Sunteți pe pagina 1din 33

CUPRINS

Introducere.....................................................................................................................................2
Capitolul I.......................................................................................................................................3
1.1. Uleiurile vegetale.................................................................................................................3
1.2. Caracteristicile uleiurilor vegetale....................................................................................10
1.3. Producerea biodieselului....................................................................................................12
1.3.1. Efectele parametrilor care afecteaza reacţia de transesterificare........................................13
1.4. Calitatea biodieselului.........................................................................................................15
1.4.1. Factorii procesului de producţie.........................................................................................15
1.4.2. Standarde de calitate...........................................................................................................16
Capitolul II...................................................................................................................................21
2.1. Obţinerea biodieselului........................................................................................................21
Capitolul III..................................................................................................................................27
3.1. Reciclarea uleiului vegetal si uleiului uzat .........................................................................27
3.2. Importanta reciclarii............................................................................................................30
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................32

1
INTRODUCERE

Mai multe tipuri de bioresurse si deşeuri agro-industriale ieftine şi accesibile sunt disponibile
pentru biocombustibili lichizi şi gazoşi, inclusiv producţia de biodiesel, bioetanol şi biogaz.
Acest proiect se va concentra asupra recicilarii uleiurilor vegetale uzate in vederea obţinerii de
biodiesel. Producţia de biocombustibili, în general, şi biodiesel, în special, devine treptat o
problemă vitală din cauza scăderii rezervelor de combustibili fosili şi nevoia urgentă de a reduce
cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră. Astfel, preocupările de energie, creşterea gradului
de conştientizare a mediului şi consideraţiile economice sunt principalele forţe motrice din
spatele directivelor la nivel mondial în sensul producerii de biocombustibil din bioresurse.
Biodiesel-ul a fost definit ca un combustibil regenerabil, derivat din surse naturale, cum ar fi
uleiul vegetal, uleiul de gătit reciclat şi grasimile animale. Biomasa reprezintă resursa
regenerabilă cea mai abundentă de pe pământ. Astfel, transformarea biomasei în biodiesel este o
modalitate promiţătoare de a înlocui combustibilul fosil, fără a afecta nevoia vitală de energie.
Din punct de vedere chimic, biodieselul este un ester metilic sau etilic al acizilor graşi (FAME
sau FAEE) produs printr-un proces chimic de transesterificare. Proprietăţile biodieselului depind
foarte mult de natura materiei prime, precum şi de tehnologiile aferente procesului de
bioconversie.
Din punct de vedere ecologic, biodiesel este mai bun pentru mediu, deoarece acesta este compus
din materiale regenerabile care emit mai puţine gaze cu efect de seră decât motorina din petrol,
reducând, prin urmare, riscurile pentru sănătate asociate cu poluarea aerului.
La nivel mondial, producţia de biodiesel a devenit de importanţă strategică în multe ţări din două
motive principale:
1. stabilirea independenţei de petrolul brut;
2. reducerea emisiilor de CO2.
Există o gamă largă de bioresurse care ar putea fi folosite pentru producerea de biodiesel si
anume de la seminţe de rapiţă şi soia din SUA pana la ulei de palmier în ţările asiatice. Natura şi
calitatea materiei afectează proprietăţile biodieselului.

CAPITOLUL I
2
1.1. ULEIURILE VEGETALE

Tinand seamă de cresterea cerintelor de energie, de rezervele de combustibili fosili


considerate in curs de epuizare si mai ales de faptul ca poluarea mediului inconjurator a atins un
nivel foarte mare, a fost necesara gasirea unor surse de energie mai putin toxice si
biodegradabile. Sursele pentru producerea energiei sunt de natura vegetala, au un efect putin
nociv asupra mediului si sanatatii oameniulor, acestea pot fi: rapita, soia, floarea soarelui şi alte
plante oleaginoase. Plantele oleaginoase sunt supuse proceselor de preulcrare în scopul obtinerii
uleiurilor vegetale care pot fi folosite atat ca ulei de baza pentru obtinerea lubrifiantilor cat si ca
biocombustibil (combustibil) pentru motoarele Diesel.
Uleiurile vegetale pot fi utilizate si la fabricarea lubrifiantilor, conferind acestora
caracterul de biodegradabilitate. Aceasta caracteristica se refera la degradarea biologica a
uleiurilor, in conditii aerobe sau anaerobe in prezenta unor micoorganisme si enzime, care duc la
transformarea acestora in component primare, CO2, apa, biomasa (prin procese de hidroliza si
oxidare). Daca uleiurile sunt caracterizate de o biodegradabilitate ridicata, moleculele se
descompun mai rapid (rezultand CO2, H2O si biomasa organica). Lubrifianti obtinuti din
uleiurile vegetale pot fi utilizati in domeniul ungerii echipamentelor si masinilor din agricultura,
sivicultura, industrie alimentara etc. In prezent pentru fabricarea lubrifiantilor biodegradabili se
pot utiliza: poliglicolii, uleiuri esterice sintetice si uleiurile vegetale. Obtinerea lubrifiantiilor din
uleiuri vegetale (ulei de floarea soarelui, rapita etc.) impune aditivarea cu aditivi antioxidanti
deoarece acest tip de uleiuri au rezistenta la oxidare foarte scazuta. Se recomanda aditivarea cu
hidrochinona si acid ascorbic, acesti aditivi fiind antioxidanti, netoxici [1]

1.1.1. OBŢINEREA ULEIULUI VEGETAL

Uleiurile vegetale se obţin din unele fructe bogate în trigliceride (măsline, cătină, cocos, palmier,
nuci), din seminţele oleaginoaselor (floarea soarelui, in, soia, mac, arahide, etc.) sau din germeni
(porumb, orez).
Deşi operaţiile de obţinere a uleiurilor diferă de la sortiment la sortiment, ele pot fi
generalizate, după cum se poate observa mai jos

3
Tabelul 1.1. Metode de obținere a uleiurilor [2]

Tip de ulei
Operație
tehnologică
Ulei presat la cald Ulei presat la rece
Condiţionarea
- se elimină impurităţile - se elimină impurităţile
materiei prime
Mărunţirea - se fragmentează fructele
- se fragmentează fructele sau seminţele
materiei prime sau seminţele

Încălzirea - se ridică temperatura, în scopul creşterii randamentului - nu se execută această


materiei prime extractiv, precum şi în scopul coagulizării operaţie
- prin presare, se extrage
Prima presă - prin presare, se extrage cca. 80% din ulei
60- 75% din ulei
A doua presare
Extragerea cu solvenţi organici
Extragerea
(hexan tehnic). Deci, un ulei de - se poate executa sau nu
uleiului din - se poate executa pe 2 căi
primă presă, nu însemnă a doua presare
reziduuri
neapărat că a fost extras doar
odată
- uleiul de la prima presă
Obţinerea - uleiul de la prima presă se amestecă cu uleiul extras din se amestecă cu uleiul de la
uleiurilor brute reziduuri a doua presă, dacă această
operaţie s-a efectuat
- filtarea şi decantarea (se
urmăreşte eliminarea unor
resturi fizice aflate în suspensie)
- încălzirea şi tratarea cu acizi
diluaţi (are ca scop eliminarea
mucilagiilor şi a lecitinei)
- tratarea cu soluţii alcaline
[sodă caustică, hidroxid de
Rafinarea Cuprinde mai multe potasiu] (se execută pentru a se - nu se execută această
uleiurilor operaţii neutraliza acizii gra iritanţi) operaţie
- spălarea cu apă (prin spălarea
uleiurilor, se elimină săpunurile
formate în urma operaţiunii
anterioare
- distilarea (prin antrenarea cu
vapori de apă, se elimină
substanţele volatile, în scopul
dezodorizării)

Uleiurile vegetale pot fi pure (obţinute din fructele sau seminţele unei singure specii) sau
amestecuri (obţinute din materia primă a mai multor specii) [3].
După tehnologia de obţinere, principalele uleiuri alimentare sunt:
• rafinate

4
- extrase prin 2 prese,
- extrase printr-o presă + solvenţi tehnici.
• nerafinate
- trecute printr-o presă,
- trecute prin 2 prese.

