Sunteți pe pagina 1din 183

2

IOAN BUNACIU
MARIUS SILVEȘAN

PELERIN
SPRE PATRIA CEREASCĂ

3
4
Cuprins

Notă asupra ediției 7

Predicarea Evangheliei și tracasările Securității 9

Despre martirii noștri 21

Propaganda ateistă în România anilor '50. 43

Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească 65

Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu 97

Anexe 161

Anexa 1 Caracterizare Ioan Bunaciu 161

Anexa 2: Decizie excludere din rețea a agentului IVAN


165

Anexa 3 Raport 173

Anexa 4 Bunaciu comentează ostil la adresa regimului


179

Anexă la nr. 00115543 Strict secret


Exemplar nr 1 180

NOTA 180

Anexa 5 Cărți publicate de profesorul și pastorul Ioan


Bunaciu 181

5
6
Notă asupra ediției

Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm


activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și
profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în
cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a
Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze
informațiile despre activitatea profesională a acestuia și
să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o
autobiografie a profesorului Bunaciu
intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările
Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din
activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post
comuniste, dar și un material despre Martiri noștii în
perioada anilor '40, care are referiri și la perioada
comunistă.
O altă parte a acestei cărți se intitulează
Propaganda ateistă în România anilor '50 și tratează
aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea
Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC.
Materialul nostru Ioan Bunaciu, un călător spre
patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și
profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre
viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu
care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente

7
utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste
sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește
secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente
care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului
și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile,
precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut
sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și
interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte,
situații si personaje din aceleași vremuri.”1
Ne dorim ca această carte să fie de folos celor
care vor să cunoască adevărul.2

Marius Silveșan

1 Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie.


Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu;
postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu
introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura
Enciclopedică, 2011, p. 13.
2 Nota autorului: Această carte a fost scrisă ca o completare la cartea
Umblând pe ape printre stânci, întrucât D. Mitrofan nu a scris nimic
în cartea lui, Pigmei și uriași care au fost trăirile și luptele mele cu
securiștii între 1 august 1954 și martie 1957 în care ei recunosc că
timp de doi ani cât au ținut legătura cu mine nu am dat decât o notă
la Securitate cu păstorii din Cluj, dar și aceasta numai cu date din
buletin arătând prin aceasta că nu vreau să colaborez cu ei. Prin
aceasta motivează hotărârea prin care sunt exclus din corpul
colaboratorilor.
Citiți cu atenție hotărârea semnată de patru ofițeri prin care
au cerut excluderea mea, hotărâre despre care Mitrofan nu amintește
nimic pentru ca să-i rămână afirmația neadevărată că Bunaciu e
colaborator al Securității.

8
Predicarea Evangheliei și tracasările Securității

În urma consultării documentelor de la Securitate


am constatat că am fost urmărit de autoritățile statului din
momentul în care am primit în anul 1950 aprobarea de a
predica Evanghelia în Republica Populară Română. Și
iată prima încercare a Securității de a mă prinde în cursă:
într-o zi de dimineață eram în biroul meu la Biserica
Baptistă din Lugoj, lucram la facerea predicii și intră la
mine în birou un cetățean și zice: „Pacea Domnului, frate
păstor. Am scăpat din mâinile Securității care m-a bătut
extraordinar pentru că am făcut biserică baptistă cu bani
de la americani.” Zic: „dacă ai fugit, du-te și prezintă-te
înapoi la Securitate, ei te vor cerceta și dacă ești
nevinovat te vor lăsa în pace”. „Nu mă duc că mă bate de
mă snopește dar eu vreau să ajung la partizani în codrii
Steindorf-ului, acolo aș fi în siguranță și vă rog să mă
ajutați să ajung în codrii Steindorf-ului la partizani”.
„Măi, eu nu pot să te ajut, cu ce să te ajut? Eu pot să-ți
dau un douăzeci și cinci de lei ca un om sărac și să-ți dau
sfatul să te duci la Securitate să te cerceteze”. „Nu, eu nu
mă prezint la Securitate”. Mi-a luat banii și a plecat. Și

9
deodată, după ce a plecat el, m-au cuprins gândurile:
„Mă, ce făcui eu? Îmi spuse că a fugit de la Securitate, că
vrea să ajungă la partizani în codrii Steindorf-ului și eu i-
am dat douăzeci și cinci de lei ajutor să ajungă acolo”. N-
am mai putut să lucrez la predică, am luat bicicleta și, ca
un om extraordinar de apăsat, am mers pe centru cu
bicicleta. Și ajung în centrul Lugojului, unde era un
milițian care dirija circulația, pentru că atunci nu erau
semafoare, și-l văd pe acela ce mi-a cerut banii stând de
vorbă cu un cetățean bine făcut și când l-am văzut, m-am
dus la milițianul care dirija circulația și i-am spus: „Pune
mâna pe el și du-l la miliție împreună cu mine pentru că
am să spun ceva despre omul acesta”. Și milițianul
coboară din post, [se duce la cetățeanul acela și îi zice]
„Hai, vino cu mine” și m-am dus și eu cu el. Ne-am dus
la miliție, ne-a primit acolo un căpitan, am povestit ce s-a
întâmplat și căpitanul îi spune omului: „Bă, de ce ai spus
că mergi la partizani?”. „Ca să-l înșel să-mi dea
bani.” [Căpitanul i-a zis:] „Dă banii înapoi omului.” „Nu,
zic, nu-mi trebuie, eu i-am dat ca la un om sărac”. „Bine,
zice, dacă nu vă trebuie banii sunteți liber și dacă o fi
nevoie vă mai chemăm noi.” Dar nu m-au chemat
niciodată pentru cazul acesta. Eu cred că aceasta a fost
prima cursă pe care mi-a întins-o Securitatea în orașul
Lugoj în primăvara anului 1950 ca să mă prindă cu ceva

10
și de atunci până în 1989 Securitatea mi-a întins zeci de
curse, dar nu m-a putut prinde în niciuna că am fost
foarte atent în lucrarea mea pentru că eu am învățat din
piesa Sidoniei Drăgușan că în socialism nu există secrete.

După datele consultate în ordinul de excludere din


rețea rezultă că, sub presiunea pe care am descris-o în
cartea Umblând pe ape printre stânci și amenințarea cu
18 ani de închisoare am semnat un angajament de
colaborare cu Securitatea căruia nu i-am dat curs, pe care
nu l-am respectat niciodată. După ce am semnat
angajamentul am cerut să-mi spună ce datorii am eu ca și
colaborator al Securității. După ce mi-a spus eu am
răspuns că așa ceva nu pot face. Daniel Mitrofan nu
amintește în cartea lui -Pigmei și uriași- nimic de
discuțiile mele cu Securitatea, de frământările mele și nici
de actul de excludere a mea din rețea. Însăși Securitatea
recunoaște în actul de excludere a mea din rețea că în doi
ani nu le-am dat decât o informație cu datele pastorilor
din Comunitatea Baptistă Cluj, fără aprecieri și observații
personale.
După citirea documentelor de la fosta Securitate
am constatat că Daniel Mitrofan a răstălmăcit toate
povestirile mele și ce nu a fost în favoarea tezei lui ca să
mă poată scoate colaborator al Securității a omis să
spună. Spre exemplu eu i-am povestit despre cele patru

11
întâlniri cu securistul față de care am tot refuzat să
colaborez. Și despre acestea el nu amintește deloc în
cartea lui, de faptul că după ce am semnat acordul nu l-
am respectat și a urmat o lună de zile de întâlniri
săptămânale cu unul și altul de la Securitate care tot îmi
spuneau să încep să lucrez. La ultima întâlnire securistul
mi-a spus „ne mai întâlnim odată să ne dai răspunsul cum
trebuie că altfel asupra ta planează o pedeapsă de
optsprezece ani de închisoare”. Cu asta m-am despărțit de
securist și nu m-am mai dus la el niciodată pentru că în
ziua în care trebuia să mă întâlnesc cu el eram foarte
surmenat și soția mea, după ce m-a văzut așa, a zis: „vin
și eu cu tine până la Securitate ca să nu se întâmple ceva
pe drum.” În drum către Securitate am trecut pe lângă
clinica de nervi3 și soția zice „hai să intrăm ca să-ți dea
un medicament ca să poți dormi.” Am așteptat dar când
m-a văzut doctorul de la urgență cum arăt și după ce soția
i-a povestit că nu pot dormi a spus: „dumneata nu mai
pleci de la noi până nu te facem bine.” M-au oprit acolo
și mi-aduc aminte că în camera noastră se afla și un
căpitan de poliție4. Acesta s-a dezbrăcat de uniformă și a
stat cu noi acolo și vorbea „dumneata ai necazuri cu

3 Psihiatrie
4 Posibil miliție.

12
biserica, cine știe ce-ți cer, de aceea ești aici” dar nu i-am
spus nimic căpitanului. După câteva zile, Otilia5 a stat de
vorbă cu Bărbătei și i-a spus că pe medicul curant al meu
îl cheamă Bâlcu. „Ooo, păi, zice, îl cunosc, am fost
împreună pe front, lasă că mă duc să-i spun lui Bâlcu
care-i cauza”, și Bâlcu, om cu minte, mi-a dat tot ce se
putea după lege. Adică: o lună de zile m-a ținut în spital,
trei luni jumătate mi-a dat concediu. Mai mult nu putea să
facă. Între timp am primit cerere să fiu la București
secretar și profesor la Seminar și am fost scos de la Cluj
și vreo doi, trei ani nu m-a căutat nimeni și m-am liniștit.
De câte ori am fost chemat și era pistolul pe masă, ăla nu
mai desfăcea pistolul, iar… 6. Una este când vorbești în
fața unui pistol deschis și alta este când vorbești despre
evenimentul respectiv. Când ofițerul de securitate m-a
învinuit la anchetă că sunt legionar m-am ridicat în
picioare să protestez. Ofițerul mi-a zis „stai jos, aici ești
în anchetă militară”. Adică eram sub anchetă și după ce-
am semnat mi-a zis „acum ești liber să pleci acasă”.
Adică cele două ziceri ale anchetatorului erau că eu eram
arestat că aveau probele: doi martori care zic că m-au

5 Otilia Bunaciu.
6 Referire la faptul că ofițerul arma pistolul, iar acest zgomot și
gestul acestuia producea o stare de tensiune greu de descris în
cuvinte.

13
auzit că am zis așa în predici, ori eu am tăgăduit că nu am
zis așa dar el mi-a zis că noi avem aici probele și deci
[degeaba am contestat eu]. Dacă eu nu semnam nu
veneam acasă, abia după ce-am semnat ală mi-a zis
„acum ești liber să pleci acasă”.
După ce am terminat cu Securitatea am avut
preocuparea aceasta de a scrie cărți; am avut de asemenea
treizeci de stupi de care m-am ocupat cincizeci de ani și
viața a fost frumoasă dar numai după ce mi-a dat pace
Securitatea. M-au mai chemat odată când a apărut Țon că
ei credeau că eu am legătură cu el, dar aceasta nu a mai
povestit-o Mitrofan. Când am ajuns eu în Anglia era
cunoscută, mediatizată și prima scrisoare a lui Țon în
limba engleză, iar omul care mă ducea pe mine cu mașina
la biserici ducea și cutii cu scrisorile lui Țon. Acesta mi-a
spus: „citește și dumneata scrisoarea lui Țon”. Eu am
răspuns: „nu, nu o citesc că o cunosc de acasă. Am vorbit
eu cu Țon, știu [ce scrie].” El îmi zice „dar hai..” Eu: „nu,
nu.” Și când am venit din Anglia au cercetat și m-au
întrebat. „Ai văzut scrisoarea lui Țon la bisericile din
Anglia?” Eu am răspuns „n-am văzut-o.” Am văzut doar
cutia, cutiile, dar scrisoarea nu. Nu le-am spus eu că am
văzut cutia, eu le-am spus că nu am văzut scrisoarea. „Nu
ai citit-o?” „Nu”. Ei știau de relația mea cu Țon și de
aceea m-au întrebat de scrisoare.

14
Țon când s-a dus în Anglia s-a înscris la [Regent's Park]
și pe urmă mi-a trimis o scrisoare în care spune că îi pare
rău de ce a făcut, că studiază și se pregătește să vină
acasă și va lucra unde frații îl vor pune, că nu are nici o
pretenție. Și atunci eu i-am scris: „dacă despre tine se va
zice cum s-a zis despre Pavel «cel ce ne prigonea odată
iată că se roagă» eu îți dau mâna dreaptă de lucrare. I-am
scris și după ce i-am trimis scrisoarea aceasta am fost
chemat la Securitate și mi s-a pus întrebarea: „Ce părere
ai despre Țon?” Zic: „eu nu am o părere bună. Țon, dacă
nu trimitea scrisoarea în străinătate ci o ducea la
Comitetul Central al Partidului Comunist 7 și discuta cu
factorii de răspundere și întreba «Ce facem că sunt un
milion de credincioși evanghelici în România? Ce facem
cu copii lor?», alt rezultat era”. Cei de la Departamentul
Cultelor au înțeles cum am judecat. Eu am continuat
„Țon nu trebuia să scrie în străinătate, el trebuia să
meargă la Comitetul Central să discute problema.
Cred că dacă el se adresa într-un alt ton autorităților
românești și zicea: „am fost în Anglia, trei ani la Oxford,
România este așa, așa,. În România nu se mai poate așa,
lumea-i schimbată, vă rog schimbați atitudinea față de
culte dacă vreți să fie bine, ca România să-și câștige un
nume bun în Europa”, cred că rezultatul lui era pozitiv.

7 C.C. al P.C.R.

15
Dacă eu eram în locul lui așa aș fi procedat, m-aș fi dus la
Comitetul Central și le-aș fi spus: „uite, am fost în Anglia
și ei zic despre noi așa, noi acum ce facem?” și rezultatul
era altul. Și într-un fel chiar s-a întâmplat acest lucru. În
anii '70 am fost chemat la Departament unde mi s-a spus:
„Domnule Bunaciu, noi recunoaștem că sunteți un om
vechi în cultul baptist și că n-ați semnat asta și deci
dumneavoastră cunoașteți cu adevărat cum s-o luați. Cum
a fost la baptiști?” Și am spus cum a fost la baptiști și
cine putea să predice. Cel ce mă întreba vroia să scoată
de la mine că predicau membrii din comitet. Eu n-am zis
asta. „Principiul general la baptiști este acesta: adunarea
generală a bisericii hotărăște cine să predice iar hotărârea
adunării generale o aduce la cunoștința bisericii păstorul.
Deci păstorul hotărăște pe baza încredințării adunării
generale cine să predice”. „Păi cum?” „Adunarea
generală lucrează prin păstor, care are încredințarea de a
duce la amvon pe cine crede el conform încredințării date
de adunarea generală a bisericii.” Cei de la
Departamentul Cultelor au scris așa cum le-am spus eu
pentru că „așa zice Bunaciu” și atunci se pune întrebarea
cine: a obținut libertățile religioase din anii '70? Cine a
rezolvat că toată lumea poate să predice dacă Bunaciu n-a

16
semnat Scrisoarea celor cinzeci de pastori?8 De fapt nici
n-au venit la mine să semnez.
Începând cu anii '70 eu am lucrat cu TCM, iar
această relație s-a dezvoltat pentru că Gene Dullin, șeful
acestei organizații trimitea săptămânal câte un predicator
care venea sâmbătă dimineața de la misiunea TCM
Viena, îi arătam Seminarul, mergeam cu el la Biserica
Baptistă din Buturugeni sâmbătă seara, duminică
dimineața la Ferentari9 , după amiază tot la Ferentari și
lunea se întorcea la Viena. Și așa au venit vreo câteva luni
misionari din aceștia care spuneau „sunt de la misiunea
de lângă Viena” și atunci le făceam programul acesta.
După vizita studenților și după ce a văzut cum procedez,
președintele Misiunii TCM, Gene Dullin, mi-a trimis o
scrisoare în care menționa: „Noi suntem o societate
misionară care vrem să predicăm Evanghelia în țările
socialiste și nu avem alt scop decât să predicăm
Evanghelia și să dăm medicamente la bolnavii pe care îi
întâlnim în aceste biserici. Vă rog anunțați autoritățile

8 Se referă la semnarea memoriului de protest cunoscut sub


denumirea de Memoriul celor 50 datorită faptului că a fost semnat de
cinzeci de păstori baptiști din România în anul 1973. Pentru mai
multe detalii vezi Istoria „Memoriului celor 50” – documente,
relatări, amintiri, date biografice ale pastorilor semnatari ai
„Memoriului” din 1973, adunate și păstrate de Iosif Sărac, Editura
Ramira, Arad, 2010.
9 La biserica baptistă.

17
românești de scopul misiunii noastre.” Eu m-am dus cu
scrisoarea la Departament 10, iar ei au bătut din palme și-
au zis „așa oameni să tot vină la noi.” Adică dacă nu te
ferești nu te controlează. După ce primesc acest răspuns
de la Departamentul Cultelor îi scriu lui Dullin: „Bunaciu
Ioan, directorul Seminarului, vă invită în România”.
Răspunsul său s-a concretizat într-o primă fază prin vizita
pe care ne-a făcut-o. Acesta vine cu trei cântăreți cu
microbuz și mergem prin vreo șapte biserici, pe unde am
vrut, și am găsit și o biserică de țigani la Arad, ce bucurie
a fost pe ei11 , dar și pe țigani. După ce-au terminat
misiunea, Dullin mi-a zis „acum mă duc în America la
Indianapolis, - acolo era sediul lor – și voi spune că am
predicat Evanghelia în șase zile la cinci mii de oameni
condus de fratele Bunaciu. Unii îmi vor spune «te-ai pus
în slujba unui comunist să faci treaba asta?» și eu le voi
spune «comunist să fie fratele Bunaciu. Dumnezeu să
binecuvânteze comuniștii care ne ajută să predicăm
Evanghelia»”. Ca urmare a atitudinii sale, fata lui12 a
venit timp de zece ani în România și am putut să mergem
la un curs biblic la Viena cu treizeci de păstori. Cum

10 Departamentul Cultelor.
11 Echipa TCM.
12 Lui Dullin.

18
putea fata lui să treacă prin vamă de zece ori pe an că nu
avea nici frate nici soră în [România]? Răspunsul: eram
cunoscuți.
Și acum Mitrofan vine și spune că eu l-am trimis
prin Securitate pe Oti la studii la Oxford, dar cum puteam
eu prin intermediul Securității să-l trimit pe Oti la studii
la Oxford și autoritățile statului să mă învinuiască pe
mine că am un băiat rămas ilegal la studii în străinătate
dacă eu l-am trimis cu acordul și ajutorul lor?13
Plecarea lui Oti se datorează președintelui Alianței
Mondiale Baptiste, Gerhard Class care, într-o audiență la
p r e ș e d i n t e l e D e p a r t a m e n t u l u i C u l t e l o r, I o a n
Cumpănașu14, i-a spus acestuia că printre nemulțumirile
Alianței Baptiste Mondiale se află și faptul că instituția a
oferit o bursă de studii pe o perioadă de cinci ani lui
Otniel Bunaciu, fiul directorului Seminarului Teologic
Baptist din București pentru ca acesta să studieze la
Oxford, iar Departamentul Cultelor nu a dat niciun
răspuns. Dacă nu corespunde omul – a spus președintele
Alianței Baptiste Mondiale - vă rog spuneți-ne ca să
propunem pe altcineva. Aceste informații despre

13 A se vedea documentul anexat.


14 Ion Cumpănașu a fost director al Departamentului Cultelor în
perioada 7.05.1984-18.01.1990. Viața religioasă din România: studiu
documentar, [Studiu coordonat de Gh. F. Anghelescu şi Ştefan
Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor. Secretariatul de Stat pentru
Culte, Editura Paideea, București, 1999, p. 97.

19
discuțiile care au avut loc la Departamentul Cultelor mi-
au fost relatate de către George Cârstoiu, care la
momentul respectiv era inspector principal în cadrul
Departamentului Cultelor.
Aceasta fiind situația, părerea mea este că Daniel
Mitrofan a scris cartea la comandă, având ca scop
discreditarea fiului meu Otniel cu scopul ca acesta să nu
mai ajungă președinte al Uniunii Baptiste și să mă
compromită pe mine pentru lucrarea pozitivă ce am
desfășurat-o în perioada comunistă în România. De aceea
Daniel Mitrofan nu amintește nimic de conflictul meu cu
Securitatea ce a durat din 1954-1963, de atitudinea pe
care am luat-o față de Securitate după semnarea
angajamentului, așa cum spun și cei care m-au exclus din
rețea. A omis lucrurile acestea ca să ascundă adevărul și
să rămână în picioare minciuna lui că eu sunt informator
al Securității.
Eu sunt mulțumitor lui Dumnezeu și fratelui
Marius Silveșan că m-a ajutat să clarific această situație
și să dovedesc și prin intermediul documentelor de la
Securitate care se regăsesc în această carte care este
adevărul.

Fraților, v-am scris aceste lucruri ca să cunoașteți


adevărul care ne face slobozi pe toți.

Ioan Bunaciu,
București, 19 noiembrie 2012

20
Despre martirii noștri

Ioan Bunaciu

Așa cum am spus și am scris în unele cărți ale


mele, cele cu iz istoric, eu nu m-am considerat că aș fi un
istoric al bisericilor baptiste din România, ci un cronicar
al faptelor și întâmplărilor din bisericile noastre pe care
le-am auzit cu urechile mele, le-am văzut cu ochii mei
sau mi le-au istorisit și povestit frații mei de credință care
au trăit acele întâmplări sau le-au văzut, sau le-au făcut și
deci, într-un fel sau altul, ei sunt martori ai acestor fapte.
Așa că eu în loc de documente despre faptele și
întâmplările pe care le-am relatat vă prezint martori și
mărturii despre ele. De aceea rolul meu este de cronicar
al acestor fapte și întâmplări. Cultul creștin baptist, în
forma în care funcționează până astăzi, s-a organizat în
țara noastră în 1919 și mă voi sili să redau întâmplările și
prigonirile îndurate de câțiva credincioși baptiști între
anii 1919-1942.
Anul 1918 a fost anul în care s-a organizat țara
noastră în forma în care ea există și astăzi și se numea
România Mare. Această formă statală a făcut din religia
ortodoxă și din cea greco-catolică temelia unității statului
român. În perioada interbelică, a fi bun român însemna a

21
fi ortodox sau greco-catolic. În felul acesta românii
baptiști erau excluși de la viața politică și culturală a
statului, fiind considerați o minoritate religioasă
neglijabilă. Cu timpul, factorii politici și religioși i-au
considerat pe baptiști ca fiind un pericol pentru unitatea
națională a statului român15. De aceea, vom întâlni în
perioada aceasta frați și surori care vor suferi zile de
închisoare date de tribunalele militare pentru a-i pedepsi
pentru pericolul ce-l reprezentau pentru unitatea statului
român și vina lor era că au fost surprinși de autoritățile
statului că s-au rugat după credința lor în casele lor sau că
au citit Biblia.

Leahu Alexandru și Eftemie Marinca


Astfel, în 1924, doi credincioși din comuna Avram
Iancu (Munții Apuseni), Leahu Alexandru și Eftimie
Marinca, au fost escortați din post în post 16 100 Km până
la Turda, fiind condamnați la 15 zile de închisoare pentru

15 Vezi în acest sens și articolul din Revista Creștinul Azi despre


încercarea de naționalizare a Seminarului Teologic Baptist, unde se
vorbește specific de faptul că baptiștii erau percepuți ca un pericol
pentru unitatea națională mai ales datorită asocierii cu americanii.
Marius Silveșan, „Tentativa de naționalizare a Seminarului Teologic
Baptist” în Revista Creștinul Azi, nr. 1/2012 (132), ianuarie-februarie
2012, pp. 17-18.
16 Posturile de jandarmi se aflau la distanțe mari unele de altele.

22
că au fost găsiți citind în Noul Testament. Închisoarea au
executat-o la Turda.

Pastorul Furdui Vasile


În 10 mai 1925 pastorul Furdui Vasile din
Sohodol - Abrud a fost bătut în plină stradă în orașul
Câmpeni de niște huligani plătiți de niște preoți. Au venit
jandarmii la fața locului să-i aresteze pe huligani, dar în
loc să-i aresteze pe huliganii care l-au bătut pe pastorul
baptist, l-au arestat tot pe el și l-au trimis la Tribunalul
Militar din Cluj, care l-a condamnat pe Furdui la treizeci
de zile de închisoare pe care a executat-o și numai după
aceea a putut veni acasă.
De fapt, Furdui Vasile a fost arestat de șapte ori;
de cinci ori a fost bătut de jandarmi și de douăzeci și
două de ori a scăpat ca prin minune din mâinile
autorităților.

Samuel și Domnica Moloci


Între cei arestați pentru credința baptistă în timpul
guvernării lui Antonescu amintesc familia Samuel și
Domnica Moloci din comuna Calafindești, județul
Suceava. Aceștia au fost judecați în 14 iulie 1942 și
condamnați de Tribunalul Militar Iași la zece ani de
temniță el și la trei ani soția sa pentru că s-au rugat lui

23
Dumnezeu în casa lor. Samuel a pierdut în închisoare un
picior și a fost eliberat la 23 august 1944 iar soția lui de
treizeci și cinci de ani a murit în temnița din Craiova în
1943 și n-a mai apucat clipa eliberării de la 23 august
1944.

Mirăuță Ioan
În penitenciarul din Dorohoi era închis Mirăuță
Ioan, condamnat la ani mulți de închisoare, dar a fost
eliberat după șase luni pentru că l-a ajuns 23 august 1944.

Pavel Antonese
Din Ipotești, județul Suceava, a fost arestat în
1943 Pavel Antonese pentru că s-a rugat în casa lui.
Acesta a fost condamnat la zece ani de temniță și
sechestrarea averii. Acasă, în grija lui Dumnezeu au
rămas opt copii. Averea era luată de stat iar el dus la
închisoare. A fost eliberat la 23 august 1944.

Persecuția credincioșilor baptiști din zona Dunării


Coborâm acum spre sud, spre Dunăre, să vedem
prin ce încercări au trecut frații noștri de credință de
acolo. Ajungem în comuna Stoborăști, unde credința
baptistă e propovăduită de doi transilvăneni care veneau
vara aici la lucru la vii la niște boieri. Ei au câștigat

24
pentru Hristos pe trei cetățeni din Stoborăști, pe Dobriță
Marin, Ilie Matei, Ioan Soroiu și câteva femei. Cu ei s-a
înființat Biserica din Stoborăști în 1925. Dintre cei trei
bărbați, Ilie Matei s-a înscris la Seminarul nostru
Teologic din București17 în anul 1928, pe care l-a absolvit
în 1931. A fost ordinat ca pastor și a lucrat în condiții
foarte vitrege, fără salariu, adeseori bătut de jandarmi
până la sânge. În 1925 a fost condamnat de tribunalul din
Turnu Măgurele la 30 de zile de închisoare pentru că a
predicat Evanghelia în comuna Balaci.
Nicolae Sava amintește în scrierile lui că în 1932
a fost arestat în comuna Balaci împreună cu cinci
membrii din biserică, bătuți până la sânge de jandarmi,
legați cu lanțuri și duși sub escortă sub privirile sătenilor
la tribunalul de la Turnu Măgurele.
Prigonirile în partea aceasta a țării au continuat și
au ajuns la punctul maximum prin amenințarea
credincioșilor baptiști cu deportarea în Transnistria.
Numai eșecurile de pe front l-au împiedicat pe mareșalul
Antonescu să aducă această nenorocire peste baptiștii din
România. E interesant că deși nu avem documente scrise

17 Seminarul Teologic Baptist din București înființat în anul 1921.

25
despre acest plan diabolic, avem mărturii verbale venite
de la credincioșii din Segarcea18 și satele din jur.
Astfel, la Mitroi Gheorghe din Segarcea, tată a
zece copii mici cărora le murise mama în acea toamnă, a
venit primarul comunei, care i-a spus că, de nu va trece
la religia ortodoxă, îl va duce în Transnistria. Răspunsul
lui Mitroi Gheorghe a fost prompt. El le-a spus că, și dacă
îl vor deporta în Transnistria, și acolo e Dumnezeu.
Sigur, planul deportării baptiștilor în Transnistria
nu a fost aplicat din cauza eșecurilor militare de pe front,
doar au fost comunicări verbale pentru punerea în
aplicare a acestor planuri diabolice.

