Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
• Axa mijloacelor utilizate pentru a justifica alegerile. Aceasta are ca puncte
extreme logicul (care vizează un demers raţional şi caută să recurgă la
demonstraţie) şi politicul (care vizează discursul şi impactul lui psi hologic, puterea
imaginii şi efectului).
• Axa obiectivelor informaţiei contabile. Extrema idealistă a acestei axe face
referire la un maximum de neutralitate formalizată prin refuzul de a privilegia
anumite interese particulare. La cealaltă extremă a axei, se găseşte utilitatea, altfel
spus consecinţele economice ale alegerilor contabile.
Matricea creată prezintă o adevărată tipologie a alegerilor contabile, ceea ce
demonstrează că regulile concrete pot fi jus tificate în diverse moduri. Din
multitudinea de elemente definite de cele două axe, câteva par a fi cele mai
relevante:
în cadranul "idealist/logic": performanţele informative ale diferitelor metode de
contabilitate de inflaţie se pot testa, plecând de la un scenariu de economie . fără
inflaţie; se realizează, în final, o comparaţie între informaţiile furni zate de diferitele
metode şi realul determinat.
în cadranul "utilitar/logic": în contabilitatea generală este posibilă constituirea
unui sistem de contabilizare a operaţiilor în devize, bazat pe anumite principii cum
ar fi separarea funcţiilor exploatare şi financiar; obiectul este utilitar, metoda poate fi
logică, fără a fi, matematică.
în cadranul "utilitar/politic": în S.U.A., normele pentru sectorul petrolier sunt
rezultatul presiunilor.
Concluzia studiului realizat de profesorul francez este că: "normele contabile
sunt alese, cel mai frecvent, prin consens, ceea ce nu exclude nici referinţa la
criterii ştiinţifice (de tipul "adevărat", " just", "eficace"), nici purul lobbying, nici
efectele discursului".
Normalizarea contabilă constă, deci, în definirea de norme şi aplicarea
acestora.
Normele reprezintă reguli precise, de evaluare, de înregistrare, de clasificare şi
de prezentare a informaţiilor. "Ele au caracter de generalitate mai redus decât
postulatele şi principiile, motiv pentru care, în condiţiile unor schimbări importante în
mediul economic, financiar şi social, sunt supuse unui proces de adaptare sau chiar
de înlocuire".
Cealaltă dimensiune a normalizării contabile, aplicarea normelor, se realizează
prin intermediul obligaţiilor legale, reglementare şi profesionale, la nivel naţional şi
comunitar, precum şi prin cea a recomandărilor la nivel internaţional.
În România, elaborarea normelor se realizează la nivelul Ministerului Finanţelor
(Direcţia Generală a Contabilităţii). Caracterul public al procesului de normalizare se
dorea atenuat prin înfiinţarea, în 1992, a Colegiului Consultativ al Conta bilităţii,
organism în care urmau să fie reprezentate, competent, diferitele categorii
interesate de informaţia financiar-contabilă.
2
Problema creării unui cadru conceptual s-a pus, pentru prima dată, în S.U.A.
Redactat în perioada 1973-1985, cadrul conceptual american răspunde unor
probleme teoretice şi instituţionale ale normalizării americane. Totuşi, reflecţiile
americane, în acest domeniu, au stârnit un viu interes în ţări precum Canada,
Australia, Marea Britanie. În plus, organismul internaţional de normalizare s-a dotat în
1989 cu un cadru pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.
De o manieră generală, structura unui cadru contabil conceptual se prezintă
astfel:
obiectivele informării financiare;
caracteristicile calitative ale informaţiei financiare;
elementele componente ale situaţiilor financiare;
criterii de recunoaştere şi metode de evaluare.
3
O informaţie fiabilă este fidelă, verificabilă (diferiţi observatori competenţi pot
cădea de acord asupra faptului că informaţia reprezintă bine ceea ce ea este
destinată să reprezinte şi neutră (informaţia prezentată trebuie să fie, pe cât posibil,
lipsită de subiectivitate).
Comparabilitatea
Toate cadrele conceptuale reţin printre caracteristici comparabilitatea. Ea
îmbracă un dublu aspect :
-- comparabilitatea în timp: utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare
situaţiile financiare ale unei întreprinderi, în timp, cu scopul de a identifica tendinţele
situaţiei financiare şi performanţelor sale; aceasta implică perma nenţa metodelor.
-- comparabilitatea în spaţiu: utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare
situaţiile financiare ale unor întreprinderi diferite; aceasta implică uniformitatea
metodelor.
Pentru a fi utilă, o informaţie trebuie să prezinte un mini mum din fiecare din
caracteristicile relatate mai sus.
c) Elementele componente ale situaţiilor financiare
Toate cadrele conceptuale definesc elementele componente ale situaţiilor
financiare. Standardele contabile identifică următoarele elemente esenţiale:
activele, pasivele, capitalurile proprii, cheltuielile, veniturile, câştigurile,
pierderile, rezultatul global, investiţiile în capital şi distribuţiile în favoarea
proprietarilor.
d) Recunoaşterea şi evaluarea
Pentru a înscrie un element în situaţiile financiare, acesta trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă natura unui element financiar;
- să fie măsurabil cu suficientă precizie;
- să fie semnificativ;
- să fie fiabil, verificabil şi neutru.
În ceea ce priveşte metodele de evaluare reţinute în cadrele conceptuale,
aceste sunt:
- metoda costului istoric;
- metode bazate pe puterea de cumpărare;
- metoda costului de înlocuire;
- metoda valorii nete de realizare;
- metoda valorii actuale.