Figura 1.1. Schema tehnologica de obtinere a uleiului vegetal [3]

AMESTEC SEMINTE

RECEPTIE CALITATE SI
CANTITATE

PRECURATIRE

IMPURITATI GRELE IMPURITATI USOARE

CURATIRE

DEPOZITARE

PRESARE TURTE

ULEI BRUT DE PRESA

DECANTARE –
SEDIMENTARE SLAM

FILTRARE
5
ULEI CRUD

Figura 1.2. Instalaţia de prelucrare a uleiurilor vegetale [4]

1.1.2. ULEIUL DE PALMIER


Originea palmierului este considerat a fi în Africa, dar cele mai productive regiuni sunt situate în
Asia de Sud-Est în special Malaezia şi Indonezia, care reprezintă împreună aproximativ 80% din
producţia mondială totală [5]. Sămânţa conţine o cochilie şi unul, doua sau trei nuclee. Nucleul
este format din straturi ale endospermului uleios acoperit cu o reţea de fibre. Palmierul este cea

6
mai eficienta planta producatoare de ulei pe suprafaţă, pe an, aşa cum se poate vedea în tabelul
1.2[5].
Tabelul 1.2. Producţia de seminţe oleaginoase, preţul mediu al uleiului [6-11]
Planta Conţinutul de ulei Producţia de seminţe Preţul mediu al
(%) oleaginoase uleiului
(Milioane tone) (USD/ tonă)
Rapiţă 35 46,72 852
Seminţe de soia 21 235,77 684
Seminţe de floarea 44-51 30,15 n/a
soarelui
Palmier 40 10,27 655
Seminţe de bumbac 18 46,02 787
Alun 36-56 32,36 1253

Există, în general, două tipuri de ulei de palmier, inclusiv derivate din mezocarp şi ulei de
sâmburi de palmier din sâmburii în interiorul seminţelor. Uleiul de palmier este mai saturat decât
uleiul de soia şi uleiul din seminţe de rapiţă,incluzând ca acizi graşi majoritari acidul palmitic
(C16:0), acidul stearic (C18:0), acid oleic (C18:1) şi linoleic (C18:2), aşa cum se arată în tabelul
1.3 [5].
Tabelul 1.3. Compoziţia acizilor graşi din uleiuri vegetale [12]

Uleiuri vegetale Compoziţia acizilor graşi (%)


Nume Specie 12:0 14: 16:0 16: 18: 18:1 18: 18:3 20: 22:0 22:1
0 1 0 2 0
Palmier Elaeis 0,3 1,2 44,3 - 4,3 39,3 10,0 - - - -
guineensis
Palmier Elaeis oleifera - 0,2 18,7 1,6 0,9 56,1 21,1 - - - -
Sâmburi de Elaeis 50,1 15,4 7,3 - 1,8 14,5 2,4 - - - -
palmier guineensis
Sâmburi de Elaeis oleifera 29,3 25,7 10,1 - 1,8 26,4 4,5 - - - -
palmier
Sâmburi de Aiphanes 41,5 20,5 10,2 - 3,4 15,8 7,4 - - - -
palmier acanthophylla
Sâmburi de Buttia capitata 39,2 6,4 4,2 - 3,0 11,9 3,5 - - - -
palmier
Palm olein 0,3 1,2 40,6 0,2 4,3 41,9 11,9 0,4 0,4 - -
Palm stearin 0,3 1,5 0,2 0,1 4,8 25,8 6,5 0,4 0,5 - -

Uleiul din miez de palmier este mult mai saturat decât ulei de palmier, deoarece conţine în
principal acid lauric (C12:0), miristic(C14:0), oleic(C18:1). Uleiul de palmier poate fi fracţionat
la temperatura ambiantă (25-30°C) în oleina de palmier sau oleic bogat în ulei (fracţiuni lichide)
şi palm stearină sau stearic bogate în ulei (fracţiuni solide).

7
Palmierul de ulei, o plantă oleaginoasă tropicală, are cea mai mare productivitate de ulei pe
unitatea de sol după pământ. Uleiul de palmier are multe întrebuințări ca hrană ( uleiuri,
margarină, pâine, maioneză, alimente, înghețată, prăjituri etc), în industrie (săpun, lubrifianți,
detergenți, mase plastice, cosmetice, cauciuc etc), în industri textilă farmacie etc.
Dintre alte recolte folosite pentru obținerea combustibilului, uleiul de palmier demonstrează o
competitivitate bună, așa cum se vede în Tabelul 1.4. Amestecurile diesel din ulei de palmier au
apărut ca un combustibil alternativă pentru motoarele cu ardere internă satisfăcând anumite
criterii precum necesitând modificări minime ale motoarelor, nocompromițînd viața motorului și
nefiind toxic pentru sănătatea omului și pentru mediul înconjurător în timpul producției.
Satisface anumite criterii cu privire la transport, depozitare și utilizare. Utilizarea ca atare a
uleiului de palmier s-a dovedit a fi posibilă la motorul Elsbett. Cu toate aceste, s-a observat o
problemă și anume înfundarea filtrelor cu impurități. Această problemă poate fi înlăturată prin
folosirea uleiului de palmier procesat sau prin amestecarea cu motorină.

Tabelul 1.4. Surse de combustibili de origine vegetală și randamentele în alcool și ulei.

Sursă Combustibil Randament (kg ulei/hectar)


Trestie de zahăr Alcool 3,015
Manioc Alcool 2,160
Palmier babassu Ulei 240
Palmier de ulei Ulei 5,000
Ricin Ulei 1,6000

Cum s-a arătat în Tabelul 1.4 , palmierul de ulei, împreună cu trestia de zahăr, sunt recoltele cu
cele mai mari randamente ca surse de combustibil, trestia de zahăr destinată producției de alcool
și palmierul de ulei destinat producției uleiului. În funcție de materia primă folosită pentru
producție, metil esterii pot conține mai mult sau mai puțin acizi grași nesaturați în compoziția lor,
care îi fac mai susceptibili de o reacție de oxidare accelerată datorită expunerii la oxigen și la
temperaturi ridicate, condiții care sunt specifice operației motorului. Descompunerea termică
deasemenea poate duce la formarea de compuși polimeri care prejudiciază motorul. Aproximativ
98% din uleiul neprelucrat este format din acizi grași așa cum este arătat în Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5. Compoziția în acizi grași a uleiului de palmier

8
Acid gras Combustibil % în uleiul de palmier
Saturați Palmitic (C16) 32-45
Stearic (C18) 2-7
Nesaturați Oleic (C18;1) 38-52
Linoleic (C18;2) 5-11
Se observă că uleiul de palmier are o compoziție medie concentrată în principal pe doi acizi
grași: palmitic (C16:0) și oleic (C18:1). Așadar, este clar că uleiul de palmier are un impact bun
asupra mediului înconjurător și este capabil să indeplinească o cantitate semnificativă din
necesarul de energie al lumii.

