Formarea si educarea atitudinii corecte a corpului Atitudinea este o functie a elementelor aparatului locomotor gi a sistemului nervos coordonator, cu ajutorul cirora se menfine stabilitatea, echilibrul si raporturile constante, pe de o parte intre corpul intreg si mediul ambiant, iar pe de alta parte intre corp si segmentele sale in cele mai variate pozifii si acte motrice (A. Ionescu, 1957). Atitudinea este o functie a organismului, rezultatd din acfiunea sinergicd si coordonati a elementelor aparatului locomotor si ale sistemului nervos central si periferic. (Duma, E.,1997). Duma, A., 1997, defineste atitudinea corecta acea atitudine care favorizeazi desfSgurarea normal a miscirilor, iar migcarile corecte, la randul lor, determin’ o redresare a atitudinii, De aceea in gimnastica de corectare a atitudinilor deficiente trebuie s4 respectim intotdeauna principiul executirii exercifiilor din pozifii corecte. Atitudinea este o funcfie a corpului omenese care are la baz o serie de reflexe senzorio-motorii. (Fozza, C.A, 2003). Acestea au ca punct de plecare impulsurile recepfionate de proprioceptorii din tesuturile periarticulare, tendoane si muschi, precum si de interoceptorii din piele gi analizatorii vizuali sau acustico - vestibulari. Toate aceste excitafii se transmit structurii perceptive a scoarfei cerebrale, care le refine si trimite pe cale motorie, efectoare, pana la nivelul maduvei spinarii, impulsuri prin intermediul c&rora se modifica starea de tonus a musculaturii corpului omenesc, necesar& mentinerii in condifii diferite a aceleiasi atitudini. Deci, atitudinea corpului — corectd sau nu, se formeazi prin intermediul unor reflexe prin care individul igi menfine aceleasi raporturi intre segmentele sale. in condifii aseminiitoare desftsuririi activitatilor statice si dinamice. Atitudinea este condifionaté dup’ Duma, E., 1997, de: = caracterele constitutionale si temperamentale; - buna stare a organelor si sistemelor si functionarea lor normala; - sex; - varsta; = greutatea si indljimea corpului; - _alfi factori interni si externi. La dezvoltarea atitudinii contribuie procesele de crestere si dezvoltare ale corpului, activitatea nervoas’ superioard, felul de viafa si munca, precum gi multe alte conditii complexe si variabile. Elementele active ale atitudinii sunt muschii si nervii, care conlucreazi la adoptarea si menfinerea pozifiilor, la schimbarea lor si la efectuarea migc&tilor. Elementele pasive ale atitudinii sunt elementele pasive ale aparatului locomotor: oasele gi articulafiile. Orice alterare a functiei sau structurii organelor, care asigura atitudinea corpului, determind modificiri -ale acesteia. Afectarea formei si structurii oaselor si articulafiilor determina alterarea raportului si pozifiei dintre diferitele segmente corporale. Parghiile osoase, angrenate prin intermediul articulajiilor, sunt mentinute in pozifie corecti, static si dinamic, de cétre muschi prin contracfii adecvate, corespunzitoare. Muschi ins nu se pot contracta si nu isi pot menfine tonusul corespunzitor decat datorita stimulilor motori sosifi la nivelul Jor de la sistemul nervos periferic. Prin urmare, orice afectiune a sistemului nervos se va rasfrange asupra tonusului si contractiei musculare, care nu vor mai putea actiona asupra corpului in mod corespunzator. De asemenea starea psihicd are un rol important asupra atitudinii corpului, in situafie staticd si in migcare, chiar dac& clementele pasive si active ale atitudinii sunt integre din punct de vedere morfologic si functional. (ex. un om trist, batut),Cateva caracteristici ale atitudinii corpului: Atitudinea ca functie de bazd a aparatului de susfinere gi a sistemului nervos, se Poate aprecia in diferite pozifii ale corpului. Atitudinea nu este sinonima cu pozitia verticala a acestuia, reprezentata prin lini drepte, ira unghiuri si curburi, Corpul omenesc are o structura gi funcjiuni repartizate egal in raport cu axele si planurile sale de miscare; corpul are tendinja constant& de inclinare inainte. Planul anterior, este un plan de migcare si de propulsie. Planul posterior este un plan de sprijin si stabilitate. Trunchiul se menfine vertical grajie coloanei vertebrale, care constituie axa de Susfinere a jumatafii superioare a corpului, ax& ce