Paul Ananie 1

EACF I

Cultura populară - dinamica fenomenului

-Tradiție și inovație-

În zilele noastre auzim tot mai des despre tradiții, elemente tradiționale, artă tradițională,
muzică tradițională și lista poate continua cu o mulțime de termeni la care le adăugăm acest
”tradițional”, însă oare câte dintre acestea sunt întradevăr tradiționale?

Un alt cuvânt des folosit în prezent este ”autentic”, cuvânt căruia fiecare îi atribuie un
înțeles după bunul plac, sau în funcție de nevoia de justificare. Acest concept al autenticității este
tot mai frecvent întâlnit când vorbim despre elemente de port popular, cântece, elemente care
aparțin patrimoniului cultural material. Însă, dacă stăm să reflectăm asupra acestei idei, nimic nu
este autentic sau ori este autentic, atâta vreme cât provine dintr-o comunitate. Dar oare, un
element aparținător culturii populare sau patrimoniului cultural material mai poate fi numit
autentic în contextul în care a fost rupt din mediul său de proveniență?
Nu. Acest element va fi original, dar nu autentic.

După părerea mea, cultura populară, cu toate ramurile ei, este supusă unei veșnice
reactualizări și updatări. Astfel, ea este dinamică, iar dinamismul său este dat și de inovații.
Inovații care au intrat în mentalul colectiv ca tradiții, din mai multe motive: ori nu se cunoaște
originea, sensul de bază s-a pierdut și atunci oamenii au dus mai departe cum au primit, ori
funcția s-a modificat sau pierdut și atunci a fost reinventată, ori a existat o percepție greșită a
unor termeni pe care oamenii nu i-au înțeles și i-au adaptat după propriul sistem de credințe și
valori ori pur și simplu tradițiile au fost inventate de la zero.

Elementele care aparțin culturii populare românești și care au suferit cele mai puține
modificări, dacă nu chiar deloc sunt cele legate de magic, și anume textele descântecelor,
vrăjilor, colindele și chiar textele religioase. O dinamică a acestor texte ar fi dificilă, dacă nu
 Paul Ananie 2
EACF I

imposibilă, pentru că funcția nu s-ar mai îndeplini, nu ar mai avea finalitate. Totuși, urmărind
exemplul pe care l-am dat mai sus, unii termeni s-au modificat, s-au adaptat limbajului popular,
cum este și cazul lui ”ler”. În prezent, foarte puține persoane cunosc rădăcina acestui cuvânt. El a
căpătat o formă nouă, forma lui de bază și cuvântul de la care a pornit fiind ”aleluia”. Prin
rotacizare, L-ul devine R, și astfel se formează cuvântul ”aleruia”. A-urile sunt eliminate, ca în
multe alte cuvinte, aceasta fiind o caracteristică generală a acelor vremuri și astfel devine LERUI
- LER. Acest LER nu mai înseamnă nimic, însă nu a fost eliminat din cuvinte, deși, cum am
spus, oamenii nu-l mai înțeleg, pentru că avea o funcție magică. Astăzi ler-ul are o funcție
metrică sau este folosit ca refren în colinde.
Există niște reguli în acest joc al tradiției și inovației, un raport între cei doi termeni.
Pornim de la un nucleu dur, care nu se schimbă, cel al tradiției, și ceva care se schimbă după
niște reguli care sunt proprii culturii populare.

Când vorbim despre dinamica fenomenului culturii populare trebuie să luăm în calcul și
influențele. Este greu să vorbești despre specificitate atunci când majoritatea zonelor au folosit ce
vedeau mai frumos sau mai spectaculos la vecini sau în depărtări, prin călătorii sau
transhumanță. Acest mit al specificității este pe cale de a se nărui dacă ne gândim, spre exemplu
la huțuli. Aceștia au preluat costumul bucovinean, sau anumite elemente din acesta, iar etnografii
ne propun că dacă am vrea să observăm costumul specific bucovinean ar trebui să îl căutăm la
huțuli, dat fiind faptul că aceștia erau – și sunt – o comunitate izolată, arhaică, mai închisă decât
celelalte, au păstrat mai bine costumele vechi. Acest lucru se întâmplă și din cauza faptului că
bucovinenii au preluat și ei la rândul lor influențele rutenilor, care s-au stabilit în Bucovina,
înlocuind astfel modelele geometrice cu cele florale. Huțulii au preluat, la un momentdat
costumul bucovinean de la români și piesele lor sunt foarte aproape de ceea ce însemna port
popular bucovinean din perioadele evului mediu târziu. Bineînțeles, și-au pus amprenta asupra
lor, aducându-le modificări specifice culturii huțulilor: coloritul ”ciudat” pentru portul popular
românesc (pantalonii roșii la bărbați), etc.