1.1.3. ULEIUL DE PORUMB

Uleiul de porumb se obţine din germeni de porumb care conţin 20-30% ulei şi rămân de la
degerminarea porumbului pentru mălai, sau de la fabricarea amidonului, alcoolului etilic, etc.
Procedeul aplicat este presarea și extracția, urmate de rafinare. Uleiul din germeni de porumb
rafinat are proprietăți senzoriale superioare, conținut ridicat de acizi grași esențiali, fiind incadrat
in grupa produselor dietetice, deoarece contribuie la reducerea colesterolului in sânge; în același
timp are o aciditate liberă scăzută (max 0,3% acid oleic) și un conținut mic de apă și substanțe
volatile (max 0,15%).
Porumbul a fost considerat în mod tradiţional ca principala materie primă pentru sinteza
etanolului în SUA. Porumbul nu este considerat o sursă viabilă de lipide pentru producţia de
biodiesel din cauza conţinutului redus de ulei sau lipide, în intervalul de 2-4 %, nucleu tipic de
porumb, care este mult mai mic decat soia (15 – 20 %) .

1.1.4. ULEIUL VEGETAL UZAT


Proprietăţile uleiul de gătit depind în mare măsură de originea şi de istoria uleiului. Originea
uleiului alimentar uzat determină conţinutul de acizi graşi, în timp ce istoricul sau durata la care
uleiul este expus la căldură, tipul de hrană şi oxigen în timpul preparării determină proprietăţile
fizice şi chimice ale uleiului, cum ar fi viscozitatea, conţinutul de apă, conţinutul de acizi graşi
liberi.
Degradarea uleiului în timpul preparării se produce prin 3 reacţii principale: termoliză, reacţii
oxidative şi reacţii hidrolitice.În reacţiile termolitice, reacţia are loc în absenţa oxigenului.

9
Temperatura ridicată este necesară pentru a descompune acizii graşi saturaţi, cu formare de
alcani, cetone, esteri, diacilgliceride, etc. In plus, compuşii de tip dimeri par a fi principalii
produşi de reacţie rezultaţi din reacţiile termolitice ale acizilor graşi nesaturaţi.

Uleiul de gatit reprezinta poluator serios, care piate afecta solul, lasandu-l arid, sau poate infesta
cantitati importante de apa, o data ce ajunge in sistemul de canalizare. Un litru de ulei ajuns intr-
un lac poate polua un milion de litri de apa.
In multe case din tari europene, colectarea uleiului este la fel de importanta ca cea a plasticului, a
hartiei sau a sticlei. Un recipient destinat acestei colectari poate fi un PET, un bidon sau o
canistra. Indiferent unde este colectat uleiul, important este ca el sa nu ajunga in natura, ci sa fie
predat la un centru de specializat in colectarea lui.

1.2. CARACTERISTICILE ULEIURILOR VEGETALE

O gama variată de bioresurse a fost studiată pentru a produce biodiesel. Materiile de bază au
provenit din origini diferite, cum ar fi seminţe oleaginoase, uleiuri de gatit uzate, deşeuri
alimentare etc. Originea sursei de ulei în sine are un impact important asupra proprietăţilor
biodieselul produs. Aceste proprietăţi sunt în principal legate de structura chimică de uleiului.
In compoziţia uleiurilor vegetale se găsesc în principal trigliceride, esteri ai glicerinei cu acizi
graşi, saturaţi şi nesaturaţi. Caracteristicile chimice ale acizilor graşi vor influenţa proprietăţile
cheie ale biodieselului produs, inclusiv cifra cetanică, densitatea şi viscozitatea. Tabelul 1.6
prezintă ponderea resturilor de acizi graşi în compoziţia unor uleiuri vegetale.

Tabelul 1.6. Ponderea resturilor de acizi graşi în compoziţia unor uleiuri vegetale
Acid gras saturat Acid gras nesaturat
C 16:0 C 18:0 C16:1 C18:1 C18:2 C18:3

Rapiță 3.5 0.9 0.1 54.1 22.3 -


Floarea 6.4 2.9 0.1 17.7 72.9 0.00
soarelui
Semințe Soia 11.2 3.7 - 22.0 55.0 6.80
oleaginoase Palmier 47.9 4.23 0.04 37.0 9.07 0.26
Jathropa 14.2 7.0 0.7 44.7 32.8 0.20

10
Karanja 9.6 6.5 - 50.0 16.0 3.10
Mahaua 17.8 14 - 46.3 17.9 -
Floarea 6.8 3.7 0.4 22.8 65.2 0.1
Ulei de gătit soarelui
uzat Soia 11.5 4.0 - 24.5 53.0 7.0
Palmier 9.45 - - 19.69 2.91 -

În general, vâscozitate ridicată, volatilitatea scăzută şi reactivitatea lanţurilor de hidrocarburi


nesaturate au fost dezavantajoase pentru calitatea biodieselului. Scăderea gradului de nesaturare
şi creşterea lungimii lanţului alifatic al acizilor graşi creşte cifra cetanica, fapt reflectat în
îmbunătăţirea calităţii arderii. În plus, s-a fost dovedit că o cifra cetanica ridicata a biodieselului
se poate obţine utilizând uleiuri bogate in acizi graşisaturaţi şi acizi graşi mononesaturaţi. Astfel,
conţinutul ridicat de acizi graşi saturaţi (C16: 0) şi mononesaturaţi (C18: 1) reprezinta un
criteriu pentru a evalua caracterul adecvat al unui ulei pentru a produce biodiesel de înaltă
calitate Potrivit rezultatelor prezentate in tabelul 3, precum si pe baza acestor criterii, uleiurile de
palmier, Mahua, Jatropha, Karanja sunt potrivite pentru productia de biodiesel cu cifra cetanica
mare.
In cazul uleiului de gatit uzat obtinut din seminte de floarea soarelui şi soia, datele din tabelul 1.6
arata ca trigliceridele au un continut asemanator intre uleiurile brute si uleiurile uzate, fiind de
aşteptat ca pentru uleiul de palmier, procesul de prajire să afecteze proporţia de acizi grasi prin
scaderea semnificativa a continutului ambelor, C16:1 si C18:1.
In general,uleiul de gatit uzat trece prin mai multe reactii in timpul procesului de prajire. Acestea
conduc la compusi nedoriti, cum ar fi polimerii si acizi grasi liberi. Acest lucru ridica mai multe
provocari in transesterificarea uleiului gatit uzat, care necesita o etapa suplimentara de pretratare
pentru a indeparta aceste impuritati.

1.2.2. CARACTERIZAREA BIODIESELULUI DIN ULEI VEGETAL UZAT

Conținutul de acizi grași

Conținutul de acizi grași reprezintă principalul indicator cu privire la proprietățile biodieselului.

11
În biodieselul obținut din ulei de gătit uzat, aproximativ 60% din acizi grași s-au dovedit a fi
mono nesaturați ( C18; 1). Acizi grași poli nesaturați s-au găsit în proporție de 26% ( C18:2)
(C18;3). Numai aproximativ 8% din acizii grași sunt saturați. Acidul palmitic și acidul stearic
sunt acizi grași saturați majoritari găasiți în etil esterii uleiul uzat de gătit.. Cantitatea și tipul de
acizi grași din biodiesel reprezintă factorii majori care determină viscozitatea biodieselului.

Monogliceride, digliceride și trigliceride

ASTM nu are o limită standard pentru conținutul de trigliceride, digliceride și monogliceride în


produsul final. Cu toate acestea, standardul European pentru biodiesel (EN14214) recomandă
conținutul de trigliceride, digliceride și monogliceride să nu depășescă 0.8, 0.2 și respectiv 0.2
[28].