este menfinutd in pozifie prin aparatul capsulo-ligamentar si prin acfiunea muschilor proprii si extrinseci. Aceasti ax& nu este dreapti, ci prezinta o serie de curburi in plan sagital, si uneori si frontal, care alterneaz’, compensandu-se una pe alta. Curburile in plan sagital, sunt in numar de 4 : - dowd cu convexitatea anterioari, numite lordoze, fiind reprezentate prin lordoza cervicala si cea lombara si, - doua curburi cu convexitatea posterioara, numite din aceasté cauza cifoze, find reprezentate prin cifoza dorsala si cea sacro-coccigian’. Aceste curburi sunt dobandite in cursul viefii i sunt determinate de necesitiile functionale. Curburile in plan frontal — numite curburi scoliotice, sunt mai pufin pronuntate. in mod normal exist’ o curburd cervicalé cu convexitatea la stinga, o curburi dorsala cu convexitatea la dreapta si una lombara cu convexitatea la stinga. Curbura toracala este cea primard, find determinata de tractiunea muschilor mai dezvoltafi la nivelul membrului superior drept. Celelalte dou’ curburi ~ cervicala si lombar& - sunt compensatorii, scopul lor fiind acela de a restabili echilibrul corpului. La stingaci, curburile din plan frontal sunt indreptate invers. Curburile in plan frontal nu sunt constante si obligatorii. Pozitia diferitelor segmente ale corpului si raportul dintre ele in cadrul atitudinii corecte fn stand, trunchiul are tendinfa de a se flecta si de a cidea inainte din cauza greut4fii sale proprii, la care se adaugi greutatea capului, a centurii scapulare si a membrelor superioare, centrul comun de greutate al acestor formajiuni proiecténdu-se pe sol inaintea verticalei. impotriva tendinjei de flectare si cAdere inainte a trunchiului se opune musculatura paravertebral prin contractia sa permanent, Centura scapular si membrele superioare sunt menfinute in pozifie corecta de c&tre un complex de muschi sustinatori si fixatori, inseraji pe coloana vertebral si alte formatiuni ale toracelui. fn partea de jos a trunchiului exist bazinul, care face trecerea spre membrele inferioare. El este inclinat inainte cu 30-45, motiv pentru care coloana vertebrala lombari se fnclin& gi se incurbeaz& cu convexitatea anterior. impotriva inclinarii bazinului si a tendintei de lordozare a coloanei lombare se opun muschii drepji si oblici abdominali, fesierii mari si cei posteriori ai coapsei. in schimb muschii psoas si cei paravertebral lombari produc, prin contracfia lor, 0 accentuare a inclinarii inainte a bazinului, respectiv a lordozarii coloanei vertebrale. Orice inclinare a bazinului in partea anterioar§ a corpului produce o accentuare a Jordozei lombare, in timp ce orice reducere a inclinarii sale, respectiv orizontalizarea sau redresarea sa determina reducerea lordozei lombare sau chiar cifozarea acesteia. Aceste modificiri ale pozitiei bazinului si curburii coloanei lombare determina fn continuaremodificdri ale curburilor dorsale gi cervicale in sensul accentuarii, reducerii sau chiar a inversarii lor gi modificari ale pozifici capului in scop compensator si de restabilire a echilibrului corpului. Trunchiul se sprijint pe membrele inferioare 1a nivelul articulafiilor coxofemurale prin intermediul bazinului, fiind finut in echilibru de sistemul ligamentar si muscular dispus anterior, lateral gi in spate, in jurul acestor articulafii. Caderea trunchiului inainte, respectiv flexia sa pe membrele inferioare, se produce in articulajia coxofemurala. Impotriva cAderii trunchiului in fa(a se opun extensorii articulafici coxofemurale, respectiv, muschii fesieri. Membrele inferioare sunt aproape verticale sau usor inclinate inainte. La nivelul articulatiilor genunchilor greutatca corpului tinde s& flecteze membrele inferioare, dar aceasta fora este anihilaté de muschii cvadriceps care, prin contractia lor se opun flexiei si mentin membrele inferioare intinse in aceasta articula( Forfele care tind si incline corpul inainte in articulafiile gleznelor, sunt menfinute in echilibru de cdtre muschii posteriori ai gambei (tricepsul sural). Baza de susjinere a corpului in ortostatism este mica, fiind delimitata inainte de arelor, iar posterior de linia varful pi calcdielor. Urmarit in plan frontal, din fafa si spate, corpul uman apare constituit din dowd jumatati simetrice