Arestarea grupului de baptiști din Banat


În 2 iulie 1941, la comanda țării fiind generalul
Antonescu au fost arestați din comuna Clopotiva păstorul
bisericii, Lăzărescu Ioan, și credincioșii: Ivancu Ion din
Clopotiva, Diertan Marian din Râu de Mori, Dănescu Ion
din Hovița, Vîrnescu Ieremia din Ostrov și Obrejan
Moise din Presova. Aceștia au fost arestați pentru că
aparțineau cultului baptist și eliberați la 23 august 1944.
Fratele Alexa Popovici redă în volumul dumnealui
de istorie a baptiștilor din România multe nume de frați și
surori care în acea perioadă au fost persecutați cu ocazia

18 Județul Dolj.

26
unui botez sau unei înmormântări. Dumnealui povestește
despre o înmormântare care s-a făcut în Banatul de Sud
sub protecția trupelor franceze care ocupaseră acel
teritoriu până s-a oficializat frontiera României pentru că
cetățenii din comună, instigați de preoții lor. s-au opus ca
decedații baptiștilor să fie înmormântați în cimitirul lor și
această atitudine a fost adoptată de mulți cetățeni.

Mârza Ilie
Îl amintim și pe fratele Mârza Ilie, care schimba
locul botezurilor cu puțin timp înainte de ținerea lor, ca să
preîntâmpine venirea huliganilor plătiți cu băutură pentru
tulburarea actului botezului, sau venirea jandarmilor
călări care erau anunțați de preoți că au năvălit comuniștii
în comuna lor. Într-o astfel de confruntare cu ocazia unui
botez, fratele Mârza a fost bătut și lovit și și-a pierdut un
ochi.

Silvestru Ungureanu
Silvestru Ungureanu s-a născut în 25 mai 1899 în
comuna Mihoveni, județul Suceava, din părinți foarte
săraci, a crescut într-o casă acoperită cu paie, fiind șase
copii la părinți. De la vârsta de nouă ani, părinții l-au dat
ca slugă la gospodarii mai bogați. În 1912 a plecat în
America prin Canada. A cunoscut Biblia în Canada, a

27
ajuns în America și s-a așezat cu locuința la Detroit. Într-
o zi au venit pe strada lui niște tineri români care
intonau, acompaniați de trompete, cântări religioase
precum Vino la apa vieții, O, ce dulce nume Isus și altele.
El a fost foarte impresionat de aceste cântări, a acceptat
invitația de a veni la biserica baptistă română, și
cunoscând astfel credința baptistă, s-a botezat în 26
septembrie 1915. În biserica baptistă română din America
a învățat notele muzicale, a învățat să cânte la trompetă
și a devenit un bun cântăreț în corul bisericii. În 1920 s-a
trezit în el dorul după țară și s-a întors în Bucovina lui.
Aici, în comuna Mihoveni, a înființat o biserică baptistă
și a devenit un predicator curajos. Cunoștea bine muzica,
de aceea a înființat coruri prin bisericile din Bucovina. A
avut discuții pentru apărarea credinței cu judecători,
jandarmi, procurori și alte autorități locale. Acestea l-au
arestat, l-au bătut, i-au făcut diferite șicane dar nici el nu
a rămas dator. Între anii 1920-1944 a fost arestat sau
reținut de jandarmi și judecători de patruzeci și nouă de
ori și din toate a scăpat cu bine prin răspunsurile
curajoase ce le-a dat judecătorilor.
El povestește, cu harul care-l caracterizează, că într-o
vineri seara, după 23 august 1944, deci în perioada
comunistă, a fost arestat în biserica din orașul Câmpulung
Bucovina, a fost dus seara la Securitate, unde nu avea să-i

28
dea de mâncare. Flămând cum era, a fost ținut în arest
până luni dimineața când l-au dus la anchetă. La anchetă i
s-a cerut autobiografia. El a scris-o și a arătat în ea că în
timpul dominației moșier-capitalistă a fost arestat de
patru zeci și nouă de ori pentru credința lui religioasă. În
urma acestei rețineri anchetatorul i-a spus că nu socotește
această reținere arestare. „Ce s-a întâmplat este din vina
noastră. Noi nu arestăm pe unul care a suferit pentru
credința lui și a fost arestat pentru aceasta de patruzeci și
nou de ori.”
Silvestru Ungureanu mai povestește despre
aducerea la Tribunalul Militar de la Iași a unui grup de
aproximativ douăzeci, treizeci de tineri și tinere cărora
poliția din Suceava le-a pus pe rol un proces pentru că au
fost prinși cântând cântări religioase de ale sectanților,
fixându-li-se ca termen de judecată o zi de luni dimineața
a anului 1941. Grupul învinuit și Ungureanu au plecat
duminica după masă cu trenul la Iași pentru că luni
dimineață urma să se țină procesul lor. Grupul era foarte
necăjit pentru că aveau grâul pe câmp, pentru că aveau
copii mici acasă și ei trebuiau să plece acum la proces,
care nu știau cum se va încheia. După ce au ajuns în gară
și-au găsit în spatele gării un loc unde să stea și au rămas
acolo peste noapte. Ungureanu s-a dus la avocatul pe
care-l cunoștea să-l angajeze ca să-i apere în proces. S-a

29
întâlnit cu avocatul care era mobilizat la tribunal ca
magistrat. Acesta i-a spus că el cunoaște procesul, cazul
se va judeca dimineață și îi va elibera pe toți. În timp ce
ei erau în gară a sosit un transport de răniți de pe front
care au fost coborâți din tren pe tărgi. Aceștia gemeau și
strigau de dureri. La vederea acestui tablou în călătoria
lor până la Ipotești au mulțumit Domnului că necazul lor
este mai mic decât al răniților care au venit de pe front.

Decretele de desființare a sectelor și asociațiilor


religioase
Mareșalul Antonescu a dat două decrete de
desființare a sectelor și asociațiilor religioase. Primul în

30
194219 iar al doilea în 194320. Se
vorbea atunci în cercurile baptiste,
eu eram un tânăr de șaisprezece -
șaptesprezece ani, că Antonescu a
fost mai blând cu baptiștii
deoarece îi cunoștea din Anglia. Se
putea să fie așa deoarece după
primul război mondial el a fost
atașat militar în Anglia, și deci,
Antonescu cunoștea pe baptiști și

19Legile Nr.927/29 decembrie 1942 pentru modificarea şi abrogarea


unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul
general al cultelor şi Nr. 431/9 iulie 1943 pentru desfiinţarea
asociaţiilor religioase.
20 Decretul Lege Nr. 431/1943 a fost publicat în Monitorul Oficial
Nr. 177 din 9 Iulie 1943 și prevedea desființarea instituțiilor școlare,
filantropice aparținând asociațiilor religioase menționate în decretul
din anul 1942, iar membrii acestora erau considerați sectanți.
Articolul 3 al decretului din anul 1943 are următorul conţinut:
„Asociaţiunile religioase sectante, care au existat în România la 29
Dec. 1942, şi acele care au fost autorizate ulterior sau sunt simulate
sub forme personale juridice, fără scop lucrativ sau altele, sunt şi
rămân desfiinţate de drept.”, ***, „Sectele desființate” în Foaia
Diacezană, Organ oficial al eparhiei ortodoxe române a
Caransebeșului, Anul LVI, Caransebeș 25 iulie 1943, Nr. 30, p. 7.
Conform sursei citate, „o bună parte din decretul-lege se ocupă de
procedura ce urmează a se aplica în legătură cu reluarea bunurilor de
la sectanți de către Stat sau alte instituţiuni”, ibidem. Poziția Eparhiei
Ortodoxe a Caransebeșului este exprimată atât pe parcursul
articolului menționat, cât și în finalul acestuia, unde apare
următoarea formulare: „Sperăm că de acum va înceta şi mărinimia
unora din cadrele învățământului față de fiii sectarilor!”, ibidem.

31
datorită faptului că Lloyd George, primul ministru
britanic din timpul acela, era baptist. Se spune că după
apariția primului decret, mitropolitul ortodox al
Ardealului, Nicolae Bălan, l-a amenințat pe Antonescu,
că dacă nu pune și pe baptiști în sectele desființate, va
deschide bisericile ortodoxe pentru legionarii cu care
Antonescu a avut conflictul. De frica lui, Antonescu a dat
al doilea decret prin care e desființat și cultul baptist.
Casele de închinăciune au fost date preoților ortodocși,
care au făcut din ele magazii și din unele săli de dans 21,
dar Dumnezeu care este Suveran peste întâmplările care
se produc în lume a intervenit la vremea știută numai de
El și în după amiaza de 23 august 1944 mareșalul
Antonescu a fost somat să facă armistițiul. El s-a
împotrivit și a spus că-l va face numai dacă îl anunță și pe
Hitler, alături de care începuse acest război, și atunci
regele Mihai, un tânăr de douăzeci de ani, a ordonat ca
Antonescu să fie arestat și de la audiența avută la rege a
fost dus la închisoare. Și atunci, în căderea lui Antonescu,
au căzut și lacătele de pe bisericile baptiste. Este
interesant faptul că, deși atitudinea autorităților române a
fost dușmănoasă față de baptiști, în războiul la care a

21 O confirmare a celor menționate anterior vine din istoria Bisericii


Creștine Baptiste Nădejdea din cartierul bucureștean Giulești a cărui
locaș de închinare a fost transformat în grajd pentru animale.
Biserica își va recupera localul după 23 august 1944.

32
participat și armata română din 1941 nu găsim nici un
proces la tribunalele militare în care să fie judecați soldați
baptiști care au fugit de pe front sau care au trădat Țara
Românească în acel război, deși credincioșii baptiști au
fost condamnați la ani grei de închisoare pentru că s-au
închinat lui Dumnezeu după crezul lor baptist. Cu toate
acestea toți soldații baptiști și-au făcut datoria față de
țară.

Marinca Ilie și Miheț Elena


Ultimul act samavolnic de prigonire din partea
autorităților în timpul guvernării antonesciene22 s-a
petrecut la 12 august 1944, când Marinca Ilie și Miheț
Elena, acuzați că au cântat și s-au rugat în casa lui Pripor
Eugenia, au fost arestați toți trei și escortați la Consiliul
de Război de la Sibiu, unde au fost condamnați la
douăzeci și două de zile de închisoare și au fost eliberați
la 23 august 1944. Era să-i prindă 22 august 1944 în
timpul procesului la Tribunalul Militar de la Sibiu.
În comuna Alba, județul Dorohoi, în anul 1941
preotul s-a dus cu icoana lui Isus Hristos la doi
credincioși baptiști, Burlacu Costache și Tofa Nicolae,

22 Este vorba despre generalul, ulterior mareșalul Ioan Antonescu în


calitate de conducător al statului în perioada septembrie 1940-23
august 1944 și Mihai Antonescu în calitate de viceprim-ministru între
iunie 1941 – august 1944.

33
rugându-i s-o sărute și să-și facă cruce. Ei au refuzat să
facă gestul acesta iar preotul s-a dus la jandarmi. Drept
urmare cei doi au fost de îndată arestați de jandarmi, duși
la Tribunalul Militar Iași unde au fost condamnați la
douăzeci și cinci de ani de închisoare. Tofa Nicolae a fost
eliberat la 23 august 1944, iar Burlacu Costache n-a mai
apucat 23 august 1944 pentru că a murit în temnița de la
Craiova în anul 1943.

Costică Armațchi, eroul Bisericii Baptiste Șega


din Arad
Biserica noastră din Arad Șega în care erau
membrii părinții mei și în care am crescut eu, în primele
zile ale războiului a dat țării un erou, pe Armațchi
Costică. Acesta terminase liceul comercial din Arad în
1940 iar apoi a fost încorporat în armată. După șase luni
de școală de ofițeri de rezervă a fost trimis pe front și a
căzut la datorie. Vestea despre căderea lui pe front în
Ucraina a sosit la părinți și la biserică când Antonescu a
dat al doilea decret de desființare a cultului baptist și
toate bisericile baptiste erau închise și nu li se permitea să
aibă serviciu divin duminica deoarece autoritățile puneau
lacăte pe toate sălile de închinăciune. Frații de la biserica
din cartierul Șega au hotărât ca în duminica următoare în
biserică să se țină un serviciu de comemorare a morții

34
fratelui Costică Armațchi căzut pe front în acele zile și
deci, în duminica aceea, când după decret biserica trebuia
să fie închisă, s-a ținut acolo un serviciu de comemorare
a morții fratelui Costică Armațchi. Duminică după
amiază, în timpul serviciului divin în care se vorbea de
Costică Armațchi iar fotografia lui mare se afla în
biserică, a intrat în locașul de închinare chestorul poliției
din Șega care a oprit serviciul divin. Au început discuțiile
contradictorii, frații au explicat că e comemorarea eroului
bisericii noastre care în zilele acestea și-a dat viața pentru
patrie, dar chestorul nu s-a lăsat înduplecat și nu a lăsat să
continue serviciul divin. Din contră, a ordonat să fie
legitimați toți participanții la acel serviciu de
închinăciune. Frații spuneau: „ce înseamnă asta? Nici pe
eroii noștri nu avem voie să-i cinstim?” Sigur, nu s-a
făcut proces nici unuia dintre participanți, dar a fost
întrerupt un serviciu divin în care ne aminteam de
moartea ca erou a unui tânăr din biserica noastră.
Antonescu și cu Hitler au vrut să-i scoată pe
comuniști din Europa și au reușit cu forța militară să-i
împingă până pe Volga la Stalingrad, dar aceștia au venit
înapoi și au ocupat Europa până la Berlin și au stăpânit-o
40 de ani.

35
Noi astăzi nu dorim să-i scoatem pe comuniști din
Europa, ci dorim să-i facem copii ai lui Dumnezeu și
împreună să-i slujim Lui și să ajungem în împărăția Sa.

Martiri sub comunism


În socialism era concepția că lupta de clasă avea
diferite etape, care au fost parcurse o dată cu doborârea
capitaliștilor, a boierilor, a chiaburilor, a politicienilor. A
mai rămas să fie atacat creștinismul și lupta de clasă
împotriva creștinismului a început în 195923 , după
Revoluția din Ungaria24 și în această așa zisă luptă de
clasă Partidul25 a arestat pe cine a dorit el.

23 În opinia noastră (MS) această luptă este mai veche. Spre


exemplificare a se vedea campania ateistă, scoaterea în afara legii a
Bisericii Greco – Catolice, directivele Securității, ale Ministerului
Cultelor privitoare la Biserici. Religia creștină era considerată
retrogradă și se trăgea speranța că aceasta va dispărea de la sine însă,
când au constatat că acest lucru nu se realizează, au acționat în forță.
Pastorul Bunaciu are în vedere un anumit aspect aici, posibil o
anumită etapă, și trece printre altele peste interogatoriul Securității,
peste anchetele și tracasările la care a fost supus datorită credinței
sale religioase și a faptului că nu a dorit să colaboreze.
24 Revoluția din Ungaria a avut loc în anul 1956.
25 Partidul Comunist.

36
A fost arestat Dumitru Stăniloae26 , cel mai mare
teolog ortodox, a fost arestat Teodor Popescu27, cel mai

26 Stăniloae, Dumitru (1903 - 1993) – preot şi teolog ortodox.


Doctor în teologie la Cernăuţi, specializat în dogmatică la Atena,
München şi Berlin. Deşi a fost hirotonit preot în 1932, fiind, printre
altele, şi consilier al Arhiepiscopiei Sibiului în anii 30, el este
cunoscut mai ales ca teolog, în special pentru traducerea lucrării
„Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii“, la care a lucrat mai
bine de 40 de ani şi care a fost publicată în 12 volume. A fost
profesor la Academia teologică „Andreiană“ din Sibiu (1929), al
cărei rector a fost între 1936 şi 1946. Din 1947 a fost transferat ca
profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost arestat în
septembrie 1958 pentru că participa la întâlnirile organizate de
mişcarea „Rugul aprins”, fiind condamnat, prin hotărârea nr. 125/58
a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, la 5 ani muncă
silnică pentru „uneltire” (art. 209 C.P.). A fost eliberat în anul 1963,
fiind graţiat în ianuarie acelaşi an prin Decretul 5/63, după o detenţie
care l-a purtat prin penitenciarele Jilava şi Aiud. După eliberare, a
lucrat mai întâi ca funcţionar al Sfântului Sinod, ulterior revenind la
catedra universitară din Bucureşti. Activitatea teologică i-a fost
recunoscută prin numeroasele invitaţii primite pentru a conferenţia în
străinătate, acolo unde a primit şi diverse titluri onorifice, la Paris şi
Londra mai ales. După 1989 a fost ales în Academia Română, mai
întâi ca membru corespondent (1990) şi apoi de onoare (1991).
http://www.iiccr.ro/index.html/fise_detinuti_politici/personalitati/?
lang=ro&section=fise_detinuti_politici/personalitati (10.12.2012).
27 Referire la profesorul Teodor Popescu.

37
mare istoric ortodox, a fost arestat Bartolomeu Anania28
un călugăr care era și poet, fiind consilier patriarhal. De
la Institutul Teologic Ortodox a fost arestat și Antonie
Plămădeală, călugăr și secretar la Institut.
De la Arad au fost arestați toți doctorii în teologie
care fuseseră profesori la Academia Teologică din Arad,
a c e a s t a f i i n d d e s f i i n ț a t ă p r i n r e o rg a n i z a r e a
învățământului conform prevederilor Legii Cultelor din
1948 precum și a Legii Învățământului. Au fost arestați și
alți preoți de la mânăstirile renumite în ortodoxie.
Au mai fost arestați membri ai clerului de la
catolici, de la reformați. Au fost arestați toți pastorii care
au fost capelani militari în timpul celui de-al doilea
război mondial pentru că acum nu mai erau în această
funcție29.

28 Anania, Valeriu (Bartolomeu) (1921 - 2011) – teolog şi ierarh


ortodox. A fost secretar particular al Patriarhului Justinian Marina şi
director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti. În prezent, [referire
la anul 2008], este mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei
şi Maramureşului. A fost arestat la 14 iunie 1958 de Regionala
M.A.I. Ploieşti şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti
prin hotărârea 493/1959 la 25 de ani muncă silnică pentru uneltire,
conform articolului 209 cod penal. A trecut prin arestul de la Ploieşti,
şi prin penitenciarele Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat la 1 august
1964, fiind graţiat prin Decretul 411. http://www.iiccr.ro/index.html/
fise_detinuti_politici/personalitati/?
lang=ro&section=fise_detinuti_politici/ personalitati (10.12. 2012).
29Comunismul lupta împotriva religiei și nu putea accepta ca soldații
să fie consiliați spiritual.

38
Toți aceștia au fost eliberați în anul 1964 în timpul
amnistiei30 generale dată de Gheorghiu-Dej31 .
După eliberare Antonie Plămădeală a fost trimis la
Oxford să învețe teologie fiindcă era bun32, Bartolomeu
Anania care era poet și medic și fost consilier la
Patriarhie a fost trimis în America să reorganizeze
parohiile ortodoxe din America. Alături de aceștia a fost
eliberat și Teodor Popescu, dar și ceilalți arestați care au
scăpat cu viață.
Cu prilejul acesta, la baptiști l-au arestat pe
pastorul Cure Simion33 din Reșița care a fost turnat la
Securitate de niște frați bătrâni din comitetul bisericii și

30Amnistie - Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea


penală pentru o infracţiune săvârşită. Cuvântul provine din francezul
“amnistie”. http://amintiridincarton.wordpress.com/2012/07/01/
capitolul-28-amnistia-generala-din-1964/ (10.12.2012).
31 În anul 1964 a avut loc amnistia generală a deţinuţilor politici.
32 Cu sensul de capabil.
33 Simion Cure s-a născut în anul 1914 în comuna Ilia, județul
Hunedoara. A absolvit anul I la Seminarul Teologic Baptist
(1938-1939), după care a plecat pe frontul de Est. După război a
frecventat cursurile din anul II de la Seminarul Teologic Baptist din
București și „s-a angajat ca păstor în bisericile de pe Valea Bistriței,
stabilindu-se cu familia în orașul Oțelul Roșu”. A păstorit cercul de
biserici de pe Valea Bistriței până în anul 1952 când s-a transferat în
Biserica Baptistă din orașul Reșița, unde va rămâne până în anul
1959 când a fost arestat. Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din
p ro p o v ă d u i re a E v a n g h e l i e i î n b i s e r i c i l e b a p t i s t e d i n
România1874-1984, Editura Făclia, Oradea, 2011, pp. 140- 141.

39
condamnat la optsprezece ani de închisoare34 , fiind
eliberat în 1964 atunci când a fost amnistia generală.
Datorită suferințelor îndurate eu îl consider, pe Cure
Simion ca fiind martirul baptiștilor de sub comunism.
Martiri sub comunism îi consider și pe cei care au
dus Biblii. De la baptiști știu că a fost implicat Mircu
Cocariu, păstor [la Sibiu], care împărțea Biblii
clandestin35, însă cei care s-au implicat în această

34 Conform Hotărârii Tribunalului Militar al Regiunii Cluj din anul


1959, Cure Simion a fost condamnat pe baza prevederilor Codului
Penal, Art. 209, pct. 2 la 7 ani de închisoare corecțională și la 5 ani
de interdicție corecțională pentru „delictul de uneltire contra ordinii
sociale prin agitație.” ACNSAS, fond Penal, dosar 586, vol. 2, f. 27.
35 Pastorului Mircu Cocariu i-a fost retrasă pentru o perioadă și
recunoașterea ca păstor datorită acțiunilor sale dar și a conflictului cu
Constantin Bălgrădeanu, omul Ministerului Cultelor și al Securității.
Despre retragerea recunoașterii în anul 1955 și poziția Ministerului
Cultelor a se vedea ASSC, fond Direcția de Studii, 1955, dosar 127,
f. 9.

40
activitate au fost cu precădere de la creștini după
Evanghelie și nu-i cunosc36 .
Pentru credincioși au fost și alte metode de
constrângere. Muncitorii de confesiune baptistă nu erau
avansați, inginerii de confesiune baptistă37 nu puteau fi
decât ingineri principali. Unui credincios baptist nu i se
permitea să fie conducător iar prin aceasta vreau să spun

36 Credincioșii creştini după Evanghelie au fost implicaţi în


transportul ilegal de Biblii şi literatură creştină cu precădere în
perioada anilor ’80. Vom aminti doar câteva cazuri rămase în
scriptele Securităţii sub numele de „Canalul 80” şi „Canalul 81”. În
acţiunea din 1980 au fost implicaţi Paul Gross, Matei Fakner,
Gheorghe Hoffman, Mihail Kloss, Manfred Herbert, Andreas Baak,
Vasile Lăcătuş, Petru Ovadiuc, Gheorghe Moloci, Clemente
Gherasim, Eusebie Pribeagu, Samuel Hoffman, Silvestru Tcaciuc şi
Mihai Bleorţu. Primii cinci au fost arestaţi şi condamnaţi prin
sentinţa nr.13/10 ianuarie 1981, iar ceilalţi au primit amenzi din
partea Securităţii. Doi din cei condamnaţi (Gross şi Fakner) vor fi
graţiaţi ca urmare a unui comunicat din partea A.L.R.C. la Europa
Liberă. În acţiunea din 1981 au fost implicaţi şi alţi credincioşi:
Klaus Wagner, Maria şi Fidia Delapeta, Constantin Georgescu,
Mircea şi Silviu Cioată, Ioan Toader, Petre Furnea, Horst Feder,
Johann (Ioan) Holzmann, Ioan Răceală, Emil şi Samuel Vizitiu.
Primii trei vor fi condamnaţi la şase ani închisoare prin sentinţa
1.967/19 decembrie 1981. Ceilalţi opt vor fi condamnaţi între cinci şi
şase ani prin sentinţa 368/6 martie 1982 (vor fi eliberaţi prin Decretul
Prezidenţial 200/27 iulie 1982). Ultimii doi, alături de alţii, vor fi
arestaţi şi anchetaţi ca şi complici. Cu toate acestea, creştinii după
Evanghelie vor fi implicaţi şi-n alte acţiuni de contrabandă cu Biblii
şi literatură creştină. Vezi pe larg Bogdan Emanuel Răduţ, Cultele
neoprotestante în statul socialist (1965-1990), Editura Sitech,
Craiova, 2012, pp. 58-62.
37 Aceeași politică era aplicată și celorlalți credincioși evanghelici
cunoscuți ca făcând parte din cultele neoprotestante.

41
că la locul de muncă erau prigoniți prin faptul că nu li se
ofereau avansările la care aveau dreptul.
Deși ne aflam sub un regim comunist, Dumnezeu
a intervenit și TCM-ul a avut atunci și are și astăzi școli
de pregătire în teologie la nivel de master în țările din
fostul lagăr socialist, unde tinerii noștri erau îndoctrinați
cu învățături ateiste și li se spunea că nu există
Dumnezeu.
Dar Dumnezeu este deasupra istoriei și intervine
când vrea El să intervină. El a pus în capul lui Ceaușescu
gândul să facă mitingul de la București din 23 decembrie
1989 să-l aduleze oamenii pentru isprava38 de la
Timișoara, dar mulțimea l-a dat jos.

38 Referire la reprimarea revoluționarilor.

42
Propaganda ateistă în România anilor '50.

Impunerea modelului politic sovietic în


România va determina Partidul Comunist să
inițieze după39 o campanie antireligioasă cu
scopul de a lupta împotriva religiei și a formei
sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest
caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și
Biserică40 în contextul în care marxismul, ca și
leninismul de altfel, definite ca sisteme
ideologice, au declarat război religiei și
au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie
de stat atee.”41 Politica religioasă a Partidului
Muncitoresc Român (P.M.R.), devenit în 1965
Partidul Comunist Român (P.C.R.), se inspira din

39 „Politica religioasă a statelor comuniste din Estul Europei a fost


dependentă de politica practicată în acest domeniu de Uniunea
Sovietică”, Ovidiu Bozgan, Cronica unui eșec previzibil. România și
Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI-lea: 1963-1978,
Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2004, p. 6.
40Pentru concepția bolșevică a raporturilor dintre Stat și Biserică a se
vedea ibidem, p. 89.
41 René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în
secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177.