1.3. PRODUCEREA BIODIESELULUI

Transesterificarea este procesul tehnologic cel mai utilizat pentru producerea de biodiesel, şi
poate fi aplicat pe o scară mică, în laboratoare sau în industrie. Cunoscută şi sub numele de
alcooliză, transesterificarea reprezintă reacţia trigliceridelor din uleiul vegetal cu un alcool cu
formarea unui amestesc de esteri şi glicerină. Pentru ca reacţia de transesterificare să decurgă
complet, stoechiometric, este necesar un raport molar de 3:1, alcool : trigliceride. În practică,
pentru a avea un randament maxim de esteri, acest raport trebuie să fie mai mare decât raportul
stoechiometric. Un catalizator este de obicei folosit pentru a îmbunătăţi viteza de reacţie şi
randamentul. Deoarece reacţia este reversibilă, excesul de alcool este folosit pentru a deplasa
echilibrul spre partea produselor. Reacţia este prezentată în figura de mai jos.

12
Figura 1.5. Transesterificarea trigliceridelor cu alcooli

Tehnologia convenţională de producere a biodieselului foloseşte cataliza bazică omogenă (NaOH


sau KOH). Atunci când uleiul vegetal este bogat în acizi graşi liberi (FFA) şi se utilizează
catalizatori bazici, şi FFA vor interacţiona cu acesta, formând săpunuri. Acest lucru reduce
cantitatea de catalizator disponibil pentru reacţia de transesterificare şi complică separarea şi
purificarea biodieselului. Au fost elaborate procedee alternative de producere esterilor etilici ai
acizilor graşi (FAEE) utilizând catalizatori diferiţi, cum ar fi oxizii metalici, complecşi metalici,
metale active, încărcate pe suporturi, zeoliţi, răşini, membrane şi lipaze.
Transesterificarea constă dintr-o succesiune de trei reacţii reversibile consecutive, după cum se
poate vedea in figura ce urmeaza. Prima etapă constă în conversia trigliceridelor în digliceride,
urmată de conversia digliceride la monogliceride şi, în final monogliceride la glicerină, rezultând
o moleculă de ester de fiecare gliceridă la fiecare etapă.

Figura 1.6. Reacţiile de transesterificare ale uleiurilor vegetale cu alcool la esteri si glicerină

Principalii parametri care afectează reacţia de transesterificare sunt raportul molar ulei vegetal :
alcool, tipul şi cantitatea de catalizator, timpul de reacţie şi temperatura, conţinutul de acizi graşi
liberi (FFA) şi apă în uleiul vegetal şi, de asemenea, intensitatea amestecării în timpul reacţiei
chimice.

1.3.1. EFECTELE PARAMETRILOR CARE AFECTEAZA REACŢIA DE


TRANSESTERIFCARE

13
Efectele prezenţei apei şi acizilor graşi liberi
Materiile prime utilizate pentru transesterificarea în cataliză alcalină a trigliceridelor trebuie să
îndeplinească anumite specificaţii. Prezenţa apei în timpul transesterificarii determină
intensificarea a reacţiei de saponificare, care produce săpun. Din acest motiv, trigliceridele şi
alcoolul trebuie să fie în mod substanţial anhidru. O cantitate mică de săpun favorizează
consumul de catalizator şi reduce eficienţa catalitică, provocând de asemenea o creştere a
viscozităţii, formarea de geluri şi dificultate în separarea glicerinei. Utilizarea catalizatorilor
alcalini în transesterificarea uleiului alimentar uzat este oarecum limitată, deoarece FFA în ulei
alimentar uzat sunr mai abundenţi, reacţionează mai intens cu catalizatorii alcalini (NaOH, KOH
şi CH3ONa) şi formează săpunul în cantităţi mai mari.

Efectul raportului molar


Una dintre cele mai importante variabile care afectează randamentul de esteri este raportul molar
alcool - trigliceride. Raportul stoechiometric pentru transesterificare necesită trei moli de alcool
pentru un mol de trigliceride pentru a produce trei moli de esteri alchilici de acid gras şi un mol
de glicerină. Raportul molar este asociat cu tipul de catalizator utilizat.

Efectul catalizatorului
Catalizatorii pentru biodiesel pot fi împărţiti în trei grupe principale: omogeni, eterogeni şi
enzimatici. Catalizatorii de tip omogen formeaza un amestec monofazat atunci când adaugăm
ulei şi alcool în timp ce catalizatorii de tip eterogen nu se amestecă în mediul de reacţie.Grupul
de catalizatori omogeni este împărţit în complecşi metalici acizi şi bazici şi grupul de catalizatori
eterogeni în oxizi metalici, metale active, încărcate pe suporturi, zeolit, răşini, membrane şi
lipaze.
Criteriile pe baza căruia se alege tipul de catalizator sunt în primul rând, calitatea materiei prime,
dar şi tipul de alcool, costurile catalizatorilor şi ale procesului tehnologic care urmează să fie
aplicat pentru producerea de biodiesel.

Efectul temperaturii de reacţie

14
Transesterificarea poate avea loc la temperaturi diferite, în funcţie de uleiul vegetal utilizat,
având grijă să nu depăşească punctul de fierbere al alcoolilor utilizaţi. În transesterficarea ulei de
ricin cu metanol, cu un raport molar de 6:1- 12:1 şi 0,005-0,35 % (din greutatea uleiului) de
NaOH catalizator, reacţia decurge cel mai satisfăcător la 20-35°C. Pentru transesterificarea
uleiului de soia rafinat cu metanol, cu un raport molar alcool: ulei de 6:1 şi 1 % NaOH
catalizator, au fost utilizate trei temperaturi diferite .După 0,1 ore, randamentele de ester au fost
de 94, 87 și 64 % pentru 60 si 45 si 32°C. După 1 oră, formarea de ester a fost identică pentru 60
şi 45 °C.

1.4. CALITATEA BIODIESELULUI

In general, calitatea biodieselului poate fi influenţată de mai mulţi factori:


- Calitatea materiei prime;
- Compoziţia de acizi graşi din ulei sau grăsime animală vegetală ;
- Procesul de producţie şi celelalte materiale utilizate în acest proces.;
- Parametrii post-producţie.

1.4.1. FACTORII PROCESULUI DE PRODUCŢIE


1.4.2.
Reactia
Cea mai importantă problemă în timpul producţiei de biodiesel este caracterul complet al reacţiei
de transesterificare. Trigliceridele sunt convertite în digliceride, care la rândul lor sunt convertite
la monogliceride şi apoi la glicerol. Fiecare pas produce o moleculă dintr-un ester metilic sau
etilic al unui acid gras. Dacă reacţia este incompletă, atunci biodieselul va avea trigliceride,
digliceride şi monogliceride rămase în amestecul de reacţie. Fiecare dintre aceşti compuşi
conţine încă o moleculă de glicerină, care nu a fost eliberată. Când molecula de glicerină este
adăugată la glicerina liberă, totalitatea lor este cunoscută sub numele de glicerină totală.

Glicerina liberă
Glicerina liberă se referă la cantitatea de glicerină, care este lăsat în biodieselul finit. Glicerina
este insolubilă în biodiesel, deci aproape tot este uşor de îndepărtat prin decantare sau
centrifugare. Glicerina liberă poate rămâne, fie sub formă de picături în suspensie sau ca o
cantitate foarte mică, care este dizolvată în biodiesel. Alcoolul poate acţiona în calitate de co-

15
solvent pentru a creşte solubilitatea glicerinei în biodieselului. Glicerina trebuie îndepărtată în
timpul procesului de purificare.
Biodieselul distilat tinde să aibă o problemă mai mare cu glicerină liberă din cauza glicerinei
reportate în timpul distilării. Combustibilul cu exces de glicerină liberă va avea de obicei o
problemă cu depunerea lui în rezervoare de stocare, creând un amestec foarte vâscos, care se
poate colmata filtrele de combustibil şi poate cauza probleme de combustie în motor.

