Universitatea Petrol – Gaze din Ploieşti

Facultatea: Tehnologia Petrolului si Petrochimie

Specializarea: Tehnologii Avansate în Ingineria Protecţiei Mediului

PROIECT
CONTROLUL POLUARII AERULUI

Profesor indrumator, Masteranzi,

Prof. univ. dr. ing. Liviu Filotti Andra Vladescu
Larissa Bratu
Grupa 31104

Ploiesti 2017
 INTRODUCERE

Un convertor catalitic este un dispozitiv utilizat pentru a reduce toxicitatea asupra

emisiilor provenite de la un motor cu ardere interna. Convertoarele catalitice s-au folosit pe scara
larga de catre producatorii de masini de serie incepand cu anul 1975 in SUA, pentru a se putea
conforma noilor reglementari date de EPA (Environmental Protection Agency) agentie de
protectie a mediului din Statele Unite ale Americii care a impus o limita scazuta de polare pentru
autoturisme.
Filtrele catalitice nu se folosesc doar la autoturisme, ci si la generatoare, barci, camioane,
autobuze, si la orice utilaj care este echipat cu un motor cu ardere interna. Un convertor catalitic
ofera incinta necesara unei reactii chimice, care transforma gazele toxice, in gaze mai putin
toxice.

Fig.1.:Montarea catalizatorului pe circuitul de evacuare

Inainte de a ajunge in aer liber, gazele de ardere trec printr-un catalizator
montat pe traseul destinat acestor gaze. In catalizator, anumite straturi adecvate fac ca noxele
existente in gazele de esapament sa fie supuse unor reactii chimice care sa le transforme in
substante netoxice.
Convertoarele catalitice reduc emisiile, actionand asupra celor 3 factori poluanti:
 CO (monoxidul de carbon);
 HC (hidrocarburile nearse care contribuie la formarea smog-ului);
 NOx (oxizi de Nitrogen, cauzator de ploi acide).
Inceputul reactiilor de cataliza in gazele de evacuare, il constituie prezenta substantelor
oxidabile si a oxigenului in centrele catalitic active la care se slabesc legaturile chimice ale
moleculelor substantelor ce constituie gazul de evacuare.
Intreg procesul se deruleaza in trei etape principale:
 adsorbtia reactantilor
 reactia chimica
 desorbtia produsilor de reactive
 Eficienta unui catalizator este caracterizata de ASA numitul grad de conversie sau
randament de transformare K, care se defineste dupa cum urmeaza:

unde:
 K – gradul de conversie
 C – concentratia de intrare
 C0 - Concentratia de iesire
Pentru a obtine grade de conversie cat mai ridicate posibil, in catalizator, trebuie corelati
optim urmatorii parametrii:
 Necesarul de oxigen
 Temperatura gazului de evacuare
 Viteza spatiala (definita ca raportul dintre debitul volumetric al gazului de evacuare si
volumul catalizatorului)
La ora actuala, materialele active catalitic folosite, sunt in general metalele pretioase
(Pl,Pd), dar si unii oxizi ai metalelor.

Parti componente

Partile componente ale unui catalizator

1. Sonda lambda; 2. Plasa expandata; 3. Invelis izolant termic; 4. suport catalitic;
5. suport monolitic; 6. carcasa metalica
 GENERALITATI

Alinierea la normele Comunitatii Europene privind emisiile de noxe are implicatii

