Sunteți pe pagina 1din 7

Terapia ABA – ”Applied Behavior Analysis”, în traducere, Analiză Comportamentală Aplicată,

ABA, este o metodă de terapie comportamentală intensivă care ajută la descreşterea comportamentelor
nefuncţionale în exces şi la îmbunătăţirea comportamentelor deficitare. Acest tip de terapie, bazându-se
pe analiza comportamentului, nu este destinat strict tulburărilor din spectrul autist, ci poate fi utilizat cu
succes în lucrul cu copii cu ADHD, cu tulburări de comportament si tulburări opoziționiste. În
cadrul Centrului de Evaluare şi Recuperare prin Terapie Specializată pentru Tulburări din
Spectrul Autist, Sindrom Down, Sindrom Asperger, ADHD şi alte tulburări asociate al
Asociației „Copiii de Cristal”, intervenția terapeutică pentru beneficiarii noștri se desfășoară după un
plan de intervenție personalizat, elaborat de supervizorul psih. Valentina Puicea, terapeut ABA în curs de
acreditare BCBA.
Planul de intervenție este realizat pe baza unei evaluări complexe pe toate ariile de dezvoltare și conține
programe specifice prin care se urmărește recuperarea deficitelor și creșterea comportamentelor
dezirabile.

Planul de activitate este revizuit lunar în ședințele de supervizare, iar o dată la șase luni, se reface
evaluarea, pentru a nota progresul copilului și a stabili obiectivele viitoare.

Pe măsură ce copilul dobândește, în cadrul terapiei, deprinderile prevăzute în plan, se face trecerea la
generalizare: stimularea copilului, adolescentului sau a adultului de a folosi deprinderile obținute în sala
de terapie în grupuri mai mari și, ulterior, în viața de zi cu zi.

Terapia ocupațională are drept scop ajutorarea oamenilor să îşi recâştige independenţa în majoritatea
ariilor de existenţă; această terapie îmbunătăţeşte abilităţile cognitive, fizice şi motrice ale persoanelor cu
dizabilităţi şi contribuie la creşterea încrederii de sine şi la reintegrarea socială a unui individ. Cu ajutorul
terapiei ocupaţionale, un copil/tânăr sau adult cu TSA sau alte tulburări de dezvoltare învaţă să
interacţioneze cu membrii familiei şi să dezvolte relaţii sociale cu alţi copii şi parteneri de joc.
În cadrul Centrului de Zi -Terapie Ocupațională al Asociației „Copiii de Cristal”, ședințele de terapie
ocupațională se desfășoare cu un grup de adulți asistați de terapeuți și voluntari. Zilnic, peste 18 tineri
diagnoticați cu TSA, Sindrom Down, ADHD și alte tulburări asociate frecventează ședințele de terapie
ocupațională.

Sesiunile de terapie prin joc și dramaterapie sunt frecventate de către copiii și adulții beneficiari ai
Asociației “Copiii de Cristal”. Orele de terapie prin joc și dramaterapie se desfășoară cu grupuri de câte 4-
5 beneficiari de vârstă și nivel de dezvoltare apropiate, iar pentru tineri și adulți în grupuri mai largi, fiind
organizate activități în aer liber sau întâlniri cu alți tineri care doresc să socializeze cu grupul țintă.
Sesiunile de terapie prin joc se desfășoară la sediul Asociației „Copiii de Cristal” din str. Panselelor nr. 23
(sediul Centrului Multifuncțional de Servicii Sociale).

Terapia prin joc este o activitate care contribuie la dezvoltarea abilităților copiilor cu autism și alte
tulburări de dezvoltare. Jucăriile, împreună cu celelalte elemente de terapie care se pun la dispozitia
copilului au potentialul de a dezvolta abilitățile motrice, cognitive, senzoriale și de limbaj ale acestora.
Terapia 3C (Concentrare. Coordonare. Conștientizare) este o metodă de recuperare dezvoltată de
antrenorul de arte marțiale Paul Cojocaru. Terapia 3C pornește de la ideea optimistă că în fiecare copil
autist există în stare latentă potențialul unui copil tipic. Terapia 3C este o alternativă, o noua metodă de a
trezi la viață acest potential, de a reda copilul autist lumii celor tipici – sau cel puțin de a-l aduce cât mai
aproape de aceasta. Terapia nu se află în contradicție cu niciuna din terapiile utilizate în prezent în tratarea
autismului.

