4.

Cercetarea arhivistică
Arhivele sunt documente emise în procesul administrării, fie că ține de un guvern central, o
afacere privată, o gospodărie sau o biserică parohială. Ele reprezintă pentru istorici un punct
de interes pentru cercetarea instituției la care se referă arhivele, sau pentru cercetarea
oamenilor, a obiectelor sau evenimentelor asociate cu acea instituție. Trăsătura lor principală
este că sunt generate în mod automat în procesul administrării, și aceasta le face în principiu
să fie diferite de alte surse ale istoriei. Spre deosebire de cronică, jurnal sau o știre de ziar, care
reprezintă secvențe istorice selective, acestea înregistrează zilnic detalii cât mai exacte. De
cele mai multe ori cel care înregistrează nu participă la evenimentele înregistrate.
Pe măsură ce a avut loc centralizarea arhivelor în depozite principale in timpul primei părti a
secolului al 19 lea și știința organizării arhivelor a început să se dezvolte, pentru istoricii care
i-au urmat lui Ranke, aceasta a devenit un adevărat obiectiv. "Istoria ultimă" (Acton, 1896)
părea doar la o generație sau două distanță. Au fost începute serii naționale de transcrieri de
arhivă: Monumenta Germaniae Historica (1826-), Colecția de Documente Inedite pe Histoire
de Franța (1850-), British Rolls Series and Calendars (1856-) și altele. S-a constatat însă cam
târziu că utilizarea corectă a arhivelor ar putea fi făcută numai după un studiu amănunțit
asupra modului în care au fost produse documentele și că chiar și atunci eroarea și fabricarea
ar putea fi descoperite.
Studiile muzicologice timpurii au inclus unele transcrieri, fie dintr-o serie întreagă de
documente referitoare la administrarea muzicală (cum ar fi Edward Rimbault's The Old
Check-book sau Cartea de amintire a Capelei Royal din Londra, 1872) sau ale articolelor
selectate referitoare la muzică din documente mai generale (cum ar fi cele din Casimir, Notă
de arhivă, 1924-42, referitoare la Cappella Sistina de la Roma), dar călătoriile cu avionul și
microfilmul au contribuit la un val postbelic de studii cuprinzătoare de arhivă privind
compozitorii și activitățile muzicale din oraș, de la curte, sau din biserică. Studii arhivistice
mai recente au atras atenția asupra înregistrărilor administrative ale imprimantelor muzicale,
ale editurilor, ale orchestrelor, ale operelor și ale mass-media.