Alcoolul rezidual şi catalizatorul


Deoarece metanolul sau etanolul şi catalizatorii alcalini sunt mai solubili în faza de glicerină
polară, majoritatea acestora vor fi eliminată atunci când glicerina este separată de biodiesel.
Cu toate acestea, biodieselul conţine de obicei 2-4% metanol după separare, ceea ce poate
constitui până la 40% din excesul de metanol din reacţie. Cele mai multe procese vor recupera
acest metanol printr-un proces de stripare în vid. Metanolul rămas după acest proces de separare
trebuie să fie îndepărtat prin procesul de spălare cu apă. Prin urmare, nivelul de alcool rezidual în
biodiesel ar trebui să fie foarte scăzut.Testele au arătat că mai puţin de 1% metanol în biodiesel
poate reduce temperatura de inflamabilitate a biodieselului de la 170ºC la mai puţin de 40°C.
Prin urmare, prin includerea unei specificaţii a temperaturii de inflamabilitate de 130ºC,
standardul ASTM limitează cantitatea de alcool la un nivel foarte scăzut (<0,1%) ]. Cantitatea de
alcool rezidual rămasă în biodiesel va fi, în general, prea mica pentru a avea un impact negativ
asupra performanţei combustibilului.
Cea mai mare parte a catalizatorului rezidual este îndepărtat cu faza de glicerină. La fel ca şi
alcoolul, catalizatorul rămas trebuie îndepărtat în timpul spălării cu apă. Deşi nu există o valoare
a catalizator rezidual inclusă în standardul ASTM, acesta va fi limitată de specificaţia privind
cenuşă sulfatată.

1.4.3. STANDARDE DE CALITATE

Criteriul principal pentru biodieselul de calitate este aderarea la standardul corespunzător.


Specificațiile tehnice pentru biodiesel depinde de țara sau regiunea în care acesta a fost produs.
Biodiesel are o serie de standarde pentru calitatea inclusiv standardul European EN 14214
(tabelul 4),ASTM D6751, şi altele.

16
Standardul European pentru FAME utilizat drept carburant auto a fost creat în 2003 de Comitetul
European de Standardizare (CEN) şi este cunoscut sub numărul standardului EN 14214. Acest
standard stabileste limite şi metode de măsurare pentru FAME, cunoscut ca biodiesel care poate
fi folosit ca un combustibil de sine stătător sau ca o componenta in amestec cu motorina.
Standardul CEN pentru motorină, EN 590, cere ca toate biodieselurile amestecate în combustibil
trebuie să respecte standardul EN 14214.
Simultan CEN studiază o revizuire a standardului EN 14214 pentru lărgirea gamei de uleiuri de
materii prime care pot fi utilizate, fără a compromite securitatea vehiculelor, folosirea acestui
produs, fie în amestecuri sau ca și combustibil.
EUROPA: biodiesel -EN 14214 (2003); B5 –EN590
motorina – EN 590 (2004)
SUA: biodiesel – ASTM D6751-03a;
etanol – ASTM D 4806;
motorina – ASTM D975-04c.

Tabel Standardul biodieselului EN 14214 (Europe)


Proprietăţi Standard Limite Unitate de măsură
min max
Conţinutul de esteri EN 14103 96, %(m/m)
5
Densitatea, 15°C EN ISO 3675 860 900 Kg/m3
EN ISO 12185
Vâscozitaea, 40°C EN ISO 3104 3,5 5,0 mm2/s
EN ISO 3105
Temperatura de inflamabilitate EN ISO 3679 120 °C
Conţinutul de sulf EN ISO 20846 10,0 mg/kg
EN ISO 20884
Reziduu de carbon EN ISO 10370 0,30 %(m/m)
Cifra cetanica EN ISO 5165 51
Cenuşă sulfatată ISO 3987 0,02 %(m/m)
Conţinutul de apă EN ISO 12937 500 mg/kg
Contaminarea totală EN 12662 24 mg/kg
Stabilitatea la oxidare, 110°C EN 14112 6,0 hr
Indice de acid EN 14111 0,50 mg KOH/g
Indicele de iod EN 14111 120 g Iod/100g
Conţinutul de acid linoleic EN 14103 12 %(m/m)
Conţinutul de metanol EN 14110 0,20 %(m/m)
Conţinutul de monogliceride EN 14105 0,80 %(m/m)
Conţinutul de digliceride EN 14105 0,20 %(m/m)
Conţinutul de trigliceride EN 14105 0,20 %(m/m)

17
Glicerolul liber EN 14105 0,02 %(m/m)
EN 14106
Glicerolul total EN 1405 0,25 %(m/m)
Metale alcaline(Na+K) EN 14108 5,0 %(m/m)
EN 14109
Metale alcalino-pământoase prEN 14538 5,0 %(m/m)
(Ca+Mg)

Conţinutul de esteri
Acest parametru este un instrument important,pentru determinarea prezenţei altor substanţe şi, în
unele cazuri care întrunesc definiţia legală a biodieselului (de exemplu, esteri ai mono-alchil).
Valorile scăzute ale probelor de biodiesel pure pot proveni de la condiţii de reacţie
necorespunzătoare sau de la diferite componente minore în grăsime originală sau sursa de ulei

Densitatea
Densitatea biodieselului este în general mai mare decât cea a motorinei. Valorile depind de
compoziţia lor de acizi graşi precum şi de puritatea lor. Densitatea creşte odată cu scăderea
lungimii lanţului şi creşterea numărului de legături duble, sau poate fi scăzută prin prezenţa
contaminanţilor cu densitate scăzută, cum ar fi metanolul.

Viscozitatea
Viscozitatea cinematică a biodieselului este mai mare decât cea a motorinei, iar în unele cazuri,
la temperaturi joase devine foarte vâscoasă sau chiar solida. Viscozitatea ridicată afectează
caracteristicile de curgere şi volumul de pulverizare prin injecţie în motor, şi la temperaturi
scăzute, poate compromite integritatea mecanică a sistemelor de acţionare a pompei de injecţie
Pe de altă parte, combustibilii cu vâscozitate redusă nu pot oferi suficientă lubrifiere pentru
precizia pompelor de injecţie de combustibil, ceea ce duce la scurgeri sau uzură crescută.
Vâscozitatea cinematică la 40°C este limitată la 3,5-5,0 cst în Standardul European EN 14214 ,
precum şi 1,9-6,0 cSt in Standardul American ASTM D6751. Viscozitatea cinematică a
compuşilor graşi este influenţată în mod semnificativ de structura compusului ca datele actuale
obţinute la 40 C.

Temperatura de inflamabilitate

18
Temperatura de inflamabilitate este un criteriu important de siguranţă în domeniul transportului
şi depozitării. Punctul de inflamabilitate al combustibililor diesel este aproximativ jumătate din
valoarea biodieselului, ceea ce reprezintă, prin urmare, un avantaj important de siguranta pentru
biodiesel. Temperatura de inflamabilitate a biodieselului pur este considerabil mai mare decât
limitele prescrise, dar poate scădea rapid cu o cantitate de alcool rezidual în creştere. Dat fiind că
aceste două aspecte sunt strict corelate, temperatura de inflamabilitate poate fi folosită ca un
indicator al prezenţei metanolului în biodiesel.
Boog şi colaboratorii au constatat că există o corelaţie directă între punctul de aprindere şi
conţinutul de alcool rezidual în biodieselul preparat. În conformitate cu această lucrare, biodiesel
cu punctul de aprindere minim cerut de norma EN 14214, este de 120°C şi nu poate avea o
concentraţie de alcool mai mare de 0,1% în greutate.

