V.

BIODISPONIBILITATEA SUBSTANTELOR
MEDICAMENTOASE DIN F0Rt'1.E FAR1'1ACEUTICE, FLSCTIE
DE CALEA DE ADMINISTRARE

Rolul unui medicament este de a trata un organ. de a repara o functie alterata. dar
de cele mai multe ori este imposibil sa fie pus in contact direct cu organul sau tesutul
bolnav sau a carui functie este alterata: acest aspect. legat de actiunea tintita. este
dezideratul medicamentelor viitorului.

Evolutia unei substante medicamentoase m organism. se poate urm:m pnn

masurarea concentratiilor sale la diferite perioade de timp dupa administrare. in unele
compartimente usor accesibile (ex: sange. urina): folosind aceste Yalori. se pot calcul:l
parametrii farmacocinetici care caracterizeaza cinetica substantei medicamentoase in
organism. Aceasta abordare se realizeaza cu ajutorul analizei compartimenrnle. c:i.re se
bazeaza pe ideea de compartimentare a organismului in grupuri Yinuale de tesuturi.
organe, lichide biologice in care substanta medicamentoasa se distribuie.
Administrarea medicarnentului este urmata de trei etape la care substanta
medicamentoasa participa.
• Etapa farmaceutica
Aceasta faza se desfa~oara la locul de administrare ~i cuprinde: eliberarea
substan/ei medicamentoase din forma fam1aceutica ~i dizofrarea subsranfei 1n lichidele
biologice existente Ia locul administrarii, astfel ca substanta sa poata fi absorbita sistemic.
in cadrul acestei faze, substanta medicamentoasa este disponibilizata din fom1:i
farmaceutica ~i pusa la dispozitia organismului pentru a fi absorbita pe o amunita cale de

administrare.
• Etapafarmacocinetica
Este etapa m· c are calea de administrare ' doza si modul de cedare si absorbtie a

substante1• med"icamentoa se influenteaza concentratia medicamentoasa plasmatica. precum

. . · ·
s1 evol ut1a sa m organism
in procesele de absorbtie, distributie, metabolizare si excretil'.

Aceasta etapa cuprinde:

✓ absorb/ia (transferul substantei medicamentoase in mediul intern);

====------------ -- = = === = --------------==== 77

 _ ___.....--====
BIOFARMACIE

✓ distribuf ia (transferul substantei medicamentoase din compartimentul central in

alte compartimente hidrice);

✓ metabolizarea (biotransformarea substantelor medicamentoase);
✓ eliminarea substantelor medicamentoase sau a metabolitilor din organism.
• Etapafarmacodinamica
Este etapa raspunzatoare de efectul produs; substanta medicamentoasa ajunge la
locul actiunii, intr-o anumita concentratie si interactioneaza cu receptorii biolog ici
specifici. In aceasta etapa are loc fixarea, interactiunea farmaconului sau a produsului de
metabolizare cu structura receptoare ~i producerea efectului farmacodinamic .
Aceste etape se succed cu o anumita viteza si in cazul unor etape succesive, etapa
cu viteza cea mai mica detem1ina viteza procesului global; de aceea, este necesara
cunoasterea factorilor care intervin in aceste etape, spre a-i optimiza, in functie de efectul
dorit.
• Absorbtia este procesul prin care substanta medicamentoasa trece de la locul de
administrare la locul de determinare in organism.
Prin administrare i.v. substanta medicamentoasa este plasata direct in sange, fara
intermediul unui proces de absorbtie.
In cazul administrarii pe o cale extravasculara, substanta medicamentoasa strabate
o membrana biologica absorbanta, sau poate traversa si alte organe de distributie si
eliminare, inainte de a putea fi decelata si masurata in sange sau urina.
Daca o doza administrata oral, se regaseste in totalitate excretata in urina, substa nta
medicamentoasa s-a absorbit integral. Trebuie facuta diferenta intre substanta
medicamentoasa si metaboliti, chiar daca un,·,· sunt ac t·1v1,
· Iuand m
· cons1derare
· separat
fiecare entitate.
Daca doza administrata a fost partial degradata in mediul acid gastric sau O part,,.
din doza administrata dupa absorbtia gastrointestinala si trecerea prin ficat a suferit 0
rnetabolizare in intestin sau ficat, cantitatea care se va masura in circ u Ja11a - genera1a (la
locul de prelevare a probei, ex. vena bratului) ' sau cea eliminata nem o d 1"fi1cata m
· unna.
• va
fi rnai mica. In acest caz, in timpul absorbtiei ' substanta medicament oasa a. trecut pentru
prirna data prin rnembranele gastrointestinale si prin ficat 51· a su"er, 1'
·t o e liminare
presisternica, proces cunoscut ca --efectul primului pasaj".

. In acclasi timp, absorbtia variaza si in functie de substa'name t d"1camcntoasa (unelL'

ncfi111d absorbite. ex: saruri mctalice), de prezenta sau 1111 .1 ·ilin1 .. 1 1 • . .
•• •• • • • . • • • · c ' cn corm tractul d1gcst1,
s1 de pos1b1hle 1ntcracl1un1 sau mcompatibilit·iti
' · de or·.,, d c· ·,,d mm1stran:
· · a mL'dicam1..•ntd\)1".
 ·----------
BIO F..\ RMACIE -=====---------
----- --------
----------
precwn si de fonna farmaceutica admi111'strata d
s1 e marea diversitate a acestora, care
intluenteaza diferit debutul actiunii ternpeutice.
• D b b·
upa a sor tie. Substanta medicamentoasa se dislrihuie in diferite tesuturi ale
organismului. Viteza si marimea distributiei depinde de gradul de irigare al tesuturilor cu
sanoe de legarea substa11t · d'
~ • ~ ' ei me 1camentoase de proteinele plasmatice si de cele tisulare,
precum si de permeabil't 1 t b .
a ea mem rane1or ttsulare fata de substanta medicamentoasa.
Odata absorbita, substanta medicamentoasa se distribuie la toate tesuturile, inclusiv la
organele de eliminare. Distributia este un proces de transfer reversibil al substantei
medicamentoase spre locul/locurile detem1inarii; daca ea nu mai revine in circulatia
generala, a suferit eliminarea.

• Eliminarea este un proces ireversibil, de pierdere a substantei medicamentoase din

organism, se realizeaza prin doua procese: metabolizare si excretie si are Joe de regula
prin doua organe principale: ficatul si rinichiul.

Metabolismul este conversia unei specii chimice in alta, excretia este pierderea
ireversibila a substantei medicamentoase nemodificate chimic.
Ficatul este principalul organ in care are Joe metabolizarea. Rinichii sunt
principalele organe de eliminare a substantei medicamentoase nemodificate. Ficatul poate
excreta substanta medicamentoasa nemodificata in bila, rinichii insasi pot metaboJiza
unele substante medicamentoase.
Exista si posibilitatea eliminarii substantei medicamentoase s1 pe alte cai, de
exemplu, prin plamani, piele sau prin laptele matem.
Toate acestea explica de ce eficacitatea unui medicament administrat poate fi foarte
diferita, chiar la acelasi pacient, studiile de biodisponibilitate dovedindu-si astfel utilitatea.
Daca substanta difuzeaza rapid din plasma spre locul sau de actiune, aceasta se
observa din concentratia sa plasmatica, si aceasta este ratiunea pentru care se aleg forme
farmaceutice si modalitatile de administrare (calea de administrare, doza, intervalul dintre
doze, s.a.m.d.) care permit obtinerea concentratiei plasmatice in interiorul intervalului
terapeutic, a carui limita inferiora constituie concentratia minima eficace, iar limita
superioara, concentratia maximala, toxica; concentratiile care se afla sub intervalu1
terapeutic nu antreneaza efecte, dar cele de deasupra, determina reactii adverse, mai mult
sau mai putin severe, efecte secundare, toxice, grave sau mai putin grave.
Exista mai multe cai de administrare ale medicamentelor, fiecare cu avantajele si
dezavantajele sale.