43
scrierile lui Engels, Marx și Lenin. Marx declara
că religia și Biserica sunt instrumente ale statului
asupritor, ale orânduirii bazată pe exploatare42.
Vasile Luca43 , membru al Biroului Politic al
P.M.R., considera că împotriva religiei trebuie
luptat cu „știința și nu cu măsuri administrative,
că este un proces îndelungat”44 . Înțelegem astfel
că unul din obiectivele Partidului Comunist era
acela de a lupta împotriva religiei cu toate
mijloacele de care acesta dispunea, inclusiv
propagandistice, deși la nivel declarativ se milita
doar pentru folosirea propagandei, evitându-se

42Karl Marx, Engels Friedrich , Despre religie, Editura Politică,


București, 1960, p. 134.
43 Membru al C.C. al P.C.R/P.M.R: 21 octombrie 1945-27 mai 1952,
membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R./P.M.R.: 21 octombrie
1945-27 mai 1952, ministru al finanțelor: 8 noiembrie 1947-9 martie
1952, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri: 16 aprilie 1949-28
mai 1952 cf. Dinu C. Giurescu(coord.), Alexandru Ștefănescu,
Ilarion Țiu, România și comunismul: o istorie ilustrată, Editura
Corint, București 2010, p. 200. Vladimir Tismăneanu, Dorin
Dobrincu, Cristian Vasile (editori), Comisia Prezidențială pentru
Analiza Dictaturii Comuniste din România: Raport final, pp.
795-796.
44 Opinie exprimată în cadrul ședinței Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. din 7 februarie 1949, A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. –
Cancelarie, 1949, dosar 11, f. 7. Ideea de a lupta împotriva religiei
doar prin intermediul propagandei este de inspirație sovietică, la fel
ca și măsurile administrative împotriva Bisericii la care ne vom
referi.

44
jignirea sentimentelor religioase ale populației.
Propaganda a fost folosită de către regimul
comunist ca ,,mijloc de manipulare și impunere a
voinței și gândirii” 45 marxist-leniniste societății
românești cu scopul de a înlocui credință în
Dumnezeu cu valorile proprii noii societăți.
Modelul acțiunilor era și de data aceasta importat
din Uniunea Sovietică, ca și discursul
p r o p a g a n d i s t i c r e f e r i t o r l a p ro t e j a re a
sentimentelor religioase ale cetățenilor.
Elementele menționate se regăsesc în Hotărârea
C.C. al P.C. (b)46 al U.R.S.S. din 14 martie 1930,
din cadrul căreia aflăm că: „C.C. obligă
organizațiile de partid: Să pună capăt cu hotărâre
practicii închiderii bisericilor pe cale
administrativă, practică fictiv camuflată sub
paravanul dorinței populației. Să admită
închiderea bisericilor numai în cazul când
majoritatea covârșitoare a sătenilor doresc efectiv
acest lucru și numai cu aprobarea hotărârilor
adunărilor sătești de către comitetele executive

45Eugen Denize, Propaganda comunistă în România (1948-1953),


Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009, p. 17.
46Comitetul Central al Partidului Comunist (bolșevic) în continuare
C.C. al P.C. (b).

45
regionale. Cei vinovați de jignirea sentimentelor
religioase ale țăranilor/ țărăncilor să fie trași la
răspundere aspră”.47

Conform opiniilor exprimate de către Hannah


Arendt, prin intermediul propagandei se urmărea
câștigarea maselor48 doar prin atractivitatea ideilor și
forța argumentului, după cum se exprimau comuniștii
prin intermediul discursului oficial, „în țările totalitare,

47„Hotărârea C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S. din 3 iunie 1929 - Cu privire


la inadmisibilitatea denaturării liniei partidului în domeniul luptei
contra religiei”, în Rezoluțiile și hotărârile congreselor,
conferințelor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ale
plenarelor C.C., partea a II-a, 1955, pp. 709-710, apud, George
Enache, „Lupta împotriva religiei în U.R.S.S. și promovarea
valorilor ateiste. Fundamente doctrinare, forme și metode de acțiune”
în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Arhivele
Securității, vol. 4, coord. Silviu B. Moldovan, Editura Enciclopedică
București, 2008, p. 148.
48 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. de Ion Dur și
Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, București, 1994, p. 448.

46
propaganda și teroarea reprezintă două fețe ale aceleiași
monede.”49
În ceea ce privește propaganda antireligioasă din
țara noastră, un material documentar pentru RFE50 News
cu tema Party versus Church: The religious war in
Eastern Europe preciza faptul că în România propaganda
nu este la fel de virulentă ca în celelalte state, dar este
prezentă și îi vizează în primul rând pe tineri. Metodele
adoptate de către regim includ „propaganda prin presă și
radio și utilizarea Societății pentru Răspândirea Științei și
Culturii”51 . Cunoscută ca și activitatea de educare

49 Ibidem. Referindu-se la transformările aduse de cel de-al doilea


război mondial în mentalul tinerei generații din Germania, pastorul
luteran Dietrich Bonhoeffer arată că acest mental a suferit
transformări majore prin faptul că autoritatea era gândită, era văzută
în relație cu o funcție sau cu persoana Führerului, adică a liderului,
conducătorului. Cf. Emanuel Conțac, „Pastorul lutheran Dietrich
Bonhoeffer martir al rezistenței antinaziste în Germania lui Hitler” în
volumul Și cerul s-a umplut de sfinți … : martiriul în antichitate și în
secolul XX: actele Colocviului Internațional „Martiriul în
Antichitatea creștină și în secolul XX: teme, dezbateri personaje”:
Sighet, 2-5 iunie 2011, organizat de Academia Civică din România,
Asociația Culturală Oglindanet; editori Cristian Bădiliță, Emanuel
Conțac, Curtea Veche Publishing, București, 2012, p. 494.
50 Radio Free Europe (Radio Europa Liberă).
51 „Iron Curtain News and features” în Hungarian Open Society
Archives, Fonds 300: Records of the Radio Free Europe/ Radio
Liberty Institute (RFE/RLI), Subfonds 60: Romanian Unit, Series 1:
Subject Files, (în continuare HU OSA 300-60-1), Box 518, Folder
2800, Religion: General, 1959-1969.

47
științifică și de combatere a misticismului și
obscurantismului din conștiința maselor, propaganda
ateistă se realiza atât prin mass media, cât și prin
intermediul unor instituții, cum este cazul Societății
pentru Răspândirea Științei și Culturii.
Plecând de la aspectele menționate, în cadrul
acestui subcapitol prezentăm obiectivele Societății Pentru
Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), organizarea
administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care
erau supuși acțiunii de propagandă, precum și rezultatele
campaniei ateiste dusă de către regim prin intermediul
acesteia52.
Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii a
fost înființată la 24 iunie 1949 prin Decretul 652/1949 ca
persoană juridică de utilitate publică și era coordonată de
către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R.
(P.C.R.). Conform actului de înființare, „din această
societatea făceau parte «oameni ai științei și tehnicii,
fruntași ai vieții publice și militare, pedagogi, oameni de

52 Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei


antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă trebuie văzute
printre altele documentele de la Arhivele Naționale Istorice Centrale
Fond C.C. al P.C.R., precum și cele de la Open Society Archive
Budapesta, care deține un volum considerabil din arhiva postului de
Radio Europa Liberă.

48
litere și arte, precum și orice alte persoane fizice și
juridice».”53
Această societate a avut ca model Societatea pentru
Propagarea Cunoștințelor Politice și Științifice54 ,
înființată ca urmare a hotărârii Comitetului Central al
Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia (P.C.(b)R.) din
septembrie 194455 , model care a fost exportat și în alte
republici socialiste56.
Conform unui document din arhiva postului Radio
Europa Liberă, atribuțiile S.R.S.C. sunt următoarele:

53 Arhivele Naționale Istorice filiala Bistrița, Prefață Fond


„Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii Bistrița”
54 ,,Organizațiile de partid, sovietice, comsomoliste și sindicale,
instituțiile cultural-educative, filialele societății pentru răspândirea
cunoștințelor politice și științifice sunt datoare să desfășoare în sânul
populației o propagandă științifică-ateistă profundă și sistematică”.
Scopul acestei propagande avea ca finalitate în opinia comuniștilor
ruși ,,creșterea nivelului de cunoștință a oamenilor muncii de la orașe
și sate, construirea cu succes a edificiului luminos al societății
socialiste”. Călăuza ateistului, București, Editura Politică, 1961,
(traducere din limba rusă, Moscova, 1961), p. 548.
55 În septembrie 1944 C.C. al P.C.(b)R. adopta hotărârea ,,Cu privire
la organizarea propagandei științifico-educative” prin intermediu
căreia ,,organizațiile de partid erau obligate să propage cunoștințele
științifice, realizările științei, ale tehnicii și culturii care să combată
religia”, Ludmila Tihonov, op. cit., p. 82.
56 În anul 1947 în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească
(R.S.S.M.) a fost creată Societatea pentru Propagarea Cunoștințelor
Politice și Științifice. Ibidem, p. 83.

49
„1. de a difuza în masele largi ale muncitorilor și
țăranilor lumina științei,
2. să spulbere credințele greșite,
3. să smulgă din rădăcini misticismul”.
Același document preciza faptul că „lămurind
problemele care interesează masele muncitoare,
Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii
răspândește cunoștințe precise despre lumea care ne
înconjoară, despre istoria și geografia patriei, despre
bogățiile și forțele ce pot fi puse în valoare în folosul
oamenilor muncii, despre realizările mărețe ale științei și
culturii din Uniunea Sovietică și despre cuceririle și
realizările țărilor de democrație populară.”57 În realitate,
după cum se exprimau cei de la Radio Europa Liberă,
S.R.S.C. era o organizație pentru combaterea religiei58,
folosind în acest scop și propaganda ateistă. Pentru a
înțelege modul de acțiune al acestei societăți menționăm
faptul că unul dintre scopurile principale ale

57HU OSA 300-60-1, Box 97, Folder 700 SRSC [Societatea pentru
Răspândirea Științei și Culturii: Society for Promoting Since and
Culture], 1951-1962.
58 Ibidem.

50
„propagandei ateiste este acela de a împiedica religia să
vină în contact cu generaţiile tinere.”59
S.R.S.C. era coordonată de Secția Propagandă și
Agitație a P.M.R. și era condusă de un comitet compus
din 29 de membri numiți de Consiliul de Miniștri.
Comitetul alegea la rândul său președintele și pe cei trei
vicepreședinți60 . Ziarul oficial al Partidului, „România
Liberă”, menționa în cadrul unui articol faptul că la 11
mai 1954 a avut loc ședința de constituire a noului
Consiliu al S.R.S.C. în cadrul căreia „Acad. Prof. Traian
Săvulescu, președintele Academiei Române, a fost reales
în unanimitate președinte al Consiliului de conducere al
S.R.S.C., Prof. Dinculescu Constantin rectorul
Politehnicii din București, prof. Ioan Maier rectorul
Institutului Agronomic „N. Bălcescu”, Acad. Prof. Vasile
Mârza, Eduard Mezincescu și Alexandru Buican au fost
aleși vicepreședinți ai Consiliului de conducere”61.

59 V. Samsonenko, secretarul Comitetului de partid din regiunea


Valuiki (URSS), în Revista Nauka i Religia, Nr. 10/1973, apud,
Sergiu Grossu, În adâncul abisului: domnia urii sub comunism,
editor: Romulus Rusan, trad.: Mioara Izverna, Editura Fundației
Academia Civică, București, 2004, p. 181.
60În anul 1951 unul dintre cei trei vicepreședinți era Ion Gheorghe
Maurer.
61 „România Liberă”, 15 Mai 1954.

51
În anul 1951, S.R.S.C. avea, conform informațiilor lui
Ion Gheorghe Maurer, ,,28 filiale regionale, 38 subfiliale
și 112 grupuri de lectori. Legătura cu masele muncitoare
este făcută de către împuterniciții62 care organizează
adunări în întreprinderi, instituții, gospodării colective
etc. Numărul lor a crescut de la 3.007 în 1950 la 6.209
(1951).”63
Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii
își desfășura activitatea prin intermediul unor conferințe,

62 A se remarca faptul că metoda de lucru cu împuterniciții era


folosită și la Ministerul Cultelor continuată fiind și de Departamentul
Cultelor. De la mijlocul anilor '70 ai secolului XX numele de
împuternicit de culte este înlocuit cu cel de inspector de culte,
titulatură care se va păstra pe tot parcursul perioadei comuniste.
63 Ibidem.

52
caravane cinematografice, editarea de cărți64, realizarea
de expoziții65.
Astfel, în cadrul unor articole de analiză a
activității Societății la doi ani de la înființare, Maurer
menționa că „În cursul celor doi ani (1949-1951) s-au
ținut 90.000 conferințe, dintre care 6.000 în limbile
minorităților. (…). Societatea a publicat până acum 23
broșuri cu un tiraj de 1.165.000 exemplare, 9 broșuri în
limba maghiară, 5 în limba germană și 2 în limba
sârbă”66 . În ceea ce privește Regiunea Maramureș, la 30
martie67 ni se spune că acolo ,,își desfășoară activitatea

64 În colecția Societății Pentru Răspândirea Științei și Culturii au fost


publicate pe lângă materialele de propagandă ateistă exemplificate în
cadrul acestui subcapitol și cărți cu conținut științific fără o legătură
directă în opinia noastă cu campania ateistă. Dintre cărțile apărute
menționăm: Ion Marin Sadoveanu, Romain Rolland, Colecția Pentru
Răspândirea Științei și Culturii Nr. 159, Editura de Stat pentru
Literatură și Artă [București], 1955. Prin intermediul unei note aflăm
faptul că această carte a fost tipărită într-un tiraj de 20100 exemplare,
ibidem, p. 36. În cadrul Colecției S.R.S.C. au mai apărut Nr. 114,
Cicerone Theodorescu, Scriitorul și cartea la noi, Nr. 139, Mihail
Ralea, Anatole France, Nr. 150, Tudor Vianu, Cervantes, Nr. 161,
Ion Vitner, Un mare scriitor al Chinei de azi – Go Mo-Jo.
65 Aceste activități erau totodată și forme de propagandă ateistă. Vezi
și formele de propagandă ateistă folosite de către Societatea pentru
propagarea Cunoștințelor Politice și Științifice din R.S.S.M la
Ludmila Tihonov, op. cit., pp. 83-89.
66 HU OSA 300-60-1, Box 97, Folder 700 SRSC 1951-1962.
67 Posibil 31 martie 1951. Documentul nu menționează anul.

53
24 de brigăzi științifice compuse din cadre didactice,
medici, juriști care se deplasează la sate unde organizează
serii de întrebări și răspunsuri în care lămuresc
problemele ce interesează pe oamenii muncii. Un număr
mare de intelectuali dau explicații vizitatorilor celor peste
250 de expoziții cu tema «Originea și evoluția omului» în
diferite localități68 .
Din ziarul „Universul” din 13.04.1952 aflăm
că ,,secția de cultură și artă a sfatului popular regional
Mureș a înființat o expoziție volantă pentru combaterea
misticismului la sate. În cadrul expoziției, diferite
tablouri și texte explică cauzele unor fenomene în natură
folosite de elemente înapoiate și dușmănoase pentru a
sădi misticismul și superstițiile la sate.”69
În cadrul unui referat cu privire la propaganda
împotriva misticismului (în fapt a creștinismului) din anul
1958 se făcea referire la o hotărâre a C.C. al P.M.R din
anul 1956 ,,cu privire la îmbunătățirea propagandei de
partid și a indicațiilor conducerii partidului în legătură cu
desfășurarea propagandei ateiste”, în urma căreia ,,munca
de răspândire a cunoștințelor științifice și de combatere a

68 „Romanian Monitoring, March 30”, p. 1261, în HU OSA


300-60-1, Box 97, Folder 700 SRSC 1951-1962.
69„Expoziție pentru combaterea misticismului în regiunea Mureș”, în
HU OSA 300-60-1 Box 518, Folder 2800 Religion: General,
1959-1969.

54
misticismului și obscurantismului religios a luat o
dezvoltare mare.”70 Același document deplângea faptul
că ,,influența religioasă este exercitată și asupra unei părți
a membrilor de partid (la nivelul raioanelor) care se
cunună la biserică, își botează copiii, merg la biserică
etc.” Mai mult decât atât, ,,în regiunile Timișoara,
Oradea, unii membri de partid sunt chiar predicatori.”71
Precizând faptul că ,,activitatea de combatere a
misticismului și obscurantismului religios este o sarcină
de lungă durată”, se impunea ca aceasta să ,,se desfășoare
treptat, evitându-se orice măsură cu caracter de campanie,
prevenindu-se cu grijă orice manifestare stângistă, orice
jignire, ofensă sau presiune administrativă asuprea
credincioșilor. Se va avea în vedere ca propaganda ateistă
să aibă la bază o temeinică documentare științifică și
ideologică, ea urmărind să combată pe baza științelor
materialismului marxist-leninist ideologia și concepțiile
religioase.”72
Printre măsurile inițiate în cadrul campaniei
ateiste care implica și S.R.S.C., referatul C.C. al P.M.R.
preciza:

70Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C)., fond


C.C. al P.C.R. – Secția Propagandă și Agitație, 1958, dosar 12, f. 1.
71 Ibidem, f. 3.
72 Ibidem. f. 4.

55
,,e) Să se recomande CCS- ului și S.R.S.C.- ului
să introducă în programul cluburilor din
întreprinderile industriale și în programele
universităților populare 5-6 conferințe de ateism
științific pe an, însoțite de filme, diafilme și alte
materiale. Celelalte organizații de masă
(comitetele de femei, sfaturile populare etc.) să
sprijine în domeniul lor de activitate desfășurarea
propagandei ateiste73.
j) se va avea grijă ca activitatea de propagandă
ateistă să se facă diferențiat, în funcție de
categoriile de oameni cărora se adresează, iar
expunerile în legătură cu aceste chestiuni să se
țină de cele mai pregătite cadre, cu cunoștințe
tehnico-teoretice și spirit de partid.” 74

Observăm astfel că propaganda ateistă viza și


tineretul care forma obiectul unei atenții speciale
deoarece prin educația acestuia „se pot asigura
caracterele de care va fi nevoie mâine.”75 Adică cadrele
de nădejde ale noii societății pe care comunismul dorea
să o construiască. Partidul nu era mulțumit cu activitatea

73 Ibidem, f. 5.
74 Ibidem, f. 6.
75 Constantin Rădulescu-Motru, Românismul: catehismul unei noi
spiritualități, Ediția a doua revizuită, Fundația pentru Literatură și
Artă „Regele Carol II”, București, 1939, p. 12. Deși Constantin
Rădulescu-Motru se referea la perioada anterioară instaurării
comunismului, obiectivele menționate s-au păstrat.

56
desfășurată împotriva religiei și propunea o lărgire a
propagandei cunoștințelor științifice” care să aibă efect
asupra unui corp social cât mai larg. Dintre modalitățile
de atingere a obiectivelor propuse menționăm:
a) Lărgirea tematicii subiectelor abordate și
mărirea tirajului broșurilor pe care S.R.S.C. le edita76,
după cum relevă o listă cu 24 de titluri edificatoare pentru
campania ateistă: Originea și evoluția omului, Coșbuc
împotriva superstițiilor, Viața înainte de naștere, C.H.
Darwin și teoria sa despre evoluția viețuitoarelor, Știință
sau religie ș.a.77.
Tot în scopul de a combate religia și de a promova
ateismul, S.R.S.C. a ținut și o serie de conferințe: Cum și
de ce a apărut religia?, Religia și rolul ei social, Morală și
religie, Știință și religie, Începuturile gândirii ateiste în
România, Gândirea ateistă din România în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, Ateismul în știința și
filosofia românească la începutul veacului XX, Mișcarea
ateistă în România la începutul secolului XX, Despre
moarte și nemurirea sufletului78. Printre conferențiari
regăsim următoarele nume: Acad. Prof. Mihail Ralea –

76 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secția Propagandă și Agitație,


1958, dosar 12, f. 6.
77 Ibidem., f. 9.
78 Ibidem., f. 10.

57
filosof, Acad. Prof. Dr. I. Hortolomei – medic, Acad.
Prof. G. Stoilov – matematician, Acad. Prof. S. Tițeica –
fizician, Acad. Prof. Marius Nasta – medic, Acad. Prof.
Ștefan Milcu – medic, Acad. Prof. Grigore Moisil –
matematician 79.
b) Revista „Știință și tehnică”, editată de către
S.R.S.C., urma să publice articole „pe înțelesul maselor
largi ale tineretului de la orașe și sate”, prin intermediul
cărora se populariza știința și se combăteau superstițiile
religioase80 .
Implicarea instituției care avea ca rol răspândirea
științei și culturii în campania ateistă este evidențiată și
de faptul că în anul 1958, ,,pe lângă Consiliul de
Conducere al S.R.S.C., a fost înființată o secție
specializată – «Secția de ateism științific», din care fac
parte fizicieni, biologi, medici, filosofi, psihologi și
alții.”81 Secții similare de ateism științific au fost create și
la filialele S.R.S.C.
Politica ateistă, parte a campaniei antireligioase, este
continuată și pe parcursul anilor '60, fapt relevat și de un
articol apărut în ziarul „Scânteia Tineretului” din iulie

79 Ibidem, f. 11.
80 Ibidem, f. 6.
81 Ibidem; A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secția Propagandă și
Agitație, 1958, dosar 37, f. 81.

58
1969, unde observăm același discurs antireligios ca la
sfârșitul anilor '40. „Este necesar să acordăm mai multă
atenție combaterii concepțiilor retrograde, mistice care își
mai fac loc în societatea noastră și față de care trebuie să
ducem o acțiune hotărâtă pentru a le elimina”82 , era
îndemnul organelor de partid prin intermediul ziarului
menționat. Raportat politic, acest articol apare la un an de
la momentul de glorie al lui Ceaușescu din august 1968,
ceea ce denotă faptul că la nivelul discursului nu s-au
produs schimbări majore cu toate că pe plan extern
regimul acredita ideea unei libertăți religioase
funcționale, chiar depline în România. Un răspuns față de
acțiunile acestei societăți a venit din partea organelor de
partid și de stat care au avut remarci critice în privința
muncii de educare a maselor.
În cadrul a două articole publicate în anul 1951 de
către „România Liberă” și „Scânteia” se
deplângeau ,,lipsurile și deficiențele observate în
activitatea S.R.S.C. ca: slaba calitate a conferințelor,
nepregătirea tehnică a conferențiarilor, lipsa unei
activități serioase în marile centre industriale etc.
„Scânteia”, referindu-se la slaba calitate a prelegerilor, dă
următorul exemplu: „Într-o versiune mai veche a

82Scânteia Tineretului, 13 iulie 1969, apud HU OSA 300-60-1, Box


518, Folder 2800, Religion General 1959-1969.

59
Conferinței «Cum e alcătuită lumea» era reprodusă
legenda biblică «a creației» fără a se pomeni nimic despre
caracterul de clasă al acestei concepții mistico-idealiste.
Explicarea concepției materialiste era înlocuită cu o
concepție obiectivistă asupra cunoștințelor omenești
despre alcătuirea lumii. Asemenea conferințe sunt
profund dăunătoare, ele înlesnesc «infiltrarea ideologiei
dușmane în mase».”83
Cu prilejul aniversării președintelui Academiei
R.P.R., Traian Săvulescu, care era și președintele
S.R.S.C., s-a organizat o conferință în cadrul căreia
suntem informați că s-au trecut în revistă realizările
societății în ultimii doi ani de activitate, respectiv
1949-1951. Evidențierile s-au referit la realizările pe care
S.R.S.C. le-a avut „în domeniul răspândirii cunoștințelor
științifice și politice, combaterea obscurantismului,
misticismului, superstițiilor și a influenței ideologice
dușmane intereselor poporului muncitor ”84 .
În cadrul campaniei de promovare a unor noi seturi de
valori, diferite de cele creștine, care avea printre
componentele sale și combaterea misticismului, un

83 HU OSA 300-60-1 Box 97, Folder 700(1) SRSC [Societatea


pentru Răspândirea Științei și Culturii: Society for Promoting
Science and Culture]. (HU OSA 300-60-1 Box 97, D.700(1) SRSC)
84 Ibidem.

60
referat din anul 1958 menționa că „școala care are un
mare rol în educarea ateistă a tineretului nu folosește din
plin posibilitățile de care dispune.”85
Lipsurile referitoare la activitatea S.R.S.C. și criticile
aduse modului cum acesta își desfășura activitatea de
către organele de partid și de stat reprezintă, pe de o
parte, o modalitate des întâlnită pe parcursul regimului
comunist în cadrul căruia critica și autocritica erau ceva
cotidian, iar pe de altă parte, criticile scot în evidență
faptul că în anii '50 - '60 se acorda o mare importanță
campaniei antireligioase, se investeau sume de bani și
energie iar rezultatele nu erau pe măsura așteptărilor.
Punctul de vedere al statului se defineşte prin
ideologia marxist-leninistă, care era una materialist
dialectică86. Acest fapt a determinat scopurile, mijloacele
şi modalităţile de acţiune din partea regimului comunist
care au fost inclusiv propagandistice având drept scop
impunerea ateismului prin intermediul unor cunoștințe
științifice în ideea că în acest fel oamenii vor renunța la

85 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secția Propagandă și Agitație,


1958, dosar 37, f. 82.
86„Concepția materialistă afirmă că în lume nu există nimic în afară
de materia în mișcare, eternă și infinită. Realitatea materială există
independent față de conștiință, care este derivată, secundară față de
materie”. Călăuza ateistului, p. 396.

61
religie și la valorile acesteia87. Propaganda anti-religioasă
„a constituit un element în planul de distrugere a
fenomenului religios din societatea socialistă.”88
Rezultatele campaniei ateiste duse de stat prin
intermediul S.R.S.C nu sunt cunoscute pe deplin, însă
putem trage unele concluzii, printre care și aceea că
„biserica nu a rămas inactivă la măsurile autorităților
comuniste. Ea a căutat să contracareze propaganda ateistă
a regimului prin: generalizarea cântării în comun a
credincioșilor la slujbele religioase, înmulțirea predicilor
și catehezelor adresate adulților, difuzarea cărților
religioase etc.”89 În cadrul bisericilor evanghelice vorbim
de „organizarea de fanfare și orchestre, coruri,
manifestări sportive, pelerinaje, se duce o intensă muncă

87 Mulțumesc domnului profesor Ovidiu Bozgan pentru explicarea


rolului științei în campania antireligioasă.
88Ben-Oni Ardelean, Libertatea religioasă: o abordare normativă,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2011, p. 303.
89 Nicoleta Ionescu-Gură, Stalinizarea României: Republica
Populară Română: 1948-1950: transformări instituționale, Editura
BIC ALL, București, 2005, p. 390.

62
de la om la om”90 , catehizarea copiilor și tinerilor,
colportaj de material religios (în special Biblii).
Marius Silveșan

90 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Secția Propagandă și Agitație,


1958, dosar 37, f. 82. O adnotare pe marginea documentului remarca
eficacitatea modalităților de promovare a mesajului creștin
comparativ cu propaganda ateistă. ,,Aceștia se pricep mai bine decât
S.R.S.C. și fără bani, secții și para secții” Ibidem.

63
64
Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească

Ioan Bunaciu91 , pastor și profesor universitar,


născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad,
este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu
o contribuție deosebita în formarea personalului de cult,
cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația
teologică era restricționată și controlată de Stat prin
Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe
Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între
1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din
București pe care îl va absolvi în anul 1950.

91 Vezi și Marius Silveșan, „Ioan Bunaciu. Două titluri noi și o


aniversare” în Revista Creștinul Azi, Nr.1/2011 precum și idem,
„Pastorul Ioan Bunaciu la 86 de ani”, în Ioan Bunaciu, Concepția
baptistă despre lucrarea Duhului Sfânt, București, 2011, pp.
117-118.

65
Elevii și profesorii Seminarului Teologic Baptist din
București în anul școlar 1948-194992

În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul


Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974
doctoratul la același institut 93.

92 Fotografie primită de la Alin Cristea.


93 S-a înscris la doctorat în anul 1969 iar în anul 1975 a obținut
diploma de doctor în teologie. Vezi în acest sens Țunea Ioachim,
„Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Bunaciu
Ioan, directorul Seminarului Baptist” în Îndrumătorul Creștin
Baptist, anul XXX, nr. 3-4, martie-aprilie 1975, pp. 3-8.