Tot la subiectul influențelor putem vorbi despre fota de Argeș. Pentru asta, trebuie să o
aducem în discuție pe Regina Maria a României, care purtând, în vizitele sale prin țară, costumul
popular din această zonă (bineînțeles, stilizat, croit cu materiale mult mai scumpe decât țăranii
din Argeș își permiteau) a creat o adevărată modă, fota de Argeș ajungând să fie purtată și
 Paul Ananie 3
EACF I

integrată ca parte a costumului popular ”autentic” din mai multe zone etnofolclorice. Regăsim
fota de Argeș în costumul popular dintr-o anumită subzonă din județul Bacău și chiar în
Republica Moldova. Astfel, Regina Maria a fost un adevărat trend-setter al acelor vremuri și a
influențat portul popular al unor regiuni care au împrumutat ce au văzut în ținutele ei.

În vederea dezvoltării acestui subiect, mi-am propus să realizez un studiu de caz pe unul
dintre cele mai importante momente din viața omului, și anume nunta, un moment care se află
acum între două coordonate: ritual ceremonial sau eveniment media. Mai regăsim în nunta
autohtonă elemente tradiționale? Și dacă da, acestea se mai păstrează și performează oare cu
sensul și funcția pe care le-au avut în trecut? Voi încerca să analizez nunta între aceste două
coordonate:

Nunta, ceremonie importantă din viața omului sau eveniment media?

Preocupările pentru interpretarea și valorificarea faptelor de cultură populară au fost

determinate de-a lungul anilor de interesul pentru popor, tradiții și cultura popoarelor, vechimea
constituind în prealabil un criteriu valoric, autoritar în vederea interpretării acestora.

Așezământul fundamental al familiei și integrarea acesteia în societatea tradițională

românească a reprezentat parcă dintotdeauna cel mai important aspect al culturii noastre.

Segmentul nupțial pe teritoriul României, poate fi considerat un veritabil nucleu ce

cuprinde reguli scrise dar și nescrise, un spectacol cu valențe profund alternante între sacru și
profan, un segment la care își aduce un mare aport societatea.

Cu toate acestea, secolul XXI, a evidențiat un alt tip de ceremonie în ceea ce privește
legământul dintre femeie și bărbat, unul puternic mediatizat. Dacă odinioară întreg cadrul de
desfășurare al nunții avea loc fie la casa băiatului, fie la casa fetei unde participau numai oamenii
cunoscuți, astăzi nunta a devenit un spectacol la care poate să participe cine vrea atât direct cât și
prin intermediul mijloacelor media.
 Paul Ananie 4
EACF I

Astăzi, pentru a analiza fenomenul cât mai profund, trebuie să cercetăm în domeniul
public, cel care ajunge în casele și mentalul tuturor, cel care crează trenduri, și anumel
celebritățile. Cele mai multe dintre celebritățile de la noi din țară au ales să își facă evenimentul
public, sub forma unei emisiuni televizate pentru a fi văzut de cei pentru care prezintă interes. Pe
lângă acestea, au apărut și nenumărate tipuri de emisiuni care au ca scop formarea de cupluri ce
ulterior se căsătoreasc și își expun nunta la televizor.

Dacă așa stau lucrurile, în ce punct ne situăm cu acest act? Mai este nunta încadrată ca
fiind un adevărat ritual ceremonial sau devine ușor, ușor un eveniment media?

Lucrurile sunt extrem de împărțite după părerea mea, cu o puternică înclinare spre media.

Din toate timpurile omul s-a evidențiat printr-o legătură strânsă cu spațiul locuit și cu societatea
în care s-a născut, a crescut, iar nunta era pentru el un element important după care se ghida.

Astăzi nu putem spune că nunta este un element puternic după care se ghidează omul în
societate întrucât acest legământ care odinioară era puternic și de cele mai multe ori
indestructibil, astăzi se poate rupe ușor printr-un procedeu simplu, divortul.

Dar dacă arătăm întreaga ceremonie a nunții la televizor, nu arătăm și întreaga ceremonie de
divorț spălând frumos rufele în public? Tot eveniment media din cadrul ceremoniei de nuntă este
și acesta.

Revenind la ritualul de nuntă și la cultura populară, aceasta a evoluat în timp printr-un

proces îndelungat, pornit de la formele primare, primitive ale acesteia. Cultura populară
cunoaște în timp o experiență a interferențelor de valori.

În mediile tradiționale, există tendința de păstrare a tradițiilor cât și aceea de înnoire.

Această contradicție, determină o dinamică a proceselor de creație, implicit de transformare în
folclor.

Este normal ca atitudinea față de tradiție și nou să fie diferită de la o comunitate sătească
la alta , de la un grup social la altul, de la un individ la altul. Tinerii sunt mult mai receptivi la
ideea de înnoire în timp ce bătrânii sunt mult mai legați de tradiție.
 Paul Ananie 5
EACF I

Atitudinea față de vechi și nou depinde în foarte mare măsură de gradul de dezvoltarea a
conștiinței sociale a colectivității iar atitudinea față de tradiție și inovație se manifestă diferit pe
planul unor colectivități mai largi.

Sunt sate și zone unde tradiția este bine conservată, puternică dar și altele în care procesele
inovatoare se impun.