si egale. Segmentul cel mai important si baza acestei simetrii o constituie bazinul. Orice inclinare lateral sau translafic a bazinului, determinata fie de cauze proprii, fie de diferenta de lungime ori pozitic a membrelor inferioare, sau de o luxafie coxofemurala, produce o atitudine asimetricd in plan frontal a corpului intreg si mai ales a coloanei vertebrale (atitudini scoliotice). ‘Asadar, toate modificarile de pozifieale bazinului, fie in sens sagital (anteroposterior), fie in sens frontal, provoac& modificari ale pozitiei coloanei vertebrale si ale corpului in intregime. Datorita rolului determinant al bazinului in realizarea unei pozifii corecte sau incorecte a corpului, el este considerat a fi "cheia atitudinii corecte a corpului”, in urma acestei prezentari, concluziile care se desprind sunt urmatoarele: - modificarea sau alterarea unui singur element al aparatului stato-kinetic, dezechilibreaz& intreaga sa functie prin schimbarea raporturilor mecanice intre segmente si creearea unor condifii functionale noi. Sunt modificate in special pozitia si functia segmentelor supradiacente celui alterat. De aceea, gradul de influenjare a functiei stato- kinetice si respectiv a atitudinii corpului este cu atét mai pregnant cu cat segmentul alterat este situat inferior in cadrul corpului uman; - centrele de greutate ale diferitelor segmente, in cadrul finutei corecte a corpului, nu sunt situate pe aceeasi vertical, deoarece aceasta nu ar asigura nici stabilitatea corpului in migcare si nici rezisten{a 1a acjiunile mecanice externe. De aceea, centrul de greutate al fiecdrui segment — cap si git, torace si abdomen, bazin si membre — este situat inapoia sau inaintea unui plan vertical care ar impirji corpul in dou’ jumatafi antero- posterioare, asimeti Funcfia de atitudine se realizeazd prin concursul mai multor mecanisme: biomecanice, fiziologice, psihice. Din punct de vedere biomecanic, forja cea mai important care actioneazd asupra organismului omenese este gravitajia, Aceasta acjiondnd asupra suprafefei de sustinere genereaz& asa numita reacfie a reavemului, eu fortd egal si de sens contra, Organismul ‘omenese este in echilibru numai atunci cénd forfele care acfioneaza asupra lui sunt egale. In raport de situarea centrului de gravitatic faja de poligonul de sustinere in joarelor, lateral de marginea extern a pistatic& gi dinamicd organismului omenesc, deosebim doua feluri de echilibru: echilibru stabil cand centrul de greutate este sub suprafafa de sprijin si echilibru instabil cand centrul de greutate se aflé deasupra suprafelei de sprijin. fn condifii obisnuite corpul se afl& in echilibru instabil. Acest echilibru variazi ca valoare in funcjie de iniljimea centrului general de greutate faf de suprafaja de sprijin, mirimea suprafejei de sprijin si locul unde cade verticala pe suprafaja de sprijin. Printr-o adaplare prompt si precis8, organismul repartizeaz& in modul cel mai economic si eficient forfele sale pasive si active pentru menfinerea sau restabilirea formulei mecanice sau fiziologice a atitudinii, Sistemul muscular este pregatit in continuu s& fac& faf& oric&ror schimbari a raporturilor dintre corp si mediul extern, dintre corp si segmentele sale prin contracfii diverse concentrice si excentrice in interiorul si in afara segmentului de contractie, sinergice, antagoniste, perfect sincronizate si adaptate situafiilor cele mai complexe. Prin adaptare, muschii, articulajiile si oasele au suferit modificari structurale si functionale in vederea menfinerii atitudinii corpului. Vorbim astfel despre muschi cu structura specific& pentru sprijin si echilibru iar din punct de vedere fiziologic de tonus muscular gi alte forme de contractii cu rol in menfinerea echilibrului. Tonusul de atitudine este o rezultanté a conflictului permanent dintre muschi $i gravitafie care acfioneazi pentru ruperea echilibrului si raporturilor de stabilitate dintre corp si segmentele sale in pozifii si miscari foarte diferite. Atitudinea corect& a corpului nu se bazeaz pe dezvoltarea masei musculare sau a cresterii tonusului muscular. Exist sportivi cu un sistem muscular foarte bine dezvoltat dar care au o atitudine corporal deficient’ din cauza lipsei de coordonare intre lanfurile musculare agoniste gi