66
Foto: Ceremonia de acordare a diplomei de
doctor în teologie94

Conform celor prezentate de către Țunea Ioachim


care în anii '70 era secretar general al cultului baptist,
obținerea titlului de doctor în teologie de către Ioan
Bunaciu a fost un fapt inedit pentru comunitatea baptistă
deoarece era pentru prima dată în România când un

94 Ceremonia de acordare a diplomei de doctor în teologie a avut loc


în Capela Institutului Teologic Protestant de grad universitar din Cluj
în anul 1975.

67
pastor și profesor baptist obținea acest titlu 95. Pe
parcursul anilor de doctorat pastorul Ioan Bunaciu a
desfășurat o activitate de cercetare academică
concretizată într-o serie de lucrări de seminar, „fiecare
lucrare constând dintr-o temă teologică dezvoltată în cel
puțin 20 de pagini dactilografiate.”96 În calitate de
doctorand, Ioan Bunaciu a prezentat comisiei științifice a
Institutului următoarele lucrări:

Golosolalia în Noul Testament, lucrare „în care se


face un scurt istoric al vorbirii în limbi, începând cu
vorbirea în limbi de la Corint și sfârșind cu vorbitorii în
limbi din zilele noastre.” Autorul analizează în cadrul
lucrării menționate „textele din Noul Testament în care se
descrie vorbirea în limbi și ajunge la concluzia că a
existat în veacul apostolic, la Rusalii, o vorbire în alte
limbi străine, vorbite prin Duhul Sfânt, prin care
credincioșii au propovăduit lucrările minunate ale lui
Dumnezeu, pentru ca diferite neamuri să audă și să
înțeleagă Evanghelia mântuirii.”97

95 Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de


către pastorul Bunaciu Ioan, directorul Seminarului Baptist” în
Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4, martie-aprilie 1975,
p. 3.
96 Ibidem.
97 Ibidem.

68
Concepția apostolului Pavel despre darurile
Duhului Sfânt a fost cea de a doua lucrare prezentată în
fața comisiei. „Cercetând această temă autorul ajunge la
concluzia că darurile Duhului Sfânt sunt daruri făcute
celor credincioși pentru a-și îndeplini slujba lor de
mădulare în trupul lui Hristos. Se constată astfel că Duhul
Sfânt este nelimitat în daruri, dar că toate darurile sunt
date «spre folosul altora».”98 Comisia examinatoare a
acordat pentru această lucrare, ca de altfel și pentru
prima, nota zece99.

Despre predicatorii baptiști contemporani a scris


Ioan Bunaciu ca doctorand în cadrul celei de-a treia
lucrări prezentate comisiei examinatoare de la Institutul
Teologic Protestant din Cluj. În această lucrare „autorul
vorbește despre marele predicator baptist Billy Graham,
arătând modelul biblic al predicării acestui evanghelist și
rezultatele binecuvântate ale acestei lucrări.”100

Predica, moment principal în Veacul Apostolic


reprezintă a patra lucrare prezentată comisiei
examinatoare. În cadrul acesteia autorul arată modul în

98 Ibidem, p. 4.
99 Ibidem, pp. 3-4.
100 Ibidem, p. 4.

69
care „s-a predicat în veacul apostolic și ce a însemnat
predica pentru Biserica primară. În închinăciunea
bisericii creștine din primul veac predica a fost punctul
principal. Ea era «Kerugma», adică proclamare de vești
bune.”101

Istoria baptiștilor a reprezentat o temă de interes


pentru Ioan Bunaciu încă de la începuturile activității sale
academice, motiv pentru care subiectul a fost prezentat
succint în cadrul celei de-a cincea lucrări prezentate
comisiei, dar și capitolul I al tezei de doctorat intitulat
Credința baptistă în evoluția ei. În cadrul lucrării Istoria
baptiștilor, autorul prezintă „un scurt istoric al credinței
baptiste începând cu anabaptiștii și sfârșind cu baptiștii
din zilele noastre. În lucrare se arată aria de răspândire a
baptiștilor în lume, insistându-se mai mult asupra
răspândirii credinței baptiste” pe teritoriul țării noastre102.

Ziua de închinăciune în creștinism a reprezentat


titlul ultimei lucrări prezentată comisiei de examinare. În
cadrul acestei lucrări autorul își expune cercetarea sa
privind ziua de odihnă în lumina Noului Testament,2
ținând cont și de realitățile istorice ale perioadei
analizate. În lumina Noului Testament și a istoriei privind

101 Ibidem.
102 Ibidem.

70
ziua de închinare la primii creștini, autorul „face
constatarea că aceștia se întruneau la rugăciune în ziua
întâi sau în ziua învierii Domnului Isus.”103 Autorul
prezintă în cadrul acestei lucrări și contextul în care
Constantin cel Mare a decretat în anul 325 și nu 335 ca
duminica să fie zi de odihnă tocmai pentru că aceasta era
pentru creștini zi de închinare104 . În această lucrare „se
mai face constatarea că în creștinism nu există «timp
sfânt» întrucât înaintea lui Dumnezeu toate zilele sunt
egale, prețuirea duminicii constând în faptul că noi facem
lucrarea sfântă în ea.”105

În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu


și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul
1950 ca pastor la Biserica Baptistă din Lugoj106
(1950-1951)107. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia
Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiaşi an devine

103 Ibidem.
104 Ibidem.
105 Ibidem.
106 În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949,
dosar 92, vol. I, f. 37.
107 Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul
articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în
Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în Îndrumătorul Creștin
Baptist, anul XXX, nr. 3-4, p. 3.

71
pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956),
precum şi student al Institutului Teologic Protestant din
Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunităţii baptiste
din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul
Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al
Bisericii Baptiste Providența din București. A fost
director al Seminarului Teologic Baptist din București
(1970-1988), continuându-și slujirea în mediul
academic108 și după revoluție ca profesor universitar în
cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum
și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din
Universitatea București până în anul 2010.
Pentru a înțelege unele dintre acțiunile pastorului
Ioan Bunaciu menționăm faptul că instaurarea
comunismului și impunerea ideologiei sale a avut un
impact și asupra vieții sale. Ideologia comunistă a fost
construită în aşa fel încât să fie atractivă pentru mulţi
oameni deşi, ulterior, o parte dintre aceştia au realizat că
ceea ce promitea aceasta era o utopie. În cadrul cărţii
Umblând pe ape printre stânci, Ioan Bunaciu
mărturiseşte că în tinereţe avea convingeri socialiste şi îşi
dorea o carieră politică însă, în urma unei glume, visul

108 Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai


multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice
precum și al istoriei baptiștilor. Lista completă se regăsește anexată
prezentei lucrări.

72
de a face carieră politică s-a spulberat. Din acel
moment viaţa sa a primit o altă direcţie, o îndrumare
divină109, fapt care îl motivează în iunie 1947 să se boteze
la Biserica baptistă din Braşov, păstorită de Mara Cornel,
deşi era student în anul II la Academia Comercială, iar
decizia sa ar fi putut avea repercusiuni negative asupra
pregătirii sale academice. Cu toate acestea, domnul
Bunaciu decide să îmbine studiile economice cu cele
teologice, fapt pentru care în toamna anului 1947, la
recomandarea Bisericii din Braşov, se înscrie la
Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti110 . În anul II de
seminar se mută la Academia de Studii Economice din
Bucureşti pe care a absolvit-o în anul 1949. Scopul era
acela de a îmbina activitatea de profesor cu cea de
pastor. ,,Dar în anul 1948 s-a făcut reforma
învăţământului şi la pedagogie am învăţat că profesorul
trebuie să aibă o concepţie materialistă despre viaţă.
Aşadar, pe când eram anul II la Seminar şi anul IV la
Academia de Studii Economice, am înţeles că în noul

109 Rememorând călătoria sa prin această lume, Ioan Bunaciu se


consideră o persoană care a beneficiat de protecţia divinităţii încă din
copilărie, continuând mai apoi să înţeleagă scopul lui Dumnezeu
pentru viaţa sa.
110 Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti era recunoscut de către
stat ca o şcoală teologică de nivel mediu care putea să pregătească
pastori pentru bisericile baptiste.

73
regim politic ce se instalase la noi cine nu era comunist şi
ateist nu mai putea fi profesor la stat şi pastor în
biserică.”111 Înţelegând că nu are nici o şansă să îmbine
cele două activităţi, decide să se dedice în totalitate
activităţilor din domeniul teologic, deşi chiar şi aici urma
să se confrunte cu o serie de probleme. Această decizie îl
va conduce către o nouă etapă a vieţii, cea de tânăr
pastor căsătorit. Schimbarea statutului s-a realizat prin
intrarea în activitatea pastorală, şi prin căsătoria în iunie
1951 cu Otilia Turcu din Almaş.

111Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, f. ed., Bucureşti,


2009, pp. 16-17.

74
Foto: Nuntă Ioan Bunaciu cu Otilia Turcu din
Almaș112
Brânda Nuți Ana, cumnata lui Voștinar Pavel, Voștinar
Pavel, Bunaciu Ioan, Otilia Bunaciu –mireasă, Nuți Voștinar, soția lui
Voștinar Pavel, Farcaș Lidia - sora lui Ioan Bunaciu

112 Arhiva personala Otniel Bunaciu.

75
Biserica Baptistă din Almaș aprox. 1930113
.
Din toamna anului 1951Ioan Bunaciu devine
pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj, precum şi
student al Institutului Teologic Protestant din Cluj
(1951-1956) care, spre deosebire de Seminarul Baptist
din Bucureşti, era acreditat de stat ca o instituţie de
învăţământ superior. Începutul activităţii pastorale114,
precum şi implicarea în viaţa administrativă a Cultului
Baptist prin alegerea sa în funcţia de secretar al

113 Arhiva personală Ioan Bunaciu. În această fotografie se află și


Otilia Turcu în brațele mamei ei
114 Ioan Bunaciu îşi începe activitatea pastorală în anul 1950.

76
Comunităţii baptiste din Cluj în anul 1953, îl aduce în
contact, de pe o altă poziţie, cu autorităţile şi problemele
bisericilor. Referitor la responsabilităţile pe care le
implicau activitatea de pastor şi secretar al comunităţii
baptiste din Cluj, precum şi primele contacte dintr-o
poziţie oficială cu autorităţile, profesorul Ioan Bunaciu
scrie următoarele: „Aveam şase împuterniciţi ai
Ministerului Cultelor115, câte unul pentru fiecare raion şi
un împuternicit şef în oraşul Cluj116. Cu aceştia trebuia să
discut problemele bisericilor în raport cu autoritățile. Tot
în grija mea erau problemele spirituale şi de disciplină ale
bisericilor pentru că în toată regiunea Cluj erau trei
pastori salariaţi […]. De aceea botezurile, nunţile şi
înmormântările din bisericile Regiunii Cluj erau în
sarcina noastră. La acestea se adăugau şi conferinţele
interconfesionale care se ţineau din trei în trei luni la Cluj

115 Funcţia de împuternicit se organiza chiar pe parcursul anului


1953, fiind câte unul pentru fiecare raion şi un împuternicit şef
judeţean şi pentru Capitală, cf. ASSC 1953, Hotărârea [2412]/1953
a Ministerului Cultelor privind înfiinţarea funcţiunii de împuterniciţi
pentru culte în cadrul unor Sfaturi Populare orăşeneşti.
116 Prin intermediul Legii nr.5 privind raionarea administrativ-
economică a teritoriului Republicii Populare Române, publicată
în ,,Monitorul Oficial” nr. 77 din 8 septembrie 1950, se realizează o
nouă organizare teritorial administrativă la nivelul ţării după modelul
sovietic în regiuni, raioane, oraşe, comune. Această organizare
administrativ-teritorială s-a menţinut până în anul 1968, când s-a
revenit la împărțirea în județe, comune, orașe.

77
şi în oraşele reşedinţe de raioane, de la care, ca secretar al
Comunităţii, nu puteam lipsi.”117 Deşi activitatea sa
presupunea o muncă dificilă, plină de riscuri, profesorul
Bunaciu vorbeşte şi de satisfacţii, văzute prin prisma
legalismului şi a respectării acestuia de către „fraţii din
biserică şi conducătorii lor”118 , care datorau ascultare faţă
de el şi ceilalţi lideri pe baza principiului biblic al
ascultării şi supunerii faţă de mai marii lor, exprimat de
apostolul Pavel în Epistola către Evrei119 . Trebuie
menţionat faptul că acest verset a fost unul cheie în
activitatea pastorală şi în relaţia cu cei din cadrul
cultului120 . Cât priveşte relaţia cu autorităţile, Ioan
Bunaciu s-a situat pe poziţia unui negociator din dorinţa
de a rezolva, prin intermediul discuţiilor, problemele
bisericii, comunităţii sau ale Seminarului Teologic
Baptist din Bucureşti, al cărui director a fost între anii
1970-1988. O poziţie diferită este atribuită taberei
contestatarilor. „Unii [dintre] cei mai tineri în frunte cu
Ţon Iosif susţineau o rezolvare prin confruntare cu

117 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, pp. 17-18.


118Ibidem, p. 18.
119 „Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi”, Epistola
apostolului Pavel către Evrei, cap.13, v.17, apud, Ioan Bunaciu,
Umblând pe ape printre stânci, p. 18.
120 Subalterni şi studenţi.

78
autorităţile prin memorii, proteste, apeluri la diferite
organizaţii internaţionale, iar ceilalţi, cei mai bătrâni,
erau pentru rezolvarea problemelor de pe poziţii
principiale. Personal am folosit metoda aceasta şi am
reuşit să rezolvăm problemele legate de bisericile pe care
le-am păstorit.”121
Profesorul Bunaciu consideră că poziţia
protestatară adoptată de unele persoane din cadrul
cultului baptist a fost determinată şi motivată de tinereţea
acestora, de lipsa de experienţă în relaţiile cu autorităţile
comuniste, precum şi de dorinţa de emigrare. Aceasta din
urmă este argumentată şi prin afirmaţia că nu cunoaşte pe
nimeni care să fi refuzat paşaportul şi viza, să fi zis: „mai
bine merg la închisoare decât să emigrez.”122 În acest
context, pentru a se distanţa de tabăra contestatară,
Ioan Bunaciu face apel la sentimentul patriotic,

121 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p. 76.


122 Ibidem, p. 77. Suntem întru totul de acord (MS) cu afirmaţiile
profesorului Bunaciu conform cărora a existat o poziţie contestatară
determinată de oportunism, dar considerăm că au existat în aceeaşi
măsură persoane care au iniţiat acţiuni protestatare dintr-o
convingere sinceră, în urma cărora au avut de suportat o serie de
repercusiuni.

79
naţionalist 123. „Sigur, noi care am fost legaţi de glie şi de
poporul creştin baptist din România, pe care l-am slujit
din tinereţe cu sinceritate, nu ne-am putut uni cu ei pentru
că într-adevăr doream rezolvarea problemelor, nu numai
provocarea autorităţilor cu ele. Am stat la datorie
predicând Evanghelia şi folosind cuvinte drese cu sare
pentru a-i convinge pe duşmanii noştri că adevărul e de
partea noastră.”124
Pe parcursul studiilor de teologie la Cluj
(1951-1956), pastorul Bunaciu își dă examenul de foc

123 O poziţie diferită referitoare la sentimentele patriotice în cadrul


deciziilor şi activităţii religioase se găseşte la Dănuț Mănăstireanu,
care le considera ca fiind o modalitate de infiltrare a statului în viaţa
internă a cultelor. Poziţia la care facem referire a fost exprimată şi
prin intermediul comunicării Comunismul şi biserica. Studiu
comparativ. Strategia regimurilor comuniste de control al
activităţilor religioase. Implicaţii pentru perioada postcomunistă,
susţinută în cadrul conferinţei „După 20 de ani. Perspective asupra
căderii comunismului în România: cauze desfăşurare consecinţe”
organizată la Iaşi în perioada 12-13 noiembrie 2009. Pentru a
înțelege mai clar cum anume s-a infiltrat statul în viața internă a
cultelor l-am rugat pe domnul Dănuț Mănăstireanu să ne clarifice
acest subiect. Răspunsul primit de la acesta în data de 12 decembrie
2012 este următorul: „În esență, observația mea din dosarele studiate
este că Securitatea se folosea de sentimentele noastre patriotice
naturale pentru a încerca să ne recruteze (ceva de genul: «dacă ați ști
că un spion vrea să facă rău țării, nu ne-ați spune? Bineînțeles.
Atunci de ce nu semnați că veți face asta?»). Unii s-au lăsat prostiți
de această stratagemă perversă și au semnat angajamente de
colaborare, pentru a fi mai apoi șantajați cu ele.”
124 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p. 77.

80
al vieții 125. Contextul în care pastorul Bunaciu își dă
acest examen începe după propriile relatări126 prin
chemarea sa la Miliția din Cluj, unde i se propune să
colaboreze cu organele de Securitate.
Documentele întocmite de fosta Securitate
dezvăluie amploarea acestei operațiuni. Acestea vorbesc
de faptul că recrutarea s-ar fi realizat la Dej, unde tânărul
Ioan Bunaciu se afla trimis de către Institutul Teologic
Protestant din Cluj. Un document din cadrul dosarului
personal al lui Bunaciu Ioan vorbește de modul cum a
fost gândită operațiunea în care a fost implicat și
„Directorul de studii al Institutului Teologic Protestant,
fost informator al Biroului IV, anume Bende Bela, care
este în prezent om de încredere. Acestuia i se va spune că
numitul BUNACIU IOAN să fie trimis din partea
teologiei reformate (unde este student) la protopopiatul
Dej în interes de serviciu, iar față de informator cele de
mai sus vor fi motivate că el este în conducerea Cultului

125 Referire la presiunile Securității.


126A se vedea în acest sens Ioan Bunaciu, „Providența divină în viața
mea: timpul mărturisirilor„ în Jurnal Teologic, Centrul de Teologie
Baptistă București al Facultății de Teologie Baptistă din
Universitatea București și al Institutului Teologic Baptist din
București, Volum omagial Prof. dr. Bunaciu Ioan, Vol. 2, Nr. 1, 2003,
pp. 7-52, http://itb.ro/sites/default/documents/Jurnal2_2003.pdf (5
februarie 2012), Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, s. n.
(sine nomine – fără editură), București, 2009.

81
Baptist, lucru cunoscut de el, și vrem să-i verificăm
activitatea lui ce o desfășoară pe linie baptistă. Se va
aranja ca el să fie trimis la Dej cel puțin 3 zile. Astfel se
va stabili precis data plecării și înainte de a pleca cu om
la gară va fi filat de organele noastre iar de la gară va fi
dus cu mașina la această Direcțiune. Operațiunea va fi
efectuată pe bază de material probatoriu care se află la
dosar.”127
Un alt document întocmit de Securitate
menționează faptul că, pentru aducerea celui în cauză la
locul de recrutare s-a aplicat legenda propusă, care
prevedea deplasarea sa în altă localitate în interes de
serviciu, cu care ocazie a fost reținut în secret și adus la
sediul regiunii unde s-a efectuat recrutarea.”128 Contrar
celor menționate în documentul citat, întâlnirea cu
Securitatea a avut loc în Cluj-Napoca. În cadrul unei
discuții pe care am avut-o cu pastorul Bunaciu în data de
18 iunie 2012 în București, acesta ne-a menționat că i-a
fost trimisă o citație pentru evidența populației prin
intermediul căreia era solicitat să se prezinte la miliția
Cluj pentru ora 14. Odată ajuns acolo a fost preluat de un
ofițer de securitate care îl aștepta. Acesta i-a zis

127Arhiva Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității în


continuare ACNSAS, fond Rețea, dosar R176621, f. 2.
128 ACNSAS, fond Rețea, dosar R176621, f. 13.

82
„urmează-mă” și l-a urcat într-o mașină jeep și l-a dus la
securitatea din Cluj.
Acolo, după o analiză prealabilă a poziției sale în
cult 129, abilităților130 și a posibilităților de informare dar
și ca urmare a materialului compromițător131 din care
reieșea activitatea „dușmănoasă desfășurată sub masca
religiei”132 , profesorului Bunaciu i se propune
colaborarea cu Securitatea133 . Un rol important în acest
proces l-a avut profesorul Bende Bela, directorul de studii

129La momentul respectiv Ioan Bunaciu era absolvent al Institutului


de Științe Economice și Planificare (ISEP), al Seminarului Teologic
Baptist și era student la Institutul Teologic Protestant din Cluj. După
ce a fost pastor la Lugoj a fost transferat la Cluj unde la momentul
respectiv își desfășura activitatea și ca secretar al Comunității
Bisericești Baptiste Cluj.
130 A se vedea în acest sens „Studiu asupra numitului Bunaciu Ioan,
secretarul Comunității Baptiste pe regiunea Cluj” elaborat de către
Ministerul Afacerilor Interne, Regiunea Cluj la data de 7 iulie 1954,
în ACNSAS, fond Rețea, dosar 176621, ff. 3-4.
131 Unul din obiectivele organelor de securitate după 1948 a fost
realizarea unor fișe personale ale celor din conducerea cultelor,în
cazul de față baptist precum și a unor mape cu material
compromițător. Pentru modele de fișe personale a se vedea
ACNSAS, fond Documentar, dosar 6903, ff. 96-198. Pentru modul
cum trebuia să arate o evidență în problema religioasă, rolul și
conținutul mapei informative a se vedea ibidem, dosar 2504 vol. 2,
ff. 30-35.
132 ACNSAS, fond Rețea, dosar R176621, f. 12.
133 Ioan Bunaciu, „Providența divină în viața mea: timpul
mărturisirilor” în Jurnal Teologic, Vol. 2, Nr. 1, 2003, pp. 15-16.

83
la Institutul Teologic Protestant din Cluj, „om de
încredere” și fost colaborator al Biroului IV al
Securității134.
Ca urmare a refuzului de a da curs unei asemenea
propuneri a fost anchetat, context în care ne sunt
dezvăluite metodele utilizate de Securitate pentru a-i
îngenunchea pe cei care nu vroiau să cedeze, şi totodată
pentru a-şi recruta noi colaboratori.
„Discuţiile dintre mine şi anchetator au durat
câteva ore; afară ploua, tuna şi se întunecase. După
un timp ofiţerul s-a retras şi m-a lăsat singur; a
revenit după zece minute şi mi-a spus: «Am vorbit cu
comandantul nostru şi mi-a spus că pentru faptele ce
le-ai făcut, pedeapsa este de 18 ani de închisoare.
Dar domnul colonel se gândeşte că eşti tânăr şi îţi
oferă posibilitatea să fii iertat, dacă te vei schimba,
dacă vei deveni un bun cetăţean şi vei colabora cu
autorităţile noastre».”135

În aceste condiții pastorul Bunaciu a fost obligat


să accepte colaborarea primind numele conspirativ
„Ivan”, însă la scurt timp după recrutare „agentul” s-a
îmbolnăvit și nu s-a mai prezentat la întâlniri câteva luni
de zile136. Deși semnează un angajament cu Securitatea,

134 ACNSAS, fond Rețea, dosar R176621, f. 12.


135 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p. 20.
136 ACNSAS, fond Rețea, dosar R176621, f. 13.

84
pastorul Bunaciu nu-i dă curs. Conform tipologiei
stabilite de către Radu Preda, cazul profesorului Bunaciu
se încadrează în „cea a clericului supus presiunii de a
colabora.”137 Ameninţarea era astfel un element cheie în
atragerea unora la colaborare, iar pentru atingerea acestui
obiectiv ofițerul de securitate care instrumenta cazul
profera o serie de amenințări care nu erau lipsite de sens
şi nici de valoare. Pentru a înțelege aspectele coabitării
trebuie avute în vedere atât cadrul politic și social din anii
ꞌ50 ai secolului XX, cât și percepția pe care noul regim
căuta să o insufle societății în legătură cu religia. Anii ꞌ50
și ꞌ60 sunt cei în care teroarea se făcea resimțită într-un
mod acut printre slujitorii altarului. Remarcăm în acest
context și problema ridicată de vecinul138 profesorului
Bunaciu, colonel de securitate, care îl întreba de ce el,
tânăr cu studii economice superioare, s-a înscris la
Facultatea de Teologie şi predică „Biblia care este «opiu»
pentru popor?”139 Pastorul Bunaciu explică această
dilemă a ofiţerului în felul următor: „El credea că eu sunt
un duşman al socialismului şi prin religie lupt împotriva

137Radu Preda, Comunismul. O modernitate eșuată, Editura Eikon,


Cluj-Napoca, 2009, p. 214.
138 Colonel de securitate care primea informaţii despre vecinul său de
la fratele bătrân din biserica pe care Ioan Bunaciu o păstorea.
139 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p. 18.

85
orânduirii socialiste.”140 Explicaţia este edificatoare
pentru argumentarea atitudinii şi gândirii celor care
construiau sistemul comunist. Această atitudine din
partea autorităţilor faţă de religie s-a reflectat în societate
printr-o atmosferă de teamă şi insecuritate, relevată şi de
următorul pasaj:

„Prelucrarea a durat vreo două luni şi în toiul


acesteia mi-am pregătit chiar un geamantan mic cu
haine groase şi mă aşteptam să fiu ridicat în fiecare
noapte de Securitate, mai ales că în Cluj fuseseră
ridicaţi în diverse nopţi pastori reformaţi, preoţi
catolici şi ortodocşi.”141

În cazul arestărilor sau reținerilor, Securitatea


îmbina violenţa fizică cu presiunea psihologică, cu scopul
de-al determina pe cel anchetat să cedeze. Remarcăm în
acest caz combinaţia dintre bătaie, amenințări și un ton
calm și liniștit. După amenințări și tracasări lucrătorii
operativi ai Securității îl contactează pe pastorul Bunaciu,
însă acesta a afirmat „că el nu poate duce la îndeplinire
astfel de sarcini, refuzând categoric să mai colaboreze cu
organele noastre.”142 Raportul întocmit de ofițerul de
securitate menționează și faptul că „deși a acceptat - după

140 Ibidem.
141 Ibidem.
142 ACNSAS, fond, Rețea, dosar R176621, f. 13.

86
unele ezitări - să colaboreze cu organele noastre, totuși s-
a constatat în procesul muncii cu acest agent că a acceptat
colaborarea numai în mod formal, fără să depună vreun
interes în urmărirea elementelor suspecte de activitate
dușmănoasă din cadrul cultului. Astfel, în toată perioada
cât s-a ținut legătura cu agentul «IVAN», acesta nu a
furnizat decât o singură notă informativă în care prezintă
schema organizatorică a Cultului Baptist din Regiunea
Cluj143 , fără a descrie elementele din conducerea cultului
din punct de vedere al activității lor dușmănoase.”144 Ca
urmare a celor constatate la 14 martie 1956 locotenentul
Roșca hotărăște ca agentul „Ivan” să fie exclus din
rețeaua informativă deoarece „refuză să colaboreze cu
organele noastre.”145
După acest moment pastorului Bunaciu i se
deschide dosar de urmărire informativă146, fiind ținut sub
supraveghere după cum relevă și o caracterizare dată de
către agentul „Stejarul” la 3 mai 1956 147 dar și alte note

143 Referire la Comunitatea Baptistă Cluj.


144 ACNSAS, fond, Rețea, dosar R176621, f. 12.
145 Ibidem, f. 14.
146 ACNSAS, fond Informativ, dosar 123346 vol. I și vol. II.
147 ACNSAS, fond Rețea, dosar 176621, f. 19.