deosebite: pe termen scurt prin costurile aferente, dar pe termen lung cu beneficiu incontestabil
al unui mediu inconjurator mai curat si mai sanatos.
Majoritatea catalizatorilor utilizati pentru limitarea sau eliminarea emisiilor poluante sunt
constituiti dintr-o componenta (faza) activa, uzual metale sau oxizi metalici, dispersata pe un
suport cu suprafata specifica mare in general fara activitate catalitica. Se cunosc insa si
catalizatori formati numai din componenta activa care determina singura morfologia si textura
catalizatorului final.
Faza activa poate fi constituita dintr-un singur compus chimic (component de baza) sau
din mai mulţi compusi adaugati la componentul de baza pentru cresterea performantelor
catalizatorului: activitate, selectivitate, stabilitate termica, rezistenta la dezactivare.
In functie de numarul de componenti prezenti in faza activa deosebim:
 catalizatori simpli – formulati pe baza unui singur component activ;
 catalizatori promotati – la care pe langa componentul activ de baza, in catalizator
se mai adauga unul sau mai multi compusi, care desi nu au activitate catalitica
proprie, contribuie la imbunataţirea unor caracteristici ale acestuia.
 catalizatori coactivati – care contin pe langa componentul de baza si una sau mai
multe substante cu activitate catalitica, cu rolul de a mari activitatea si mai ales
selectivitatea catalizatorului.
Dupa modul in care este dispersat agentul activ se disting urmatoarele tipuri de
catalizatori:
1. catalizatori masici – catalizatorul este constituit in totalitate din faza activa care este
distribuita omogen si continuu in toata masa acestuia. Pentru acest tip de catalizatori
numai agentii activi de la suprafata porilor sunt accesibili reactantilor, restul de faza
activa fiind izolata fata de mediul de reactie.
 2. catalizatori suportaţi – agentii activi sunt dispersaţi sub forma de microparticule
(monocristale sau cristalite) pe suprafata unui suport adecvat, inert in majoritatea
cazurilor, sau mai rar cu activitate catalitica (catalizatori bifuncţionali).
Suportul prezinta un interes deosebit, deoarece influenteaza gradul de dispersie al fazei active,
determina morfologia, textura, rezistenta mecanica si stabilitatea termica a catalizatorului.
3. catalizatori dublu suportati (monolitici) – faza activa este dispersata pe un suport
purtator, ca in cazul catalizatorilor suportati, iar la randul lui suportul purtator este depus
pe peretii unor structuri monolitice ceramice sau metalice in forma de fagure.
Numeroase tehnologii actuale de diminuare a emisiilor de poluanti se bazeaza pe
conversia acestora in reactoare cu catalizator pe suport monolit. Monolitul este constituit dintr-un
bloc de material ceramic sau metalic, strabatut in interior pe intreaga sa lungime de numeroase
canale paralele, in general cu sectiune patrata sau hexagonala (monolit “fagure”).
Fiecare canal are peretii captusiti la interior cu un strat subtire de suport cu suprafata
specifica mare ce constituie asa numitul “washcoat”, pe care este fixat catalizatorul propriu-zis.
Dimensiunile monolitului sunt alese functie de provenienta efluentului tratat –
compozitie, debit, temperatura, presiune, continut de suspensie solida (praf) – si de gradul de
purificare dorit.
Astfel:
 lungimea monolitului poate varia de la 0.1 m pana la cca. 1 m,
 latura canalelor de la 0,4 la 10 mm,
 grosimea peretelui dintre canale intre 0,15 şi 1,5 mm,
 grosimea stratului de catalizator de la 20 la 100 mm.
Valorile mai mici sunt caracteristice monolitilor convertoarelor auto şi instalatilor casnice
de incalzire, iar cele superioare monolitilor din convertoarele folosite la tratarea gazelor de
ardere de la cuptoarele industriale (termocentrale, din rafinarii, industria chimica etc.).
Catalizatorii folositi uzual pentru tratarea gazelor de ardere de la motoare au in
compozitie un suport cu suprafata specifica mare (Al2O3, CeO2, SiO2, zeoliti) si metale pretioase
(Pt, Pd, Rh) suportate.
Majoritatea monolitilor ceramici sunt fabricati din corderita (2MgOx2Al2O3x5SiO2).
Materialele de baza pentru obtinerea corderitei (caolin, talc, alumina, silice şi hidroxid de
aluminiu) se transforma intr-o pasta care se extrudeaza sub diferite forme şi apoi se calcineaza.
Uzual se fabrica monoliti cu diametrul de 11 in (27,94 cm) si lungimea de 7 in (17,78 cm) cu o
densitate a canalelor 400 canale/in2.
Corderita cu temperatura de topire mai mare de 13000C, mult peste temperatura uzuala
in procesele de depoluare, prezinta un coeficient de dilatare foarte mic, care ii mareste
considerabil rezistenta la socuri termice si nu interactioneaza cu componentii din gazele tratate.
Pe langa tratarea gazelor de ardere, reactoarele catalitice cu monolit au numeroase alte
aplicatii la depoluarea efluentilor reziduali industriali si in variante recente ale unor procese
chimice precum reformarea hidrocarburilor cu vapori de apa, fabricarea gazului de sinteza.