antagoniste care asigura pozifia corect a segmentel Educarea gi pistrarea atitudinii corecte a corpului nu este posibila fir concursul permanent al sistemului nervos care prin segmentele sale central si periferic, dar mai ales prin organele specializate contribuie la formarea unui adevarat simf al atitudinii, De la proprioceptorii raspéndii in muschi, tendoane, articulafii sosesc continuu la centri nervosi medulari, cerebelosi si din scoarfa cerebral, excitafii care informeaza despre presiunile, intinderile si tensiunile din muschi, tendoane, articulatii. Exteroceptorii informeazi de asemenea scoarfa cerebrala despre modificarile de repartizare a presiunii la nivel plantar. Pentru adaptarea si menjinerea unei atitudini corecte, o importanfii deosebita o au organele specializate, analizatorul acustico-vestibular si cel vizual. Excitaiile periferice recepfionate de proprioceptorii si de exteroceptorii, impreund cu cele recepfionate de analizatorul vizual si acustico-vestibular sunt transmise prin substanfa reticulata si prin talamus la nivelul scoarfei cerebrale unde sunt constientizate si transformate in deprinderi. dati cu perceperea informatiilor privind atitudinea corpului si a segmentelor sale, la un moment dat, prin structura sa efectoare, scoarfa cerebrala, mai ales atunci c4nd este nevoie de redresarea atitudinii, trimite impulsuri la grupele musculare care menjin segmentele in atitudine corecta, prin corpii striafi, substanfa reticulata, motoneuronii gama sau pe calea medulara spre motoneuronii alfa tonici. in esenfa formarea atitudinii corecte a corpului consta in formarea unui reflex corect si stabil prin care si se poatd compara permanent pozitia corpului si segmentelor sale, in raport cu reprezentarea corticala a atitudinii corecte. in coneluzie, educare funcfiei de atitudine se bazeaza pe dou principii: - formarea reflexului de atitudine corect4 prin care se efectueazi autocontrolul pozifiei corpului si segmentelor sale, iar la nevoie s& le redreseze in atitudinecorect specifica pozifiei sau migcdrilor ce se efectueaz’ | - dezvoltarea grupelor musculare ca organe efectoare care asigura pistrarea atitudinii corecte in aciuni statice si dinamice variate. Ambele cai au o importanfa egal in formarea atitudinii corecte pentru ca se afl intr-o stransd corelatie: = reflexul de atitudine nu poate fi menfinut cu o musculatura hipotonica; = musculatura puternicd nu asigura o atitudine corecté fir educarea reflexului de atitudine. a. Educarea reflexului de atitudine corect se poate realiza prin urmatoarele cai: - formarea reprezentirii corticale despre atitudinea corecté a corpului in diferite pozifii si acte motrice; = educarea functiei de echilibru a corpului care declanseazi un mare numar de grupe musculare si mecanisme fine de reglare a muschilor agonisti si antagonisti care contribuie la pastrarea pozifiei corecte a corpului; - educarea capacitifii de relaxare voluntari a musculaturii pentru a combate incordarile, rigiditatea si asimetria. b. Dezvoltarea grupelor musculare care asigura atitudinea corecti a = tonifierea in mod simetric a musculaturii abdominale si sacro-lombare care prin tonusul lor sinergic si coordonat asiguré stabilitatea bazinului si susfinerea viscerelor abdominale; = tonifierea in condifii de scurtare a muschilor spinali si a muschilor cefei; = tonifierea in condifii de scurtare a adductorilor si a fixatorilor omoplatilor; = tonifierea in condifii de alungire a musculaturii toracice; = menfinerea mobilitifilor articulafiilor scapulo-humerale si coxo-femurale pentru a mari independenfa miscarilor membrelor superioare fata de umeri si a membrelor inferioare fati de bazin, combaténd tendinja gresita a copiilor de a solidariza miscarile centurii scapulare si coloanei vertebrale cu miscatile brafelor in plan anterior precum si cele ale centurii pelviene si bazinului cu miscarile membrelor inferioare in plan posterior. O atentie deosebiti trebuie acordata eductrii funcfiei respiratorii care asigura oxigenul necesar organismului in plin proces de dezvoltare. Se va urmari ca prin exercifiile libere de respirajie sau exercitii de respirajie finsofite de misoari active efectuate din pozifii favorabile si se mireasci amplitudinea migcitilor respiratorii, mérirea capacititi