Terapia asistată de animale (TAA) nu este o terapie singulară, ci reprezintă un grup de proceduri bazate
pe caracteristicile comportamentale ale unui animal (cele mai comune animale de terapie fiind câinii),
care, în funcţie de nevoi, se pot insera în tratamente standard, cum ar fi terapia comportamentală, terapia
prin joc şi multe altele. În alte ţări, cum ar Statele Unite ale Americii, Anglia, Austria, acest domeniu are
tradiţie, existând multă deschidere şi din partea sistemelor educaţionale şi medicale pentru acesta. TAA
presupune existenţa unui plan de intervenţie, cu obiective clare şi cu variabile ce pot să fie măsurate,
înainte şi după intervenţie.
Câinii sunt cele mai comune animale de terapie la nivel mondial, fiind uşor de dresat şi de evaluat la nivel
comportamental, avînd în vedere caracteristicile lor comportamentale care facilitează comunicarea optimă
cu oamenii, cum ar fi predispoziţia spre joc şi iniţierea interacţiunilor sociale, precum şi similarităţi ale
posturilor corporale asociate cu anumite emoţii. De asemenea, se mai folosesc şi alte specii de animale, în
funcţie de nevoile beneficiarului (domeniul funcţional de adresare: motor, cognitiv, emoţional, social) şi
de posibilitatea de întreţinere a animalelor: delfini, pisici, animale de fermă (porci pitici, lame) şi cai.

Interesul pentru terapia şi activităţile asistate de animale în România datează undeva la începutul anului
2000, cînd diferite fundaţii şi asociaţii de protecţia animalelor au început să ofere servicii pentru persoane
(de la copiii la vârstnici) cu nevoi de recuperare fizică şi intelectuală. În ceea ce priveşte abordarea
științifică a interacțiunilor asistate de animale în România, putem spune că aceasta a început în anul 2006,
cînd la Universitatea Babeş-Bolyai (Facultatea de Psihologie şi ştiinţe ale Educaţiei) s-a oferit în premieră
naţională un curs postuniversitar de terapie şi activităţi asistate de animale, care, după o pauză de doi ani
(intre anii 2010-2011), a fost reluat în varianta adresată persoanelor cu nevoi speciale, fiind oferit în
colaborare cu Facultatea de Medicină Veterinară (Universitatea de Științe Agricole și Medicină
Veterinară, Cluj-Napoca).

Literatura de specialitate indică rezultate semnificative ale TAA atît pentru populaţie clinică (persoane
diagnosticate cu anumite tulburări la nivel psihologic şi fizic: autism, depresie, dizabilităţi motorii,
senzoriale, intelectuale), cît şi non-clinică (persoane fără diagnostic clinic, dar care doresc să îşi
imbunătăţească anumite valori ale unor variabile – de ex. stimă de sine, abilitate de recunoaştere a
emoţiilor etc. Pentru fiecare variabilă adresată în cadrul şedinţelor de terapie asistată de animale se
folosesc instrumente standard din domeniul psihologiei și educației speciale, cum ar fi scale, teste şi itemi
specifici. De asemenea, dacă se doreşte măsurarea unor variabile fiziologice asociate efectelor
interacţiunii om-animal, se pot utiliza instrumente care să permită evaluarea tensiunii arteriale, a
conductanţiei electrice a pielii, precum şi a unor zone neurologice implicate în răspunsul la prezenţa unui
animal de companie.
Camera senzorială este un mediu în care activităţile stimulative si experienţele sunt utilizate pentru a
creşte constienţa şi comportamentele pozitive pentru persoanele cu deteriorări severe senzoriale sau
probleme neurologice. Terapeuţii desfăşoară aici activităţi care stimulează simţurile copiilor (vizual,
auditiv, olfactiv, tactil etc.).

Kinetoterapia sau terapia prin mișcare pentru copiii cu autism are ca scop dezvoltarea abilităților motrice
grosiere si de finete, dezvoltarea capacității de percepție, orientare și organizare spațio-temporală,
formarea percepției corecte a schemei corporale, educarea verticalității și a mecanismelor controlului
motor, a stabilității și a echilibrului, dar și îmbunătățirea sau corectarea abilităților deja existente, dar
insuficient sau deficitar dezvoltate.
De asemenea, în cadrul kinetoterapiei au loc activități ce presupun integrare senzorială, îmbunătățirea
atenției și a capacității de concentrare și dezvoltarea capacității de menținere într-o activitate fizică o
perioadă cât mai îndelungată.