= =========================================-------------- -- 79
BIOFARMACIE===================

Ca/ea de administrare constituie un factor important de care depinde activitatea

s ub stantei medicamentoase introdusa intr-o fonna fannaceutica, caci functie de calea de

administrare o substanta activa medicamentoasa sufera modificari metabolice. mai mult

sau mai putin importante, care pot altera actiunea fannacologica, mai ales in ce priYeste
debutul, intensitatea si durata de actiune.

Preparatele specifice unei cai de administrare trebuie sa confere un timp suficient

de indelungat pentru eliberarea si dizolvarea substantei medicamentoase, pentru a traYersa
membrane biologice si a favoriza procesul de absorbtie, unnat de metabolizare, distributie.
eliminare.

In general, locul administrarii difera de locul de actiune si intre ele se desfasoara

procese complexe specifice organismului uman, atat in evidentierea unui efect sistemic cat
si local.

Eficacitatea caii de administrare se evalueaza in raport cu administrarea i.v. luata

ca referinta (cale considerata optima pentru a asigura o biodisponibilitate totala); in acelasi
timp, din varii motive, nu poate exista numai o administrare i.v. a medicamentelor. caci si
aceasta cale pe langa avantaje, prezinta si o serie de dezavantaje, cunoscute de altfel (mai
importante: o cale invaziva pentru pacient, dureroasa , nerecomandata pentru copii dar care
nu intruneste nici complianta pacientului adult, care necesita personal calificat pentru
administrare si care nu poate fi utilizata pentru substantele insolubile in apa s.a.).

Biodisponibilitatea formelor farmaceutice parenterale

Caile fannaceutice parenterale reprezinta una din cele mai importante posibilitati
de administrare a medicamentelor.
In general, pe aceste cai, absorbtia substantelor medicamentoase este totala,
deoarece este vorba de un transfer direct al medicamentelor in lichidele de distributie ale
organismului: sange si fluidele tesuturilor. Un astfel de transfer nu implica trecerea prin
membrane, ca in cazul administrarii gastrointestinale sau pe mucoase.
Prin injectare, se obtine eel mai rapid efect al unui medicament. In functie de calea
de administrare parenterala si de gradul de dispersare a substantei in forma fannaceutica.
se poate obtine un efect instantaneu, cu o durata de cateva minute sau o actiune prelungita.
ore, saptamani, !uni (efect depot).
Irigarea locului de injectare are un rol deosebit de important in eliberarea substantei
medicamentoase; astfel, eli berarea unui medicament are loc mai rapid intr-un tesut
muscular, putemic irigat, fata de un tesut adipos, slab irigat/sarac in vase de sange. In cazul

- ----=========--- ---==================-------======== 80
BIOFARMACIE,==================

. trecerea. substantei in circulafia generala are loc prin limfa, efectul este intiirziat,
m care
datonta fluxulm lent al sistemului limfatic.

Mai greu sunt difuzate si substantele cu masa moleculara mare.

. Medicamentele parentera Je se a d m1mstreaza
· · .
mtravenos (i.v.) mai frecvent decat
mtraarterial (i ·a)
· , intramuscular ("1.m.) , subcutan (s.c.) si intradermic (i.d.) si functie de
rapiditatea actiunii, clasificarea este: i.v. > i.m. > s.c. > i.d.
Pe ca/e intravenoasa (i •v •) se ev1·t a f;aza d e ab sorb he,
· deoarece med1carnentul
· este
introdus direct in fluxul sanguin si repartitia sa in tot organismul este foarte rapida, de la
20 la 40 secunde; pe aceasta cale se administreaza solutiile apoase, emulsiile L/H,
substante dizolvate, care sa nu prezinte riscul de a precipita in organism si de a provoca un
blocaj circulator. Emulsiile injectabile administrate i.v. permit vehicularea in faza lipofila a
substantelor insolubile in apa; in acest caz, faza lipofila ofera o protectie a substantei
medicamentoase fata de numeroase procese de degradare cat si o eliminare progresiva din
sange. Efectele secundare, mai ales toxicitatea si durerea sunt mai scazute cu aceste

formulari, care permit o mai buna toleranta.

Pe cale intramusculara (i.m.) se poate administra o mare varietate de forme
fannaceutice; substanta va difuza, in general, in fibrele musculare, apoi va traversa peretii
capilarelor si va ajunge in circulatia generala. In cazul solutiilor apoase, se poate ajunge la
o eliberare rapida a vehiculului si a substantei, la nivelul fibrelor musculare; ex. injectarea

solutiei de Penicilina G, sarea de sodiu.

Daca la solutiile apoase se adauga macromolecule hidrosolubile, se obtine o
prelungire a duratei de eliberare a substantei; aceste macromolecule intervin fie prin
cresterea vascozitatii vehiculului (ceea ce diminueaza viteza de migrare a substantei), fie
prin formarea de complecsi mai putin solubili (deci lent absorbabili), fie prin diminuarea

metabolismului (prin enzimele proteolitice).

In cazul unei suspensii a unei substante medicarnentoase putin solubila in vehiculul
apos, administrata i.m. , cristalele de substanta medicarnentoasa vor exista in tesutul
muscular, dupa migrarea vehiculului; absorbtia si viteza de actiune va depinde de viteza d-.
dizolvare si astfel durata actiunii se va prelungi. Injectarea de suspensii apoase antreneaza
prelungire a actiunii, cu atat mai durabila, cu cat marimea particulelor este mai mare
0
(aceasta nu poate fi crescuta decat pana la 100 µm, pentru ca o marime superioara face
injectia dificila si dureroasa). La locul de injectare se formeaza un depozit, care asigura o
concentratie uniforma, iar adaugarea de macromolecule hidrofile in suspensiile apoase

accentueaza durata !or de actiune.

====- - ========--===============---=----=- --------- - - - - ---- 81

BIOFAR,l.\CI£= = = = = = = = = = = = = = = = ==

n'C..lin-~nzil-~ nicilina) si }..!oldamin

~"'-'J--"3 Je crist:i.k de :1cetat de

-= --~ . :.: :__~.:".:-~ :.::1. ~ 1.:n~i :: lutii ukit'\3...~ a subst:1I1tei medicamento:ise. faza
-~~" ~ ' -=- ~~ w w.:.:-i r ican.:n in mu..-:.:hi. , fi k nt metabolizat:1 si suhstanta \"3 fi

c x.. ::-zz.:!. s..., hr:ii:o::- U!e:~'2..~ c~ho:moni. , i t:miine. etc.