vitale, formarea unui stereotip respirator corect i complet. Misc&tile de respiratie influenfeazA direct’ si funcjia de atitudine, find foarte utile in corectarea atitudinilor rigide. Atitudinea corectd a corpului in pozifii si acte motrice Ca functie de baz a aparatului locomotor si a sistemului nervos coordonator, aprecierea atitudinii se poate efectua atat in pozitie ortostaticd cat si in alte pozifii si acte motrice. Pozifia stnd/ortostatism Oserie de specialisti au studiat acest fenomen (Ionescu, A., Mofet, D., Duma, E.. ) si au ajuns la urmatoarea concluzie privind atitudinea corpului in pozifia stanW/ortostatism: Ridicarea pe verticala a segmentelor corpului, situarea centrului de gravitatie la o inaljime apreciabila faj& de poligonul de sprijin si ingustarea suprafefei de sustinere creeazi condifii mecanice deosebit de dificile in menjinerea echilibrului, Analiza biomecanica a condifiilor de echilibru gi stabilitate a corpului_ in ortostatism ne dezvaluie faptul c& organismul are o tendinf& constanta de inclinare inainte,datoriti. modului de dispunere a segmentelor in plan vertical cu unghiuri de diferite deschideri. Aceast® inclinare constant a dus la exercitarea inegald a gravitafiei asupra celor dou’ planuri, mai mult pe fafa anterioara, cea ce a dus la dezvoltarea mai pronunjataé a planului posterior. ; | Datorit& dispunerii segmentelor fafa de axele gi planurile de miscare, menfinerea corecti a pozifiei stand necesita un consum energetic apreciabil. Metabolismul gazos creste cu 22% fafa de pozitia decubit. Menfinerea corpului pe vertical necesita contractia a numeroase — grupuri musculare. | Muschi cefei depun un efort destul de mare, pentru menfinerea capului datorita faptului c& centrul de greutate al capului se afl mult inaintea suprafefei de sprijin. Contractarea muschilor cefei determina cresterea tonusului muscular al intregului plan posterior. Daca, din anumite motive (timiditate, obisnuinfa, oboseala) capul este {nclinat inainte — datorita relaxdrii muschilor cefei — se realizeaz o relaxare a musculaturii intregului plan posterior, fapt care duce la flexia intregului corp. Toracele are o tendinti permanent& de cAdere inainte, atat datorita greutajii sale cit si greutiiii membrelor superioare. Faptul: c& centrul de greutate al toracelui este situat ventral fafi de punctul de sprijin al parghiei necesiti un efort considerabil din partea musculaturii tracturilor vertebrale ale segmentului dorsal al coloanei vertebrale. {fn regiunea lombara, braful fortei pentru menfinerea echilibrului trunchiului in pozitie vertical este mult mai mic decat greutatea trunchiului, ceea ce a dus la o mare dezvoltare a masei musculare a extensorilor sacro-lombari, pentru. echilibrarea greutifii trunchiului ce tinde s& cada inainte. Trunchiul se mentine vertical datorita coloanei vertebrale ce reprezinta axul stu de sustinere. Forma coloanei se menfine grafie jocului tonicitijii musculare, elasticitatii ligamentelor gi discurilor intervertebrale, precum si datorita imbindrii anatomice a celor 24 vertebre din care este compusa coloana vertebrala mobil, segmente care isi adapteaz unul alteia diferite suprafete articulare. Centura scapulara se menfine in pozitie corect& cu ajutorul unor mugchi fixatori care 0 impiedic& si se deplaseze in jos si inainte. Bazinul situat in partea inferioar’ a trunchiului este considerat de multi specialisti cheia atitudinii corecte a corpului. Orice modificare a pozifiei bazinului are repercursiuni asupra coloanei vertebrale, trunchiului si membrelor inferioare. in mod normal bazinul prezint& o inclinare inainte de 30-40° care poate merge pana la 60°. Stabilitatea si echilibrul bazinului este menfinuta prin muschii antagonisti, astfl ____=_ la tendinja de extensie si de inclinare a bazinului inapoi se opun muschi drepji si oblici abdominali precum si psoasul iliac; - latendinfa de inclinare inainte si in jos se opun muschii fesieri si posteriori ai coapselor, _ Prin intermediul bazinului, trunchiul se sprijind pe membrele inferioare la nivelul articulaiilor coxo-femurale, ___ Stabilitatea si echilibrul trunchiului pe membrele inferioare este asigurati de much i igamente care sunt dispus Init, nap, lateral i unese membre inferiare de azin, Pozifia membrelor