

De obicei, intre producerea infractiunii sau a faptelor pentru care sunt chemati a le
confirma si depunerea marturiei exista un interval mare de timp. In acest caz in procesul

1
https://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologie-judiciara/
2
http://www.psihocriminalistica.ro/o-dimensiune-marturiei-de-buna-credinta/
marturiei sunt implicate reprezentarile martorului – vizuale, auditive, sau de alta natura.
Calitatea acestor reprezentari influenteaza in mod direct si hotarator calitatea marturiei
judiciare.

Distanta in timp de la savarsirea faptelor si pana la judecarea lor, aduce in prim


plan – in ceea ce priveste psihologia martorului – un alt proces psihic important: memoria
si calitatile sale. Calitatea depozitiei martorului depinde in mare masura de modul in care
functioneaza acest proces.

Martorul care relateaza fapte si evenimente care s-au petrecut intr-un timp
indelungat poate gresi prin doza mare de subiectivism intrucat amesteca in relatare si
elemente de apreciere. In cazul martorului care relateaza o imprejurare la care a asistat,
actiunea desfasurandu-se intr-un timp foarte scurt, este expus erorii care poate fi
substantiala sau accidentala.
Eroarea substantiala poate imbraca mai multe forme incepand de la omisiuni de
elemente pana la negarea categorica a acestora. Erorile substantiale apar si sub aspectul
adaugirilor de persoane, fapte, la relatarile spontane si sunt determinate de fantezia
martorului sau de sugestibilitate.
Erorile accidentale nu se refera la existenta, pozitia sau negarea obiectelor ori
persoanelor, ci la modificarea, in proportii, a calitatilor, cantitatilor si relatiilor lor.3

Marturia de buna credinta este depozitia facuta sub juramant, care nu este
mincinoasa, nu izvoreste din reaua credinta a martorului si, prin urmare, nu intra sub
incidenta legii penale. Martorul de buna credinta este un pretios auxiliar al justitiei, prin
faptul ca relatarile sale furnizeaza elemente pentru stabilirea adevarului material necesar
pentru rezolvarea proceselor.

Din punct de vedere juridic, autoritatea relatarilor martorilor este consecinta unei
prezumtii de buna credinta si depinde de capacitatea de a percepe exact si de a reda in
acelasi fel impresiile percepute, presupunandu-se ca martorul este inzestrat cu toate
insusirile fizice si psihice necesare acestui scop, cu organe ale simturilor normal
dezvoltate, cu un psihic si cu o dezvoltare intelectuala normala.
Problema fundamentala a marturiilor de buna credinta rezida in forta probanta a
depozitiilor martorilor, deoarece si acest gen de marturii pot fi tot atat de nocive ca si
marturiile de rea credinta, datorita faptului ca pot fi false in continutul lor esential din
cauze de natura fiziologica sau psihologica neintentionale.

3
http://anatolbasarab.ro/wp-content/uploads/2011/02/tudorel-butoi-psihologie-judiciara.pdf
Erorile si denaturarile care apar in relatarile martorilor de buna credinta pot sa fie
consecinta fie a unei perceptii eronate ori lacunare, fie a unei atitudini care poate orienta
atat perceptia cat si reproducerea intr-o anumita directie, fie a unui interval mai lung de la
perceptie la relatare, fie urmare a unor intrebari sugestive, precum si datorita unor factori
conjuncturali, ca de exemplu discutiile dintre martori.

Codul penal incrimineaza marturia mincinoasa alaturi de celelalte infractiuni care


impiedica infaptuirea justitiei, actiunile sau inactiunile care caracterizeaza latura
obiectiva a acestor infractiuni afecteaza adevarul necesar infaptuirii justitiei. Sub aspect
subiectiv, actiunile sau omisiunile se situeaza la nivelul psihologic al simularii in forme
pozitive sau negative (de ascundere a adevarului prin omisiune).