P:-~.:..:...e cesrin2:e administrarii suhcu1a.na1e (s.c.).emulsiile si suspensiile

~ ·= · _:.:"...~- e. con:i:i cri5!:tle C3re se :i. - rb lenL d.ifuzeaza spre capilarele sanguine.
er;,-.::. a c ~ :!...~m :m:nor caii i.m.: se obtine astfel o actiune prelungita. exploatata in
~ ~,;, penm.i preperarele ret:m:! pe b3.za de insulina.

Biod_isponibilitatea formelor farmaceutice administrate pe cale enterala

Calez orala (sinonime: calea sisternica: calea bucala: calea emerala: administrare
-pe:- OS-) . este cea mai frec,·ema si impreuna cu calea sublinguala si cea rectala. fac pare
cEn calea digesti,·a. care permite absorbtia med.icarnentelor de-a lungul circuirului nom1al
urmat de alimeme: calea sublinguala si cea rectala. Yor fi tratate. potri,it conceptiilor
moderne. la caile de absorbtie transmucosale.
A.dministrarea orala a medicamentelor presupune administrarea medicamentelor pe
gura. prin inghitirea de catre bolnav (cu o cantitate mai mare sau mai mica de lichid); de
aici. medicamenrul rrece prin esofag in stomac. apoi in intestinul subtire (locul principal al
absorbtiei). iar dupa absorbtie. in sange. de unde este Yehiculat in tot organismul.
Calea eoterala, prin particularitatile anatomo-fiziologice ale fiecarui segment.
constiruie calea naturala de parrundere a medicarnentelor si alimentelor in organism, si este
utilizata atat pentru actiune sistemica cat si Iocala.
Daca pentru substantele cu actiune sistemica se poate determina biodisponibilitatea
prin masurarea concentratiei plasmatice, sau a unui efect farmacodinamic, in cazul w1or
afectiuni locale bucofaringiene, reflux esofagian, hiperaciditate gastrica, s.a .. se urmareste
eficacitatea clinica si nu prezenta substantei in sange, prezenta care poate fi apreciata.
functie de caz, ca un indicator de toxicitate.

--------------- 82
 BIOFARMACIE,=====================

- -- - s,am•t
- ----- - - - - l>lofrffc,<>0

V..dra LWart I
/

1111.,uinr,l ,.,b\in,
D""'"""

Colomil 4-scondont

_ _ _ Colorual 1ii:,r,oid

- - - ,\mnis

J\hsorbtia mcdicamcntului in sange, are loc de-a lungul intregului tract digestiv, dar
primordial absorbtia sc rcalizcaza (in ordinea importantei) la nivelul intestinului subtire si
a stornacului . Esofagul nu cstc o zona de absorbtie, ca urmare a rapiditatii tranzitului (circa
I() sccundc), inaintarca fiind antrenata de diferenta de presiune intre amonte si aval, di>
pozitia vcrlic,tla a pacientului si de cantitatea de apa inghitita, fara sa intervina gravitatia;
csofogul comunica cu slomacul prin or(ficiul cardia.
Stalionarca la nivcl gastric durcaza pana ce un mecanism de evacuare pem1ite
continutului stomacului sa lreaca prin or(ficiul piloric spre duoden. Lichidul gastric are
un pl I acid (ph= 1,0- 1,5) si con tine acid clorhidric, pepsina, acizi organici, saruri minerale.
cnzimc hidroliticc si mucina (apara mucoasa slomacului de actiunea factorilor mecanici,
acidului clorhidric si a cnzimclor protcoliticl!; in sucul gastric a fost descoperitii ~i o

----: -==================-===================================== 83
BIOFARMACIE====================

mucoproteida, care contribuie la absorbtia vitaminei B 12). Acidul clorhidric liber din
sucul gastric activeaza enzimele proteolitice, distruge microbii patogeni. stimuleaza
secretia glandei pancreatice, regleazii motilitatea stomacului ~i a intestinelor. Pepsina ~i
gastrixina (principalele enzime din sue gastric) descompun proteinele din came ~i din alte
produse alimentare, lipaza gastrica - griisimile.

Medicamentele administrate pe cale orala si absorbite Ia nivelul tractului digestiY.

se preteaza la un efect al primului pasaj si pot suferi transformari la niYel hepatic. inainte
de a ajunge in circulatia sanguina.
Pe aceasta cale se administreaza numeroase forma farmaceutice. lichide (solutii.
siropuri, emulsii, suspensii, s.a.) si solide (comprimate, capsule, drajeuri. granule. s.a.).
Administrarea medicamentelor pe cale orala reprezinta modalitatea cea mai veche
m terapia medicamentoasa; in prezent se apreciaza ca cca. 80% din medicamente ·c
administreaza pe aceasta cale, aceasta si datorita numeroaselor avantaj e pe care le praintn
aceasta cale:
comoditate si complianta;
posibilitatea de autoadministrare, fara aj utor calificat (prezenta unu1 cadru
medical);
varietate de formulari adaptate dupa varsta pacientului;
calea digestiva este in general cea mai sigma cale de admi nistrare a
medicamentelor si cu o incidenta redusa a reactiilor adverse ;
actiunea terapeutica poate fi locala (preparate dentare, faringiene, pansamcnti..'
gastrice, purgative, s.a.) sau sistemica (imediata, accelerata, pre lungita. controlata.
la tinta); s.a.
Pe langa numeroasele avantaje (legate de usurinta administrarii. complianta
pacientului, s.a.m.d.), aceasta cale de administrare prezinta si o serie de inconvcnicntc.
dezavantaje, nu lipsite de importanta:
- latenta mare a absorbtiei, fapt pentru care nu este potrivita pentru situatii de urgcnta:
- riscul degradarii substantelor medicamentoase de catre secretiile tubului digest iv.
enzime, pH-uri variabile (de la 1,5 la 7,5), s.a.;
- posibilitatea iritarii tractului gastro-intestinal, de catre une le medicamcntc (1..•x:
anti inflamatoare, antituberculoase, s.a.), ceea ce impunc prcpararca dc fomw
gastrorezistente sau utilizarea altor cai de administrare;
- probleme de absorbtie ale substantelor medicamcntoase, legate de tr1..•c1..·n.·a pnn
membranele biologice (ale diferitelor parti ale intestinului subtirc, duoden, jcjun. ili..-011):

- -------------------- --- - = = - ---- --- - -------=====-- - --- - - --- --- ··- S4

 BIOFARMACIE-

- nu evita bariera hepatica/ efectul de prim pasaj;

- absorbtie variabila incom I t .
, P e a, aspect ce reprezmta o problema pentru substantele cu
ind ice terapeutic plasmat · · dd
IC m1c, putan uce la acumularea treptata pana la nivel toxic;
- e ste inutilizabila la persoane inconstiiente precum si la cele cu vomismente·
'
- probleme de gust, miros, aroma, care trebuiesc corectate;