Datorită acestei atitudini diferite față de tradiție și inovație, vechiul și noul coexistă
implicit și totodată obiceiurile noi alături de cele vechi. Găsim nunți moderne alături de nunți
tradiționale, pomul de iarnă alături de plugușor și colind, cântecul modern alături de doină,
tarafuri tradiționale alături de mari orchestre.

Coexistența vechiului cu noul poate să ducă sau nu la contradicții în ceea ce privește

faptele și procesele folclorice. Noul se poate adapta la vechi pentru a forma o unitate de mesaj și
expresie.

Contradicțiile dintre vechi și nou reprezintă un fenomen esențial pentru înnoirea,

reactualizarea, updatarea folclorului și implicit pentru procesul de creație.

Evoluția vieții, conștiinței sociale, gradului de cultură, evoluția mentalității și gândirii

maselor populare a determinat procesul de înnoire în folclor. Schimbările se produc în funcția
faptului folcloric astfel că schimbările de funcție determină schimbări de conținut și modificarea
mesajului creației folclorice.

Astăzi mergem la restaurant pentru petrecerea de nuntă, nu o mai facem în curte, la cort
iar când vine vorba de ținutele purtate de miri, nași și nuntași toate trebuie să respecte anumite
norme impuse de modă.

Spun toate aceste lucruri în cunoștință de cauză întrucât mă ocup cu organizări de

evenimente private și mă lovesc aproape sâmbătă de sâmbătă de tot felul de capricii, dorințe și
idei în vederea organizării celui mai mare eveniment din viața unui cuplu.

Totul trebuie să arate ca în revistă, servirea trebuie să fie ca la curțile regale iar când vine vorba
de muzică, filmare și fotografii, acestea trebuie să respecte un nivel înalt de profesionalism în
conformitate cu tehnologia acestei perioade.
 Paul Ananie 6
EACF I

Toate ideile vin ca o copie a informațiilor culese de pe site-urile de specialitate și de la

evenimentele mondene ce s-au mediatizat în diferite feluri la TV.

Nu încape îndoiala că ne aflăm la cumpăna dintre ritual și ceremonial. Simbolistica

evenimentului pentru miri și legătura acestora cu actul ritualic în sine este mică. Valența de act
ritual a nunții este depășită de ceremonia în sine.

Nu facem după cum spune tradiția pentru că nu mai este la modă să ne despodobim
dimineața și să se pună basma ( trecerea în rândul femeilor măritate), tinerele mirese își pun o
floare în loc de basma sau o pălăriuță, respectând trendurile actuale.

Mai nou, înainte de a face invitațiile oficiale, se creează un eveniment în spațiile virtuale
prin care îi înștiințezi pe apropiații tăi că vei face nuntă pe data x, la ora y pe principul Save the
date, iar pentru că noi suntem predispuși să copiem, să împrumutăm tot ce vine din Occident, am
început să facem și site-uri cu nunta noastră, pentru a putea fi văzută de oricine.

În concluzie, inovațiile apar, influențele se resimt iar ceea ce este perceput ca tradiție la
nuntă, este destul de puțin tradiție în adevăratul sens al cuvântului, și mai mult inovații, tradiții
updatate sau chiar împrumutate.

Dinamică există în domeniul culturii populare, fenomenele folclorice se schimbă, sunt

aduse în actualitate prin diverse metode, dar acestă dinamică este un fenomen, un trend, dacă
putem să-l numim astfel, un trend care nu poate fi oprit (și nici n-ar trebui oprit, după părerea
mea, pentru că astfel se păstrează și transmit mai departe multe elemente ale culturii populare
care altfel s-ar fi pierdut) ci doar analizat, pentru a fi înțeles în integralitatea sa.

Bibliografie:

Georgiana Simona Nicula , Folclorul muzical românesc din perspectiva gramaticii generative, în
Datina (Constanţa). An. 14, Nr. 51 (dec. 2008).

Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, Editura Univers, București, 1999.

Alina Florentina Țăran, Datini și obiceiuri de nuntă, Editura Nagard, Lugoj, 2011.
 Paul Ananie 7
EACF I

Simion Florea Marian, Nunta la români, Editura Saeculum Vizual, București, 2008

Jean Cuisenier, Tradiţia populară, trad. de Nora Rebreanu-Sava, Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2005
Portul popular din România, CD multimedia realizat de Ministerul Culturii si Cultelor,
București, 2004

https://cristinaturcan76.wordpress.com/2014/01/10/competitia-dintre-traditie-si-inovatie-o-sursa-
de-viata-si-de-creatie/

http://www.b365.ro/traditii-si-obiceiuri-de-nunta-la-romania-ce-fac-mirii-si-nasii-la-nunta-
conform-traditiei_200336.html

http://casa-regala.blogspot.ro/2014/04/foto-regina-maria-romaniei-imbracata-in-costum-
national.html

http://www.bookaholic.ro/port-si-obiceiuri-romanesti-in-cartea-reginei-maria-the-magic-doll-of-
roumania.html

http://www.balcic.net/regina%20maria.html

https://reportaje.live/2012/11/23/204/