87
informative existente în cadrul celor două volume din
dosarul său de urmărire informativă.
Prin prezentarea cadrului social-politic, în fapt a
terorii care se exercita în societate în anii ’50 înţelegem
mult mai bine întrebarea pastorului Bunaciu adresată
celor care îl acuză de colaborare cu fosta Securitate. „Şi
eu întreb pe acela care mă învinuieşte de colaborarea cu
Securitatea cum ar fi dormit el dacă era în locul meu; cu
ameninţarea directă cu pistolul, cu şantajul închisorii şi în
plus fără somn liniştit, pentru că eu nu am putut dormi
deloc şapte zile.”148
Salvarea din strânsoarea Securității s-a putut
realiza într-un context favorabil care a inclus și angajarea
sa la 1 septembrie 1955, ,,ca secretar și profesor la
Seminarul Teologic Baptist din București”149 care avea în
acea perioadă 70 de seminariști.
Ajuns profesor la Seminar, fiind tânăr plin de ardoare în
activitatea educațională și de pastorație, profesorul
Bunaciu își dorea să fie chemat acum în slujire la
Biserica Baptistă Golgota din strada Nicolae Titulescu nr.
56 A. Dorința sa se sprijinea pe faptul că ,,în decursul

148 Ioan Bunaciu, Umblând pe ape printre stânci, p. 22.


149 Ibidem, p. 23.

88
timpului, majoritatea profesorilor de teologie de la
Seminarul Baptist au fost pastori la această biserică.”150
Dar cum nu întotdeauna planurile omului sunt și
planurile lui Dumnezeu, după doi ani de așteptări
nematerializate, chemarea de slujire ca pastor în
București a venit din partea Bisericii Ferentari, prezentată
astfel:
,,Un alt fapt deosebit pentru mine a fost chemarea ce
mi-a adresat-o în octombrie 1957 comitetul Bisericii
Baptiste Ferentari din București de a păstori această
biserică.”151

Acceptarea slujbei de pastor oferită de către


această biserica s-a dovedit în timp o alegere potrivită.
În afara dosarului de urmărire informativă și a
celui de rețea la care am făcut referire în Arhiva CNSAS
mai există un dosar de rețea pe numele Bunaciu Ioan în
care acestuia i se atribuie numele conspirativ Baciu152. În
cadrul discuțiilor avute și a interviului pe care i l-am luat,
pastorul Bunaciu a afirmat faptul că el nu a colaborat și
nici nu a mai semnat nimic în afară de acel angajament
din anii ´50. Menționăm faptul că în interiorul dosarului

150 Ibidem, p. 24.


151 Ibidem.
152 ACNSAS, fond Rețea, dosar R18904 dosar personal al „Baciu”.

89
de rețea de 25 de file privitor la Baciu nu există nici un
document care să ateste faptul că pastorul Bunaciu ar fi
semnat vreun angajament cu organele de securitate. Spre
exemplu o notă a Securității din data de 19.08.1986
referitoare la cererea prin care Ioan Bunaciu solicita
aprobarea pentru a efectua o călătorie în SUA se
menționează următoarele: „În evidențele Ministerului de
Interne, Bunaciu Ioan nu este cunoscut.”153 Nu știm exact
la ce anume s-au referit cei care au redactat nota
Inspectoratului Municipiului București154 dar este
relevantă pentru studiul nostru deoarece în cadrul acesteia
nu se face referire la vreun nume conspirativ precum și
datorită prezentării situației pastorului și profesorului
Ioan Bunaciu.
Un alt document din cadrul aceluiași dosar, în
speță o notă a Direcției I din cadrul Departamentului
Securității Statului155 către Securitatea Municipiului
București, ne dezvăluie modul în care Bunaciu Ioan
înțelegea să colaboreze cu organele statului: „Considerăm
însă că pastorii recomandați de «Baciu» pentru a fi

153 ACNSAS, fond Rețea, dosar R18904, f. 2.


154 Din cadrul Ministerului de Interne.
155 Departamentul Securității Statului – în continuare DSS.

90
promovați în conducerea Uniunii Cultului Baptist156 sunt
cunoscuți cu atitudini anarhio-contestatoare, aflați în
atenția ambasadei S.U.A. la București și a unor emisari ai
cercurilor religioase și contestatoare din Occident pentru
a fi manevrați în scop ostil R.S. România.”157 Este puțin
probabil ca o persoană aflată sub influența organelor de
Securitate să propună în funcțiile de conducere din cadrul
cultului baptist persoane considerate ostile regimului, a
căror opinie era favorabilă independenței bisericii și
libertății religioase158.
Cercetând dosarul de rețea privindu-l pe Baciu,
mi-a atras atenția o notă de protocol dactilografiată la
sfârșitul căreia era scris cuvântul Semnătura, cuvânt care
a fost tăiat de către ofițerul de securitate care a scris peste
el cu stiloul „Baciu”159 .
Analizând documentul, adnotarea ofițerului relevă
faptul că s-a dorit transformarea unei note de protocol
într-una informativă.

156 Este vorba despre Uniunea Comunităților Creștine Baptiste.


157 ACNSAS, fond Rețea, dosar R 180094, f. 4.
158 Documentul poartă semnătura locțiitorului șefului Direcției C din
Ministerul de Interne, Pleșea Constantin și a șefului serviciului, Lt.
Col. Zapodean Aurel, cf. ACNSAS, fond Rețea, dosar R 180094, f.
4v.
159 ACNSAS, fond Rețea, dosar R 80094, f. 17.

91
Dincolo de aspectele la care am făcut referire, o
notă din cadrul acestui dosar, datată 13 iulie 1989
menționează că Bunaciu Ioan „comentează deosebit de
ostil aspecte ale vieții social politice și economice din
R.S. România și face aprecieri tendențioase și
calomnioase la adresa conducerii de stat a țării
noastre.”160 Documentul prin intermediul căruia se
înaintează nota la care facem referire poartă semnătura
generalului-locotenent Aristotel Stamatoiu și a fost
înaintat generalului-maior Gianu Bucurescu, adjunct al
Ministrului de Interne. În cadrul acestui ultim document
ce poartă mențiunea strict secret se menționează
următoarele: „Vă trimit alăturat, pentru informare și
exploatare, o notă privind pe Bunaciu Ioan”161
Astfel, deși este un dosar care ar fi trebuit să
consemneze colaborarea lui Ioan Bunaciu, acest
document, precum și altele, denotă faptul că acesta avea
pe alocuri o atitudine considerată ostilă regimului
comunist și conducătorului țării, Nicolae Ceaușescu.
O altă observație se referă la faptul că acest dosar
este oarecum atipic din punct de vedere al construcției.
Prin această afirmație am în vedere faptul că nu există

160 ACNSAS, fond Rețea, dosar 180094, f. 6.


161 ACNSAS, fond Rețea, dosar 180094, f. 5.

92
nici un angajament al pastorului Ioan Bunaciu sau vreun
alt document care să arate când sau cum s-a reluat
legătura cu acesta după scoaterea din rețeaua informativă
în anul 1956. De asemenea, documentele care există la
dosar sunt atipice pentru o notă informativă din mai
multe motive: 1) nu se menționează în titlu nici unui
document Notă sau Notă informativă, 2) nu apare nicăieri
formula: „sursa informează” atât de des întâlnită în notele
informative, 3) nici unul din documente nu este semnat
cu numele de cod Baciu162, 4) nu sunt aprecieri critice sau
negative despre persoanele la care fac referire
documentele considerate note informative, 5)
documentele existente în acest dosar pot fi considerate
note de protocol deoarece pastorul Bunaciu prezintă
modul cum au decurs vizitele sale în străinătate și ce
activitate s-a desfășurat în cadrul acestora.
Un alt document extrem de interesant pentru
elucidarea relației pastorului Ioan Bunaciu cu Securitatea
este un Raport din 1972 care relevă faptul că după
scoaterea din rețea au existat mai multe tentative de
atragere la colaborare atât a sa, cât și a soției sale, Otilia
Bunaciu, care era funcționară la Uniunea Baptistă, însă

162 Nota la care am făcut referire anterior, nu constituie o excepție


deoarece numele Baciu este trecut de către ofițer. Vezi în acest sens
nota de mai sus preluată din ACNSAS, fond Rețea, dosar 180094, ff.
16-17.

93
ambele persoane au refuzat să colaboreze. Raportul
Securității menționează faptul că pastorul Ioan Bunaciu
„a fost urmărit prin DUI 163 pentru relații suspecte cu
străini și, prin neconfirmarea primelor materiale, acțiunea
a fost închisă prin luarea sa în S.I.G.164. În această
perioadă a fost contactat de organele noastre în vederea
obținerii unui tabel cu credincioșii Bisericii Baptiste
Ferentari, urmărindu-se în același timp atragerea la
colaborare. Paralel cu aceasta și soția sa165 a fost
contactată de organele Dir. A I - a în vederea atragerii
sale la colaborare166 . În tot acest timp susnumitul167 nu s-

163 DUI – Dosar de Urmărire Informativă.


164 S.I.G. – Supraveghere Informativă Generală.
165 Otilia Bunaciu.
166 Sora Otilia Bunaciu a avut amabilitatea să ne relateze (MS) un
astfel de episod pe care datorită faptului că nu l-am înregistrat sau
consemnat în scris atunci îl redăm aproximativ. Relatarea este
următoarea:„Într-una din zile când mă întorceam de la birou de la
Uniune mă ajunge din urmă un domn în palton care mă invită să bem
o cafea împreună. I-am răspuns «Eu nu am băut o cafea cu frații mei
dar cu dumneata pe care nu te cunosc nici atât» După acest răspuns
bagă mâna în buzunar și scoate legitimația și îmi spune «Locotenent
… de la Securitate. Doresc să stau de vorbă cu dumneavoastră la o
cafea și să ne povestiți despre munca dumneavoastră, despre ce se
întâmplă pe la Uniune.». Dar eu l-am refuzat și i-am spus că nu știu
nimic și nici nu vreau să colaborez cu ei și să mă lase în pace.”
Discuția cu sora Otilia Bunaciu a avut loc în București în luna
decembrie 2012.
167 Ioan Bunaciu.

94
a manifestat ostil orânduirii socialiste, fiind semnalat cu
aspecte ce nu prezintă interes operativ. Nu a acceptat să
colaboreze cu organele de Securitate invocând conștiința
sa religioasă, dar nici nu ar putea colabora datorită
dezechilibrului nervos și șocului ce-l capătă la gândul168
că informându-ne ar putea face rău altor persoane.”169
Documentul din care am prezentat fragmentul de
mai sus dovedește faptul că în anul 1972 pastorul Ioan
Bunaciu se afla în Supraveghere Informativă Generală, că
fusese contactat pentru atragerea la colaborare, însă
acesta a refuzat. Concluzia ofițerului este aceea că
pastorul Bunaciu nu numai că a refuzat să colaboreze, dar
că nici nu ar putea face acest lucru datorită
dezechilibrului nervos pe care i l-ar produce gândul că își
trădează frații. Prin urmare, Securitatea consideră că
pastorul Bunaciu nu poate să colaboreze și nici nu
prezintă un pericol la adresa orânduirii socialiste,
propunându-se scoaterea sa din Supravegherea
Informativă Generală.
Deși pastorul Bunaciu a trecut prin multe
încercări, calitățile și abilitățile cu care a fost înzestrat de
Dumnezeu le-a folosit cu abilitate pe parcursul activității

168 Subliniere în document.


169 ACNSAS, Fond Informativ, dosar 123346, vol. 2, ff. 88-88v.

95
în desele confruntări între ideologia creștină și cea
materialist comunistă. Prin preluarea funcției de pastor al
Biserici Baptiste Providența și pe cea de profesor și
director al Seminarului Teologic, pastorul Bunaciu a
călăuzit generații întregi în activitatea pastorală.

Marius Silveșan

96
Interviu cu pastorul și profesorul Ioan
Bunaciu

Realizat în data de 25 aprilie 2012 în București de către Marius


Silveșan

Marius Silveșan: Domnule profesor, vă rog să-mi


spuneți de ce considerați că în viața dumneavoastră s-a
văzut providența divină? Providența divină v-a condus
către studiile teologice?

Ioan Bunaciu: Da, eu în copilărie, la Școala duminicală


prin învățătorul Zidar Lae Moț din Biserica Baptistă Arad
Șega, am primit o înclinare spre misiunea din Africa
pentru că în vremea aceea Africa era un teren de misiune
pentru europeni. [Însă], mergând la liceu, am început să
citesc la Biblioteca Palatului Cultural diferite cărți de
politică socială. Fiind și băiat sărac, ducând-o greu
materialicește am primit vederi de stânga și le
mărturiseam public în clasă, în așa manieră încât colegii
îmi spuneau „bolșeviciul”. Schimbându-se regimul în 23
august 1944, eu deja în octombrie 1944 m-am înscris în
UTC1 filiala Arad. Eram singurul român cu liceul în UTC
[filiala Arad], restul erau maghiari și evrei. Datorită

1 Uniunea Tineretului Comunist.


acestui fapt eram foarte curtat de conducătorii regimului,
că eram un om de viitor. Român, sărac și cu pregătire
laică2 . Datorită acestui fapt ei m-au avansat repede și cam
prin martie 1945 m-au făcut membru de partid în
generația Anei Pauker.

MS: Ați cunoscut-o personal pe Ana Pauker?

IB: Nu
Și în calitatea mea de martor 3 de partid m-au propus
membru în Comitetul Raional UTC al Regiunii Timiș. În
această calitate am participat la o conferință ce s-a ținut la
Timișoara prin aprilie 1945, la care a participat Nicolae
Ceaușescu, Secretar General al UTC-ului4 , și Constanța

2 În sensul de școlară.
3 Membru
4 Nicolae Ceaușescu a îndeplinit această funcție între anii 1944-1945.

98
Crăciun5 care îl însoțea. Am fost prezentat lui
[Ceaușescu] și m-au ales pe Regiunea Timiș delegat la
primul Congres al Partidului Comunist ce urma să se țină
în data de 15 iulie 1945 la București. Deci, aveam scara
înălțării politice în față, numai să mă ridic pe ea. În
vacanța de Paști m-am dus acasă la țară6 și învățătorul din
sat care era tătărescian7, auzind că mă duc la Timișoara
m-a rugat să trec pe la sediul partidului lui Gheorghe
Tătărescu să-i duc niște legitimații pentru organizația lui
din comună. M-am dus și le-am dus dar mi-am reținut
una mie. M-am dus la școală după vacanță și am arătat-o
la elevi și am zis: „Mă, voi nu faceți nici o politică! Uite
aici” Le arăt legitimația de la liberali, un coleg o ia de la
mine și scrie numele meu pe ea în râs. Eu o iau și o bag
în buzunar și a doua zi o delegație UTC de la Arad este

5 Constanța Crăciun (1914-2002). Pe numele său adevărat Helena


Vinţe. S-a născut la Constanţa. Profesia de bază: profesor. Membru
de partid din 1935, iar din 1936 membru C.C. al P.C.dR. În 1942 a
fost arestată şi condamnată la 25 de ani muncă silnică şi închisă la
penitenciarele din Văcăreşti şi Mislea (1942-1944). A fost membră a
prezidiului M.A.N. (1948-1953); ministru al Culturii (1953-1957),
apoi în 1959 adjunct în cadrul aceluiaşi departament. În iunie 1962
devine preşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, iar în
perioada 1965-1969 ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de
Stat. http://www.comunismulinromania.ro/Articole/Nomenclatura-
membrii-I-A-C.html (2.12.2012).
6 Comuna Gurba, județul Arad.
7 Membru al Partidului Național Liberal - Gheorghe Tătărescu.

99
chemată la Timișoara la o conferință unde participa și
Nicolae Ceaușescu. La această conferință se alegea forul
de conducere8 și delegatul la congresul Partidului
[Comunist]. Eu am fost ales din nou membru în
Comitetul Raional UTC Timiș în prima zi și urma să
particip la Congresul Partidului Comunist. În noaptea ce
a urmat am dormit toți delegații la sediul Apărării
Patriotice9 și noaptea ne-au controlat în buzunare și au
găsit în buzunarul meu legitimația scrisă cu numele meu
[din care rezulta] că sunt și membru în partidul lui
Gheorghe Tătărescu.
Dimineața m-au dus în fața lui Ceaușescu. Le-am
dat explicația că a fost o glumă, că a fost o joacă, am dus
și pe elevul care mi-a completat legitimația dar ei au spus
că nu vor uita niciodată acest gest și nu m-au mai
considerat membru în Comitetul Raional UTC și nici

8 Membri de conducere.
9 „Apărarea Patriotică s-a născut în 1940 ca organizaţie pentru
ajutorarea comuniştilor din închisori. Între 1940 şi 1941 a funcţionat
în paralel cu “Comitetul de ajutorare şi apărare a victimelor terorii
imperialiste” şi cu “Comitetul de ajutorare a deţinuţilor politici”. Din
1943, aceste organizaţii au fuzionat şi au continuat să funcţioneze
sub numele de Apărarea Patriotică, al cărei prim preşedinte a fost
neurochirurgul Dimitrie Bagdasar. ” radio România Internațional,
„Instrumente ale instaurării comunismului în România: organizațiile-
s a t e l i t a l e P C R ” , h t t p : / / w w w. r r i . r o / a r h - a r t . s h t m l ?
lang=2&sec=40&art=14137(27.11.2012).

100
delegat la Partid10 și m-au și dat afară din ședință. Am
fost foarte necăjit 11, nu știam ce să mă fac. Mergând spre
casă, văzând că scara înălțării mele pe drumul politicii s-a
prăbușit [m-am întrebat] „Acum tinere, încotro? Ce vei
face?” Atunci, în sinea mea am zis: mă voi întoarce la
Dumnezeul părinților mei. Dar, datorită muncii de partid
ce-am desfășurat-o între anii 1944-1945, am neglijat
școala și eram corigent la două materii, și din cauza asta
n-am putut lua bacalaureatul. Și atunci, ca un copil
nepriceput am zis și am făcut rugăciunea: „Doamne, dacă
tu exiști, mie să-mi împlinești următoarele condiții12 : să
iau cele două corijențe, să iau bacalaureatul în toamnă și
admiterea la facultate la Academia Comercială Regele
Mihai I de la Brașov.” Și într-adevăr Dumnezeu mi-a
îndeplinit aceste pretenții nejustificate ale mele și în
toamna lui '45 eram student la Academia de Înalte Studii
Comerciale și Industriale Regele Mihai I Brașov. Aici,
ținând seama că mă voi întoarce la Dumnezeul părinților
mei, m-am dus și am căutat biserica baptistă pe care am
găsit-o într-o casă în chirie. Erau vreo patruzeci de
membri. Păstorul Mara Cornel m-a primit cu multă

10 La congresul Partidului.
11 Supărat.
12 Dorințe.

101
căldură sufletească, m-am simțit bine la ei în biserică, în
casa lor 13, am frecventat casa lor, biserica lor și în anul
doi de facultate printre cei care erau îmbrăcați în haine
albe pentru botez în biserica din Brașov în 1947 mă aflam
și eu. Deci m-am botezat în 1947 primăvara înainte de a
pleca acasă în vacanța din anul doi de facultate de la
Academia Comercială. În timpul acesta, Seminarul
Baptist 14 s-a mutat de la Buteni la București și eu mi-am
zis: „măi, eu mă înscriu și la Seminar pentru că nu mă
deranjează cu nimic, cursurile la facultate nu sunt
obligatorii și pot să urmez cursurile la Seminar și numai
să dau examen la facultate.”

MS: Părinții v-au susținut în acest demers?

13 A pastorului Mara Cornel.


14 Seminarul Teologic Baptist a fost înființat în anul 1921 la Buteni.
De la Buteni s-a mutat la Arad și în iarna anului 1921 a ajuns în
București unde a funcționat până în anul 1942 când a fost închis ca
urmare a decretelor date de Ion Antonescu privind scoaterea în afara
legii a asociațiilor religioase. Seminarul se redeschide în anul 1946 la
Buteni datorită foametei din țară iar ca urmare a deciziei Comitetului
Executiv al Uniunii Baptiste întrunit în ședință la Oradea între 15-16
noiembrie 1947 a hotărât ca Seminarul să-și redeschidă porțile
începând cu noiembrie 1947 la București.

102
IB: Da. Părinții au fost de acord că erau baptiști și ei.
Mara, pastorul m-a recomandat 15 și m-am înscris la
Seminar. Și, deci, în toamna anului 1947 eram student în
anul trei la Academia Comercială și anul întâi la
Seminarul Baptist din București.

MS: Vă mai aduceți aminte corpul profesoral de atunci?

IB: Da. Director la Seminar era Ioan Socaciu16 care


făcuse studiile în America, Alexa Popovici era tânăr17,
Petre Belicov era doctor în contabilitate, nu teolog,
Dârlea Teodor profesor de limba română, licențiat la
Academia Comercială, și Constantin Adorian, păstor al

15 Una din condițiile înscrierii la Seminar era primirea unei


recomandări din partea bisericii din care provenea candidatul.
16Ioan R. Socaciu a fost director al Seminarului Teologic Baptist din
16 august 1946 până în anul 1948, când este reconfirmat în funcție
de către congresul cultului. Urmează un nou mandat între anii
1948-1951, și încă unul între anii 1951-1954.
17 Alexa Popovici s-a născut la 4 iulie 1915 în orașul Harisburg,
Pennsylvania. În anul 1921 a venit cu părinții în România unde, după
terminarea liceului, urmează Seminarul Teologic Baptist (1933-1937)
iar apoi Institutul Teologic Ortodox (1951-1955). Pentru mai multe
detalii vezi Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din
România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965),
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013, Marius Silveșan,
„Profesorul baptist Alexa Popovici student la Institutul Teologic
Ortodox”, http://istorieevanghelica.ro/2010/09/23/profesorul-baptist-
alexa-popovici-student-la-institutul-teologic-ortodox/.

103
bisericii, care studiase teologia la Hamburg, și mai era
Jean Staneschi, profesor la teologice18 , și el licențiat și
doctor în cadrul Academiei Comerciale.
Și așa, acesta a fost faptul care m-a determinat să mă
înscriu la Seminar. Gândul meu era să mă fac profesor de
științe economice. De aceea am făcut și profilul
pedagogic la facultate. Am vrut să fiu profesor la un liceu
și păstor într-o biserică baptistă că erau multe licee
comerciale pe la orașele mai mici în vremea aceea. Însă,
în 1948 s-a făcut reforma învățământului și a cultelor și
la pedagogie am învățat că profesorii trebuie să fie
devotați clasei muncitoare și să aibă concepția despre
viață materialistă. Când am învățat aceste lucruri, că
acestea sunt condițiile să fi profesor, mi-am dat seama că
în societatea socialistă care se prevedea că se impune la
noi, că eu nu pot fi profesor de științe economice și păstor
la biserică și am renunțat să mă mai fac profesor. În anul
patru de studii la Academia Comercială, prin intervenția

18 Referire la materiile teologice.

104
lui Avram Bunaciu19 care era ministru de Justiție m-am
mutat de la Brașov student la București, unde am
terminat Facultatea de Economie Generală20 în anul 1949
în paralel cu anul doi de studii la Seminarul Teologic
Baptist.

MS: Vă rog să-mi vorbiți de Avram Bunaciu.

IB: Avram Bunaciu a fost consătean cu mine, fiind ceva


mai tânăr decât tata.

19 Avram Bunaciu (1909-1983). Născut în satul Gurba, comuna


Şicula, jud. Arad. Profesia de bază: avocat. Profesor universitar. În
perioada 1945-1946 a fost şef al acuzatorilor publici de pe lângă
Tribunalul Poporului din Bucureşti. Bunaciu a fost însărcinat să
organizeze Tribunalul Poporului din Cluj […]. Subsecretar de stat la
preşedinţia Consiliului de Miniştri (ian.-febr. 1948), apoi ministru al
Justiţiei după înlăturarea lui L. Pătrăşcanu (1948-1949), revenind în
această funcţie pentru numai trei săptămâni în perioada 31 dec.
1957-23 ian. 1958. A ocupat succesiv următoarele funcţii în
conducerea de stat: preşedinte al Comisiei Controlului de Stat cu
rang de ministru (sept.1949-oct. 1950); prim-adjunct al ministrului
Afacerilor Externe (până la 23 iul 1952); reprezentant al Grupului
Naţional Român în Consiliul Uniunii Interparlamentare (până la 17
feb. 1958). Apoi ministru al Afacerilor Externe (1958-1961);
vicepreşedinte al Consiliului de Stat al R.P.R.(1961 şi reales în
1965); preşedinte al Comisiei Electorale Centrale a M.A.N.(1966);
preşedinte al Comisiei Constituţionale a M.A.N. (1965, reales în
1969). http://www.comunismulinromania.ro/Articole/Nomenclatura-
membrii-I-A-C.html (23.06.2012).
20 În cadrul ISP București.

105
MS: Erați rude mai îndepărtate? După nume s-ar putea
presupune acest lucru.

IB: Da, rude cam îndepărtate, dar mă cunoștea de acasă,


din copilărie.

Când am ajuns la București ca să mă mut de la facultate


din Brașov în 1948 în București era condiția ca ministrul
Educației Naționale să dea aprobarea și eu am venit și am
solicitat audiență lui21 care era ministru de justiție. I-am
spus despre ce este vorba, a luat legătura cu ministrul
educației22 și acela a zis „să vină cu cererea la mine că i-o
aprob.” Și m-am dus la ministerul Educației Naționale cu
cererea făcută de mână iar el a scris „se aprobă transferul
studentului Bunaciu Ioan de la Academia Comercială
Brașov la Facultatea de Economie Generală din
București” și semnează ministrul și pune sigiliul lui mic
pe cerere. Când m-am dus la facultatea de la București să

21 Avram Bunaciu.
22 În primul guvern Petru Groza (30 decembrie 1947-14 aprilie
1948), Lothar Răduceanu ministrul Muncii și Asigurărilor Sociale
era și ad-interim la Educație Națională iar Gheorghe Vasilachi era
subsecretar de Stat la Ministerul Educației Naționale. În al doilea
guvern Petru Groza (15 aprilie 1948 – 2 iunie 1952), Gheorghe
Vasilachi era ministrul Învățământului Public. Cf. Stelian Neagoe,
Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele
noastre – 1999, Ediția a II – a revizuită și adăugită, Editura
Machiavelli, București, 1999, pp. 163-164.

106
mă înscriu ca student în anul patru cei de acolo îmi zic:
„domnule, ați fost la ministru? V-a primit ministrul în
audiență?” Păi cum, că se ajunge greu la ministru? Păi nu
vă spune nimic numele? A, da, da.

MS: Vă rog să-mi vorbiți despre omul Avram Bunaciu.

IB: El nu era credincios, dar mama, surorile și unii dintre


nepoții lui sunt baptiști23.

MS: Am citit documente despre înmormântarea mamei


lui Avram Bunaciu în care se menționa faptul că aceasta a
fost de confesiune baptistă24 .

23 Unele din persoanele menționate de pastorul Bunaciu au murit.


24 ACNSAS, fond Documentar, dosar 6904, f. 53. „După ce a rămas
văduvă, a trecut la baptism sub influența fiicei sale Raveca, o
baptistă convinsă. Dar, pe patul de moarte a cerut să vină preotul
greco-catolic și a murit în religia în care s-a născut.” Cf. „Noemi
Bunaciu despre Avram Bunaciu” în Avram Bunaciu: Biografie.
Reflecții. Corespondență, p. 223. Documentele de arhivă pe care le-
am consultat nu menționează nimic despre acest fapt și nici nu avem
certitudinea că cele relatate sunt conforme cu realitatea. Îndoiala
noastră (MS) se datorează pe de-o parte faptului că nu avem
certitudinea existenței unui preot greco-catolic acolo, iar pe de altă
parte modului în care se relaționează autoarea la baptiști. Ne-au atras
atenția două formulări în textul citat. Prima este aceasta: „a trecut la
baptism sub influența fiicei sale Raveca, o baptistă convinsă”, iar a
doua: „a murit în religia în care s-a născut.”