- pentru unele medicamente, administrarea comprimatelor sau a capsulelor m pozitie

culcata poate produce iritatii sau ulceratii esofagiene, ca urmare a aderentei
medicamentului la mucoasa. (ex. Iodura de potasiu, alendronat, doxiciclina).
Formele farmaceutice sunt grupate dupa calea de administrare, starea fizica, locul
de absorbtie din toata lungimea tubului enteral; astfel preparatele farmaceutice orale se
impart in preparate orale, fom1e lichide, semisolide si solide. Ca si cai de administrare si
absorbtie prezente pe tractul gastrointestinal: bucofaringiana, dentara (administrarea unui
medicament pe si in interiorul dintilor), periodontala (administrarea in alveola dentara,
intre dinti si gingie), gingivala (administrarea pe gingii), gastroenterala (administrarea unui
medicament in stomac sau duoden, utilizand un dispozitiv adecvat), laringofaringiana
(administrarea unui medicament in faringe, pentru efect local/anestezic); sublinguala
(administrarea unui medicament sub limba, pentru obtinerea unui efect sistemic), orala
(administrarea unui medicament prin inghitire).
Diversitatea preparatelor medicamentoase destinate administrarii enterale, are in
vedere respectarea regulilor specifice fiecarei forme farmaceutice, ca formulare, preparare,
conditionare si conservare, pentru asigurarea calitatii pe toata perioada de valabilitate.
Dupa administrare, fiecare tip de preparat va parcurge etapele necesare eliberarii si
dizolvarii substantei medicamentoase in functie de complexitatea operatiilor de realizare
ale acestora.
Solutiile reprezinta forma farmaceutica din care medicamentul este eel mai rapid
disponibil pentru absorbtie, deoarece etapa de dizolvare este realizata inaintea
administrarii, chiar in timpul fabricarii, substanta medicamentoasa fiind dispersata
molecular in solvent; totusi, natura solventului si a adjuvantilor are o mare importanta, caci
exista situatii cand, substanta desi in solutie, nu este disponibila pentru absorbtie, sau este
doar partial .
Cand substanta medicamentoasa esta dizolvata in solventi miscibili cu fluidele din
tubul digestiv, ea se afla dispersata molecular si daca nu interfera cu alte componente ale
formulei, va fi imediat disponibila pentru absorbtie. In unele situatii, substanta
medicamentoasa formeaza un complex solubil, absorbabil sau nu, cu alte substante ca.

- - - - - -- 85
 BIOFARMACIE=====------
------=====-------

agenti de marire a solubilitatii . . . .

' , conservant1, s.a.m.d., tar cl1bcrnrea dm acest complex si
absorbtia, va fi depend en ta d . I · 1·b . . . .
e ec 11 1 rul care sc stabileste 111 solut1e de natura si
. '
vascoz1tatea solventului, s.a.m.d.

Cand substanta medicame11toa, sa es te d'1zoIvata 111

. so Ivcnt1. ncm1sc1bil1.
. . . . cu tlu1dele
.
digestive (preparatele lipofil1 e) 1-abncate
• .
pentru d1zolvarca substantclor mcdicamentoase
· b'10d'1spon1'b'I11tatea,
lipofile si pentru a le favo nza ' .
veh1culul va fi cmulsionat in fluidele
digeSlive prin intem1ediul agentilor tensioactivi biologici (ex. saruri biliare), precum si sub
actiunea mecanica a peristaltismului intestinal sau a miscarii bolului alimcntar: daca insa
volumul de solutie ingerata este prea mare, sau daca solventul estc greu de emulsionat_
eliberarea substantei va depinde de proprietatile reologice ale vehiculului si de capacitatea
de a se etala de-a lungul peretelui intestinal.
Factorii fiziologici cei mai importanti care influcnteaza comportarca substantei
medicamentoase la nivelul tubului digestiv, absorbtia si biotransfonnarea la nivelul
hepatic, sunt: continutul stomacului, viteza de golire a stomacului, durata tranzitului
intestinal, secretia biliara, fluxurile sucurilor digestive.
In cadrul produselor lichide, solutiile detin primul loc pe scara biodisponibilitatii
formelor orale, urmate, in ordine de, ape aromatice, siropuri, cmulsii. suspensii. Apek
aromatice se utilizeaza ca vehicule aromatizante pentru solutii de uz intern si mai rar
extern (apa de roze, de levantica, s.a.) si prezinta acceasi biodisponibilitate ca si solutiile,
fiind forme cu eliberare rapida. Siropurile au o comportare asemanatoarc, vascozitatea for
putand uneori temporiza absorbtia.
Biofarmacia, ca ramura a stiintelor farmaceutice trebuie sa stabi leasca relatiile
dintre proprietatile fizico-chimice ale substantelor medicamentoase si ale fonnelo.
farmaceutice pe de o parte si factorii fiziologici susccptibili de a modifica dectul
terapeutic, pe de alta parte.

BiodisponibiJitatca substantclor mcdicamcntoasc din fonnc furnrnccutit·(•

administrate pc mucoasc
Biodijponihilitatea formelor otologice
Prin structura sa anatomica urechea nu este un loc favorabil pcnetrntici si absorbtiei
medicamcntelor, deoarece acestea nu vin in contact direct cu lichidclc biologicc. un.·chca
intacta fiind deci o bariera.

============================---=----- ==========-- - - --- ------ 86

 BIOFAR_\L\ClE=====================

Urechea interna

Canal

Timpan rotundii \Trompa Ju;\

·~ttach.o \.

Pentru zona auriculara, in principal se ia in consideratie doar o actiune locala si

cand timpanul este intact, domeniul de actiune va fi limitat la conductul auditi v extern.
Epiteliul urechii externe prezinta o rezistenta mecanica mult mai mare decat cea a nasului
si din aceasta cauza conditiile impuse compatibilitatii fi ziologice a preparatelor apoase, nu
sunt asa de stricte ca in cazul preparatelor aplicate pe alte mucoase (ex. preparatele nazale
sau oftalmice).
Biodisponibilitatea acestor preparate este putin studiata si se va tine seama ca
preparatele lichide administrate prin instilatie sau pulverizare in conductul auditiv sa nu
exercite o presiune daunatoare la nivelul timpanului.
Tratamentul local este eficace si in afectiunile mucoasei urechii medii sau Trompei
Jui Eustachio (conduct lung de 3,5 - 4,5 cm, care face legatura intre cavitatea timpanului si
nasofaringe).
Prin lezarea timpanului insotita uneon de perforarea Jui, substantele
medicamentoase pot ajunge chiar in urechea intema. Prezenta exudatului vascos. in otitele
medii cronice, face uneori imposibil pasajul substantelor medicamentoase prin timpan
(care nu permite de regula trecerea in cantitate mare a substantelor medicamentoase in
urechea medie) ceea ce impune ca alaturi de tratamentul local sa se efectueze si un
tratament general, mai ales in cazul preparatelor cu antibiotice.
Cand secretiile sunt abundente, se recomanda spalaturi caldute. Solutiile se
administreaza incalzite la temperatura corpului (pentru a se evita iritarea labirintului
vestibular, cu aparitia de vertije).