Așadar, kinetoterapia îmbunătățește capacitatea de înțelegere și răspuns a diferitelor activități, dar și a


interacțiunii și stabilirii contactului vizual si ajută la diminuarea stereotipiilor caracteristice, cât și a
comportamentului hiperkinetic.

Logopedia sau Terapia Tulburărilor de Limbaj este definită ca disciplina care se ocupă cu educarea şi
reeducarea limbajului. Rolul logopedului este acela de a restaura şi stabiliza limbajul, prin aplicarea
diferenţiată a tehnicilor specifice.
Dacă la copiii tipici, cu tulburări/întârzieri în dezvoltarea limbajului, logopedul foloseşte tehnicile de bază
ale logopediei şi exerciţii specifice pentru corectarea diverselor probleme, la copiii cu autism, abordarea
presupune parcurgerea anumitor etape, în funcţie de abilităţile copilului şi de gradul de afectare. În cazul
copiilor cu tulburări din spectrul autismului, comunicarea și limbajul reprezintă una din ariile major
afectate, absența vorbirii fiind adesea motivul care îi determină pe părinți să caute răspunsuri.

În sfera logopediei intră atât dezvoltarea limbajului expresiv (ceea ce copilul spune), cât și dezvoltarea
limbajului receptiv (ceea ce copilul înțelege). Comunicarea expresivă include atât limbaj vocal, cât și
limbaj gestual. Mai mult, scrisul și cititul sunt și ele abilități ce țin de limbaj.

Sesiunile de logopedie pot începe odată cu începerea terapiei ABA, însă trebuie avute în vedere mai multe
aspecte:

 Perioda de acomodare a copilului: începerea terapiei logopedice trebuie să ţină cont de ritmul de
învăţare al copilului şi de stadiul de dezvoltare la care se află în acel moment.
 Joacă: copilul învață deprideri noi prin jocuri, prin exerciții.
 Recompense: progresul este susținut și încurajat încontinuu, atât de terapeut, cât și de părinți/familie
acasă, în funcție de gradul de afectare a copilului (uneori, emisiuna unui singur sunet este un progres
foarte mare).
 Mediul de lucru: este nevoie de adaptare într-un spațiu nous au se încurajează realizarea terapiilor
acolo unde se simte copilul cel mai bine.
 Colaborarea cu părinții și chipa de terapeuți: o echipă multidisciplinară va avea rezultate mai repede.
Logopedia nu dă rezultate imediat. Timpul alocat pentru terapia logopedică depinde de la caz la caz. În
general, copilul cu autism are nevoie de o perioadă mai lungă pentru corectarea/iniţierea limbajului. Prin
urmare, logopedia se opreşte atunci când consideraţi că micuţul are un limbaj adecvat vârstei sale. Nu
există o anumită perioadă care garantează recuperarea sa.
10 lucruri pe care trebuie să le știi despre
autism
Uneori se pare că singurul lucru predictibil despre autism este impredictibilitatea sa. Singura trăsătură
clară – relativitatea. Copilul cu autism „arată normal”, dar comportamentul său poate fi dificil şi greu de
acceptat.

Autismul era considerat la un moment dat o dizabilitate „incurabilă”, dar acest termen dispare pe măsură
ce creşte nivelul general de cunoştinţe şi înţelegere. În fiecare zi, persoane cu autism ne arată că pot să
depăşească, să compenseze şi să administreze caracteristicile cele mai pregnante ale autismului.
Învăţându-i pe cei din jur care sunt elementele principale ale autismului va avea un impact major asupra
capacităţii persoanei cu autism să dezvolte un stil de viaţă independent şi productiv.

Autismul este o dizabilitate complexă, însă din caracteristicile sale putem extrage patru trăsături
fundamentale:

 Dificultăţi de adaptare senzorială


 Întârzieri de limbaj
 Abilităţi sociale slab dezvoltate
 Probleme de stimă de sine şi încredere
Chiar dacă aceste elemente sunt comune celor ce suferă de autism, nu vor exista niciodată două persoane
cu aceleaşi manifestări. Fiecare copil se află într-un punct diferit al spectrului autismului. La fel de
important, fiecare părinte, profesor sau asistent social se va afla într-un punct diferit al spectrului. Copil
sau adult, fiecare avem un set unic de nevoi.

