Sunteți pe pagina 1din 2

Luceafăr Sfânt

Mireasma florilor de tei


Ce mă inundă-n zori de zi,
Îmi poartă dorul pân’la zei,
Să-i rog, poetul a-l trezi.

Luceafărul de pe pământ
Străluce astăzi printre ei,
Căci e Arhanghel prin Cuvânt
Şi-i adulat de corifei.

În umbra cetinei de brad


Mă poartă paşii căutând
Prin frunze argintii ce cad,
Urma-i prin vremuri rătăcind.

În valul mării înspumat,


Ce se avântă printre stânci,
E-un strop ce-ades l-a mângâiat
Pe el, poetul de atunci.

Iar marea care-atât de mult


Iubit’a fost şi l-a iubit,
Mă-ndeamnă iarăşi să ascult
Ce-n taină-mi este azi şoptit.

Şi tot ce văd în jur frumos,


Îmi duce gândul tot la el,
Că pe pământ, aicea jos,
Nu-i nimeni să fi scris la fel.

Căci frumuseţea ce-a văzut


Şi a descris-o mai apoi,
Era în cel de ne-ntrecut,
Cu ea venise pentru noi.

El a fost magul ce de Sus


A coborât cu geniu-i sfânt,
Iubire-n suflet ne-a adus
Ca şi Iisus, doar prin Cuvânt.

A fost iubit la rândul lui


Dar şi de mulţi urât a fost,
Şi-i scris pe bolta cerului:
Ucis nedrept, fără de rost.

Din rai el străjuieşte iar


Pe cei iubiţi de altădat’
Chemând mulţi îngeri la hotar,
Să ne-ntregim, cum ne-a fost dat.
Îl rog acum pe Dumnezeu,
Ca pe Luceafărul cel Sfânt
Să ni-l trimită-n dar din nou,
Lumin’a lumii pe pământ.

Ne-om strădui mai mult apoi


Să-l merităm pe cel cu Har,
Şi-i spunem de pe-acum că noi
Îl aşteptăm să vină iar.

Lavinia Hutisoru Dumitriu


Bucureşti, 13 iunie 2009