inferioare este vertical sau usor inclinata inai i -P : sor inclinata inainte, La nivelul genunchiului poate sé aparé un unghi de hiperextensie, cdruia i se opun ligamentele colaterale si ligamentele inerucisate, Articulajia gleznelor este locul unde se proiecteaza intreaga i . ou rutate tingind sii up echilibrul inclinindu-l mult inainte. Acestor’ tendinie. se Tora extensorii piciorului (tricepsul sural si tendonul lui Achile). patosOrice translatare a bazinului sau diferenj& de lungime a membrelor inferioare determina 0 asimetrie a intregului corp si in mod deosebit a coloanei vertebrale. In concluzie, se poate afirma c& pozitia corecté a corpului in stand este de usoara {nclinare spre inainte. Dacé ridicim 0 linie verticala din varful maleolei peroniere prin mijlocul fejei laterale @ genunchiului, marele trohanter si acromion pana 1a nivelul mastoidei, aceasta rimane in urma axului adevarat a corpului care uneste vertexul cu linia gleznelor. Axul acesta se inclin& inainte cu aproximativ 5°, fapt care asigur & corpului suplefe, echilibru si coordonare, Datorita acestei inclinari, musculatura planului posterior s-a dezvoltat mai mult, pentru a echilibra forfa gravitajionala ce actioneazi mai puternic pe fafa ventrala. Pozitia agezat Este foarte frecventa pentru munca si odihnd. Suprafafa de sprijin este mai larga si este constituité din regiunea fesiera si posteriorii coapselor care se sprijind pe un suport (scaun, banca...) si de picioare care se sprijind pe sol. Necesitd un consum energetic mai mic si are centrul de greutate apropiat de suprafafa de sprijin si deplasat spre limita dorsala a corpului, fapt care va conferi o mai mare stabilitate a corpului in plan ventral decat dorsal. Bazinul este orizontalizat si curbura lombara diminuata. Pastrarea acestei pozifii necesita o contracfie a lanfurilor musculare dorsale si in mod deosebit a musculaturii cefei si cea a tracturilor vertebrale care asigura menfinerea verticala a capului si trunchiului. ‘Adaptarea si menfinerea pozifiei asezat o perioada mai lunga de timp (asa cum se intémpla cu elevii si aduljii epocii contemporane) genereaz4 0 oboseala a muschilor spatelui, o alungire a musculaturii cefei si trunchiului, pierderea tonusului de posturd gi atrofia lor progresiva, ceea ce duce la aparifia deviajilor coloanei vertebrale in plan sagital in timpul cifozelor dorsale si spatelui cifotic sau a cifozei lombare de obisnuinfa, Cercetairi din cele mai recente au scos la iveala faptul c& pozifia asezat este una din marile responsabile ale deviafiilor si deformayiilor coloanei vertebrale., S-a dovedit c& pozifiile defectuoase (adaptate din cauza oboselii, mobilierului neadecvat, tulburarilor senzoriale: viz, auz) exercit& un stres prelungit asupra esuturilor care vor determina osteoblastele s& fabrice mai mult colagen, dar cum colagenul nu poate fi atacat de enzime se va depune in fesuturi carora le va micsora elasticitatea, Se recomandi ca in mod deosebit la copii si tinerii care lucreazi vreme ‘indelungata in aceasti pozitie si se urmireascd cu strictefe adaptarea unei pozifii corecte. Si se efectueze exercitii de prevenire si corectare a deficienjelor ce se pot instala la nivelul coloanei vertebrale si spatelui. Pozifia agezat corecta se adopt prin: = __ pozitia verticala a trunchiului, capul drept, curburile coloanei vertebrale redresate, cea dorsal indreptata si cea lombara diminuati; = contactul cu suprafafa de sprijin se face pe fese si pe partea posterioaré a coapseis + _unghiul dintre coaps’ si trunchi, dintre coapse si gambe nu trebuie si fie mai mic de 90 grade; = coatele se sprijina pe pupitru. ___, Pozifia agezat corecti, este o bunk premizi pentru respirajia de tip abdominal si toracic inferior. Daca ins& trunchiul se inclind mult inainte respirafia se ingreuneazi, ____ Odihna in pozijia asezat se va face cu spatele rezemat, asigurind o bund respirajie abdomeno-diafragmatica.Adaptarea si menfinerea unei pozifii corecte in asezat este foarte importanta prescolari, scolari si tineri care menfin mult timp neschimbata pozifia din cauza eran §t sunt predispusi spre cifozarea coloanei vertebrale sau a intregull spate, dar si sta adulfi care pot si-si transforme cu usuring& atitudinle greste in obignuinje conforma St jui Duma, E..