Iată 10 lucruri pe care orice copil cu autism ar vrea să le ştii:


1. Sunt în primul rând un copil. Am autism. Nu sunt în mod primordial „autist”. Autismul este
doar un aspect al personalităţii mele. Nu mă defineşte ca persoană.
Tu eşti o persoană cu sentimente, idei, talente sau eşti doar gras (supraponderal), miop (porţi ochelari) sau
neîndemânatic. Acestea sunt lucruri pe care le văd mai întâi la tine când ne întâlnim, dar acestea nu sunt
trăsăturile tale principale. Ca adult, ai un oarecare control asupra felului în care îţi defineşti propria
persoană. Dacă vrei să subliniezi o anumită trăsătură personală, poţi să o faci fără prea mult efort. Eu
sunt încă un copil ce se dezvoltă. Nici tu dar nici eu nu ştim încă ce aş putea realiza. Dacă mă defineşti
după o singură trăsătură de-a mea, s-ar putea să mă subestimezi. Şi dacă simt că tu nu crezi că pot „să o
fac”, răspunsul meu natural va fi „de ce să mai încerc?”.

2. Percepţiile mele senzoriale sunt dezordonate.


Integrarea senzorială este, probabil, aspectul cel mai dificil de înţeles al autismului, dar este şi cel mai
important. Aceasta înseamnă că imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi texturile care ţie ţi se par
obişnuite pot fi de-a dreptul dureroase pentru mine. Mediul propriu-zis în care trăiesc mi se pare ostil.
Poate că ţie ţi se pare că sunt retras sau poate agresiv, dar de fapt încerc doar să mă apăr, să mă protejez.
Iată de ce o „simplă” ieşire la supermarket poate fi un calvar pentru mine:

• Auzul meu poate fi foarte acut. O mulţime de oameni vorbesc în acelaşi timp. Difuzoarele anunţă
ofertele zilei. Casele de marcat bipăie şi trăncăne, râşniţele de cafea hârâie. Aparatul de feliat carne
scârţâie, bebeluşii plâng, cărucioarele scrâşnesc, tuburile de neon bâzâie. Creierul meu nu poate filtra
toate aceste zgomote şi ajung la „supraîncărcare”.

• Pot să am un simţ al mirosului foarte dezvoltat. Peştele de pe tejghea nu prea e proaspăt. Domnul de
lângă noi nu a făcut duş astăzi. Copilaşul din faţă are un scutecul murdar. Pe culoarul trei s-au vărsat nişte
murături şi se spală pe jos cu amoniac…. Nu pot să filtrez totul. Deja cred că îmi vine greaţă.

• Pentru că mă orientez pe baza văzului, acesta poate fi primul simţ care este prea stimulat. Lumina
tubului de neon nu este doar obositoare, dar şi bâzâie. Lumina pare să pulseze şi mă dor ochii. Această
lumină care pulsează se reflectă pe diverse suprafeţe şi contururile obiectelor îmi par distorsionate –
spaţiul pare că se mişcă în continuu. Există şi reflexii în ferestre, ventilatoare care se mişcă în tavan,
oamenii sunt în continuă mişcare. Toate acestea îmi afectează sistemul perceptiv şi cel vestibular. Acum
nici măcar nu pot să îmi dau seama unde mă aflu în spaţiu.

3. Te rog să faci diferenţa între NU VREAU (aleg să nu fac) şi NU POT (nu sunt capabil să fac).
Utilizarea vocabularului şi a expresiilor lingvistice pot fi adevărate provocări pentru mine. Nu e vorba că
nu ascult de instrucţiuni. Doar că nu pot să le înţeleg. Când mă strigi din partea cealaltă a camerei, iată
ce aud eu: „&#$@*^ Marius. %**%$#@…” Vino şi vorbeşte cu mine direct în cuvinte simple: „Te rog
să pui cartea în bibliotecă Marius. E timpul să mergem la masă”. Aceasta îmi spune ce vrei de la mine şi
ce urmează să se întâmple. Acum este mult mai uşor pentru mine să fac ceea ce vrei de la mine.