Sulful
Combustibili cu un conţinut ridicat de sulf au fost asociate cu efecte negative asupra sănătăţii
umane şi asupra mediului, care este motivul pentru înăsprirea actuală a limitelor naţionale.
Combustibilii cu conţinut redus de sulf reprezinta un factor important pentru introducerea unor
sisteme avansate de control al emisiilor. Motoarele care funcţionează cu combustibili cu conţinut
ridicat de sulf produc mai mult dioxid de sulf şi pulberi în suspensie. Mai mult decât atât,
combustibilii bogati în sulf cauzeaza uzura motorului şi reduc eficienţa şi durata de viaţă a
sistemelor catalitice. Biodieselul a fost în mod tradiţional lăudat ca fiind practic fără sulf .

Cifra cetanică
Cifra cetanică a combustibilului descrie tendinţa sa de a arde în anumite condiţii de presiune şi
temperatură. Cifra cetanică ridicată este asociată cu pornirea motorului rapidă si o ardere lină.
Cifra cetanică scăzută cauzează deteriorarea în acest comportament şi cauzează emisii mai mari
de gaze de eşapament de hidrocarburi şi de particule.
În general, biodieselul are cifră cetanică uşor mai ridicată. Cifra cetanică creşte odată cu
creşterea lungimii ambelor lanţuri de acizi grași și esteri, în timp ce acesta este invers legată de
numărul de legături duble. Cifra cetanică de carburant diesel în UE este reglementată la ≥51, în
SUA este specificat la ≥40 și in Brazilia este specificata la ≥ 42.

19
Cenuşa sulfatată
Conţinutul de cenuşă descrie cantitatea de contaminanţi anorganici, cum ar fi solide abrazive şi
reziduuri de catalizator, şi concentraţia de săpunuri metalice solubile conţinute în combustibil.
Aceşti compuşi sunt oxidaţi în timpul procesului de ardere pentru a forma cenuşă, care este
conectat cu depozite de motor şi înfundarea filtrului.

Stabilitatea la oxidare
Datorită compoziţiei chimice, biodieselul este mai sensibil la degradare oxidativă decât
motorina. Acest lucru este valabil mai ales pentru combustibilii cu un conţinut ridicat de di - şi
esteri nesaturaţi superiori, ca de exemplu grupările metilen adiacente cu duble legături s-au
dovedit a fi deosebit de sensibile la atacul radicalilor ca prim pas de oxidare a combustibilului.
Hidroperoxizii astfel formaţi pot polimeriza cu alţi radicali liberi pentru a forma sedimente şi
gume insolubile, care sunt asociate cu infundarea filtrului de combustibil şi depozitelor în
sistemul de injecţie şi camera de ardere.

Metanolul sau etanolul


Metanolul (CH3OH) sau etanolul (CH3CH2OH) poate provoca coroziunea sistemului de
combustibil, are un efect negativ asupra injectoarelor datorită volatilităţii sale ridicate şi de
asemenea pentru unele componente în distribuţia de combustibil şi a sistemelor de combustibil al
vehiculelor. Atât metanolul cât şi etanolul afectează temperatura de inflamabilitate al esterilor.
Din aceste motive, metanolul şi etanolul sunt controlate.

Glicerina liberă
Conţinutul de glicerină liberă în biodiesel este dependent de procesul de producţie şi valorile
ridicate pot fi cauza unor separarări insuficiente sau spălarea produsului ester. Glicerina liberă se
separă de biodiesel şi cade în partea de jos a depozitării sau a rezervorului de combustibil pentru
vehicule, atragând alte componente polare, cum ar fi apa, monogliceride şi săpunuri. Acestea se
pot depune în filtrul de combustibil pentru autovehicule şi poate duce la deteriorarea sistemului
de injecţie al autovehiculului.

Metalele (Na+K) si (Ca+Mg)

20
Ionii metalici sunt introduşi în biodiesel în timpul procesului de producţie. Întrucât metalele
alcaline provin din reziduuri de catalizator, metalele alcalino-pământoase pot proveni din apa de
spălare grea. Sodiu şi potasiu sunt metale asociate cu formarea de cenuşă în interiorul motorului,
săpunuri de calciu sunt responsabile pentru lipirea pompei de injecţie. Aceşti compuşi sunt
parţial limitaţi de cenuşa sulfatată, de aceea sunt necesare controale mai stricte, dar pentru
vehiculele cu capcane de particule .

CAPITOLUL II

2.1. OBŢINEREA BIODIESELULUI

2.1.1. OBŢINEREA BIODIESELULUI PRIN TRANSESTERIFICARE

Pentru obtinerea biodieselului se folosesc o diversitate de tehnologii industriale: procesul baza-


baza, cu catalizator din hidroxid de sodiu (soda caustica); procesul acid-baza prin care se face
prima data esterificarea acida si apoi se continua procesul normal baza-baza; procese
supercritice, la temperaturi inalte in care uleiul si alcoolul reactioneaza fara necesitatea ca un
agent extern ca hidroxidul de sodiu sa actioneze in reactie; procese enzimatice in care se folosesc
ca acceleratori de reactie ulei-alcool.

Uleiurile vegetale şi grăsimile animale reprezintă un potenţial inepuizabil de energie, ce posedă,


după prelucrare, caracteristici energetice asemănătoare şi de nivelul celor deţinute de
combustibilii de tip diesel (motorina). Astfel s-a dovedit că produsul final al estrificării şi anume
esterul acid gras (bio-dieselul) obţinut din prelucrarea grăsimilor are caracteristici fizice foarte
apropiate de cele ale combustibilului tip diesel clasic, iar obţinerea sa este relativ simplă. Şi mai
mult, trebuie subliniat faptul că, acesti noi combustibili, fie ei metil sau etil esteri de acizi graşi,
pot fi folosiţi direct în motoarele diesel, fără a le aduce modificări constructive, rezultând
depuneri nesemnificative în timpul combustiei lor .

Asa cum am mentionat si mai sus, transesterificare este termenul general legat de clasa de
reacţii organice în cadrul cărora un ester este transformat în altul, prin schimbarea numărului de
alcoli. În cazul în care esterul iniţial reacţionează cu un alcool, procesul de transesterificare se

21
denumeşte alcooliză.

Astfel, devine evident faptul că transesterificarea reprezintă de fapt o reacţie de echilibru şi


că depinde în special de mixiunea reactanţilor. Oricum presiunea catalizatorului (de obicei un
acid sau o bază puternică) accelerează considerabil şi stabilizează echilibrul. Pentru a obţine o
cantitate mare de ester, se impune folosirea alcoolului în exces.
Sunt câţiva factori foarte importanţi care îşi pun amprenta pe parcursul procedeului de
transesterificare, şi anume pornind de la tipul catalizatorului (alcalin sau acid) până la raportul
molar dintre alcool/grăsime, puritatea reactanţilor (în mare măsură conţinutul lor de umiditate) şi
al acidului gras liber.
Acidul sulfuric sau sulfuros catalizează procesele de transesterificare. Raportul molar
alcool/grasime este un factor esenţial care influenţează formarea produselor finale. Pe de altă
parte, un exces exagerat de alcool ar face ca recuperararea glicerinei să devină dificilă, astfel
încât este ideal să se stabilească experimental un optim pentru raportul molar alcool/grăsime
(ulei), pentru fiecare situaţie în parte.