Spumele (buretii) ceramice si materialele din granule sintetizate de metal, cunoscute si
sub denumirea medii poroase, granulare “consolidate”, se pot de-asemenea utiliza drept suporti
catalitici; in acest caz fac parte tot din categoria suportilor monolitici, dar aplicaţiile lor
industriale sunt inca putin numeroase.
Pentru reactiile rapide si reactantii in concentratii mici, convertoarele catalitice cu
monolit prezinta mai multe avantaje fata de cele cu strat fix de catalizator: cadere mica de
presiune, rezistenta mecanica si fiabilitate in functionare, flexibilitate in proiectare si control,
montare simpla si rapida, aria specifica de contact gaz-solid mare, viteze ridicate de transfer de
masa si caldura. De aceea reactoarele cu monolit au dimensiuni si greutati reduse chiar la viteze
volumare mari.
Coeficientii mari de dilatare si efectele corozive produse de agentii poluanti sunt
dezavantaje care limiteaza utilizarea monolitilor metalici in tehnologiilor de depoluare catalitica.
Fabricarea catalizatorilor monolitici se poate realiza in doua variante.
Intr-o prima varianta, suportul purtator, pe care s-a impregnat faza activa, este macinat
pentru reducerea dimensiunilor granulelor la 10-25Å si apoi transformat prin amestecare
indelungata, intr-o suspensie apoasa cu caracter acid, care contine intre 30 şi 40% masa solid, in
care se introduce monolitul. O parte din suspensie adera pe suprafata poroasa (rugoasa) a
peretilor monolitului sub forma unui film subtire. Excesul de suspensie este indepartat prin
suflare cu aer cald dupa care se elimina apa prin uscare cu aer la 1100C . Etapa finala este
calcinarea la 300-5000C prin care se asigura intarirea legaturii intre suport si monolit si se
elimina resturile volatile ramase din etapele anterioare.
Intr-o alta varianta de preparare a catalizatorilor monolitici, se depune mai intai suportul
pe monolit, dupa care se impregneaza faza activa.
 Lucrarea prezinta modelul unui reactor catalitic cu monolit de oxidare a monoxidului de
carbon (CO) in conditii stationare de functionare si regim izoterm sau adiabatic.
Modelul cuprinde ecuatiile ce descriu urmatoarele fenomene:
 transferul de masa si transferul termic, care se realizeaza intre filmul stationar
de la suprafata solidului si faza gaz in curgerea de tip piston prin interiorul
canalelor monolitului;
 reactia chimica in prezenta catalizatorului, a carui viteza depinde de
concentratiile din filmul stationar de gaz.
Modelul include o singura reactie chimica si anume oxidarea monoxidului de
carbon la CO2 in prezenta catalizatorului Pt/Al2O3. Este o reactie cheie la tratarea gazelor
de ardere in convertoare catalitice cu suport monolit, pentru care performantele acestora
sunt verificate cu prioritate in simulari.
Alegerea reactiei mentionate este justificata, pe de o parte, de dificultatea
mai mare de oxidare a monoxidului de carbon fata de ceilalti reducatori (hidrocarburi – cu
exceptia CH4, compusi organici volatili) prezenti in fluxurile gazoase reziduale mentionate si, pe
de alta parte, de faptul ca monoxidul de carbon este poluantul din gazele de ardere cu factorul de
risc (toxicitate x expunere) cel mai ridicat.
Urmatoarele ipoteze simplificatoare au servit la constructia modelului:
A – distributie a fluxului gazos uniforma intre canalele monolitului si deci considerarea
unui singur canal este suficienta pentru studiul convertorului.
Sectiunea transversala a canalului este aproximata cu o suprafata circulara cu diametrul
echivalent hidraulic;
B – curgere de tip piston la interiorul canalelor monolitului, pe intreaga lungime a
acestuia, neglijand deci gradientii radiali de concentratie si temperatura si difuzia axiala;
C – influenta difuziei interne asupra cineticii globale este neglijata. Deoarece canalele
functioneaza identic, difuzia prin peretii ceramici dintre canalele monolitului se poate de-
asemenea considera nula;
D – transferul termic se realizeaza doar prin convectie fortata intre faza gaz si stratul
limita stationar de la suprafata solidului catalitic; transferul de caldura in faza solid sau in faza
gaz precum si cel din radiatie sunt neglijate.
Prin urmare, transferul de masa si de caldura are loc integral in direcţtie radiala, la interfata
dintre filmul stationar de gaz de la suprafata solidului catalitic si faza gaz in deplasare prin
interiorul canalelor;
E – deoarece cei doi reactanti sunt mult diluati, la rezolvarea sistemului de ecuatii
diferenţial-algebrice asociat modelului se ignora influenta variatiei compozitiei mediului de
reactie cu conversia asupra densitatii, coeficientilor de difuzie, caldurii specifice si
conductivitatii termice ale fazei gaz;
F – mediul de reactie este gaz ideal. Caderea de presiune intre intrarea si iesirea din
monolit este neglijata deoarece are valori mici, sub 1 KPa, si de aceea functionarea monolitului
este considerata izobara la presiunea alimentarii.
„Modelarea unui convertor catalitic cu monolit pentru
oxidarea monoxidului de carbon la CO2”