--------- ----------===-- --=================---=======- 87

 BIOFARMACIE=================

Factori importanti in administrarea formelor farmaceutice otice lichide de care va

'
trebui sa se tina seama si care vor trebui prezentati pacientului, in momentul eliberar.ii
medicamentului, de catre farmacist, confonn Regulilor de buna practica farmaceutica (in
activitatea de consiliere) :
- pozitia orizontala a pacientului, cu urechea afectata orientata in sus;
- timpul de contact dupa administrare, de 5-1 Ominute;
- miscarea pavilionului urechii, pentru a facilita patrunderea lichidului.
Solutiile apoase administrate la nivelul zonei auriculare prezinta o actiune topica,
cu cedare rapida si aproape totala a substantei medicamentoase conducand la un efect
terapeutic optim.
Suspensiile, emulsiile si unguentele adera de suprafata urechii si prezinta o actiune
prelungita; prin administrarea acestora, este diminuat pericolul complicatiilor micotice.
prezent la solutiile apoase.
Spray-urile si aerosolii, preparatele modeme cu dispozitive care pulverizeaza
lichidui sau o puibere in conductul auditiv extern, fara a exercita o presiune daunatoare
asupra timpanuiui, sunt usor si rapid de aplicat, mai ales in cazurile dureroase si prezinta o
buna aderenta.

Biodispo11ibilitatea substa11te/or medicame11toase di11forme ri11ofariugie11e

Zona olfndlVO
I
I

I In general erinele sunt

fomrnlate ca solutii;

Corriele _ majoritatea substantelor

medican1entoase care se
administreaza la acest nivel
sunt solubile in apa, iar
solutiile apoase sunt mm
usor de preparat SI

administrat sub fonna de

picaturi/instilatii.
Bolln palot1na

Naro inferno

- ----- -
--- - 88

....
 BIOFA&\IACIE==================

Daca substanta este insolubila · . .

m apa sau m ule1, se recurge la suspensii sau la alte forme
eterogene ( emulsii, unguente, pulberi b" d .
10a ez1ve, s.a.), mai ales daca se urmareste si o
prelungire a actiunii terapeutice.

Cele mai multe preparate rinologice sunt hidrofile, deoarece acestea permit
· temu1UI· mucoc1·11ar;
functionarea normal a a sIS · preparatele lipofile
· nu confera un contac~
suficient cu mucoasa nazala si deranjeaza activitatea ciliara.

Adrninistrarea medicamentelor pe cale nazala este destinata, de cele mai multe ori
unei actiuni locale, pentru tratarea diferitelor afectiuni. Obiectivele cercetarii in domeniul
formelor nazale, in vederea cresterii biodisponibilitatii, este dublu; pe de o parte se doreste
cresterea timpului de contact al medicamentelor cu mucoasa nazala, iar pe de alta parte,
ameliorarea conditiilor de absorbtie ale substantelor medicamentoase.
Primordial pentru formularea erinelor este pastrarea integritatii structurilor
anatomo-fiziologice de baza ale caii nazale, in scopul evitarii unor consecinte negativt
asupra calitatii vietii pacientului. De asemenea, de o deosebita importanta pentru realizarea
efectului terapeutic local, este administrarea corecta, Ia care farmacistul poate participa
prin acti vitatea de consiliere, in sensul recomandarii :
- pozitiei culcat, cu capul usor Iasat pe spate, cca. 30 ';
- miscari dreapta-stanga-spate, 30 ';
- ridicarea in pozitia asezat.

TrUt c

f ll=l - ---
c:q,I

Daca se urmareste ca substanta medicamentoasa sa treaca in circulatia sanguina

pentru o actiune sistemica, o importanta deosebita se va acorda asigurarii unei bune
absorbtii a substantei medicamentoase pe cale transnazala.
Exista numeroase exemple care au pus in evidenta rapiditatea de absorbtie a
substantelor medicamentoase administrate transnazal si paralelismul cu calea i.v., precum
si faptul ca absorbtia este mai rapida decat la administrarea sublinguala.

=--- - --
 BIOFARMACIE=================

Orice substanta medicam t d . . .

en oasa a mm1strata la mvelul cavitatii nazale, trebuie sa
strabata trei bariere inainte d · . . .
e a aJunge m torentul sangmn, organ1smul prin structura
anatomica a foselor nazale op d . . . . .
unan u-se 1a patrunderea agent1lor stram1; aceste tre1 ban ere
sunt reprezentate de bariera fizi· ( 1 · · 1· 1 · ·
ca mucusu s1 ep1te rn c1l1ar), bariera temporara
(transportul mucociliar · ·
, pnn care part1culele de substanta sunt transportate spre
nazofaringe, in aproximativ 20', fiind o piedica in absorbtia transnazala a medicamentelor)
si bariera chimica (o bariera defensiva contra patrunderii xenobioticelor, reprezentata de
enzimele nazale). Enzimele aflate la niveluJ mucoasei nazale, isi manifeste actiunea atat in
interiorul tesutului mucoasei nazale cat si in secretiile nazale. fiind capabile sa
metabolizeze unele substante medicamentoase (ex. substantele cu structura peptidica. de
tip progesteron, insulina, enzime/aminopeptidaze), inainte de a aj unge in torentul circulator
sanguin, deci inainte de absorbtia propriu-zisa.
In concluzie, daca pe cale transnazala se evita efectul primului pasaj hepatic, nu
poate fi eliminata in schimb actiunea enzimelor nazale, susceptibile de a provoca un
"pseudoefect" al primului pasaj . Pentru a evita actiunea acestor enzime, cand se
administreaza molecule peptidice sau proteice, se poate proteja substanta medicamentoas;\
printr-o formulare adecvata (ex. Jipozomi, monocapsulare, etc), sau prin adaugare de
inhibitori enzimatici.

Biodisponihilitatea suhstantelor medicamentoase din forme farmaceutice hucofaringo-

/ari11gie11e

Cele mai multe preparate farmaceutice bucofaringiene sunt formulate ca soluti1

(gargarisme, colutorii, ape de gura, s.a), paste de dinti, aerosoli, gume de mestecat.
comprimate de supt sau masticabiJe.

L =----- ----- ----===- ======--======- =-================-===== 90

 BIOFARMACIE=================

In functie de starea mu · b ... • . .

coase1 uco1armgiene s1 de efectuJ terapeutic urmarit sa-u de"
scopul profilactic igieno-cosmetic, se selecteaza substantele auxiliare. form.a farrn3 ""u::ica
adecvata, tehnologia de fabricatie si conditionarea.

In primul rand, medican1entele administrate la ni\'elul diferireJor zon.:- aJe e3,i:z:ii

bucale au O actiune locala, realizandu-se un tratament prompt direcr si efica e.
Mucoasa bucala este insa si un Joe potri,it pentru absorbtie. datorira irig.mi :oz.r:e
bune; dintre zonele cavitatii bucale nW11ai mucoasa subJinguala perJingu.1fa penrui.:-
trecerea substantelor medicamentoase. caz in care ruedicamenrul rrebuie 53 fie pl352: .--:::
limba.