4. Gândesc foarte concret.


Aceasta înseamnă că interpretez limbajul după forma literară. Este o situaţie confuză pentru mine când
îmi spui ca ai mers „ca vântul şi ca gândul” când ceea ce vrei să îmi spui de fapt este că ai mers „foarte
repede”. Să nu îmi spui că ceva este „floare la ureche” când nu e vorba de nici o plantă, şi vrei doar să îmi
spui că această sarcină „este foarte uşor de realizat”. Când îmi vei spune că „Răzvan şi-a luat picioarele la
spinare”, voi fi foarte confuz din punct de vedere anatomic. De fapt, poţi să îmi spui că „Răzvan a plecat
foarte repede”. Idiomurile, sensurile multiple, inferenţele, metaforele, aluziile şi sarcasmul nu reprezintă
nimic pentru mine.

5. Te rog să ai răbdare cu vocabularul meu limitat.


E destul de greu pentru mine să îţi spun de ce am nevoie când nu cunosc cuvintele care să descrie
sentimentele mele. Poate îmi este foame, poate sunt supărat, speriat sau confuz, însă nu pot să mă exprim
cu aceste cuvinte. Fii atent la limbajul corpului meu, dacă sunt retras sau agitat, sau chiar şi alte semne
care îţi vor transmite ce este în neregulă cu mine. Există însă şi o parte opusă la cele de mai sus. Uneori
pot să vorbesc ca un „mic profesor” sau ca un star de cinema. Poate că spun pe de rost întregi texte ce
sunt mult prea avansate pentru vârsta mea. Acestea sunt secvenţe de limbaj pe care le-am memorat din
lumea înconjurătoare pentru a compensa lipsa mea de limbaj. Aceasta pentru că ştiu că se aşteaptă de la
mine să răspund ceva când mi se pune o întrebare. Aceste texte pot să provină din cărţi, de la televizor,
din diferite discursuri. Acest tip de manifestare se numeşte „ecolalia” (repet exact ce aud, papagaliceşte).
Nu prea înţeleg eu despre ce este vorba acolo. Ştiu doar că pot astfel să răspund când cineva aşteaptă de la
mine o reacţie.

6. Pentru că vorbirea e foarte grea pentru mine, mă orientez mult cu ajutorul văzului.
Te rog să îmi arăţi cum se face ceva mai curând decât să îmi spui. Şi să fii gata să îmi arăţi de mai multe
ori. Repetarea mă ajută să învăţ. Un program zilnic ilustrat îmi este de mare ajutor şi mă orientează de-a
lungul zilei. La fel ca agenda ta electronică sau telefonul mobil, un astfel de program mă scuteşte de
stress-ul de a-mi aminti ce urmează, mă ajută să trec mai uşor la următoarea etapă, îmi permite să îmi
organizez timpul în aşa fel încât să fac ceea ce tu aştepţi de la mine. Pe măsură ce cresc, o să am în
continuare nevoie de acest program ilustrat, dar „nivelul meu de reprezentare” poate evolua. Înainte să pot
citi am nevoie de un orar cu desene sau fotografii. Pe măsură ce cresc, voi putea utiliza combinaţii de
fotografii cu cuvinte scrise, iar apoi mă voi putea orienta doar pe baza cuvintelor.

7. Te rog să te concentrezi şi să mă ajuţi să dezvolt mai curând ceea ce pot face decât ceea ce nu pot
face.
La fel ca orice altă persoană, nu pot să mă dezvolt într-un mediu în care mi se arată în permanenţă că nu
sunt suficient de bun şi că ceva e „defect” la mine. Încercarea unui lucru nou va deveni ceva urât pentru
mine când ştiu că voi fi cel mai probabil criticat, chiar şi atunci când critica se vrea a fi „constructivă”.
Caută punctele mele tari şi le vei găsi. Există mai multe moduri „corecte” de a rezolva o sarcină.