DATE ECHIPA « 31104-C »

db , [ m ] 0,001
L, [ m ] 0,15
2
AS , [ m ] 0,006
2 -3
aV , [ m interfaţăr·m eactor ] 2400
acat , [ m2Ptr·m-3 eactor ] 25000

2-. Parametrii alimentării

a) condiţii, debit
T0 , [ K ] 490
p0 , [ atm ] 1,3
-1
G, [ kg·s ] 0,036

b) compoziţie , [ fr mol ] (5 componenţi) y0 N2 : 0,763298 ;

CO2 : 0,119110 ;
H2O : 0,099259 ;
CO : 0,010000 ;
O2 : 0,008333 .

3-. Proprietăţi fizice, de transport

-1
M, [ g·mol ] N2 : 28,0135 ;
CO2 : 44,0098 ;
H2O : 18,0135 ;
CO : 28,0104 ;
O2 : 31,9988 .
1,75
DCOa ,
2 -1 DCOa (T , p) 9,461953 10 10
[ m ·s ] p
DO2a T 1,75
DO2a (T , p) 9,557594 10 10

p
 4-. Parametri cinetici
(din ecuaţia de viteză RW , - v. Legenda notaţii -, pentru reacţia
CO + ½ O2 CO2 , catalizator Pt/Al2O3 , adaptată după [11], [10])
A, [ kg2mol-1mPt-2s-1 ] 5,252·1010
Ea / R, [ K ] 12556
-1
B, [ kg·mol ] 1,83
D / R, [ K ] 961

5-. Constante diverse

Sh 3,66
R, [ m3·atm·mol-1·K -1 ] 82,057·10 6

Principalele ipoteze simplificatoare : regim de funcţionare izoterm, izobar

(T = Tw = T ; p = p0)

OBIECTIVE

A-. Obiectivele principale

1-. Determinarea profilurilor concentraţiilor reactanţilor, CO şi O2 ,

de-a lungul monolitului
2-. Estimarea indicatorilor de performanţă (emisia reziduală
specifică de CO, factorul de reducere a emisiei de CO) ;
propuneri pentru eventuala ameliorare a acestora.

Legenda notaţii
L – lungime monolit, [ m ] ;
db – diametrul interior echivalent al unui canal, [ m ] ;
2
AS – aria secţiunii transversale libere (de curgere) a monolitului, [ m ] ;
-
av – suprafaţa specifică de contact (a interfeţei gaz-solid, „udată”), [ m2interfaţă·m 3reactor ];
2 -3
acat - suprafaţă catalitică activă, [ m Pt·m reactor ] ;
-1
G – debit masic, [ kg·s ] ;
Qv – debit volumic, [ m ·s 1- ] ;
3

T – temperatură, [ K ] ;
p – presiune, [ atm ] ;
y – fracţie molară ;
1-
M , Mm – masă molară, masă molară medie, [ kg·mol ] ;
 2 1-
DCO , DO2 – coeficienţi de difuzie multicomponent pentru CO, O2 , [ m ·s ] ;
Sh – criteriul adimensional Sherwood (pt. transferul de masă la interiorul canalelor monolitului,
Sh = kfc·db / Dc , c = CO, O2) ;
3 2- 1-
kf – coeficient de transfer de masă, [ m ·m interfaţă·s ] ;