107
IB: Da, el atunci, ca să dea un afront baptiștilor care se
cam lăudau cu el, l-a chemat pe preotul ortodox care a
oficiat serviciul de înmormântare. Dar când a murit sora
lui25 era o perioadă foarte strictă pentru păstori care
puteau predica în afara bisericii numai cu aprobarea
Departamentului Cultelor. Atunci s-a dus diaconul
bisericii la Talpeș Teofil, care acum este în America, și i-a
spus: „vii cu mine să predici la Gurba la sora ministrului
Bunaciu.” Și s-a dus fără nici o aprobare și Bunaciu
plângea lângă mormântul sorei lui.

MS: Cam când s-a întâmplat asta?

IB: 1964. Avram Bunaciu nu era el baptist pe față dar


totuși avea [o oarecare simpatie, îngăduință față de
baptiști].

25 Familia Ioan și Raveca Bunaciu a avut opt fii: „Floare, Pavel,


Raveca, Măriuța, Anuța, Ion, Petru și cel mai mic, Avram”, Cf.
„Noemi Bunaciu despre Avram Bunaciu” în Avram Bunaciu:
Biografie. Reflecții. Corespondență, p. 223. Nu știm exact despre
care soră este vorba dat fiind faptul că în volumul biografic se
menționează doar că Măriuța avea 84 de ani la momentul în care
Noemi Bunaciu a trimis biografia lui Avram Bunaciu către Liviu
Țăranu. „Dintre toți frații, cea mai energică a fost Măriuța. În primul
război mondial, când toți bărbații din casă erau pe front, ea mâna caii
la căruță și muncea ca un bărbat. Era micuță dar solidă și, de altfel,
ea mai trăiește și azi, are optzeci și patru de ani. Cf. ibidem, p. 225.

108
MS: Ați discutat vreodată cu dânsul despre problematica
religioasă, despre concepția sa față de Dumnezeu?

IB: Nu, însă m-am dus la el de mai multe ori și pentru


probleme religioase. De exemplu în 1969 Departamentul
Cultelor nu a mai aprobat înscrierea niciunui elev la
Seminarul teologic Baptist26 și eram un singur profesor,
director era Staneschi, și … cum stăteam m-am dus la
Avram Bunaciu și i-am cerut audiență. El nu m-a primit
în audiență și mi-a zis să scriu pe o scrisoare ce problemă
am să aranjeze27. Eu i-am scris într-o scrisoare ce
probleme am dar nu am primit nici un răspuns. [În
scrisoare i-am] cerut să intervină unde știe dânsul, pentru
că era președintele Comisiei Constituționale a Marii
Adunări Naționale și era în dreptul lui să intervină să se
respecte legea pentru că Seminarul nostru funcționează
datorită faptului că este prevăzut în legea cultelor28 , așa
mi-am motivat eu cererea.
M-am mai dus la Avram Bunaciu atunci când am
vrut să mă înscriu la doctorat dar după un an de zile nu
am primit locul solicitat. În acest context m-am dus la el

26 Pentru aprobare era nevoie de aprobarea Departamentului Cultelor.


27 Cu sensul de a rezolva.
28 Legea pentru regimul general al cultelor religioase din anul 1948.

109
și i-am spus: „de un an de zile nu-mi dă Departamentul29
răspuns.” El mi-a zis „cum nu-ți dă, că noi am dat
răspuns, aprobări să studieze ortodocșii și la Roma și la
Strasbourg și la Paris și cum tu nu ceri nici Londra nici
Parisul, ceri Clujul unde am făcut eu facultatea.” După
aceea îmi zice „uite nu este bine să iau eu telefonul și să
vorbesc cu Dogaru30 , președintele Departamentului, ci
du-te tu la Minister și întreabă ce-i cu cererea ta.”
Încurajat de el m-am dus direct la Departamentul Cultelor
și ei mă primesc cu curtoazie. Mă întreabă ce-i cu mine,
eu le spun că am depus o cerere la dumneavoastră să mi
se dea un loc la doctorat la Institutul Protestant și
dumneavoastră nu-mi răspunde-ți. Și directorul a dat
dispoziție imediat la toți funcționarii să cate în toată
arhiva lor să găsească cerea. Și îmi zice „domnu'
Bunaciu, nu este cerea la noi, nu, nu este. Dar dacă vine
cererea noi imediat o aprobăm.” Și eu i-am spus lui
Țunea, „mă, voi n-ați depus cerere” El îmi răspunde: „am
depus-o dar nu vor ei să recunoască” Și într-adevăr că a

29 Departamentul Cultelor.
30 Dumitru Dogaru (secretar general al Departamentului Cultelor; din
1970 - președintele Departamentului Cultelor; 1957-1975), Viața
religioasă din România: studiu documentar, [Studiu coordonat de
Gh. F. Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor.
Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999,
p. 97.

110
făcut cerea Uniunea31 și [Departamentul Cultelor] mi-a
aprobat locul la doctorat. Iar ideea să mă duc la doctorat a
fost a lui Bende Bela. M-am întâlnit cu el pe coridorul
Institutului [Teologic Protestant], eram cu soția și cu
copilul, și mă întreabă unde sunt iar eu îi răspund că sunt
la București profesor și „măi -zice- vino să-ți dăm
doctoratul32 . Acum nu mai trebuie frecvență. Dai 6 lucrări
de seminar, trei ani și anul patru faci teza.” Da cum33 ?
„Departamentul să ne aprobe un loc pentru baptiști”
Acesta a fost contextul în care m-am dus la Avram
Bunaciu ca să obțin locul34 . Acum nu știu dacă Bunaciu a

31 Uniunea Baptistă.
32 „În anul 1948 în clădirea Facultăţii Teologice Evanghelico-
Reformate din Cluj s-a înfiinţat Institutul Teologic Protestant de Grad
Universitar în temeiul Legii Cultelor, Decretul nr. 177/1948 (art.
44-52) în urma Deciziunii Ministerului Cultelor nr. 42.898/1948,
unind într-o instituţie comună formarea viitorilor preoţi pentru cele
patru biserici protestante istorice din România: Biserica Reformată,
Biserica Evanghelică C.A., Biserica Evanghelică C.A.S.P. şi Biserica
Unitariană. Conform art. 16. litera b. al Deciziunii Institutul Teologic
Protestant de Grad Universitar din Cluj este abilitat să organizeze
studii de doctorat. Conform acestor acte normative, aprobarea
planurilor de învăţământ, atestarea diplomelor de licenţă şi de doctor
în teologie, aprobarea numirilor cadrelor didactice, confirmarea
titlurilor didactice de conferenţiar universitar şi profesor universitar a
fost exercitat de către Ministerul Cultelor, respectiv Departamentul
Cultelor.”, „Institutul Teologic Protestant Cluj – Scurt istoric”, http://
www.proteo.cj.edu.ro/?q=node/3 (27.11.2012).
33 Cum aș putea obține statutul de doctorand la ITP?
34 Locul la doctorat.

111
vorbit cu ei sau nu, că ei tare m-or primit cu bunăvoință și
imediat mi-au dat aprobarea.

MS: Vă rog să ne întoarcem la momentul în care ați


absolvit Seminarul Teologic Baptist cu rugămintea de a-
mi vorbi (a-mi spune) despre activitatea dumneavoastră.

IB: În anul doi de Seminar am fost repartizat la Curtici în


practică unde n-am putut sta pentru că era zonă de
frontieră și erau pe acolo niște revolte țărănești datorate
colectivizării și am plecat la Lugoj să fac practica
pastorală la biserica de acolo.

MS: Cine era pastor la biserica din Lugoj?

IB: Drăgilă Dumitru, un pionier bătrân. După ce am


terminat practica de două luni, biserica m-a ales păstor și
mi-a dat jumătate din salar35 pe timpul anului școlar că
trebuia să vin [de la București].

MS: Cât era salariul?

IB: 3000 lei jumătate de normă în 1949-1950. Așa că


toamna, în 1950, Uniunea a făcut cerere la Ministerul

35 Salariu.

112
Cultelor pentru recunoașterea seminariștilor din anul trei
care erau aleși pastori în biserici și eu eram din categoria
aceea, fiind în anul trei și ales pastor la Lugoj36 . Și m-am
dus pastor la Lugoj unde m-am simțit foarte bine în acea
biserică mare de 210 membri. În primăvara anului 1950 a
venit un inspector general să-mi ia datele ca să-mi dea
aprobarea [de funcționare ca] pastor. Mă întreabă cine
sunt, pe unde am umblat, ce studii am începând cu școala
generală, constată că am liceul, că am [absolvit]
Academia Comercială și zice: „domnule, Uniunea ar
trebui să-ți dea bursă să mergi să studiezi la reformați la
Cluj37 să-și facă cadre tinere pentru Seminar că n-au
profesori la Seminar cu pregătire teologică și dumneata ai
putea [merge la facultate]” - aveam douăzeci și cinci de
ani atunci -. Și eu am zis: „sunt mulțumit în această
biserică, tata nu mai are bani să mă țină la facultate, eu
stau aici, nu mă pot duce” ”Uniunea să-ți dea
bursă” „ Uniunea n-are bani pentru funcționarii ei, cum
să-mi mai dea bursă?” „Măi, măi, auzi? La Mănăștur
postul de păstor e vacant, du-te și tratează cu biserica. Te
duci și te angajezi pastor la Mănăștur, dimineața te duci
la cursuri și după amiaza te ocupi de parohie” Zic, bine

36 La momentul respectiv Seminarul avea numai trei ani.


37 La Institutul Teologic Protestant.

113
vorbește omul acesta. Am vorbit cu comitetul bisericii și
frații îmi zic „da domne, e bine ca să înaintezi că ești
tânăr. Suntem de acord să te lăsăm să studiezi, încă ți-am
da noi salariul jumătate dacă făgăduiești că vi la noi după
ce termini”, dar n-am făgăduit aceasta. Deci, la sugestia
acestui om, inspector al Ministerului Cultelor m-am dus
la Mănăștur, am predicat și celor de acolo le-o plăcut de
mine așa că m-am dus a doua zi cu Dan 38 care era
președintele Cultului la Institutul Teologic Protestant să
vedem despre ce este vorba. Ei mi-au spus că sunt de
acord să mă primească și deci în toamna anului 1951 am
fost păstor la Mănăștur și student la Institutul Teologic
Protestant din Cluj împreună cu soția mea39. După zece
ani m-am dus la Cluj unde m-am întâlnit cu Bende Bela,
prorectorul Institutului Teologic Protestant, iar acesta mi-
a dat ideea să urmez doctoratul. Și aceasta pentru mine
este o mărturie că Dumnezeu din pântecele mamei mele
m-a ales să predic Evanghelia în România comunistă deși
când m-am născut eu România nu era comunistă.

38 Dan Ioan.
39 Bunaciu Otilia a urmat împreună cu soțul acesteia timp de doi ani
cursurile Institutului Teologic Protestant. După ce pastorul Bunaciu a
devenit secretar și profesor la Seminar, aceasta a fost nevoită să
întrerupă facultatea.

114
MS: Ați menționat anterior numele lui Ioachim Țunea, de
aceea vă rog să-mi vorbiți despre dânsul și relația
dumneavoastră cu dânsul.

IB: Relația mea cu el a fost una bună. Eu l-am respectat


că am avut calitatea să respect conducătorii, însă el era
fricos și nu puteai conta pe cuvântul lui și din cauza
aceasta când a venit Țon și-a putut face gașcă40 pentru că
Țunea a dat bir cu fugiții, nu știa încotro să o apuce. Era
secretar general dar pierdut pentru că el era fricos și făcea
tot ce zicea Departamentul Cultelor dar îndulcea
lucrurile, cum le vedea, cum le spunea și la Departament
era bine văzut. Și și-a creat relații și a rezolvat multe
probleme în cult. De aceea când am scris despre istoria
lui eu am notat lucrurile, realizările pe care el le-a făcut
prin felului lui de a fi, dar ca om nu avea cuvânt și n-avea
caracter41.

40 Referire la Iosif Țon.


41 În cadrul Dosarului de urmărire informativă al pastorului Ioan
Bunaciu se regăsesc mai multe note informative semnate de Ioachim
Țunea sub numele de cod „Fagure”. Alegerea acestui nume
conspirativ se poate datora și faptului că tatăl lui Ioachim Țunea era
stupar. ACNSAS, Fond Informativ, Dosar 23346 vol. 1, ff. 87-90, ff.
96-97, ff. 120-122.

115
MS: De ce îl caracterizați astfel? V-ați lovit
dumneavoastră de niște aspecte? Menționați anterior
faptul că atunci când Ioachim Țunea se afla în
conducerea cultului Uniunea nu a depus cererea
dumneavoastră la Departamentul Cultelor ca să vă aprobe
înscrierea la studiile de doctorat.

IB: Da, eu cred că nu a depus.

MS: Am stat de vorbă cu pastori care l-au cunoscut pe


Ioachim Țunea și am aflat cu acest prilej că era numit
„fratele mâine”. Dumneavoastră ce îmi puteți spune?

IB: El avea tactica aceasta că toate problemele le ducea


la Departament și ce obținea de la Departament făcea și
de aceea zicea lasă că mă duc să văd ce rezolv.

MS: Cum s-a relaționat pastorul Țunea cu ceilalți din


cult? Cu păstorii?

IB: Foarte bine. Era foarte primitor, foarte cald în relații.


Când vorbea nu te jignea, îi puteai spune orice, nu se
supăra. Dar relațiile lui cu ce te cosea la spate asta nu
știai.

116
MS: V-a spus vreodată că are oameni la Departamentul
Cultelor sau la Securitate?

IB: Da, spunea. Era în bune relații cu Nenciu42,


președintele Departamentului [Cultelor], cu Sorin43,
director [în cadrul departamentului Cultelor] care
răspundea de învățământ și dacă el te prezenta lor [erai
bine văzut].

MS: Aș dori să abordăm acum o problemă spinoasă în


societatea românească, cea a colaborării cu Securitatea.
Care a fost relația dumneavoastră cu Securitatea și ce ați
constatat în urma consultării dosarului de securitate?

IB: Mie mi-a fost groază de securiști și Securitate44 , am


fugit de ei ca Dracu de tămâie și de aceea eu nu m-am
dus la Securitate să-mi văd dosarele.

42 Gheorghe Nenciu a fost director al Departamentului Cultelor în


perioada 1975-4.02.1977. Vezi în acest sens Viața religioasă din
România: studiu documentar, [Studiu coordonat de Gh. F.
Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor.
Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999,
p. 97.
43 Sorin Iulian.
44Vezi în acest sens ACNSAS, Fond Informativ, dosar 123346, ff.
136-137.

117
MS: Nu v-ați consultat dosarul integral45 dar din
documentele pe care le-ați văzut ce ați constatat?

IB: La Departamentul Cultelor era consilierul Costea46


care spunea că a fost profesor dar unii vorbeau că a fost
colonel și toate relațiile cu străinii le prezentam numai la
el. Eu am spus în ședința publică când s-a arătat că atunci
când vin străinii în țara noastră trebuie să dăm notă de
protocol că dau notă de protocol despre străini ca să nu se
folosească ei de slujba de predicare a Evangheliei pentru
spionaj, că așa ni s-a spus. Și într-adevăr am dat note de
protocol despre toți cei care au venit la bisericile mele47,
la Seminar și eu fiind un om deschis le-am spus și
străinilor: „vizita dumneavoastră va fi cunoscută la
Departamentul Cultelor, dar dacă vă țineți de Evanghelie
vă garantez că nu veți avea nici o greutate.” Cei care ne
vizitau biserica erau avertizați și prin faptul că în
amvonul bisericii noastre scria în română și în engleză

45 Între timp și-a consultat dosarul și a primit și fotocopiile după


documentele solicitate.
46 Acesta se ocupa cu relațiile externe ale cultelor.
47Nota de protocol nu este același lucru cu nota informativă. Nota de
protocol se dădea către Departamentul Cultelor instituția care
reglementa raporturile cultelor cu Statul iar nota informativă se
dădea la Securitate sau în case informative fiind semnată de cele mai
multe ori cu un nume de cod.

118
„Domnule, noi vrem să-l vedem pe Isus”48 și când
străinul se uita că predica merge vedea mai întâi
„Domnule, să ne predici despre Isus.” Străinilor le
spuneam „ați văzut ca în orice țară și cele bune și cele
rele, luați-le pe cele bune și duceți-le mai departe, de cele
rele e plină lumea de ele”. Aceasta a fost relația mea, iar
în relația cu străinii le-am spus acestora „noi v-am primit
bine în numele Domnului, vorbiți-ne de bine în țara
dumneavoastră.” În această problemă49 nu mă înțelegeam
cu consilierul de la relații externe Eu îi duceam nota de
protocol după ce plecau străinii și el îmi zicea „de ce nu
vii înainte să ne spui?” „De ce să vin, ca să-mi spune-ți
că străinul nu are voie să predice, numai să se uite.” Și
zic „dacă vreți să faceți o slujbă pentru țară lăsați-ne pe
noi să lucrăm cum știm noi” Consilierul îmi răspunde „nu
eu, președintele cere asta” Și zic: „Ce rău facem?
Împotriva binelui nu există lege. Dacă străinii care vin la
mine îi primesc bine, se simt bine și merg în țară și
vizitează și predică la biserica lui Bunaciu și a fost atâta
lume și așa bine m-a primit și așa am predicat, ce rău
facem?” Consilierul îmi răspunde da, da. De asemenea,

48 Ioan 12:21.
49 Cea a relațiilor cu străinii.

119
am păstrat relații ecumenice cu episcopii, cu mitropolitul,
cu episcopul patriarhal Vasile Târgovișteanul50.

MS: O întrebare delicată acum, revenind la problematica


anterioară. Ați colaborat cu Securitatea?

IB: Nu, n-am colaborat, dar Securitatea folosea


informațiile mele.

MS: La ce vă referiți?

IB: Mă refer la faptul că nota mea de protocol era folosită


de către Securitate. Consider că acest Costea51 dădea
informațiile noastre mai departe la Securitate. Și cum se
zice „se făcură că lucrară, se făcură că plătiră”, Securiștii,
ca să-și facă material, mergeau la Departament și îi
întreba „Ce mai știți de la baptiști?” Și probabil securistul
care se ocupa de mine mă numea în capul lui Baciu și

50 „La 10 dec. 1979 a fost ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul


"Târgovișteanul” (hirotonit la 20 ian. 1980); din 16 nov. 1982 până la
1 aug. 1988 a fost și rector al Institutului Teologic Universitar din
București”, La Târgoviște va avea loc un Parastas in memoria
A r h i e p i s c o p u l u i Va s i l e T â r g o v i ș t e a n u l ” , h t t p : / /
www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/la-targoviste-avea-un-
parastas-memoria-arhiepiscopului-vasile-targovisteanul-97263.html
(27.11.2012).
51 Consilierul pentru relații externe de la Departamentul Cultelor.

120
semna. N-am văzut numele meu semnat de mine Baciu.
Dar scris Baciu ai văzut?

MS: Am văzut un document în care se menționa „să


pregătim sursa Baciu”, „se atrage atenția asupra sursei”
dar nu am găsit nici un document din care să rezulte că
ați fi semnat vre-un angajament în urma căruia să primiți
numele de cod Baciu52.

MS: Ce-mi puteți spune despre perioada în care ați fost


chemat la miliție și de acolo dus la Securitate unde ați
fost obligat să semnați un angajament? Ați dat curs
angajamentului respectiv?

IB: Nu. Ei m-au chemat la Miliție la evidența populației


și [după ce am ajuns acolo], mi-au zis „stai puțin.” A
venit civilul și m-a dus la Securitate53. [Ajuns acolo], mă
bagă într-un birou, vine un civil cu două dosare mari,
pune pistolul pe masă [și mă întreabă] „Ști unde
ești?” „Da, la Securitate.” „Ești în anchetă militară, scrie-
ți autobiografia.” Am început și când ajung pe la anii '40

52 Am discutat problematica colaboraționismului în biografia


pastorului Ioan Bunaciu care se regăsește în această carte.
53 La Securitatea din Cluj. Vezi în acest sens și Procesul Verbal de
interogatoriu în ACNSAS, Fond Informativ, dosar 123346, vol. 1, ff.
56-58.

121
cu legionarii îmi zice „avem informații că ai fost
legionar.” Atunci m-am sculat în picioare și am strigat la
el „întrebați pe Suciu Vasile, directorul liceului54 cine a
fost Bunaciu în 1940 și 1941 în Liceul Comercial din
Arad, fiindcă mie îmi zicea «bolșevicul».” „Stai jos,
domnule, că aici ești în anchetă militară.” Am stat jos dar
i-am spus că nu admit să-mi spună că am fost legionar.
Asta nu este notată acolo?

MS: Nu, acest eveniment nu este menționat în dosarul


dumneavoastră.

IB: Eu nu am recunoscut nimic din ce spun ei acolo55 . N-


am recunoscut, am tăgăduit că eu am vorbit [împotriva]
regimului. „Nu domnule că noi credem ce zici dumneata,
noi avem două semnături [de] la două persoane care te-au
ascultat când ai vorbit56 și pe baza asta îți facem procesul.
Și atunci când am făcut angajamentul, el57 mi-a dictat ce
să scriu acolo. Că am vorbit împotriva regimului astea nu

54 Liceul Comercial din Arad.


55Referire la faptul că a vorbit împotriva regimului care a constituit
acuzația principală din dosarul său.
56 Când a vorbit în predicile sale împotriva regimului.
57 Ofițerul de securitate.

122
sunt cuvintele mele dar eu am scris ce-a zis anchetatorul
pentru că mie nu mi-a dat voie să zic nimic. Când mi-a
citit ce am semnat eu, că am vorbit împotriva regimului,
m-am necăjit 58 rău și în momentul acela mi-a venit ideea
care m-a salvat. L-am întrebat pe ofițer următoarele: „Să-
mi explicați mie ce înseamnă să colaborez cu
dumneavoastră.”

MS: L-ați întrebat dumneavoastră?

IB: Da, după ce am semnat și am citit [angajamentul].


Anchetatorul îmi spune „Ști ce, acum ești obosit, este
târziu, vii data viitoare, discutăm mai mult și atuncea îți
explicăm. Și m-a chemat din șapte în șapte zile de trei ori.
Eu zic „așa ceva nu pot face”59 , așa i-am spus întotdeauna
și a treia oară îmi spune: „bagă de seamă, vii a patra oară
la noi dar să fii pregătit ce-mi răspunzi pentru că asupra
dumneata apasă o pedeapsă grea de optsprezece ani
[închisoare] care depinde de răspunsul ce-l dai.” Când am
auzit și asta … Și atunci ce-am făcut? Otilia, când să mă
duc a patra oară [îmi zice] „vin și eu cu tine că văd că ți-

58 Supărat.
59 Să colaborez cu Securitatea.

123
i60 rău tare să nu se întâmple ceva pe drum. Am plecat și
am intrat la clinica de nervi61 și când m-a văzut medicul
de la urgențe62 zice „dumneata rămâi aici, nu mai pleci de
la noi” că se vedea pe mine că nu eram bine. Și așa am
scăpat de Securitate.

MS: În perioada aceasta ați dat note informative?

IB: Nu am dat.

MS: Nu v-au cerut?

IB: Ca să mă încerce ei mi-au cerut să le prezint modul


de organizare a Comunității [Baptiste Cluj] și eu le-am
dat: pastor raional, pastor așa, pastor așa, nume, prenume
cu datele din buletin, atât.

MS: Din documentele consultate rezultă că a existat o


opoziție din partea dumneavoastră față de colaborarea cu
Securitatea.

60 Îți.
61 În drum spre locul de întâlnire cu securistul au trecut prin fața unei
clinicii sau spital de psihiatrie.
62 Posibil medicul de gardă.

124
IB: Tot timpul

MS: Trecând la anii '70, vă rog să-mi vorbiți despre


TCM 63.

IB: James Dullin, președintele TCM-lui, despre care am


mai vorbit, mi-a trimis trei, patru misionari pe care i-am
dus prin misiune. După aceea, în cadrul unei scrisori, îmi
scrie următoarele „Frate Bunaciu, aceștia suntem noi, te
rog prezintă scrisoarea aceasta la Departamentul Cultelor.
Noi nu vrem altceva decât să predicăm Evanghelia și să
ducem medicamente la bolnavii pe care îi întâlnim în
biserici.” Mă duc la Departament cu scrisoarea și după ce
o citesc cei de acolo zic „ooo, așa oameni să tot vină,
scrie-i să vină” și l-am invitat și a venit cu trei misionari
și până și acum lucrez cu organizația TCM și copilul
meu64 lucrează, e în bordul ei. Adică m-au cunoscut
oamenii și zice acela, după ce-și termină misiunea cu
mine, „acum mă duc în America și chem bordul și îi spun
că în cinci zile, condus de fratele Bunaciu, am predicat
Evanghelia la cinci mii de suflete în bisericile prin care
am fost. Și unii vor zice: «te-ai pus în slujba unui

63 TCM – Training Christians for Ministry.


64 Otniel Bunaciu.

125
comunist?» și eu am să le spun: comunist să fie fratele
Bunaciu, Domnul să-i binecuvânteze pe comuniștii care
ne ajută să predicăm Evanghelia.” Adică n-am umblat în
ascuns, am fost deschis.

MS: Vă rog acum să-mi vorbiți despre vizita


evanghelistului Billy Graham în România.

IB: Când a venit ideea prima dată ca să vină Billy


Graham în România, Haraszti65 m-a căutat pe mine la
Seminar și cu el am tratat problema cum să procedăm ca
să vină Billy Graham.

65 Sandor Ritter (1920-1988), cunoscut cu precădere sub numele


Alexander Haraszti, s-a născut într-o familie de evrei din Ungaria. În
1944 a obținut titlul de doctor în lingvistică la Universitatea din
Budapesta. În același an a devenit pastor baptist și a început să
lucreze ca profesor la Seminarul Teologic Baptist din capitala
ungară. În 1951 a absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta. În
1956 a părăsit Ungaria împreună cu soția, stabilindu-se în S.U.A.
unde a continuat să profeseze ca medic. Concomitent a devenit un
colaborator apropiat al lui Billy Graham, servind ca emisar
permanent al acestuia în țările Europei de Est. Beneficiind de o vastă
energie, inteligență, finețe diplomatică și cunoștințe impresionante în
domeniul istoriei și religiei, Haraszti a reușit să organizeze în cele
mai bune condiții vizitele lui Billy Graham în Ungaria, Polonia,
R.D.G., România și U.R.S.S. pentru ca reverendul să-și poată
îndeplini misiunea istorică de a propovădui Evanghelia în spatele
Cortinei de Fier”. Denisa Bodeanu,, Valentin Vasile (editori),
Afacerea „Evanghelistul”: vizita lui Billy Graham în România
(1985), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, nota 54, p. 22.