Mucoasa sublinguala este o zona delimirata de o membrana asem:m31o3.Te ru:-i:.i1ci

digestiv, care se comporta ca o bariera lipidica la pasa_jul subsranrelor mc"diC2.ID.:::Ji03...~
Toate substanteJe medicamentoase administrate si absorbite la ni,·el sublingml. \'OT c"\i :.3
biotransfonnarea hepatica/efecrul primului pasaJ. care ar putea duce 13 o e,·emu.~ 2
inactivare inainte de absorbtia in organism (ca in cazuJ moleculelor absori-i1e 13 nfrd
gastrointestinal), aceasta deoarece vasele sanguine afereme acestei zone. Sc' rc"unesc i.., rr-o
vena larga si se varsa in vena juguJara inrerna asrfel ca sangele \'enos pro,·"' ·1 fu
regiw1ea bucala. se va indrepta spre inima si de aici rn fi disnibuit in tor org3.Ili~ . :-.3r2
sa treaca prin ficat.
De asemenea. substanrele medicamemoase absorbite 13 niw lul guru , l' T en :-.,
actiw1ea diferireJor pH-uri digesti,·e. enzimeJor digesri\'e. tlorei bacteric>ne .-i e,·e:1~ 2

unei compJexari si/sau inreractiuni cu alimentele.

Biodispo11ibilitatea s11bsta11telor 111edica111e11toase di11 fom1e farmaceurice oftalmic-e

Suprafata ochiului nu este W1 Joe furnnbil pcneir.lriei si sh..x,rhrici
medicamentoase. deoarece secretia si drenajul lacrimal. pre-cum s1 llilll"'SI'c'-3 3i--n..--.1.'3 ~
structura comeei impiedica in general. pasajul medicamemelor.
Exist:1 trei factori importanti care trebuie luati in consider.Jre !J r°l'~uJ~~-
medicamentelor oftalmice:
✓ pcneu-area barierei hemaro-oculare SJU 3 .:ornc-ei;
✓ localizarea ac1iw1ii medica.n1cnrului b ni,·eiuJ uchiului. f3rJ J :3.1~!3 te $.."'1,.'1::1~"1:~
ale corpuJui :

✓ prelw1girea dura1ei de acriw1e :1 subsramelor mc-d.ic;1I11enll"\'.L'C'. asu'c-1inwt ~ ,·e.::r.;:

administr.uilor sa po:11a ti micsont:1;

L
 BIOFARMACIE===================

Corneea
Sclera
Irisul

Hembrana
..--- vasculara
Pupila

Nervul
Caroera _____ optic
anterioare
a ochiului

Cristalinul Retina

Corpul vitros
PeCHJ',!'-{Hbiff IlO.<iCO.!'l

Pentru a mentine o concentratie efectiva in tesuturile oculare, trebuie administrate

doze mari de medicament, doze care daca ar fi administrate pe cale generala, ar putea
determina sfecte secundare mai grave sau mai putin grave.
Corneea reprezinta o bariera biologica unica, care se deosebeste de toate celelalte
bariere, prin faptul ca are o structura caracteristica (un strat hidrofil subtire, presat intre
doua straturi lipofile); din aceasta cauza, anumite medicamente care se absorb in diverse
parti ale organismului, nu pot strabate bariera corneeana. Ex: Acetazolamida, indicata in
glaucom, pentru scaderea tensiunii intraoculare, nu poate fi utilizata in tratamentul topic.
Aceasta proprietate unica a corneei este de dorit, deoarece permite medicamentului o
eliberare la acest nivel, fara a se deplasa pe cale parenterala sau orala.
O cerinta importanta in terapeutica oculara, este imbunatatirea biodisponibilitatii
medicamentelor administrate local; in general, biodisponibilitatea este nesatisfacatoare,
(cca. 10% din doza administrata) si se datoreaza in mare masura proceselor precomeene,
care indeparteaza rapid medicamentul de la locul de absorbtie. Prelungirea retentiei la
nivel precorneean, s-a realizat mai intai prin marirea vascozitatii vehiculului, ceea ce a dus
la cresterea moderata a biodisponibi!itatii solutiilor vascoase, urmata de alte interventii,
pana la includerea substantelor medicamentoase in inserte polimerice, caz in care s-a
manifestat lipsa de adaptabilitate a pacientului.
In conditii putin favorabile absorbtiei, datorita faptului ca un medicament oftalmic
lichid nu ramane decat un timp foarte scurt in contact cu ochiul, cercetarile trebuie sa
nd
co uca la cresterea eficacitatii, la modalitati de formulare favorabile absorbtiei; pentru

- ----
-------=----------------- -====-------- 92
•
 BIOFARMACIE===================

aceasta, trebuie cunoscut indeaproape mecanismul de absorbtie a substantelor

rnedicarnentoase studiate, cat si factorii susceptibili de a rnodifica biodisponibilitatea, i. ;
principal solventii si adjuvantii.

Penetratia rnedicarnentelor oftalrnice se poate realiza pe doua cai principale:

calea generala (orala sau parenterala) cand are Joe o trecere prin difuzie a
substantei medicamentoase din sange in fluidele oculare (umoarea apoasa), prin
capilarele conjunctivei oculare, numita si ca/ea conjunctiva/a;
aplicarea locala, prin instilatie, numita si ca/ea transcorneeana, mult mai eficace
decat prima; numeroase substante utilizate in terapia oftalmica (antibiotice,
anestezice locale, antiinflamatoare, s.a.) strabat bariera corneeana.
Cercetari recente, au evidentiat o a treia cale, minora, numita si ca/ea necorneeana,
in care sunt implicate conjunctiva si sclerotica (tesuturi invecinate cu corneea), o cale
preferata de medicarnente cu absorbtie redusa prin cornee, si totodata o cale putin studiata.
Aproape toate medicamentele oftalmice aflate in terapeutica, strabat corneea prin
difuziune simpla. 0 serie de factori fiziologici pot influenta penetratia medicamentului la
nivelul ochiului, si anume:
starea si functionarea ochiului, cu limitarea capacitatii de a accepta forma
farmaceutica administrata;
dinarnica fluidului lacrimal (viteza de secretie si de drenare);
absorbtia prin tesutul conjunctiva!;
penetratia prin cornee si sclerotica;
viteza de clipire;
reflexul de lacrimare determinat de administrarea colirului, s.a.
Ph-ul solutiilor oftalmice (pentru ratiuni de stabilitate, la limita Ph-Jui fiziologic=
7,4).
Capacitatea normala a sacului lacrimal este de 7µ1 ; ochiul uman se poate acornoda
cu aproximativ 30µ1 de solutie, suspensie sau 30µg de unguent oftalmic, in absenta clipirii.
Astazi, produsele cornercializate sunt conditionate in recipiente de plastomeri
(polietilena, polipropilena), cu dop picurator, care elibereaza 20-60 µ1/picatura; eliberarea
unguentelor conditionate in tuburi metalice cu varf efilat, prin care unguentul este instilat
in sacul conjunctiva!, este mai putin controlata.
Datorita capacitatii !imitate a sacului conjunctiva!, aprox. 70-75% din cantitatea de
colir lichid se elimina prin scurgere in tractul nazo-lacrimal. Clipirea contribuie l::.
eliminare, drenajul incepand imediat dupa instilare, astfel ca medicamentul ajunge din

----
----- -=-=====--=============== ====--========- 93
 BJOFARMACIE-,=================~

sacul lacrimal, in tractul nazaI •. . .

. apo1 gastro-mtestmal, aceasta fiind cauza pentru care
SI
unele med1camente oftalmice . c. . . .
. . prezmta etecte s1stem1ce 1mportante, iar pacientul simte
1med1at dupa admin · t . .
is rare gustu1preparatulu1 med1camentos, amar sau sarat.

Biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din fonne farmaceutice rec/ale

Medicamente1e rectale sunt forme farmaceutice Jichide, semisolide sau solide,
destinate pentru administrarea la nivelul mucoasei ano-rectale, in vederea unei actiuni
locale sau sistemice.

Mucoasa rectala este o mucoasa putemic vascularizata si absorbtia la acest nivel

se realizeaza prin intermediul venelor hemoroidale (superioare, mij locii si inferioare);
celulele epiteliale ale mucoasei rectale secreta un lichid hidrofil (mucus, ce contine
mucine), in cantitate de 1-3 ml si care poate fi factor limitant al vitezei procesului de
absorbtie; ph-ul 1ichidului rectal: 7,2-7,4;
Pentru fonnularea medicamentelor rectale se alege forma farmaceutica de solutie,
daca substanta medicamentoasa este solubila in apa, sau de emulsie, suspensie, unguent,
supozitoare, daca substanta medicamentoasa este insolubila. Alegerea vehiculului,
excipientilor, tehnologiei de preparare, recipientelor de conditionare, se face functie de
forma fannaceutica selectata.
Calea rectala unnareste o actiune locala, dar si sistemica, cand se pot obtine efecte
superioare administrarii orale.
Fonnele lichide si in special solutiile apoase, prezinta o absorbtie rapida, uneori in
5-8 minute, absorbtia fiind superioara pentru molecu1ele lipofile, comparativ cu cele
hidrofile, mucoasa rectala fiind o bariera lipidica.
In contrast cu absorbtia gastrointestinala de dupa administrarea orala, calea rectala
poate oferi posibilitatea eliminarii primului pasaj hepatic, in cazul medicamente1or care
sufera transfonnari si inactivari hepatice, fiind indicata si de multe ori preferata pentru
astfel de medicamente, caci confera acestora o biodisponibilitate marita.
Teoretic, fractiunea de substanta medicamentoasa absorbita la nivelul venelor
hemoroidale medii si inferioare evita bariera hepatica, in timp ce fractiune de substanta
medicamentoasa absorbita la nivelul venelor hemoroidale superioare, ajung Ja vena porta
si de aici la nivelul ficatului ; se considera ca un procent de 60-70% din substanta
medicamentoasa absorbita evita ficatul si primul pasaj hepatic. Confonn acestei
observatii, medicamentul ocoleste bariera hepatica, daca este plasat in portiunea inferioara

---= =- - - ----==== ===--=========================-- 94

 CIE'.=====================

a rectului (partea anala) si trece prin bariera hepatica daca este plasat in portiunea medie si
mai ales superioara a rectului (ampula rectala).
In activitatea de consiliere a pacientului, farmacistul poate preciza aceste aspecte
referitoare la orientarea administrarii, functie de scopul urmarit si chiar reprezinta o
necesitate, atunci cand se urmareste o actiune generala, sistemica.
{
Biodisponibilitatea substa11telor medicame11toase din forme farmaceutice vagi11ale

Pavilionul tubei uterine

Fundul uterului
. ___.- Tuba uterina
t
-, I
:---.-'--.. ,
· ' --,__ Ovar
·,.:·
-._
,. ..........
~
....

Ligament ;; -,.__ Cavitatea uterina

\' ,
uteroovarian · · -.,., Corpul uterin

-....
.:- · .....
✓---- '-.
/ ------:-:.~-Buze le colului uterin
Orificiul colului uterin -
~-.......... coloane vaginale

~ ~ cavitate vaginal a

Vaginul este un canal foarte elastic, format din tesut muscular ceea ce-i permite sa
se "ajusteze"; in medie are o lungime cuprinsa intre 8 si I 2 cm si o largime de 2,5 cm.
Normal, un vagin sanatos este in acelasi timp si curat, datorita prezentei aici a
bacteriilor specifice, lactobacilii, cu rol esential in mentinerea sanatatii vaginale,
reprezentand practic un grup heterogen de tulpini bacteriene Gram pozitive prezente in
proportie de 95% la nivel vaginal in perioada fertila a femeilor. Exista mai multe specii de
lactobacili, dar cele care au efecte benefice sunt lactobacilii Dorderline (Bacillus vaginae)
capabili sa produca hidrogen peroxid. La femeile cu vaginoza bacteriana se gasesc
lactobacilii care nu produc hidrogen peroxid, asa numitii lactobacili "rai". Lactobacili i
sunt responsabili de mediul acid protector (pH-ul acid al vaginului < 4.5).
Vaginul are un sis· t em propnu
· d
e curatare, mucozitatile nu stagneaza ct sunt
eliminate spontan spre exterior. Toaleta
excesiva, cu sapunuri dun:!, spalaturilc

--- - ---=====-=--=--== - --==============----- - - 95

 BIOFARMACIE=====================

intravaginale dese nu vor aiuta

:i
deloc Ia curar,,..., ,,:: ,.,,,_
- "-'-'-= ~
..,.;,., , .,; .:;_ ""--- n_ ..
~ uu.. '-"-Li.:: ~ ~ 1.X'rnene.i nu ::.e

vor folosi solutii cu substante iritante sau ca~""tice.. d~""e\.--e m:xx').~'-=' c:s:1.:- f._"\.3J'ie s:en5 ir,il3
si pentru a nu produce o suprainfectie, se recomanda a,rl,zniniqr.:.re..1 ~e s.:- uni 51 eri e. c
instrumental sterilizat.

Dezechilibrul florei vaginale (scaderea acidir.zrii n2zur2..l d , ·2 2Yt:>.3 ,:-.3 r.:-zuJl3t

imbolnavirea vaginului.
Pentru fonnularea medicamentelor cu aplicare pe rnutoa."3 n1h-o-Yag:ina.h. ~.:- ::rre
m vedere locul de adrninistrare, precum si afectiunea de trai..3L f3.r3 3 ign0n
caracteristicile mucoasei vaginale: suprafata 0,1 - 0. I 5 m=. pH .3.8 - -t5 si cu valori spre
6 - 8, in stari patologice. infectii; pH-ul creste. de a.xmenea cu Yarst.a duP3 menop:mza..
cand secretia ovariana inceteaza.
Medicamentele vaginale sunt forme farmaceutice licbide. semisolide 53u solide.
destinate a fi administrate pe mucoasa vulvo - vaginala, in ,·ederea unei actiuni locale.
Administrarea unor substante pe cale Yaginala, este cunoscuta din cele mai ,·ecbi
timpuri, grecii, egiptenii, foloseau irigatii simple cu apa si sapun. su.Ifat de cupru... tlori de
musetel, frunze de nuc, in diferite afectiuni.
Forme farmaceutice endovaginale oficializate FR X:
• Ovulele (la monografia SUPPOSITORJA)
• Capsulele vaginale (la monografia CAPSULAE)
• Comprimatele vaginale (la monografia COMPRESS!)
Pentru afectiunile vulvei, se indica forme lich.ide (solutii s1 suspensii), fonne
semisolide (unguente) si solide (pudre).
Pentru afectiunile endovaginale, pe langa formele lichide se administreaza curent
forme solide, ovule, comprimate si capsule vaginale.
In functie de forma farmaceutica se selecteaza substantele auxiliare, veh.iculele.
tehnologia de preparare, recipientele de conditionare primara si secundara.
Datorita puternicii vascularizari, mucoasa vaginala permite transferul in circulatia
generala al unor substante medicamentoase (ca: antibiotice, sulfamide, hormoni, s.a.),
administrate pentru actiune locala, astfel ca pot aparea fenomene toxice dupa administrarea
unor forme farmaceutice cu hormoni sau prostaglandine.
In general, la nivelul mucoasei endovaginale, substantele medican1entoase lipofile
sunt ma i bine absorbabile decat cele hidrofile; premenstrual si in timpul ciclului, absorbtia
moleculelor hidrofile creste.