RW – viteză de reacţie, R 
k g WCO g WO 2 , [ mol·m
-2 -1
Pt·s ], unde :
W
1K ads g WCO 2
k – constantă de viteză, k  A exp Ea (R TW ) , [ kg2·m 2-·mol 1-·s 1- ], iar

Kads – constantă de adsorbţia CO, [ kg·mol ], K

1-

ads
 B exp D /( R T ) ;
W

- -
A – factor preexponenţial, [ kg2·mol 1·m Pt-2·s 1 ] ;
1-
Ea – energie de activare, [ J·mol ] (sau sub forma Ea / R , [ K ] ) ;
1-
B – parametru cinetic, [ kg·mol ] ;
1-
D – parametru cinetic, [ J·mol ] (sau sub forma D / R, [ K ] ) ; g
1 -
– concentraţie molară masică (CO, O2) , [ mol·kg ] ;
6- 3 1- 1-
R – constanta gazelor ideale (R = 82,057·10 [ m ·atm·mol ·K ] ) ;
Re – criteriul adimensional Reynolds.

Indici
0 – alimentare ;
c – component (N2 , CO2 , H2O, CO, O2) ; f
– faza gaz ;
w – film staţionar (strat limită) de gaz la suprafaţa solidului catalitic ;
a – valoare medie („average”, aleasă coresp. unei conversii CO de 50%, i. e. x = xa = 0,5).
 PROIECT CPA
Foaie de calcul
Mathcad

DATE
a) Caracteristici constructive
 Diametru (hidraulic) al unui canal
db  0.001 m

 Lungime
L  0.15 m

 Aria sectiunii transversale libere

As  0.006 m2

 Suprafata specifica de contact la solid ("udata")

av  2400 m2/m3

 Suprafata specifica activa a catalizatorului

acat  25000 m2 / m3

b) Parametrii alimentarii
 temperatura
T0  490 K

 presiunea
p0  1.3 atm

 debitul masa
kg
G  0.036 s

 compozitia
  0.763298 
 "N2"   0.119110 
 "CO2"   
  y0   0.099259 
Comp   "H2O" 
 0.010000 
 "CO"   
   0.008333 
 "O2" 

4
 y0  1
i y0  1
i0

c) Propietati fizice si de transport

• mase molare

 28.0135 
 44.0098 
  3 kg
M   18.0135   10 mol
 28.0104 
 
 31.9988 

•Coeficient de difuzie multicomponent

1.75
 10 T
DCOa( T p )  9.467 10 
p

5
DCOa( T01.3)  3.716  10

1.75
 10 T
DO2a( T p )  9.563 10 
p

d) Parametrii cinetici
kg 2
10 m s
A  5.252 10 mol
K
Ea_R  12556
kg
B  1.83 mol
D_R  961 K

e) Constante diverse
 a gazelor perfecte
6
R  82.057 10
 6
R  82.057 10 m3 atm / mol K
 criteriul din Sherwood

Sh  3.66

f) Regim de functionare
T  T0
izoterm
izobar p  p0

2. REZOLVARE
2.1 Unele caracteristici ale alimentarii

Masa molara a alimentarii

4
Mm0   y0i Mi
i0

kg
Mm0  0.029 mol

Mm0a  y0 M

kg
Mm0a  0.029
mol

Concentratii molare masice ale componentilor in alimentare

 "N2" 
 26.358   "CO2" 
 4.113   
g0 
y0   Comp   "H2O" 
g0   3.428 
Mm0  "CO" 
 0.345   
   "O2" 
 0.288 