126
MS: Când au avut loc aceste discuții?

IB: Cu vreo patru ani înainte de a veni [Billy Graham în


România]66 , când era Mara președinte al cultului, înainte
de a veni Hușan și Talpoș. De exemplu Haraszti îmi zicea
„du-te la mitropolitul Nicolae67 și spune-i, «dacă vine să
predice Billy Graham la Ferentari68 , el îl primește în
biserica lui de la Timișoara?»” Adică Billy Graham vine
invitatul meu și după ce vine invitat la mine el, Nicolae
să-l primească la el în Banat. Eu nu m-am dus direct la
Nicolae să-i spun asta ci așteptam o ocazie, că atunci ne
întâlneam aproape lunar [la conferințele
interconfesionale] și, eu cu toți vorbeam. [După ce i-am
spus despre vizită], mitropolitul Nicolae îmi zice
„domnule, dacă vine Billy Graham în România și predică
în biserica dumneata, eu îl primesc și în biserica mea.”
Eu i-am comunicat lui Haraszti care este răspunsul
Mitropolitului Nicolae și el a zis „bine.” Haraszti a mai
venit pe la mine de vreo trei ori dar după ce a căzut Mara

66 La începutul anilor '80.


67 Mitropolitul Nicolae al Banatului.
68 În biserica baptistă.

127
și s-a schimbat și la Departament Nenciu69 , eu am fost
scos din horă și nu mai știu nimic despre venirea lui Billy
Graham. În ziua în care a venit Billy Graham eu aveam
bilet dat de Uniune să mă duc în Israel cu un grup de
păstori pentru doisprezece zile. Dar înainte de a pleca în
Israel m-am dus la Hotel București unde se caza Billy
Graham fiindcă îl cunoșteam pe copilul lui70 , pe
secretarul lui, pe Haraszti, numai că am ajuns după ce
Billy Graham a urcat în cameră, așa că am rămas jos în
hol fiindcă unde era copilul lui, secretarul lui, era
Harastzi și era și Popescu71 de la Departament și un alt
funcționar de la Departamentul Cultelor. Apar și eu cu
soția, vorbesc cu Haraszti, mă salut cu secretarul, îl întreb

69 Gheorghe Nenciu, vicepreşedintele Departamentului Cultelor a


fost numit pentru o perioadă de interimat în funcţia de conducător al
Departamentului Cultelor, Adrian Nicolae Petcu, „Aactivitatea
Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989) Partea I-
a ” , h t t p : / / w w w. a g e r o - s t u t t g a r t . d e / R E V I S TA - A G E R O /
COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in
%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae
%20Petcu.htm (2.12.2012)
70 Franklin Graham.
71 Ion Popescu a fost începând cu anul 1977 director al Direcției
Relații Culte din Departamentul Cultelor. Ovidiu Bozgan, Cronica
unui eșec previzibil. România și Sfântul Scaun în epoca
pontificatului lui Paul al VI-lea (1963-1978), Editura Curtea Veche,
București, 2004, apud, Denisa Bodeanu, Valentin Vasile (editori),
Afacerea „Evanghelistul”: vizita lui Billy Graham în România
(1985), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, nota 56, p. 23.

128
„cum ați călătorit?” și lucruri din acestea și văd că vine la
mine nu Popescu ci aghiotantul lui care mă întreabă
„Domnule Bunaciu, ce căutați pe aici?” Eu i-am răspuns
„Am venit să-mi văd prietenii.”

MS: V-au dat voie să vorbiți cu el când v-ați dus la hotel?

IB: Eu nu m-am dus să cer voie de la nimeni. Eu am


rămas în hol[ul hotelului] pentru că el plecase. Am
întârziat eu că altfel, dacă-l prindeam, vorbeam și cu el.
Am vorbit cu copilul lui și cu secretarul lui, cu Haraszti,
cu aceștia vorbeam acolo72 despre cum au călătorit și alte
lucruri de genul acesta.

MS: Vă rog să-mi vorbiți de contextul în care fiul


dumneavoastră, Otniel Bunaciu, a ajuns să studieze la
Oxford în anii '80.

IB: Propunerea ca Oti să studieze la Oxford a venit din


partea Alianței Mondiale Baptiste. Această organizație
cunoștea faptul că Seminarul Teologic Baptist din
București are nevoie de noi cadre, astfel că Paul

72 În holul hotelului.

129
Tibedieux și John David Hopper73 , reprezentanții
Convenției Baptiste de Sud în Alianța Mondială Baptistă,
l-au propus pe Otniel Bunaciu să studieze la Oxford cu
condiția ca acesta să se întoarcă în România după
finalizarea studiilor, să predice Evanghelia ca pastor și să
fie profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.
Oti avea avantajul cunoașterii limbilor engleză și
germană pe care le vorbea fluent. Ei au făcut propunerea
care a fost aprobată de Alianța Mondială Baptistă, iar
decizia i-a fost comunicată și lui Barry White, directorul
Colegiului Regent's Park din Oxford și profesor
universitar la Universitatea Oxford. Barry White i-a scris
Mitropolitului Antonie Plămădeală pe care îl cunoștea din
perioada în care acesta fusese student la Oxford74. Barry
White m-a trimis apoi la Mitropolitul Antonie Plămădeală
spunându-mi „el a fost la noi în vizită când era student și
ne cunoaște.” M-am dus și am vorbit cu Mitropolitul
Antonie Plămădeală cu rugămintea de a vorbi cu Ion
Cumpănașu de la Departamentul Cultelor iar acesta mi-a
spus „mi-a scris și mie Barry White și mâine mă duc la
Cumpănașu.”

73 Vezi și Ioan Bunaciu, Istoria răspândirii credinței creștine baptiste


în România, Editura Uniunii Baptiste din R.S.R., 1981, p. 30.
74 Vezi în acest sens secțiunea Martiri sub comunism din cadrul
articolului Martirii noștri în cadrul acestei cărți.

130
După aceea, Gerhard Class75, secretarul general al
Alianței Mondiale Baptiste, aflându-se în România, a
trecut și el pe la Departamentul Cultelor și i-a spus că
Alianța Mondială Baptistă este nemulțumită de faptul că
a oferit o bursă de studii teologice la Oxford pentru fiul
directorului Seminarului Teologic Baptist și ei76 nu au
oferit nici un răspuns. Dacă Otniel Bunaciu, nu
corespunde să propună ei pe altcineva. Informații despre
discuțiile care au avut loc la Departamentul Cultelor mi-
au fost relatate de către George Cârstoiu, care la
momentul respectiv era inspector principal în cadrul
Departamentului Cultelor.
Între timp eu am vorbit și cu episcopul ortodox Vasile
Târgovișteanul la recomandarea rectorului de la Regent's
Park care mi-a spus „Vorbește cu episcopul Vasile
Târgovișteanul, că acela dă aprobările pentru teologi să
studieze în străinătate”. Folosesc prilejul când aveam o
întâlnire [interconfesională] și mă duc la episcop și îi zic:
„Preasfinte, uite, am un băiat care are bursă la
Oxford.” „Păi –zice- nu i-o dat pașaport?” „Da, păi o

75 Gerhard Class (1928-1988) a fost secretar general al Federației


Baptiste Europene și al Alianței Mondiale Baptiste, „Știri din toată
lumea. Gerhard Class 1928-1988” în Revista Lucruri noi și vechi,
Redactor șef Doru Motz, Vol. 4, Nr. 18, iunie-iulie 1988, p. 2.
76 Departamentul Cultelor.

131
vorbă bună puteți pune ca să plece.” Zice „păi asta da,
asta o fac.”
La puțin timp după ce a plecat Oti la Oxford a venit în
România episcopul anglican care supraveghea parohiile
anglicane din România. În acest context preotul Bisericii
Anglicane din București m-a întrebat dacă episcopul
poate să vină să predice la capelă77 . Eu am zis da și
episcopul anglican a predicat la Capela Seminarului
Teologic Baptist. După aceea, ambasadorul Angliei a dat
o masă78 la reședința lui la care a participat episcopul
anglican, preotul Bisericii Anglicane din Bucureşti, eu cu
soţia, Rusu79 de la ortodocşi, episcopul ortodox Vasile
Târgovişteanul, ambasadorul cu soţia şi cu copilul. La
masă ambasadorul ne-a spus despre copilul lui care
tocmai venise de la Oxford și atunci eu i-am spus că fiul
meu tocmai plecase la Oxford80 . În mediul acela
adresându-mă Episcopului Vasile Târgovișteanul, zic:
„Părinte, Oti e la Oxford” iar el zice: „mare este

77 Capela Seminarului Teologic Baptist din București.


78 Cină.
79 Cel care l-a tradus pe Billy Graham în turneul său evanghelistic
întreprins în România în toamna anului 1985.
80 De 2-3 săptămâni.

132
Dumnezeu. Domn Bunaciu, să mă credeți că am avut și
eu un cuvânt în asta.”

Dacă ar fi să spun cine l-a trimis pe Oti la Oxford aș


spune că Dumnezeu prin Dr. Barry White care m-a trimis
să vorbesc cu Episcopul Vasile Târgovișteanul și cu
Antonie Plămădeală.

MS: În acest context al anilor '80 ați extins biserica din


Ferentari?

IB: Da. Când am construit biserica, am scris o scrisoare


în străinătate și am primit 70.000 $ în cecuri prin poștă și
toate cecurile le-am depus la Banca de Comerț Exterior și
am plătit cheltuielile de construcție cu ei81 și schimbul era
18 lei pentru un dolar și nu 11 cât era [oficial. Acesta este
contextul în care,] într-o duminică dimineața mă cheamă
Roșianu82 la el și mă ia că „domnule, ți-am dat aprobarea
să-ți faci biserică și dumneata ai scris în străinătate să-ți
trimită dolari și i-ai primit. De ce ai făcut treaba asta?”

81Este vorba de reparațiile și modernizarea clădirii Bisericii Baptiste


din cartierul Ferentari.
82 Ion Roșianu a fost președinte la Departamentului Cultelor în
perioada 4.02.1977-7.05.1984.

133
„Domnule președinte, am vrut să fac o slujbă pentru
România, să cumpăr var și nisip pe dolari” Când i-am zis
asta el mi-a răspuns „Domn Bunaciu,vă cred dar nu-i
voie, nu-i voie. Poți să faci lucrarea aceasta cu banii care
îi ai fără să mai scrii în străinătate?” „Pot”, am zis eu.
Când veneau consilierii le spuneam: „Ce-mi puteți face
dacă trăim bine în România și vine informația la voi?
Împotriva binelui nu există lege.” Ce puteau să-mi facă
că nu i-am anunțat cu privire la vizitele străinilor?
În '82 Sorin [Iulian], directorul de la
Departamentul Cultelor, m-a învățat cum să fac ca să
obțin aprobarea de construcție pentru Biserica din
Ferentari. El mi-a zis „domnule, nu putem să
aprobăm[cererea dumneavoastră pentru] că acum se
dărâmă biserici și s-a mers pe dărâmare, numai uite ce
spun eu. Faci un memoriu către Ion Ioniță83 , generalul,
pentru că el este prim vice președinte al Consiliului de
Miniștri și el răspunde de culte în guvern. Numai el te

83Ion Ioniţă. 1924-1987. Născut în com. Mătăsaru, jud. Dâmboviţa.


Membru de partid din 1945. Profesia de bază: lăcătuş mecanic.
Studii: Şcoala serală de partid de pe lângă Direcţia Centrală a
Ministerului Forţelor Armate; Academia Militară Superioară „K.E.
Voroşilov” din U.R.S.S. Funcţii mai importante: Comandant al
Forţelor Aeriene Militare ale R.P.R. (febr.-nov.1956); ministrul
Forţelor Armate (1966-1972); ministrul Apărării Naţionale
(1972-1976); viceprim-ministru al Guvernului (1976-1982). http://
www.comunismulinromania.ro/Articole/Nomenclatura-membrii-II-
D-L.html (2.12.2012).

134
poate [ajuta]. Și să spui că vin străini la dumneata și când
văd biserica așa mică și înghesuită lasă o impresie urâtă
și zic «dacă nici Bunaciu nu zidește care vorbește de bine
România atunci cine mai zidește?»” Și în felul acesta am
făcut cererea împreună cu Sorin și am pus-o prin poștă84
la prim vice președintele [Consiliului de Miniștri], Ion
Ioniță, [scrisoare care se încheia prin cuvintele] „ajutați-
mă să vorbesc de bine România.” Răspunsul a venit de la
Ion Ioniță la Pană85 , primarul Capitalei „Rezolvați
problema aceasta, interese superioare de stat.”
Odată mă cheamă Costea pe mine, pe Hușan și pe Talpoș,
erau ei în funcție86 pentru că niște străinii or cântat la
Hușan în biserică și era mare bai. „Dacă în biserica
dumneata cântă străinii, ce se întâmplă în celelalte
biserici?” Costea către el87 . Și Hușan se enervează că
„dacă este așa cu străinii eu plec.” După ce se face liniște
eu zic „Domnu consilier, dacă vin niște catolici și intră în
Biserica Sfântul Iosif88 pot să-și facă cruce?” Zice „da,

84 Am trimis-o prin poștă.


85 Gheorghe Pană.
86Pastorul Hușan Mihai era președinte al cultului iar pastorul Talpoș
Vasile secretar general în perioada 1984-1988.
87 Către Hușan.
88Referire la Catedrala Sfântul Iosif din București.

135
pot să-și facă cruce” „Păi noi baptiștii în loc de cruce
cântăm o cântare. Ce rău or făcut că or cântat o cântare?
Ce rău or făcut –zic- că au cântat o cântare la frații lor din
România?” Măi, când i-am zis asta n-o mai zis nimic Și
încă ceva măi, n-am spus rău de nimeni la nimeni și ei or
avut încredere în mine că știau că eu nu-s limbă lungă.
De exemplu Sorin [Iulian] la început zice: „dumneata îl
cunoști pe Țon de când o fost student la Cluj, hai descrie-
mi-l și cu cele bune și cu cele rele ca să ne facem și noi o
oglindă89 despre el.” Dar eu zic ”Domnu inspector, eu
sunt evanghelist, Evanghelia înseamnă veste bună. Tot ce
știu bine și bun despre Țon eu scriu, dar rău eu nu scriu.”
Eu am învățat la Cluj de la președintele nostru Dan [Ioan]
„Bine de toată lumea, rău de nimeni.”

MS: Un alt aspect despre care doresc să discutăm face


referire la vizita unui străin în România. O notă raport a
Securității vorbește despre faptul că în august 1974 a fost
în România un cetățean francez Chaix Charles de la
Colegiul de grad Universitar din Paris. Știți ceva despre
această vizită?

IB: Nu

89 Părere.

136
MS: V-am întrebat acest lucru deoarece în nota raport a
Securității Cluj din anul 1974 se menționează că la data
de 16 august 1974 aceasta a contactat pe colaboratorul
Baciu Pavel din problema baptistă care a relatat despre
vizita francezului respectiv, precum și despre faptul că
acesta s-a întâlnit la Cluj cu pastorul Talpoș Vasile. Din
context rezultă că informatorul se afla în apropierea
pastorului Talpoș.

IB: Eu nu-l cunosc. Eu în '55 toamna am venit în


București.

MS: Alexa Popovici era mai mare ca dumneavoastră.

IB: Cu zece ani.

MS: Mai era director adjunct la Seminarul Teologic când


ați venit dumneavoastră în București?

IB: Nu, nu mai era că atunci i s-a retras recunoașterea de


director adjunct la Seminar când am venit eu [ca secretar
și profesor].

MS: În 1954 i s-a retras recunoașterea?

137
IB: Da, în 1954 că era student. El s-a înscris la
ortodocși90 după ce m-am înscris eu la [Institutul
Teologic Protestant din Cluj]91

MS: Interesant este faptul că în 1951, la Congres, lui


Alexa Popovici nu i se mai permite să candideze pentru o
funcție de conducere în cult dar totuși este ales de către
Ioan Socaciu ca și director adjunct la Seminar.

IB: Nu Socaciu l-a ales. Atunci a apărut dispoziția ca


Seminarul să-și facă cataloage, să-și facă tot ce trebuie ca
școală recunoscută și frații au zis: „nu poate Socaciu, om
bătrân și crescut în America să le facă pe astea” și atunci
ca să fie un român care să știe cum să facă actele școlare
l-au ales pe Alexa ca director adjunct.

MS: Și în 1954, adică după trei ani de ce l-au demis?

IB: Departamentul juca după cum le era lor bine. Au vrut


să scape de Staneschi, dar cum acesta era ales director de
congres putea fi schimbat numai dacă îl punea pe Alexa
care era și el fost director ales la momentul respectiv de

90 Alexa Popovici a urmat timp de patru ani cursurile Institutului


Teologic Ortodox de grad universitar din București (1951-1955).
91 1951-1956.

138
congres. Și pe Alexa l-au ținut director până și-a depus
cererea de plecare în America.

MS: Dumneavoastră afirmați că în 1965, înainte să fie


demis, Alexa Popovici și-a depus cerere de plecare în
America? Acesta a fost în opinia dumneavoastră motivul
pentru care acesta a fost demis de către Departamentul
Cultelor în '65?

IB: Da, asta mi-a spus-o președintele cultului, Vicaș


Teodor. Vicaș a fost chemat la Rodeanu92 care se ocupa
cu problemele a organizatorice93 pentru a-i cere să-l
retragă din funcția de director pe Alexa Popovici. Însă
Vicaș ca președinte, om pocăit zice: „Domnule director,
ce, vreți să desființați Seminarul, că noi n-avem profesor
mai bun ca Alexa Popovici. Cum puteți dumneavoastră să

92 Ioan Rodeanu, inspector în cadrul Departamentului Cultelor, era în


anul 1975 Directorul Direcției Împuterniciților și Personal. Pastorul
Ioan Bunaciu afirmă că mama lui era baptistă și că era văr cu
Constantin Bălgrădeanu. Informația conform căreia Constantin
Bălgrădeanu era rudă cu directorul Rodeanu din Departamentul
Cultelor este confirmată și de Alexa Popovici atunci când vorbește
despre contextul demiterii sale, plasată eronat în anul 1958, când
acesta era directorul Seminarului, în loc de 1965. Alexa Popovici,
Istoria baptiștilor din România: 1856-1989, Ediția a 2-a reviz.,
Oradea, Editura Făclia, Editura Universității Emanuel din Oradea,
2007, pp. 821-822.
93 La Departamentul Cultelor.

139
ne cereți nouă să-l schimbăm pe Alexa, adică să
desființăm Seminarul?”. Și zice [Rodeanu] „dacă plecă în
America desființați Seminarul? Domnule președinte, dacă
noi îi dăm avizul mâine, el poimâine pleacă în America
pentru că și-a depus cererea de plecare.” Vicaș, după ce
i-a spus asta, a zis „da, domn director?” A convocat
comitetul Uniunii și le-a spus că la Departamentul
Cultelor i s-a spus că Alexa și-a depus cererea de plecare
în America94 . Și într-adevăr a plecat în America95 . Când

94 Afirmaţiile profesorului Bunaciu sunt confirmate de procesul


verbal al şedinţei de lucru a Comitetului de Conducere al Uniunii
Comunităţilor Creştine Baptiste din R.P.R. întrunit în data de 26
martie 1965. La punctul 3 al ordini de zi se afla Luarea de măsuri în
legătură cu încălcarea prevederilor articolului 25 din Legea Cultelor.
În fapt acest punct avea în vedere discutarea situației pastorului
Alexa Popovici, directorul Seminarului care ar fi trimis o circulară în
ţară fără a înştiinţa Uniunea Baptistă şi Departamentul Cultelor
încălcând astfel prevederile Legii Cultelor. Faţă de acuzaţiile care i-
au fost aduse, Alexa Popovici precizează că „motivul adevărat pentru
care se caută înlăturarea sa nu este circulara, ci faptul că s-a aflat că
dânsul vrea să plece în SUA deoarece a primit o moştenire acolo”,
ASSC, fond Direcţia de Studii, 1965, dosar 93, f. 82.
95 Ca să poată pleca în America, Alexa Popovici a avut nevoie de
două declarații de la două persoane care îl cunoșteau și garantau
pentru el. Declarațiile au fost semnate la Notariatul de Stat de către
Otilia Bunaciu și încă o soră din Basarab, referire la Biserica
Baptistă Golgota. Ulterior Otilia Bunaciu a semnat și pentru fratele
lui Alexa Popovici, Petru (Pit) Popovici. Asemenea acte nu puteau fi
lăsate „nerăsplătite” de către autorități fapt pentru care Otilia
Bunaciu a fost chemată la miliție și pe la alte organe ale statului unde
a fost trasă la răspundere, amenințată și tracasată pentru gesturile
sale. Informații comunicate autorului (MS) în data de 8 decembrie
2012.

140
am scris eu lucrurile acestea s-or supărat pe mine că eu
eram martor, mie mi-o spus Vicaș lucrurile acestea.

MS: Dar de ce a fost nevoie să-l demită și din funcția de


profesor și din cea de pastor?

IB: S-au supărat pe el.

MS: Oare aici nu era jocul Departamentului Cultelor?

IB: Departamentul era cu jocul acesta.

MS: Departamentul a impus lucrul acesta?

IB: Da, pentru că Alexa era rău văzut la Departament din


anul 1951 și pentru toate [greșelile] îl făceau responsabil
pe el.
După ce i-a demis pe Ioan Socaciu și Alexa Popovici,
director a fost Nicolae Covaci [din 1954 până la sfârșitul

141
anului școlar 1954/195596 când a fost destituit97. Acesta
era pastor și era o persoană prezentabilă

MS: Cine l-a propus pe pastorul Nicolae Covaci ca


director al Seminarului?

IB: Nu știu. Comitetul [Executiv] al Uniunii l-a ales dar


sugestia [alegerii] putea veni de oriunde. L-au ales dar
numai un an că primăvara el a căzut. S-a făcut grevă în
Seminar cu Popa [N. Petre] și el nu a mai fost aprobat
nici profesor, nici director. Și atunci, ca să înceapă
Seminarul a fost chemat 98 de la Cluj Dan [Ioan] ca și
conducător al Seminarului că era președinte al
comunității și eu ca secretar. Așa am venit eu la
București.

96 Cursurile Seminarului se încheiau de obicei în lunile iunie – iulie.


97Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei
în Bisericile Baptiste din România 1874-1984, Editura Făclia,
Oradea, 2011, p. 71. Conform lui Alexa Popovici, Nicolae Covaci a
fost director administrativ, Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din
România 1856-1989, p. 766. Conform unei Note a Ministerului
Cultelor, Nicolae Covaci a fost numit ca director alături de Ioan Isac
ca director adjunct după demiterea lui Ioan R. Socaciu și Alexa
Popovici, „Notă” în ASSC, fond Direcția de Studii, 1954, dosar
125, f. 90.
98 Cine l-a chemat și de ce tocmai pe el?

142
MS: Cât a rămas Dan Ioan ca director al Seminarului?

IB: Până la Congresul Cultului din anul 1956.

MS: Deci din '55 din primăvară până în '56. Deci de la


greva seminariștilor până la congres.

IB: Nu, nu. Măi, cum o fost pauza aceea?

MS: Socaciu a fost demis în '54 împreună cu Alexa și


după aceea spuneați că a venit Covaci.

IB: Covaci '54 - '55.

MS: Și după aceea?

IB: Am venit eu cu Dan.

MS: Când ați venit dumneavoastră?

IB: În '55 cu Dan.

MS: Cam în ce lună?

143
IB: În septembrie. Și am organizat Seminarul și
deschiderea [anului școlar]. Imediat apoi este congresul
în '55 în iarnă99 și a fost ales director Jean Staneschi.

MS: Nicolae Covaci a fost director până în toamna anului


1955 când a venit Ioan Dan ca director și dumneavoastră
ca secretar?

IB: Covaci a fost destituit în vara anului 1955 când s-o


încheiat anul școlar iar pentru noul an școlar a fost numit
Dan Ioan100 ca și conducător al Seminarului și Ioan
Bunaciu ca secretar. Noi am fost până în iarnă când s-a
făcut congresul și a fost ales Stanescchi ca director și eu
eram secretar.

MS: Cine a fost secretar înaintea dumneavoastră la


Seminar?

99 Decembrie 1955.
100 Ioan Dan a fost ales ca director pentru că era nevoie de o
personalitate precum și de cineva cu personalitate. Pastorul Ioan
Bunaciu era la momentul respectiv secretar al Comunității Baptiste
Cluj al cărui director era Dan Ioan, fapt pentru care atunci când
președintele comunității a fost ales director al Seminarului a ales să
colaboreze în continuare cu pastorul Bunaciu ca secretar și la
Seminar. Comunicare făcută autorului [MS] de către pastorul Ioan
Bunaciu în luna decembrie 2012.

144
IB: Popa N. Petre și apoi Ioachim Țunea care a fost
destituit și el în '54.

MS: Deci în '54 a fost demis și Țunea? Rezultă că, în


fapt, a fost destituită întreaga conducerea Seminarului.

IB: Da, toată conducerea Seminarului.

MS: Care era motivul pentru care l-au destituit și pe


Țunea?

IB: Nu se știa. Era și tânăr, era și mic101 .

MS: Cam în ce lună a fost demisă conducerea


Seminarului în anul 1954?

IB: După ce s-a încheiat anul școlar dar tot din cauza
unui conflict cu Popa N. Petre că el a făcut lecțiile cu
seminariștii și era greu de suportat pentru că era
nepriceput. Venea târziu. Venit-a el la timp cândva?
Nicicând nu.

MS: Vă referiți la Popa N. Petre care era redactor al


Revistei Îndrumătorul Creștin Baptist?

101 Referire la poziția în cult.

145
IB: Da, el a fost.

MS: Preda limba română?

IB: Limba română dar nici pe aceasta n-o știa.

MS: Să înțeleg că era impus acolo de Minister?

IB: Da, el era cel mai … Înainte de Țunea el era cel mai
de încredere om al lor.

MS: Dumneavoastră cum v-ați relaționat cu Popa N.


Petre? El a rămas profesor la Seminar după momentul
1954?

IB: Da, a rămas. Eu m-am purtat frumos cu el. Aveam o


tactică eu că-i miroseam care erau cu [Securitatea] și mă
purtam frumos, dar tot m-a [turnat]. Notele pe care mi le-
a dat [Pavel] Nicolescu erau scrise de el102 .

MS: Dumneavoastră ați venit de la Cluj în '55 împreună


cu Dan Ioan care a fost director până la congresul din

102 Este vorba de niște note informative pe care pastorul Pavel


Nicolescu le-a găsit în dosarul său de urmărire informativă.

146
iarna aceluiași an iar de la congres director devine Jean
Staneschi.

IB: Da.

MS: Un an de zile până în 1957 când îl demit 103 .

IB: Da, numai doi ani că a căzut cu orga pe nedrept și eu


deja nu mai eram secretar că mi-o dat ore multe și atunci
am băgat-o pe soția mea cu jumătate de normă pentru că
nu puteau rămâne multe [ore neacoperite] că nu erau
profesori. Ea a rămas funcționară sub Alexa Popovici104
și sub Jean Staneschi.

MS: Soția lui Popa N. Petre a fost funcționară la Uniune?

103 De fapt acesta a rămas director un an și jumătate, din 11


decembrie 1955 până la 15 iulie 1957. Vezi în acest sens Memoriul
Dr. Staneschi Ioan către Departamentul Cultelor în ASSC, Direcția
de Studii, dosar 103, 1957, f. 3. În decembrie 1955 s-a desfășurat
Congresul Cultului Baptist care l-a ales pe Jean Staneschi ca director
al Seminarului Teologic Baptist din București, Ibidem, f. 2. Vezi și
„Tabel nominal de personalul Seminarului Teologic Baptist din
București la data de 1 ianuarie 1956” în idem, dosar 111, 1956, f. 3.
Pentru data de 15 iulie 1957 a se vedea Alexa Popovici, Istoria
baptiștilor din România 1856-1989, p. 763.
104 Sub directoratul lui Alexa Popovici 1957-1965.

147
IB: Era secretară la Uniune și dactilografă și ea făcea
pentru revistă105 articolele, dar ea nu avea nimic cu soția
mea care lucra cu actele Uniunii. Ea106 era cu revista.