----------------===-----===------------------------ 96
BlOf ARJvtACIE====================

Biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din Jorme farmaceutice aplicate pe

piele

Por
dr- IJ.in-,pualJe

~] EP IDERMA

Glon•Ja
:.cb;u..e<? ] • ERMA
:::JHIPODER MA

Gl:,mla
'.llKSoripdriS

Pielea este eel mai mare organ al corpului omenesc, cu o suprafata totala de 1,5 - 2
m2, cca. 3 kg (aprox. 6% din greutatea corpului) si o grosime de la 0,5 la 3 - 4 mm.
Functia sa este de protectie a organismului, atat mecanica, cat si impotriva pierderii
substantelor endogene ale organismului, precum si impotriva influentei nedorite a
subtantelor exogene/xenobiotice, din mediul inconjurator.
Straturile pielii sunt distincte, au o structura histologica diferentiata si o activitate
biochimica specifica.
Indiferent de nivelul de penetrare a substantei medicamentoase dintr-o forma
farmaceutica, este necesara mai intai eliberarea moleculelor la interfata excipient-piele,
urmata apoi de penetratie, cand substanta medicamentoasa ajunge in epiderm si permeatia
in derm; ultima faza pe care o poate realiza substanta medicamentoasa, este absorbtia pnn
vasele capilare, cu distribuirea in circuitul sanguin.
Preparatele destinate pentru aplicare cutanata, realizate intr-o mare varietate de
forme farmaceutice (inclusiv cele din sfera cosmetica), reprezinta modalitatea cea mai
veche pentru ingrijirea si infrumusetarea pielii, dar si pentru tratarea ranilor, inflamatiilor
si diferitelor afectiuni dermatologice.
Problemele de formulare si preparare ale produselor cosmetice, prezinta aspecte
comune cu cele ale preparatelor medicamentoase, privind vehiculele, excipientii,
conservantii adecvati formularii (solutii, emulsii, creme si unguente, pudre, s.a), metodele
de preparare si control. Cercetarea este axata pe interventia in formulare in vederea
facilitarii penetrarii substantei medicamentoase active, functie de actiunea dorita, topica

--------------------------------------- 97
 BIOFARMACIE==================

(de suprafata, in epiderm denn . . .

' , sau m profunz1me, m zona muschilor si a vaselor d~
sange) sau sistemica (absorbtia in circulatia generala).

• Fonnularile de medicamente topice, unnaresc cresterea concentratiei de medicament la

locul de actiune si reducerea efe t I • . . . . .. . .
c e or s1stem1ce; b10d1spomb1htatea top1ca poate fi defimta
ca fiind concentratia de subs tanta me d'1camentoasa hbera,
. . la locul de actiune
regas1ta . al
fonnularii fannaceutice topice. Cantitatile reduse de preparat medicamentos aplicat topic,
nu detennina de regula, concentratii serice sau urinare detectabile prin tehnici
conventionale.

• Formularile de medicamente cu aplicare cutanata si destinate a trata zone mai profunde.

se caracterizeaza prin eliberarea locala a substantei active care traverseaza straturile pielii
si penetreaza pana la muschi, articulatii (ketoprofen, diclofenac, indometacin, piroxicam.
s.a.) sau pereti vasculari (bioflavonoide, heparinoide, dobesilat de calciu); astfel de
preparate se utilizeaza in afectiuni reumatologice sau ale sistemului venos si a caror
formulare faciliteaza absorbtia substantei in profunzimea locului de aplicare.
• Formularile de medicamente pentru actiune sistemica, prin absorbtia m circulatia
generala, au evoluat foarte mult si au permis dezvoltarea sistemelor terapeutice
transdermice (STT), care elibereaza controlat substanta medicamentoasa activa si care
penetreaza transdermic, patrunzand in circulatia generala; astfel de preparate sunt destinate
tratarii unor afectiuni sistemice. Dupa 1980, o serie de substante medicamentoase cu efect
sistemic (nicotina, estradiolul, testosteronul, nitroglicerina, fentanilul, scopolamina, s.a.)
au fost formulate si utilizate in practica medicala sub forma de STT.
In prezent cercetarile sunt orientate pentru realizarea de SIT cu substante
medicamentoase indicate in afectiuni cardiovasculare, stari nervoase, boli neoplazice,
incontinenta urinara, pierdere de masa osoasa specifica postmenopauzei, s.a., precum si
pentru realizarea de preparate cu administrare transcutanata (STT) pentru moleculele cu
masa mare (peptide, proteine, glicoproteine), substante care pe cale orala prezinta o
biodisponibilitate redusa, fiind distruse la nivel gastric sau metabolizate hepatic, intr-un
procent ridicat. In realizarea STT-urilor, dificultatile sunt legate de cantitatile mici de
substante medicamentoase si sistemul de eliberare controlat in unitatea de timp, precum si
de reducerea impermeabilitatii stratului cornos si favorizarea penetratiei substantelor active
la nivelul vaselor de sange. Absorbtia transcutanata nu se aplica Ia substantele
medicamentoase care necesita concentratii plasmatice ridicate.
Statisticile reflecta valoarea terapeutica si superioritatea acestui tip de formulare si
administrare a medicamentelor, comparativ cu alte cai de administrare.

98

I
...
BJOFARMACIE:==================

Biodisponibilitatea ca termen farmacocinetic, care descrie cantitatea de substanta

medicamentoasa absorbita, precum si viteza cu care aceasta devine disponibila la locul de
actiune, poate fi evaluata si in cazul STT, similar preparatelor administrate pe alte cai.
Studiile de biofarmacie au relevat importanta formularii preparatelor farmaceutic~
cu aplicare cutanata in functie de scopul urmarit:
• actiune de suprafata, in afectiuni dermatologice cu Iocalizare mai mult sau mai
putin superficiala;
• actiune in profunzime, in afectiuni reumatismale sau ale sistemului venos;
• actiune sistemica, Ia care se urmareste o absorbtie cantitativa in unitatea de timp.

Terapia dermatologica cuprinde un volum mare de preparate aplicate pe piele, unghii:

• lichide - solutii, emulsii, suspensii, lotiuni, sampoane;
• preparate semisolide - creme, unguente, geluri, paste, cataplasme, emplaste

medicamentoase;
• pulberi pentru aplicatii cutanate, cu diferite grade de finete;
• preparate farmaceutice presurizate, cu aplicare sub forma de aerosoli;
• forme adezive cutanate- pansamente adezive, timbre, plasturi medicamentosi,

SIT.

99