PREPARAREA PROBELOR PENTRU OBTINEREA BIODIESELULUI

Pentru inceput se determina continutul de acizi grasi din sarja de ulei folosita. Pentru aceasta se
ia un mililitru din uleiul uzat si se va dilua in 10 mililitri de alcool. Apoi se va adauga un
indicator in amestec pentru a indica pragul de pH 7. Titrarea se va efectua cu o solutie bazica
precum hidroxidul de sodiu (1 mililitru de hidroxid de sodiu diluat in 1 litru de apa).
In functie de rezultatul titrarii se va sti cantitatea de hidroxid de sodiu necesara pentru a
neutraliza intraga cantatitate de ulei uzat.De exemplu daca la titrare vom avea nevoie de 4,7 ml
de hidroxid de sodiu, pentru transforma in biodiesel o cantitate de 210 litri de ulei uzat vor fi
nevoie de aproximativ 1,6 Kilograme de substanta.
Acest test trebuie facut de fiecare data deoarece continutul de acizi grasi difera de la o sarja de
ulei la alta.

Un alt compus folosit in proces este metanolul. Cantitatea de metanol in ulei este de 1:5,deci
pentru volumul propus de ulei de 210 litri vor fi nevoie de 42 de litri de metanol.

22
Metanolul si hidroxidul de sodiu vor fi introduse in proces in amestec. Acest amestec si uleiul
uzat incalzit se vor amesteca timp de aproximativ o ora si jumatate, dupa care se va lasa sa
decanteze pentru inca patru ore, astfel glicerina, produsul secundar, se va decanta in partea de jos
a recipientului.

Produsul secundar, si anume glicerina se va folosi pentru producerea de sapun. De asemenea


impuritatie remase dupa filtrare se vor folosi pentru a produce furaje animale. Deci in urma
procesului de reciclare a uleiului uzat nu vom avea niciun deseu.
Pentru purificarea biodiesel se foloseste magnezol(silicat de magneziu)

Fig.2.1 Schema de productie a biodiesel.

1-rezervor depozitare materie prima; 2-preincalzitor; 3-reactor biodiesel; 4-rezervor de


decantare; 5-rezervor de glicerina; 6-separator magnesol (silicat de magneziu); 7-filtru magnesol;
8-rezervor depozitare; 9-centrifuga magnesol; 10-filtru final; 11-rezervor methanol; 12-rezervor
metoxid; 13-rezervor depozitare biodiesel; 14-recuperator metanol

23
2. Instalația de laborator pe care o putem utiliza la sinteza biodiselului
Reacția de transesterificarea a trigliceridelor prezente în uleiurile vegetale are loc în
prezență de catalizatori bazici. Se impune utilizarea de metanol în exces pentru a asigura
deplasarea echilibrului de reacție spre dreapta, fiind astfel favorizată reacția de obținere a
biodieselului.
Instalația de laborator nu prezintă o complexitate ridicată, fiind compusă dintr-un balon
cu fund rotund, un termometru, un agitator cu palete fixe și un refrigerent ascendent. Mediul de
reacție trebuie să fie lipsit de prezența apei, deoarece aceasta are un efect negativ asupra reacției
si proprietăţilor biodieselului.
În figura 2.2 este prezentată instalația de laborator pe care o putem folosi sinteza
biodieselului.

24
2

Figura 2.2. Schema instalaţiei de laborator utilizată la sinteza biodieselului


1 – vas de reacţie; 2 – agitator; 3 – baie de apă; 4 – motor electric;
5 – termometru; 6 – pâlnie picuratoare
Instalația de laborator folosită pentru obţinerea de biocombustibil este compusă dintr-un
balon de 500 ml cu 3 gâturi echipat astfel: un agitator central, un refrigerent ascendent răcit cu
apă și un termometru.
Sistemul de încălzire este asigurat de o calotă electrică prevazută cu un potențiometru
pentru reglarea temperaturii din amestecul de reacție aflat în balon. Agitarea amestecului de
reacția este asigurată de un agitator prevăzut cu palete fixe. Pentru antrenarea agitatorului se
foloseste un motor electric cu o putere de 10 W, prevăzut cu potențiometru pentru relgarea
turației. Temperatura din vasul de reacție se masoara cu ajutorul unui termometru cu șlif.
Datorită faptului că temperatura de fierbere a metanolui este relativ mică, consumul
energetic pentru recuperarea excesului de alcool este nesemnificativ. Recuperarea metanolului în
exces se face prin distilare, realizându-se astfel o recuperare eficientă.
Mediul de reacție prezintă o viscozitate relativ redusă, ceea ce permite folosirea unor
agitatoare cu palete pentru a asigura o omogenizare optimă. Pentru a se realiza un randament cât

25
mai mare, este de preferat să se asigure o agitare energica. Intre reactanți există o diferență de
densitate, iar solubilitatea este relativ scazută.
Separarea celor două faze rezultate în urma fiecarei reacții s-a efectuat intr-o pâlnie
verticală de separare iar îndepartărea metanolului din faza esterică s-a realizat prin distilare într-
un balon prevăzut cu un condensator, folosindu-se ca agent de racire apa din reteaua potabilă și
ca sistem de încălzire o plită electrică.
Fazele și operațiile procesului
Procesul tehnologic de obținere a biodieselului cuprinde următorii pași:
 pregătirea materiilor prime (masurarea cantităților de ulei necesare procesului);
 realizarea reacției de transesterificarea;
 racirea produsului de reacție și separarea fazelor;
 recuperarea alcoolului metilic din biodiesel;
 caracterizarea produsului finit.

Figura 2.3 Biodiesel obtinut din ulei de porumb

26
Figura 2.4 Amestec format din biodiesel din WCO + glicerina+ sapunuri

CAPITOLUL III

3.1 RECICLAREA ULEIULUI VEGETAL SI ULEIULUI UZAT

Conform legii 426/2001 reciclarea reprezinta operatiunea de reprelucrare într-un proces de


productie a deseurilor pentru scopul original sau pentru alte scopuri.
In general, reciclarea previne pierderea unor materiale potential folositoare, reduce consumul de
materii prime si reduce consumul de de energie si astfel producerea de gaze cu efect de sera.
Reciclarea este un concept modern in gestiunea deseurilor.
Materialele reciclabile pot proveni dintr-o gama larga de surse, incluzand gospodariile particulare
dar si industriile. Ele includ sticla, hartia, aluminiul, asfaltul, fierul, textilele si plasticul.
Deseurile biodegradabile, cum ar fi cele alimentare sau de gradina sunt de asemenea reciclabile
cu ajutorul microorganismelor prin compost sau digestie anaeroba.

Materialele reciclabile trebuie sortate si seprate pe tipuri de produse. Contaminarea lor cu alte
materiale trebuie prevenita pentru a le creste valoarea si a facilita procesarea. Sortarea poate fi

27
efectuata de producator sau la centrele de colectare. Colectarea deseurilor se poate face in doua
moduri: fie firma care le proceseaza le ia direct de la producator (care, in prealabil, le-a pregatit
in pungi sau saci, pe categorii), fie producatorul le duce prin mijloace proprii la centrul de
colectare.
Reciclarea nu include refolosirea materialelor care isi pastreaza forma initiala pentru alte scopuri
decat cele initiale.

