Sunteți pe pagina 1din 2

De la început piața din fața holului Komsomoliskaia se numea Kalanciovskaia.

În anul 1932 i-au


schimbat denumirea în cinstea membrilor Komsomolului, constructorilor metroului, și a ambelor
stații- Socoliniceskaia și Linia Kolițevaia- au primit denumirea Komsomoliskaia. (În data de 3 aprilie
2003 piețile și-au luat denumirea, care de mult timp a intrat în conștiința locuitorilor Moscovei- Trei
gări).

Stația îi aparține aceluiași tip arhitectural, ca și patru alte stații de coloane al primului rînd-
Socoliniki, Parcul Culturii, Arbatskaia și Smolenskaia (A liniilor Socolniceskaia și Filiovskaia). La
baza construcției lor sunt două rînduri de coloane masive pe platforma centrală. Se bănuia că fluxul
de pasageri de pe Kimsomoliskaia, aflată sub unul dintre principalele noduri de transport ale orașului,
nu departe de cele trei gări de bază ale capitalei, va fi foarte mare. De aceea arhitecții din timp au
avut grijă, cum să-i despartă pe cei care intră și care ies din stație. Pentru aceasta deasupra căilor au
fost așezate două galerii- ele serveau pentru trecerea pasagerilor în cias pic și vizual lărgeau
atmosfera stației. Pentru ca acea compoziție să fie finalizată, pe galerii așezau colonade. Galeriile
erau unite între ele prin podișoare de trecere, care intersectau aria de bază a stației. Tavanul de
deasupra căilor era despărțit prin chesoane mari, în fiecare dintre ele fiind introdusă cîte o lampă.

Coloanele pătrate se terminau cu capitaluri compuse (în toate celelalte stații de acest tip se folosea
ordin simplificat), dar în afară de bancnote și ornament floral ele erau decorate deasemenea și cu
emblemele organizației ICT- Internaționalului comunist al tineretului, în structura căruia în 1919-
1943 intra komsomolul.

Podeaua, ca și în toate celelalte stații din primul rînd, de la început era acoperit cu asfalt, care în
consecință era schimbat cu gresie de culoare gri sau roșu al granitului. Pe peretele care încheia
galereia de balcoane, erau două panouri. D. Ceciulin propunea ca astfel de panouri să fie folosite
pentru ușurarea pilonilor încă în proiectul concursului său “Ohotnîi riad”. Pe Komsomolskaia ele sunt
aranjate prin părți dinspre intrarea principal a stației și se unesc între ele printr-o panglică cu
imaginile avioanelor zburătoare. Eschizele și panourile erau făcute de către Eugen Lansere,
academician al picturii încă de pe timpurile de dinaintea revoluției, un fost lider al grupei Lumea
artei. Panourile erau dedicate muncii komsomolenilor care au construit metroul. Din amintirile
contemporanilor, special pentru această lucrare în atelierul lui Lansere era adusă uniform de lucru
pentru constructorii metroului, robe umbrite,- pe el admira de elasticitatea monumentalitatea
materialului.

Komsomoliskaia a fost apreciată atît de conducere, cît și de pasageri. Macheta ei în 1937 a fost
demonstrată la Expoziția internațională din Paris, iar în anul 1941 arhitectului Dumitru Cecilin i-a
fost înmînat cel mai mare premiu pentru personalitățile științei și artei- Premiul lui Stalin de gradul I.

Din cele două vestibule din stație în present s-a păstrat doar unul, cel de sud, construit în clădirea
gării Kazanskaia, al doilea a fost demolat în 1952, în timpul construirii stației Komsomoliskaia a
liniei Kolițevaia.

Parcul culturii

În timpul construirii primei căi, cînd descopereau denumirea stației Liniei Socoliniceslaia, Parcul
culturii și pentru odihnă era încă o noutate și a provocat o mîndrie legală. Posibil, de aceea nimeni nu
atrăgea atenția la faptul că, de la stația de metro pînă la parc trebuia de traversat rîul Moscova și
destul de mult timp mai era de mers pînă la ieșirea principal. La sfîrșitul anului 1940 nu au mai
început să facă ceva și noua stațiea liniei Kolițevaia a fost denumită la fel. Proiecte de redenumire, în
consecință, erau destul de multe, cea radială- în Ostojenca, cea din intersecție- în Krîmskaia,
Ciudovka (mai devreme așa se numea o parte din prospectul Komsomolislii) sau podul Krîmskii.

În fața arhitectului I. Rojinîi stătea o problemă tradițională- să-i ușureze spectatorului construcția de
piloni a stației. În interiorul fiecărui pilon el tăia cite un arc , care despărțea stîlpul masiv în patru
părți susținătoare. Sala central ar fi arătat și mai ușoară dacă ar fi reușit să-l acopere cu marmură
deschisă. Dar pentru piloni Rojin a fost nevoit să se mulțumească cu marmură gri și luminoasă. O
importanță deosebită în construcția Parcului culturii o avea banda de gips împletită, care despîrțea
tavanul și cobora pe marginile pilonilor în jos. Centrul marilor sectoare , evidențiate prin ornamente,
este remarcat de un trandafir de gips.

În arcele, tăiate în interiorul pilonilor, sunt inscripționate 26 de medalioane de marmură cu imaginile


muncitorilor din timpul odihnei. Majoritatea obiectlor distractive prezentate aici erau accesibile în
Parcul culturii, patinatul, tenisul, dansurile, fotbalul,.

Vestibulul contemporan este localizat în locul vechiului vestibule Parcul Culturii al liniei
Sokoliniceskaia. În interior, la baza cupolelor erau așezate patru basoreliefe care ilustrau imaginile
sportivilor ce se odihneau. Pe dinafară, se afla încă un relief care prezenta tabloul muncitorilor din
parcul culturii pet imp de odihnă.