Martorul mincinos are un scop, un interes in baza caruia va actiona pentru a


obtine rezultatul dorit, fara a se lasa influentat de pasiunea pentru dreptate, cunoscand sau
necunoscand adevarul despre savarsirea unei fapte ori prezentand faptele in mod
denaturat, avand o atitudine potrivita faptelor povestite si incercand sa convinga
anchetatorul de adevarul spuselor sale, astfel incat in depozitia sa nu se vor regasi cauzele
care altereaza depozitia martorului de buna-credinta.
De-a lungul timpului s-au elaborat diverse metode si tactici pentru a afla daca cel
chemat sa depuna marturie in fata instantei minte sau nu. Orice martor trebuie sa fie
neutru deoarece el nu-si ofera depozitia pentru apararea unui interes propriu. Reaua-
credinta a unui martor desi poate fi dezvaluita prin probe, va reusi sa treaca neobservata
uneori si sa conduca la pronuntarea unor hotarari judecatoresti eronate. In aceste conditii
obiectul cercetarii penale il constituie marturia mincinoasa.
Motivatiile care determina o persoana sa afirme neadevaruri in instanta pot fi
multiple. In general trasaturile negative de caracter ca egoismul, necinstea nu sunt de
natura sa contribuie la credibilitatea martorului, la configurarea unui profil moral pozitiv.
Obligatia organului judiciar este de a culege cat mai multe informatii despre
personalitatea martorul, ce urmeaza a fi audiat.
Martorul este obligat sa relateze in ce raporturi se afla cu inculpatul sau invinuitul,
raporturi care pot proveni din rudenie, colegialitate, subordonare, dintr-un sentiment de
ura, invidie, dispret. Aceste sentimente se pot repercuta asupra declaratiei martorului
negativ; este posibil ca astfel de sentimente precum cele de simpatie sau de antipatie sa
apara spontan. Influentele pot aparea ca urmare a unor presiuni din partea unor factori
externi, sau martorul din interes, din teama va accepta sa depuna o marturie mincinoasa
sau sa treaca sub tacere anumite imprejurari.4
Martorii pot face declaratii false, ori sa nege ca ar cunoaste anumite imprejurari
legate de obiectul cauzei, pentru a nu fi tras la raspundere penala in situatii
compromitatoare, sau din dorinta de a evita pur si simplu chemarile repetate la instanta.
Sesizarea aspectelor care ofera indicii in spijinul unor suspiciuni de rea-credinta
depinde de existenta unor solide cunostinte de psihologie judiciara, de o experienta
suficienta in activitatea de magistrat si de un grad de perspicacitate ridicat. Importanta in
acest sens poate fi si observarea continua a modului in care martorul se exteriorizeaza,
deoarece martorul care minte in mod constient are o anumita emotie, stare de stres pe
care va incerca sa o ascunda, oferind in acest fel o posibila dovada ca depozitia acestuia
este nesincera.
Organul judiciar va conduce depozitia in asa fel incat sa fie in masura sa-l
surprinda pe martorul suspect cu intrebari cheie, sa obtina cat mai multe amanunte de
detaliu, astfel incat sa creasca sansele aparitiei unor contraziceri, fie intre elemente din
propria declaratie, fie cu declaratiile altor persoane.
Ascultarile repetate ale acestor martori sunt indicate precum si supunerea la
confruntare cu alti martori. In aceasta situatie este posibil ca martorul sa repete declaratia
anterioara numai din dorinta de a nu fi considerat de rea-credinta.
Caracteristica martorilor de rea-credinta rezulta din faptul ca declaratiile lor sunt
aproape identice, deoarece orice neconcordanta le poate trada atitudinea. 5 Atunci cand
declaratiile a doua sau mai multe persoane seamana pana aproape de identitate,
suspiciunea magistratului este justificata. Aceasta poate indica o intelegere anterioara
intre martori cu privire la ceea ce vor declara in instanta.
Sarcina magistratului este de a insista asupra detaliilor, chiar si asupra celor
nesemnificative, deoarece daca exista o intelegere anterioara intre martori aceasta va privi
aspectele principale ale cauzei penale si mai putin cele incidentale.
Constatarea unor contradictii clare asupra imprejurarilor incidentale poate conduce
la concluzia relei-credinte a celor audiati.
Organul judiciar va apela la metodele tactice care ii stau la dispozitie pentru a afla
lucrurile intr-un mod cat mai amanuntit. Organul judiciar va cauta motivele care l-au

4
http://www.juspedia.ro/1029/martorul-de-rea-sau-buna-credinta/
5
Măgureanu Ilie,” Ascultarea persoanelor în procesul penal”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, pg.197
determinat pe martor sa declare fals, si totodata martorul va fi tras la raspundere penala
pentru infractiunea de marturie mincinoasa.
Verificarea si aprecierea de catre autoritatea judiciara a acestor depozitii se vor
face dupa principiul liberei aprecieri a probelor.6

Martorul de buna-credinta are ca interes obtinerea adevarului si aducerea celor


vinovati in fata justitiei, in aceasta dorinta a sa putandu-se afla in eroare, astfel incat
marturia de buna-credinta, dar falsa din punctul de vedere al continutului, sa produca alte
efecte decat cele scontate.

Marturia de buna-credinta poate fi alterata de diverse cauze, printre care se numara


si „unghiul de deviere”, marturia sincera reprezentand o reflectare a realitatii prin prisma
subiectivitatii martorului, intre realitatea obiectiva si reflectarea ei subiectiva existand un
unghi de deviere. In privinta acestuia este necesara stabilirea continutului si a impactului
asupra efectelor produse in plan juridic.

Printre cauzele de deviere se numara capacitatea redusa a senzorialitatii umane de


a receptiona toate informatiile din jur, incapacitatea creierului uman de a prelucra toate
informatiile primite, adaosul la informatiile initiale, existenta pragurilor minime si
maxime ale receptiei, etc.

Modificarile psiho – fizico – somatice, mentionate anterior, pot fi considerate,


unele, indicii ale nesinceritatii martorului iar altele ale sinceritatii, aceste modificari stand
la baza identificarii atitudinii sincere ori nesincere a martorului.

Bibliografie

6
Neagu Ion, „Tratat de drept procesual penal”,Editura Global LEX, Bucureşti, 2007, pg.350
1. https://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologie-judiciara/
2. I. T. Butoi, T. Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciara: teorie si
practica, Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2006
3. http://www.psihocriminalistica.ro/o-dimensiune-marturiei-de-buna-
credinta/#footnote
4. http://anatolbasarab.ro/wp-content/uploads/2011/02/tudorel-butoi-psihologie-
judiciara.pdf

5. Măgureanu Ilie,” Ascultarea persoanelor în procesul penal”, Editura Lumina


Lex, Bucureşti, 2004, pg.197
6. Neagu Ion, „Tratat de drept procesual penal”,Editura Global LEX, Bucureşti,
2007, pg.350