Densitatea alimentarii
 p0  Mm0
0  0  0.936 g / l = kg / m3
R T0

Debit molar alimentare

 910.154 
 142.026 
g0   mol / s
F0  F0   118.356 
Mm0  11.924 
 
 9.936 

Debit volumic al alimentarii

 28.15 
 4.393 
F0 R T0  
Qv0  Qv0   3.661 
p0  0.369 
 
 0.307 

G 3
Qv0a  m
0 Qv0a  0.038
s

Fluxul masic al alimentarii

kg
G
   6 3
As m s

2.2 Ipoteze simplificatoare

Regim izoterm

T  T0 T  490 K
 Tw  T0

Regim izobar

p  p0 p  1.3 atm

2.3 Concentratii molare masice ale componentilor in functie de conversie

CO + 1/2 O2 --->CO2

g 03 --->mol C0/kg alim

x( z) necunoscuta

L - lungimea monolitului

Concentratiile molare masice de a lungul monolitului

1
g0 g0 g0  x
3 x 2 3 3

CO 1 CO
O 2
2 2

 g0 
 0
  "N2" 
 g01  g03 x   26.358   "CO2" 
   4.458   
 g0    Comp   "H2O" 
g ( x)  2 g ( 1)   3.428 
   "CO" 
 g03  g03 x   0   
     "O2" 
1  0.115 
 g04   g03 x 
 2 

4
gtot ( x)   g ( x)
i
mol amestec/kg amestec
i0
 simplify
gtot( x)  0.172655 x  34.5311
float 6

2.4. Masa molara a amestecului de reactie in functie de conversie

1
Mm( x)  kg amestec/mol amestec
gtot( x)

2.5. Densitatea amestecului in functie de conversie

p  Mm( x)
f ( x)  kg / m3
R T

Se observa din grafic ca densitatea variaza foarte putin cu conversia. Deci se poate admite
densitatea constanta de-a lungul monolitutlui si egala cu pfa.

fa  f( 0.5)

2.6 Coeficientii de transfer de masa CO, O2

DCOa( T p )
kfCO  Sh  kfCO  0.136
db

DO2a( T p )
kfO2  Sh  kfO2  0.137
db

2.7 Rezolvarea ecuatiei diferentiale

F1gCO'(z)  gCOF2gCO'(z)  gCO(z)     F0 g

2
 CO( z)  0
1  Kads  F1 gCO'( z)  g
  CO
 ( z)



F1 
fa kfCO av F1  0.02


F2 
fa kfO2 av F2  0.019

2 3
F  F  1.229  10
 Ea_R
T
acat A  e

  2 g0  g0   0.23
4 3
 D_R
T
Kads  B e Kads  13.008

Conditie initiala : gCO(0) = g03 , necunoscuta este gCO(z)

gCO  g0
0 3 gCO  0.345
0

( F1 gCOd  gCO)  ( F2 gCOd  gCO   )

Fun( gCOd gCO)   F gCOd
2
[ 1  Kads  ( F1 gCOd  gCO) ]

L 3
npas  100 h  h  1.5  10
npas

La
z  0 gCOa  g0
0 0 3 gCOa  0.345
0

gCOd  1

  
root Fun gCOd gCOa gCOd  5.417
0 
Pas 1:
1   0 
gCOa  h  root Fun gCOd gCOa gCOd  gCOa
0
gCOa  0.337
1
Pas 2: gCOa  h  root  Fun gCOd gCOa  gCOd   gCOa gCOa  0.329
2 1 1 2
Pas 3: gCOa  h  root  Fun gCOd gCOa  gCOd   gCOa gCOa  0.321
3 2 2 3

3
TOL  1  10

T0  490

Given

Fun( gCOd gCO) 0

Solf ( gCO)  Find ( gCOd )

Cu bloc Given/Find pentru rezolvarea ecuatiilor algebrice:

Pas 1:
1  0  gCO0
gCO  h  Solf gCO gCO  0.337
1
Pas 2: gCO  h  Solf  gCO   gCO gCO  0.329
2 1 1 2
Pas 3: gCO  h  Solf  gCO   gCO gCO  0.321
3 2 2 3

j  01 npas  1

gCO
j 1 
 h  Solf gCO  gCO
j  j

gCO 
T 0 1 2 3 4
0 0.345 0.337 0.329 0.321 ...

z  z  h
j 1 j

z 
T 0 1 2 3 4 5 6
0 0 1.5·10-3 3·10-3 4.5·10-3 6·10-3 7.5·10-3 ...

0.4

0.3

gCO 0.2

0.1

0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
z
 gCO
x  1 
g0
3

0.8

0.6
x
0.4
0.2

0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
z

g0  x
3
gO2  g0  1
4 2

0.4

0.3

gCO
0.2
gO2

0.1

0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
z

g0
3
FRE  FRE  191.555
gCO
npas

30
v 
3600 km / s

G gCO
npas
ERS   M  1000
v 3
ERS  0.218 g / km