8. Te rog să mă ajuţi cu interacţiunile sociale.


Poate ţi se pare că nu vreau să mă joc cu alţi copii. De cele mai multe ori nu ştiu de fapt cum să pornesc o
conversaţie sau cum să încep să mă joc cu alţi copii. Dacă ai putea să îi rogi pe ceilalţi copii să mă cheme
să mă joc cu ei fotbal sau baschet, poate că voi fi fericit să mă alătur lor. Mă descurc cel mai bine la
jocurile foarte structurate, unde începutul şi sfârşitul sunt foarte clare. Nu mă descurc să citesc
expresiile faciale, limbajul corpului sau emoţiile celor din jurul meu. De aceea apreciez dacă mă ajuţi în
permanenţă cu privire la ceea ce trebuie să fac din punct de vedere al interacţiunii cu alţi copii. De
exemplu, dacă o să râd atunci când Emilia cade de pe balansoar, nu o fac pentru că mă distrează ci pentru
că nu ştiu ce trebuie să fac. Învaţă-mă să întreb în această situaţie „Eşti bine Emilia? Te-ai rănit?”

9. Încearcă să găseşti elementele care mă fac să fiu agitat.


Momentele în care sunt agitat sunt mai supărătoare pentru mine decât sunt pentru tine. Aceste stări apar
atunci când unul din simţurile mele este supra-solicitat. Dacă poţi să identifici cauza, atunci poţi să previi
efectele. Ţine un jurnal al acestor evenimente şi al oamenilor, fenomenelor, întâmplărilor din jurul meu.
Vei vedea că de acolo se desprinde o anumită tendinţă. Încearcă să îţi aminteşti mereu că orice formă de
comportament este o formă de comunicare. Comportamentul meu îţi va spune ceea ce cuvintele nu pot să
transmită referitor la percepţia mea privind mediul.

Dragi părinţi, ţineţi minte următorul lucru: comportamentele care se repetă pot avea uneori o cauză
medicală. Alergiile, problemele de somn sau gastro-intestinale pot avea efecte majore asupra
comportamentului.

10. Iubeşte-mă necondiţionat.


Elimină gânduri cum ar fi „ Daca ar face măcar ….” Sau „Daca nu ar mai fi aşa….”. Nici tu nu ai
îndeplinit toate aşteptările părinţilor tăi şi nu ţi-ar fi plăcut să ţi se amintească în permanenţă acest lucru.
Nu am ales eu să am autism. Dar ţine minte că mi se întâmplă mie şi nu ţie. Fără sprijinul tău, şanselemele
la o viaţă adultă cât mai independentă sunt foarte mici. Cu sprijinul tău, posibilităţile sunt nenumărate. Îţi
promit – merit efortul.

Şi, în final, trei cuvinte. RĂBDARE! RĂBDARE! RĂBDARE! Încearcă să vezi autismul meu ca o
abilitate mai specială decât ca o dizabilitate. Priveşte dincolo de limitări la talentele pe care autismul mi
le-a oferit. Este adevărat că nu prea mă uit în ochii oamenilor şi nu sunt bun la conversaţie, dar ai observat
că nu mint, nu trişez, nu îi jignesc pe colegii mei şi nu am prejudecăţi? Este adevărat că probabil nu voi fi
următorul Hagi sau Ilie Năstase. Dar cu atenţia mea şi capacitatea de concentrare aş putea fi următorul
Einstein. Sau Mozart. Sau George Orwell. Sau Thomas Jefferson. Ei au avut autism.
Periodic, organizăm activităţi de informare şi conştientizare pe tema tulburărilor din spectrul autismului.
Astfel, în parteneriat cu Universitatea Transilvania – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei şi
Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov desfăşurăm conferinţe, workshop-uri şi proiecţii de filme, la care
participă reprezentanţi ai acestor instituţii, studenţi, părinţi ai copiilor cu TSA, terapeuţi, dar şi voluntari.

Totodată, agenda de evenimente a Asociației „Copiii de Cristal” cuprinde activităţi artistice cu caracter
caritabil, la care artiştii invitaţi participă pro-bono. Fondurile obţinute în urma acestor evenimente susţin
terapiile beneficiarilor cazuri sociale.

Anual, în perioada 1-2 aprilie, ne alăturăm campaniei mondiale de marcare a Zilei Internaţionale de
Conştientizare asupra Autismului (2 Aprilie). Astfel, în acele zile, clădiri simbolice din Braşov (Casa
Sfatului, Primăria, Cetatea Braşovului) sunt luminate în albastru (culoarea care simbolizează autismul) şi
derulăm, în parteneriat cu Primăria Municipiul Braşov şi Consiliul Judeţean Braşov, o serie de acţiuni şi
evenimente dedicate copiilor cu autism şi adresate întregii comunităţi loc