MS: În 1965, după demiterea lui Alexa Popovici, cine a


fost director adjunct?

IB: Nu mai era director adjunct.

MS: În 1965, după ce este demis Alexa Popovici, cine


decide ca la Seminar să fie ales din nou director Jean
Staneschi? Cine a venit cu …

IB: Cu ideea?

MS: Da.

IB: Ei, Departamentul.

MS: Tot Departamentul? Ei l-au mazilit 107 și tot ei îl aleg


din nou?

105 Îndrumătorul Creștin Baptist.


106 Soția lui Popa N. Petre.
107 Cu sensul de destituire, de a scoate din funcție.

148
IB: Nu aveau om. Fratele Dudău de la Arad, membru în
comitetul Uniunii, mi-a zis: „Măi frate Bunaciu, cu zece
ani în urmă, când a fost scos Staneschi108 , Alexa a fost
chemat în comitet 109 și i s-a spus «primești funcția de
director că fratele Jean nu mai poate fi».” După zece ani,
zice fratele Dudău, „fiind tot în comitet a fost chemat
Alexa la comitetul Uniunii și i s-a spus „frate, îți dai
demisia și director este fratele Jean.” Cum era nevoie așa
îi schimba pe ei Departamentul.
Alexa a venit la mine înainte de un congres să-mi zică
„frate Bunaciu, primește să fii director” că eram profesor
de douăzeci de ani. Dar eu am fost un om de cuvânt și de
respect. Eu știind cât a suferit Staneschi, că a fost fără
serviciu, nu a mai fost nici păstor, i-am spus „frate Alexa,
e rândul fratelui Jean” și zic „ eu nu primesc” și Staneschi
a fost propus director de oamenii mei. Asta pentru că am
zis că eu nu primesc și am vorbit cu membrii din
comitet[ul Uniunii] „propuneți-l pe el că este bătrân și
merită că a suferit atât” Om de caracter n-o fost în cult
decât Bunaciu. Asta s-o știi, și o știau și străinii. Un

108 1957.
109 În Comitetul Uniunii

149
reprezentant al Convenției Baptiste de Sud110 pe nume
Moore a stat de vorbă cu Covaci și cu Țunea, care erau
conducătorii Uniunii, și a stat și cu mine care parcă, nu
mai știu, eram director la Seminar. A treia zi a stat de
vorbă cu Bărbătei111 , avocat care venise și el la București,
după care s-a dus pe stradă, că atunci străinii căutau să se
informeze. După aceea Moore, care era profesor de
istorie la Seminarul de la Zürich și reprezentantul
Bordului de Misiune112, îmi zice: „domnule, am stat de
vorbă cu conducătorii Uniunii dar să știți că baptiștii au
un Natanael și astă-i Bunaciu.”
Străinii te cunosc, de aceea eu am câștigat cu străinii, că
mă cunoșteau ce om sunt.

MS: În ce context ați venit dumneavoastră la conducerea


Seminarului în 1970?

IB: Eu eram acasă la stupi la socrul meu și Staneschi se


mutase din Seminar și nu mai era nimeni în Seminar.
Alexa plecase în America, Socaciu murise și trebuia un
om acolo.

MS: Staneschi a plecat din Seminar?

110 Convenție care avea sediul la Zürich.


111 Pavel Bărbătei
112 Al Convenției Baptiste de Sud din SUA.

150
IB: A plecat, și-a cumpărat bloc113 . El era director dar s-a
mutat la bloc.

MS: S-a mutat la bloc?

IB: Da, acolo în Drumul Taberei. Și Uniunea vroia să fie


director unul care să aibă domiciliul acolo. Dacă aveai
domiciliul [acolo, autoritățile] nu te putea învârti [cum
doreau ele]. Și atunci eram singurul care [puteam prelua
funcția.] Nu m-au întrebat dacă vreau să fiu director.
Numai când vin de acasă din concediu întâlnesc un păstor
mergând la gară și zic: „Ce-i nou pe aici?” „Păi nu știi
nimic?” Zic „nu.”

El îmi zice „dumneata ești director”. [În 1970] Țunea114


era secretar general și Covaci115 președinte al Cultului.
Când ajung în București mă duc la Țunea și îi zic: „Cum
mă, m-ați făcut director și nu m-ați întrebat și pe
mine?” „Frate Bunaciu pe cine să punem? Dumneata ești
singurul cu buletinul aici.”

MS: Dar care a fost motivul pentru care Jean Staneschi s-


a decis să plece din Seminar?

113 A se înțelege apartament.


114 Ioachim Țunea.
115 Nicolae Covaci.

151
IB: Și-a cumpărat bloc.

MS: Și-a cumpărat apartament la bloc?

IB: Și-a cumpărat apartament omul.

MS: Dar el a rămas în continuare …

IB: Profesor. A rămas profesor și eu director.

MS: Ați avut director adjunct?

IB: Nu, nu am mai avut că erau puțini elevi.

MS: La un moment dat Seminarul a fost întrerupt.

IB: Un an.

MS: În 1969?

IB: Da

MS: Înainte să veniți dumneavoastră?

152
IB: Când am venit eu am făcut o cerere la
[Avram ]Bunaciu, atunci era întrerupt, nu eram eu
director116.

MS: Era Jean Staneschi

IB: Staneschi

MS: Și după aceea, în 1970 când ați venit


dumneavoastră, Departamentul Cultelor v-a permis să
înscrieți noi elevi la Seminar? În 1969 terminaseră
Seminarul Talpoș Vasile, Taloș Vasile.

IB: Da, doisprezece elevi.

MS: Șase elevi. Și deja se impusese faptul că nu aveai


voie să înscrii decât un număr limitat

IB: Era o dispoziție conform căreia cifra de școlarizare o


fixează Consiliul de Stat și că pentru culte sunt atâtea
[locuri].

116 Informația conform căreia Seminarul și-a întrerupt cursurile în


anul școlar 1969-1970 este confirmată și de documente care fac
referire expresă la acest fapt. Astfel, într-o notă informativă dată de
un fost profesor la Seminarul Teologic Baptist în urma unei discuții
cu pastorul Ioan Bunaciu, se face referire la anul 1969 prin prisma
audienței și scrisorii pe care acesta din urmă i-a scris-o lui Avram
Bunaciu. A se vedea ACNSAS, fond Informativ, dosar I 23346, vol.
2, f. 52 v.

153
MS: Terminase și generația aceasta (1965-1969) și nu
mai era nici un elev în Seminar.

IB: Nu mai era nimeni.

MS: În contextul acesta s-a mutat și Staneschi?

IB: Da.

MS: Și dumneavoastră ați rămas director până în 1988?

IB: Da. În 1988 a venit ca director Vasile Talpoș. Dar și


aici a fost voia Domnului.

MS: La ce vă referiți?

IB: La faptul că mie nici prin cap nu-mi trecea să fac din
Seminar persoană juridică. Eu am fost obișnuit să fiu tot
sub Uniune optsprezece ani și eu nu văd în actul lui
Talpoș decât voia lui Dumnezeu. A fost voia lui
Dumnezeu să mă schimbe pe mine că nu eram pregătit
pentru aceste mișcări și nu era în capul meu să scot eu
Seminarul de sub tutela Uniunii.

MS: Care a fost activitatea dumneavoastră academică


după revoluția din 1989?

IB: Am predat la București, dar și la Oradea. I-am ajutat


pe cei de la Oradea, fiind primul profesor cu acreditare

154
care m-am dus la ei117 și am rămas o vreme profesor. La
momentul încetării colaborării cu cei de la Oradea
predam ore la TCM la Chișinău de trei ori pe an, eram la
Ceuță118, eram la Universitate119, la Seminar120.

MS: Cine a preluat cursul sau orele dumneavoastră la


Oradea?

IB: Nu știu. Dar studenții m-au iubit și scrie despre


aceasta în cartea Forship un profesor musafir [care a fost
la Oradea]. El relatează faptul că atunci când a fost
pomenit numele meu la capelă, studenții au început să
bată din palme și că eu m-am sculat în picioare și le-am
spus: „Vă rog, știți bine că eu sunt împotrivă ca în
biserică să se bată din palme”, și atunci au început și mai
tare. Au bătut și mai tare din palme și el notează acolo:
„s-a sculat fratele Bunaciu și ei și mai tare au bătut din
palme.”

117 La Institutul Biblic Emanuel din Oradea, transformat în


Universitatea Emanuel Oradea.
118Universitatea Biblică din București a cărui rector a fost Ioan
Ceauță.
119 Profesor la Facultatea de Teologie Baptistă din cadrul
Universității București.
120În anul 1990 Seminarul a devenit Institutul Teologic Baptist din
București, dar profesorul Bunaciu se referă la instituție cu numele
vechi.

155
MS: Și astfel s-a văzut providența divină în viața
dumneavoastră, după cum scriați.

IB: Da, de aceea zic: însuși faptul că am fost scos de la


Seminar atunci a fost o lucrare a Providenței. Dumnezeu
l-a băgat pe Talpoș că eu nu făceam ce făcea el și nu era
bine, nu mai era Seminar astăzi.

Asta e, așa a trecut viața. Cinzeci și cinci de ani


profesor la Seminar și șaizeci de ani păstor. Din 1950
până în 2010. Și a trecut ca în vis.

MS: Și acum ca pensionar și o persoană activă care mai


scrie, care gândește, cum vedeți viața evanghelică din
România de după revoluție? Cum vi se pare comparativ
cu viața de dinainte de obținerea libertății religioase?

IB: Noi suntem un cult democratic cu foarte puțină


putere, cu foarte bune relații democratice. Democrația
este pentru oameni culți și mai cuminți. Și lipsa asta de
respect, democrația asta în bisericile noastre dăunează
mult. Eu sunt străin, sunt bătrân și nu mai pot lua bățul,
că păstorul trebuie să fie cioban, să aibă cârligul acela în
mână, ca pe cel ce se îndepărtează să-l prindă și să-l tragă

156
înapoi. Pastorul trebuie să stea în mijlocul turmei și să o
păzească de orice rău.

MS: Sunteți o persoană care considerați că în biserică


pastorul trebuie să aibă o autoritate?

IB: Autoritatea în timp se dovedește. Eu am avut


autoritate în biserică. N-a mișcat nimeni. Când mă
vedeau frații la biserică erau liniștiți că știau că va fi
ordine. Am primit pe o soră de la Creștini după
Evanghelie la noi în biserică după revoluție și am
întrebat-o: „De ce nu mergeți la Creștini după
Evanghelie, că este aici lângă noi.” Zice: „Frate Bunaciu,
mi-a plăcut la dumneavoastră ordinea.” Dar asta acum o
scăzut cu tinerii ăștia că eu nu am mai putut … Că la
mine nu existau cercei și de astea. Când nu ascultau le
ziceam: nu mai vii la noi la biserică cu cercei.

MS: Și v-au ascultat?

IB: Da. Care cum o vedeam îi ziceam: ori îți scoți cerceii
ori nu mai vii. Poți veni dar numai în balcon. Am avut și
toiag de mângâiere pentru că am avut și cazuri în care a
trebuit să mângâi și să ridic. Și aceia pe care i-am ridicat
când o fost ceva or venit la Oti și i-au spus: „dacă nu era
fratele Bunaciu să ne ridice nu eram acum aici.” Dar când

157
trebuia să dau, dădeam. Nu cedam la problemele de
doctrină.

MS: Un gând acuma în mileniul trei pentru cei care ne


vor citi.

IB: Este un amestec ca pe vremea când a apărut


creștinismul. Era amestecul acela de religii pentru că
oamenii cu ce-au avut nu au fost mulțumiți și au vrut să
găsească ceva mai bun, au amestecat creștinismul cu
păgânismul și s-a ajuns la o religie creștină cu datini
păgâne. Noi baptiștii acum suntem la punctul acesta de
amestec și nu avem curajul să luăm atitudine împotriva
lumii. Biserica apostolică a apărut ca protest împotriva
lumii. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia.”121

MS: Cum vedeți dumneavoastră manifestându-se lumea


în Biserică astăzi?

IB: În modul de a te îmbrăca, în modul de a fi.

MS: Considerați că Biserica ar trebui să ia atitudine față


de astfel de manifestări?

IB: Da, sigur că da. Atitudinea bisericii față de lume


trebuie să fie „Să nu vă potriviți chipului veacului
acestuia”, că mulți zic, hai să dansăm și noi că așa este în

121 Romani 12:2.

158
Apus, hai să batem și noi din palme că așa fac și ăia, și
unde am ajuns?

MS: La final vă rog să vă exprimați un gând despre


lucrătorii cu Evanghelia în perioada comunistă

IB: Eu consider că toți păstorii noștri au fost soldați pe


front și fiecare a luptat cum a crezut el că este mai bine și
că reușește și în final s-a reușit pentru că la sfârșitul
comunismului noi am fost mai tari ca la începutul lui, și
mai mulți și cu biserici mai mari.

MS: Aveți speranță că lucrurile vor fi bune în viitor?

IB: Așa cum au reușit primii creștini vom reuși și noi, dar
să ne ținem de Cristos Domul, care este speranța noastră.

MS: Vă mulțumesc!

159
160
Anexe

Anexa 1
Caracterizare Ioan Bunaciu

BUNACIU IOAN
Secretarul Seminarului Teologic Baptist București

CARACTERIZARE122

Cunosc pe Dl. BUNACIU IOAN din anii


1950-1952, când l-am întâlnit la București unde era
seminarist la Seminarul Teologic Baptist.
Cu ocazia Congresului Cultului Baptist 1951 , l-
am cunoscut din nou, când a făcut parte din Comitetul
Uniunii.
Îl cunosc pe tatăl – țăran din raionul Sânicolau,
după aparență este om simplu dar care se silește să
trăiască drept și cinstit. Au și altă avere, câtă, nu știu, dar
prea multă nu cred.
BUNACIU IOAN, în timp ce era la Seminar,
făcea și cursurile la una din facultățile din Capitală și
terminând cu școala la București, a plecat ca pastor la
Lugoj unde a fost și ordinat.

122 ACNSAS, Fond Rețea, dosar 176621, ff. 9-10.

161
În dorința de a studia mai departe, a plecat la Cluj,
unde a urmat Facultatea de Teologie Protestantă, tot din
dorința de a fi cât mai bine pregătit. Are o pasiune pentru
acumularea cunoștințelor în domeniul profesiunii: pastor,
profesor.
De munca pe care o prestează în cult și cunoștința
mea personală, socot că are următoarele calități bune:
1. Spirit drept și cinstit în muncă
2. Muncitor harnic
3. Fără orgoliu
4. Trăiește simplu: hrană,îmbrăcăminte, etc.
5. Muncește oriunde este nevoie
6. Respectă prietenii, organizația cultului
7. Atașat regimului și cunoaște ideologia, atât
din școală cât și din citit în afară de școală
8. Legat de regim, socot că e rudă cu tov.
Bunaciu123 de la Prezidiu, prin alianță.
9. Colaborează cu împuterniciții Ministerului
Cultelor din raionul și regiunea Cluj
10. Organizare socială bună
Lipsuri de înlăturat
1. Vorbește adevărul prea dur

123 Este vorba de Avram Bunaciu, consătean cu Ioan Bunaciu.

162
2. Îi lipsește platforma de la împuternicit mai sus
pentru a putea să știe să tacă, cu alte cuvinte să
fie mai prudent
Considerația generală: Cred că se poate folosi
pentru cadrele cinstite ale cultului.
Lipsurile se pot
înlătura
București 3 mai 1956
Agentul: „STEJARUL”

163
164
Anexa 2: Decizie excludere din rețea a agentului IVAN

165
166
167
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
REGIUNEA CLUJ
STRICT SECFRET
343/ 13 octombrie 1956
SE APROBĂ
Șeful Direcției Regionale M.A.I
18. X. 1956 M. NEDELCU

HOTĂRÂRE124

Pentru excluderea agentului „IVAN”


Anul 1956 luna oct ziua 15 Loc. Cluj

Subsemnatul Locotenent ROȘCA IOSIF, lucrător


operativ în cadrul Grupei IV din Serviciul III al Direcției
Regionale M.A.I. Cluj, am analizat materialele din
dosarul personal și anexă a agentului BUNACIU IOAN,
născut la data de 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba,
raionul Arad, Regiunea Timișoara, de naționalitate
română, neîncadrat politic, deține funcția de secretar al
Comitetului de Conducere al Cultului Baptist din
Regiunea Cluj, absolvent al Institutului de Științe
Economice și Planificare București, și al Seminarului

124 ACNSAS, Fond Rețea, dosar 176621, ff. 12-14. Transcrierea


documentului a avut ca obiectiv respectarea formei originale.
Sublinierile care apar în text au fost reproduse după forma originală.

168
Teologic Baptist, este căsătorit cu numita TURCU
OTILIA din comuna Almaș, raionul Aiud, regiunea
Timișoara. Cu domiciliul în Cluj, strada Ospătăriei, nr.
10.
Am constatat:
Agentul „IVAN” a fost recrutat la data de 1 august
1954 pe baza materialului compromițător existent asupra
sa din care reieșea activitatea dușmănoasă desfășurată sub
masca religiei, de către tov. Lt. Maj. LĂZĂROIU
NICOLAE și LT. Maj. Pall Francisc.
Recrutarea susnumitului a fost făcută în cadrul
acțiunii informative individuale deschisă asupra
numitului DAN IOAN, președintele comunității Baptiste
din Regiunea Cluj cât și pentru urmărirea informativă a
altor elemente dușmănoase din cadrul Cultului Baptist, ca
de exemplu: MORAR GAVRILĂ, pastor fost deputat
P.S.D. și alții.
Pentru aducerea celui în cauză la locul de
recrutare s-a aplicat legenda propusă, care prevedea
deplasarea sa în altă localitate în interes de serviciu, cu
care ocazie a fost reținut în secret și adus la sediul
regiunii unde s-a efectuat recrutarea.
În procesul recrutării a cunoscut o parte din
activitatea dușmănoasă desfășurată de președintele

169
Cultului Baptist din Cluj125 și a altor elemente din
conducerea cultului.
Deși a acceptat – după unele ezitări – să
colaboreze cu organele noastre, totuși s-a constatat în
procesul muncii cu acest agent că a acceptat colaborarea
numai în mod formal, fără ca să depună vreun interes în
urmărirea elementelor suspecte de activitatea dușmănoasă
din cadrul cultului.
Astfel, în toată perioada cât s-a ținut legătura cu
agentul „IVAN”, acesta nu a furnizat decât o singură notă
informativă în care prezintă schema organizatorică a
Cultului Baptist din Regiunea Cluj126 , fără a descrie
elementele din conducerea cultului din punct de vedere al
activității lor dușmănoase.
În scurt timp de la recrutare, susnumitul agent s-a
îmbolnăvit ne mai prezentându-se la întâlniri timp de
câteva luni de zile, iar atunci când s-a luat legătura cu el a
afirmat față de lucrătorul operativ că el nu poate duce la
îndeplinire astfel de sarcini, refuzând să mai colaboreze
cu organele noastre [subliniere în original] 127.

125 Este vorba de Dan Ioan președintele Comunității Baptiste Cluj,


fost președinte al Cultului Baptist (1945-1951).
126 Corect al Comunității Baptiste Regionale Cluj.
127 Subliniere pe textul documentului original realizată de către
ofițerul/ofițerii care au instrumentat cazul.

170
Menționăm că în cursul lunii noiembrie 1955,
agentul s-a stabilit cu domiciliul în București, fapt pentru
care de către noi s-a înaintat la M.A.I Direcția a III-a
dosarul său personal de agent, însă la data de 8 august
1956 acest dosar ne-a fost restituit cu ordinul de a i se
întocmi hotărâre conform ordinului M.A.I Nr. 15 din
14.03.1956.
Până în prezent nu s-a constatat că agentul ar fi
deconspirat faptul că a colaborat cu organele noastre față
de elementele urmărite. De asemenea nu a fost retribuit
cu nimic în perioada cât s-a lucrat cu acest agent.

Am hotărât: ca agentul „IVAN” să fie exclus din


rețeaua informativă conform ordinului M.A.I. Nr.
15/14.III. 1956, ca necorespunzător, având în vedere că
fiind suferind, nu are posibilități de informare, iar pe de
altă parte refuză să colaboreze cu organele noastre.
Excluderea sa se va face fără angajament.
Se anexează dosarul personal și dosarul anexă.

171
Nu corespunde și nici nu
vrea să lucreze, refuză
categoric. (ss. Indescifrabil) De acord
Lucrător operativ
Lt. Roșca Iosif
DE ACORD:
ȘEFUL SERVICIUUI
Lt. Maj.
Albu Ioan

172
Anexa 3 Raport128

128 ACNSAS, I 123346, vol. 2, ff. 88-88v.

173
174
104
88

IMB - S………

194/A/12.8.1972

DV(?)
Să fie totuși trecut cu note periodice dat fiind
atitudinea și legătura
pe care le are cu membrii cultului129 14.09.
[1]972

Raport130

Bunaciu Ioan director al Seminarului teologic


Baptist din București, îndeplinind și funcția de profesor,
este pastor al bisericii baptiste din Ferentari și vice
președinte al Comunității Baptiste Buc[urești].

129 Adnotare scrisă cu cerneală în partea stângă sus a documentului.


130 ACNSAS, Fond Informativ, dosar 123346, vol. 2, ff. 88-88v.

175
Soția sa ocupă locul de secretară la Uniunea
Baptistă.

Susnumitul a fost urmărit prin DUI131 pentru


relații suspecte cu străini și, prin neconfirmarea primelor
materiale, acțiunea a fost închisă prin luarea sa în
S.I.G.132.

În această perioadă a fost contactat de organele


noastre în vederea obținerii unui tabel cu credincioșii
Bisericii Baptiste Ferentari, urmărindu-se în același timp
atragerea la colaborare.

131 DUI – Dosar de Urmărire Informativă.


132 S.I.G. – Supraveghere Informativă Generală.

176
Paralel cu aceasta și soția sa133 a fost contactată de
organele Dir. A I - a în vederea atragerii sale la
colaborare134 .

În tot acest timp susnumitul135 nu s-a manifestat


ostil orânduirii socialiste, fiind semnalat cu aspecte ce nu
prezintă interes operativ. Nu a acceptat să colaboreze cu
organele de Securitate invocând conștiința sa religioasă,
dar nici nu ar putea colabora datorită dezechilibrului
nervos și șocului ce-l capătă la gândul136 că informându-
ne ar putea face rău altor persoane137 .

133 Otilia Bunaciu.


134 Sora Otilia Bunaciu a avut amabilitatea să ne relateze (MS) în
luna noiembrie 2012 un astfel de episod pe care datorită faptului că
nu l-am înregistrat sau consemnat în scris atunci îl redăm
aproximativ. Relatarea este următoarea:„Într-una din zile când mă
întorceam de la birou de la Uniune mă ajunge din urmă un domn în
palton care mă invită să bem o cafea împreună. I-am răspuns «Eu nu
am băut o cafea cu frații mei dar cu dumneata pe care nu te cunosc
nici atât» După acest răspuns bagă mâna în buzunar și scoate
legitimația și îmi spune «Locotenent … de la Securitate. Doresc să
stau de vorbă cu dumneavoastră la o cafea și să ne povestiți despre
munca dumneavoastră, despre ce se întâmplă pe la Uniune.». Dar eu
l-am refuzat și i-am spus că nu știu nimic și nici nu vreau să
colaborez cu ei și să mă lase în pace.”
135 Ioan Bunaciu.
136 Subliniere în document.
137 ACNSAS, Fond Informativ, dosar 123346, vol. 2, ff. 88-88v.

177
Întrucât Bunaciu Ioan nu prezintă interes operativ
propun să se aprobe scoaterea sa din Supravegherea
Informativă Generală a dosarului de problemă 906. Se
menține în evid[ența] generală.

Lt. Col. Logofăt Ștefan

De acord cu propunerea
ss indescifrabil

178
Anexa 4
Bunaciu comentează ostil la adresa regimului

179
Anexă la nr. 00115543 Strict secret
Exemplar nr 1

NOTA

Se dețin date din care rezultă că BUNACIU


IOAN, predicator baptist, fost profesor la Seminarul
Teologic din București, comentează deosebit de ostil
aspecte ale vieții social-politice și economice din R. S.
România și face aprecieri tendențioase și calomnioase la
adresa conducerii de partid și de stat a țării noastre.

Sus-numitul este preocupat să racoleze la cultul


baptist și să instige la acțiuni ostile persoane cu pregătire
superioară. Printre cei racolați se află numitul SUTIC
ION, fiul lui Nicolae și Elisaveta, născut la Tărnăuca -
U.R.S.S. la 05.05.1931, inginer agronom, șef de fermă la
Intreprinderea de Sere “30 Decembrie”, Sectorul Agricol
Ilfov. Acesta frecventează biserica baptistă și are
manifestări dușmănoase la adresa sistemului socialist și a
conducerii de partid și de stat.

BUNACIU IOAN are un fiu, stabilit ilegal în


Anglia, student la Universitatea Oxford.

SUTIC ION a efectuat mai multe deplasări în


Italia, Anglia, Olanda și alte țări capitaliste în interes de
serviciu.

180
Anexa 5
Cărți publicate de profesorul și pastorul Ioan Bunaciu

1. Lucrarea Duhului Sfânt, Editura Uniunii Comunităților


Creștine Baptiste din Republica Socialistă Română, 1975;

2. Istoria Sfintelor Scripturi, vol. 2, Editura Uniunii


Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă
Română, București, 1976;

3. Teologia Sistematică, Editura Uniunii Comunităților


Creștine Baptiste din Republica Socialistă Română,
București, 1976;

4. Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste, Editura


Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica
Socialistă Română, București, 1976;

5. Istoria Noului Testament, Editura Uniunii


Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă
Română,1976;

6. Istoria Sfintelor Scripturi, vol. 2, Editura Uniunii


Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă
Română, București, 1976;

7. Gânduri exegetice la cartea Faptele apostolilor, Editura


Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica
Socialistă Română, 1976;

181
8. Teologia Sistematică, Editura Uniunii Comunităților
Creștine Baptiste din Republica Socialistă Română,
București, 1976;

9. Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste, Editura


Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din Republica
Socialistă Română, București, 1976; (teza de doctorat);

10. Explicarea Evangheliilor: viața și lucrarea Domnului


Isus Hristos după Sfintele Evanghelii, Editura Uniunii
Comunităților Creștine Baptiste din R. S. România,
București, 1981, (reeditare București, 2012);

11. Istoria răspândirii credinței baptiste în România,


Editura Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R. S.
România, București, 1981;

12. Studiu exegetic asupra cărții Faptelor Apostolilor,


Editura Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din
Republica Socialistă Română, București, 1981;

13. Arheologia Biblică, mărturia pietrelor, Editura


Universității din București, 1998;

14. Gânduri exegetice asupra cărții Apocalipsa, Editura


Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R. S.
România, București, 1989; reeditată în 2012;

15. Istoria baptiștilor, 1993;

182
16. Exegeza textelor controversate ale Bibliei, Editura
Universității din București (?), 1999;

17. Bisericile Baptiste din România între 1944-1990,


Editura Universității din București, 2002; - împreună cu
Otniel Bunaciu;

18. Explicarea doctrinelor biblice, Editura Universitară,


București, 2004;

19. Istoria Bisericilor Baptiste din România , Editura


Făclia, Oradea, 2006;

20. Umblând pe ape printre stânci (2009);

21. Concepția baptistă despre lucrarea Duhului Sfânt


(2011);

22. Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în


Bisericile Baptiste din România 1874-1984, Editura
Făclia, Oradea, 2011.

183