Reciclarea in Uniunea Europeana

În anul 2008, fiecare cetățean al orașelor mari din statele Uniunii Europene a produs 524 de
kilograme de deșeuri, din care 40% au ajuns în gropile de gunoi, 20% au fost incinerate, 23%
reciclate și 17% distruse prin descompunere[. În anul 2007, cantitatea era de 525 de kilograme.
Cei care au produs cel mai puțin gunoi în 2008 au fost cehii cu 306 kilograme, iar cel mai mult
danezii, cu 802 kilograme.
Cele mai mici cantități de deșeuri au fost generate în Cehia (306 kg/persoană), Polonia (320),
Slovacia (328), Letonia (331) și România (382 kg/persoană). În schimb, cele mai mari cantități
de deșeuri municipale au fost înregistrate în Danemarca (802 kg/persoană), Irlanda (733) și Cipru
(770). Țările care au recurs cel mai mult la reciclare sunt Germania (48%) din cantitatea de
deșeuri generată, Belgia (35%), Suedia (35%), Olanda (32%) și Austria (29%).

Reciclarea in Romania

Dintre toate țările europene, România reciclează numai 1% din întreg volumul de deșeuri pe care
le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi. La polul opus se află Belgia, care reciclează
94%.
Anual, până în 2013, obiectivele de colectare selectivă și reciclarea a deșeurilor din ambalaje pe
care le are România cresc gradual, până ajung la standardele europene. Obiectivul de valorificare
prin reciclare al României este de 38% în 2009, 42% în 2010 și 46% în 2011. În anul 2010,
obiectivele de reciclare a hârtiei sunt la 60%, a plasticului 14%, a sticlei la 44% și a metalelor la
50%. Dacă România ratează țintele de valorificare și reciclare pe care le riscă, amenzi de
200.000 de euro pe zi, pentru fiecare obiectiv neîndeplinit.

28
Avantajele utilizării Biodiesel-ului sunt evidente, aşa cum rezultă şi din studiile efectuate de USA
National Biodiesel Board, U.S. Environmental Protection Agency (EPA) under the Clean Air Act
Section 211(b), sintetizate în tabelul de mai jos.

Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obține din lipide naturale , ca uleiuri
vegetale sau grasimi animale, noi sau folosite, prin procese industriale de esterificare și trans-
esterificare. Se poate folosi în substituirea totală sau parțială a petro-dieselului.

Biodieselul poate să se amestece cu motorină care provine din rafinarea petrolului în diferite
cantități. Se folosesc abrevieri potrivit procentajului de biodiesel din amestec: B100 în cazul
folosirii de 100% biodiesel, sau notații ca B5, B15 sau B30 unde numărul indică procentajul de
volum biodiesel din amestec.

In 2005, productia totala de biodiesel la nivelul UE s-a majorat cu 65%, comparativ cu anul
precedent, pana la un nivel de 3,18 milioane tone. Din aceasta, o pondere de peste 64% a fost
asigurata de Germania (2,04 milioane tone), fiind urmata de Franta si Italia. In 2007, numai in
Germania s-au produs 5.079.500 tone de biodiesel. Febra biodieselului din Europa Occidentala si
SUA a cuprins si Romania, insa numai la nivelul productiei de materie prima – rapita – pe care o
serie de companii din vestul Europei intentioneaza sa o cultive la noi pe scara larga.

Biodiesel-ul este un combustibil folosit pe motoare cu combustie interna de tip diesel, acesta
nemodificand puterea motorului si consumul de carburant, functionarea acestuia fiind
neschimbata. Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda
29
prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este
comprimat de către piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu
aprindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este
pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu
aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C. Arderea
combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În
continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite forța pistonului către arborele cotit,
transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin
intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor
diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri.
Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și
conduce la un randament mai bun.

3.2. IMPORTANTA RECICLARII

Reciclarea este un concept al secolului XX care insumeaza activitatile de colectare, sortare,


procesare si valorificare a materialelor cu potential de refolosire, iar in momentul de fata
reprezinta singura solutie a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si
caracterul restrictiv al resurselor. In general, reciclarea previne pierderea unor materiale potential
folositoare, reduce consumul de materii prime si de energie si astfel producerea de gaze cu efect
de sera.

Beneficii economice ale reciclarii

Pe langa beneficiile pe care le are reciclarea asupra planetei exista si beneficii de natura
economica:

• Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine decat colectarea, depozitarea sau
incinerarea deseurilor

• Cu cat se recicleaza mai mult cu atat scad si costurile

• Reciclarea ajuta la scaderea costurilor in gospodariile unde ruleaza programe de colectare a


deseurilor platite in functie de cantitatea si tipul lor

• Reciclarea creeaza locuri de munca

• Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit de economiile


realizate

30
Beneficiile reciclarii asupra mediului inconjurator

Beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului inconjurator:

• Reciclarea reduce cantitatea de deseuri ce trebuie depozitata in gropi de gunoi sau incinerata

• Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci

• Energia pe care o recuperam cand reciclam un pahar de sticla poate alimenta un bec pentru
patru ore

• Reciclarea reduce numarul de agenti poluanti din aer si apa

• Reciclarea reduce semnificati cantitatea de emisii de CO2 realizata prin extragerea si


prelucrarea minereurilor

• Se foloseste cu 95% mai putina energie pentru reciclarea aluminiului fata de cea necesara
producerii din materii prime (60% in cazul otelului, 40% in cazul hartiei, 70% pentru plastic si
40% pentru sticla)

• In America, o data de reciclare de 30% ar fi echivalenta cu a scoate 25 de milioane de masini de


pe strazi

• Reciclarea ajuta la conservarea resurselor naturale precum lemn, apa si minereuri

• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversitatii si previne


eroziunea solului.

31
BIBLIOGRAFIE

1. Pedro Benjumea, John Agudelo, Andre´s Agudelo, Basic properties of palm oil biodiesel–
diesel blends, Fuel 87 (2008) 2069–2075
2. **http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_alimentrUle
iuri_vegetale_t_o.html
3. *** http://biofuels.dbioro.eu/index.php?pag=ep1
4. ***http://www.inma.ro/pagina_web_parteneriate/Gageanu
%20Paul/rom/contract_21049.html
5. Corley RHV, Tinker PB. The oil palm. 4th ed. Malden, MA: Blackwell Science; 2003.
6. Röbbelen G.,Mutation breeding for quality improvement — a case study for oilseed
crops, Mutat.Breed.Rev., 1990;6:1–44.
7. USDA-FAS.Oil seeds:world markets and trade. The United State department of
agriculture—foreign agricultural service website: 〈http://www.fas.usda. gov〉 [accessed
November,2009].
8. Williams MA., Recovery of oils and fats from oil seeds and fatty materials. In: 6th ed.
Shahidi F, Bailey's industrial oil & fat products, vol.5. New Jersey: John Wiley & Sons,
Inc., 2005
9. Wang T. Soy bean oil, In: Gunstone FD, Vegetable oils in food technology composition,
properties and uses, Boca Raton, FL, USA: Blackwell Publishing, CRC Press LLC, 2002
10. Gupta M.K., Sun flower oil, Gunstone F.D., Vegetable oils in food technology
composition, properties and uses, Boca Raton, FL, USA, Blackwell Publishing, CRC
Press LLC, 2002

11. .L.Benoni, Ecologie generala, Ed.Eurobit, Timisoara, 2003.

12. H. M. Lim, Bio-fuel production, European patent application, No. 87305141.1

13. .www.wikipedia.ro

14. www.greenagenda.ro

15. www.reciclare.org

32
33